Decizia comercială nr. 180/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 180/2011
Ședința publică de la 06 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I. JUDECĂTOR L. U. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare cererea formulată de către petenta R. A. A D. P. C. - N. în contradictoriu cu intimata GPI T. S. SRL, având ca obiect acordare termen de grație/eșalonare plată obligație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. C. pentru intimata GPI T. S. SRL și avocat V. R. pentru petenta R. A. A D. P. C.-N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că soluționarea cererii a fost suspendată la data de 11 mai 2011, la 30 iunie 2011 petenta R. C. a formulat o cerere de redeschidere a judecății.
Reprezentanta intimatei solicită comunicarea precizării depuse de petentă.
Se comunică un exemplar din precizare cu reprezentanta intimatei, după care, Curtea pune în discuție cererea de redeschidere a judecății formulată de petentă.
Reprezentantul R. C. solicită redeschiderea judecății, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 245 C. P. încheierii de ședință din 11 mai 201, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea dosarului de apel nr. (...) al C. de A. C. A. în vedere faptul că dosarul nr. (...) a fost soluționat, se impune redeschiderea judecății în prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei arată că nu se opune cererii de redeschidere a judecății.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 245 C., dispune redeschiderea judecății, având în vedere că au fost soluționate apelurile declarate împotriva sentinței comerciale nr. 2176 din (...) a T.ui C. C.
Reprezentanta intimatei solicită acordarea unui termen scurt pentru studiul precizării comunicate la termenul de azi și a înscrisurilor anexate acesteia, în conformitate cu art. 96 c.pr.civ.
Arată că s-au depus înscrisuri de care petenta, înscrisuri față de care intimata va dori să formuleze apărări, astfel încât pentru respectarea dreptului la apărare, se impune acordarea unui termen.
Reprezentantul petentei arată că cererea de amânare este formulată cu vădită rea credință, în scopul tergiversării soluționării cauzei. Precizarea formulată are în vedere doar împrejurarea că titlul executoriu a fost modificat, astfel că nu se justifică amânarea judecării cauzei.
Reprezentanta intimatei arată că a solicitat amânarea și raportat la înscrisurile depuse, pentru că nu a știut că petenta va dori să se prevaleze de aceste înscrisuri, față de care dorește să formuleze apărări.
Reprezentantul petentei arată că mare parte din înscrisurile depuse provin chiar de la intimată, deci ele erau cunoscute.
Curtea, după deliberare, respinge ca nefondată cererea de amânare formulată de intimata GPI T. S., având în vedere următoarele considerente:
Ipoteza normei legale instituite de art. 96 C. nu este întrunită, întrucât înscrisurile nu au fost depuse de petentă în ședință publică, fiind la dosar din data de 4 octombrie 2011, dată de la care intimata avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora, fiind înștiințată încă de la 27 septembrie 2011 despre preschimbarea termenului de judecată.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 132 C., Curtea constată că precizarea formulată la 4 octombrie 2011 era una firească, având în vedere că titlul executoriu, respectiv sentința comercială nr. 2176/2010 a fost modificată în apel prin decizia civilă nr. 1., astfel că cererea de acordare a unui termen de grație putea să privească doar acest din urmă titlu executoriu, deci nu se poate susține că intimata ar fi surprinsă prin precizarea din 4 octombrie 2011 pentru a se justifica acordarea unui termen de judecată.
Referitor la înscrisurile anexate se constată că o parte din acestea provin de la intimată, iar celelalte din dosarul execuțional în care intimata are calitatea de creditor, astfel că se poate presupune că intimata are cunoștință de aceste acte.
Reprezentanta intimatei GPI T. S. invocă excepția necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 6 alin 1 din OG nr. 22/2002. Depune la dosar un certificat de grefă privind dosarul nr. (...), emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale active a petentei, depune la dosar o sentință pronunțată de Î.C.C.J. din care rezultă că R. nu este o instituție publică ci un organism prestator de servicii.
Raportat la excepția necompetenței materiale invocată, arată că în conformitate cu art. 6 alin 1 din OG 22/2002, cererile de acordare a unui termen de grație se soluționează de către instanța care judecă fondul cauzei.
La momentul formulării cererii, dosarul de fond se afla pe rolul C. de A.
C., însă la acest moment, dosarul de fond se află pe rolul Î.C.C.J., motiv pentru care apreciază că instanța competentă în soluționarea prezentei cereri, raportat la art. 6 alin 1 din OG 22/2002 este Înalta Curte de Casație și Justiție. S. instanței să se dea curs prevederilor art. 6 alin 1 din OG nr. 22/2002 și să se decline soluționarea cauzei în favoarea Î.C.C.J.
Reprezentantul petentei R. solicită respingerea excepției necompetenței materiale raportat la dispozițiile art. 6 din OG nr. 22/2002 care prevede competențe alternative, la alin 1 și alin 2.
P. alin 2, ne aflăm în ipoteza competenței materiale a instanței care a pronunțat hotărârea.
În prezenta cauză competența a fost câștigată, Curtea și-a verificat din oficiu competența la soluționarea petitului al doilea al cererii.
Reprezentanta intimatei arată că nu este vorba despre competențe alternative, aceasta fiind o interpretare eronată a textului legal. În cauză sunt incidente prevederile alin 1 și nu cele ale alin 2 din art. 6, având în vedere că până în prezent nu s-a soluționat fondul cererii principale.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18 februarie 2011, petenta R. A. a D. P. C. N. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 4 din OG nr. 22/2002, modificată și completată prin OUG nr. 4., acordarea unui termen de grație de 6 luni, calculat de la data pronunțării deciziei C. de A. C. în dosarul nr. (...), pentru plata obligației stabilite în sarcina sa prin sentințacomercială nr. 2176/C/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj hotărâre, precum și suspendarea executării silite demarate împotriva sa, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație.
În motivare s-a relevat, în esență, că prin sentința ce face obiectul apelului înregistrat pe rolul C. de A. C., R. C.-N. a fost obligată la plata sumei de
2.825.274,15 lei, în favoarea reclamantei-intimate SC GPI T. S. SRL, cu titlu de daune interese. Petenta a formulat apel împotriva acestei hotărâri.
Dată fiind lipsa de lichidități pentru achitarea acestei datorii, continuarea executării silite înainte de epuizarea căilor de atac, pune petenta în situația de a nu mai putea achita drepturile salariale cuvenite angajaților și datoriile către furnizorii cu care se află în relații contractuale, fiind astfel perturbată nu numai activitatea sa ci, raportat la obiectul ei de activitate, punându-se în real pericol capacitatea petentei de a administra bunurile din domeniul public de pe raza județului C.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii cererii, invocând excepția necompetenței de soluționare a cererii de către completul de judecată investit, excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de suspendare, excepția lipsei calității procesuale active a petentei, din perspectiva faptului că aceasta nu este instituție publică și a prematurității introducerii cererii de acordare a termenului de grație.
Pe fond, s-a relevat că pretențiile formulate nu sunt întemeiate, neimpunându-se a se dispune suspendarea executării silite, argumentele invocate în sprijinul acestui petit nefiind de natură să ducă la concluzia unui prejudiciu real care s-ar produce în urma derulării procedurii de executare.
Referitor la cererea de acordare a termenului de grație, s-a învederat că petenta nu a făcut dovada demersurilor ce intrau în sarcina sa conform OG nr.
22/2002 pentru achitarea creanței de vreme ce nu a inclus în buget aprobat în ianuarie 2011 suma datorată potrivit sentinței din 21 mai 2010, fapt ce denotă intenția acesteia de a se sustrage de la plata creanței. S-a mai adăugat că petenta are datorii față de instituțiile de stat și a contractat un credit de la CEC SA, S. C. în valoare de 4.500.000 lei, a cărei restituire a fost garantată prin instituirea unei ipoteci asupra terenurilor deținute de petentă în proprietate. Aceste împrejurări conduc, în opinia intimatei, la concluzia potrivit căreia creditoarea ar fi în pericol de nu-și recupera creanța stabilită prin titlu executoriu.
Prin încheierea din 11 mai 2011 s-a dispus suspendarea judecății cererii de acordare a unui termen de grație până la data pronunțării instanței de apel în dosarul nr. (...) al C. de A. C., iar prin încheierea civilă nr. 104 din 26 mai 2011 s- a dispus suspendarea executării silite a sentinței comerciale nr. 2176/C/(...)1 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. până la soluționare prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație formulată în cadrul dosarului nr. (...) al C. de A. C.
La data de 30 iunie 2011, petenta a formulat o cerere de redeschidere a judecății cererii de acordare a termenului de grație raportat la împrejurarea că apelul declarat în cadrul dosarului nr. (...) a fost soluționat la (...), cerere încuviințată la data 6 octombrie 2011.
Petenta și-a precizat cererea de acordare a termenului de grație în sensul că aceasta privește plata obligațiilor stabilite prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
În ședința publică din 6 octombrie 2011, intimata a invocat excepția de necompetență materială a C. de A. C. de soluționare a cererii de acordare a termenului de grație raportat la prevederile art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002 și la împrejurarea că recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 1. pronunțată de
Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) se află pe rolul Î. C. de C. și Justiție, instanțecăreia îi revine competența de soluționare și a cererii formulate în cadrul prezentului dosar.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială prin prismadispozițiilor art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002, Curtea reține următoarele:
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 de care se prevalează petenta în susținerea cererii de acordare a termenului de grație stabilește pe lângă cerințele de admisibilitate a unei astfel de cereri și norme atributive de competență care reflectă accesorialitatea unei atare cereri față de fondul litigiului dintre părți. A., articolul 6 din acest act normativ face distincție în materie de competență după cum fondul litigiului a fost tranșat în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească sau judecata este încă pendine. Pentru prima ipoteză legiuitorul a stabilit la art. 6 alin. 2 că instituția debitoare trebuie să se adreseze instanței care a pronunțat hotărârea devenită definitivă și irevocabilă, în timp ce în cazul litigiilor pendinte, cererea de acordare a termenului de grație se adresează
„instanței judecătorești care soluționează cauza";.
Deși petenta pretinde că se regăsește în situația reglementată de art. 6 alin.
2 din OG nr. 22/2002, această teză nu poate fi acceptată devreme ce hotărârea judecătorească care stabilește obligația de plată în sarcina petentei este o decizie pronunțată în apel, respectiv decizia nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), hotărâre care se bucură doar de un caracter definitiv, conferit de art. 377 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. și de atributul de executorialitate, fără a fi devenit irevocabilă la acest moment. Cum legiuitorul a ales să utilizeze conjuncția copulativă „și";, cele două atribute ale hotărârii judecătorești „definitivă"; respectiv
„. trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage competența instanței care a pronunțat hotărârea, în caz contrar competența de soluționare a cererii revenind instanței învestită cu soluționarea cauzei.
Cât privește sintagma „instanța care soluționează cauza";, Curtea achiesează la susținerea intimatei și afirmă că instanța competentă este instanța investită cu soluționarea pe fond a cauzei, în speța de față Înalta Curte de Casație și Justiție. A. instanță este investită cu soluționarea recursului promovat de petenta R. A. a D. P. C. N. împotriva deciziei nr. 120 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. așa cum reiese din certificatul de grefă eliberat la (...) de către această instanță. De vreme ce a apelul a fost soluționat prin decizia nr. 121/(...), Curtea de A. C. s-a dezinvestit, astfel că este exclusă competența acestei instanțe din perspectiva prevederilor art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002.
Referitor la obiecțiunea depășirii momentului până la care se putea invoca excepția de necompetență materială, statornicit de prevederile art. 1591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ca urmare a modificărilor aduse prin L. nr. 2., Curtea acceptă că prima zi de înfățișare a fost depășită, însă OG nr. 22/2002 conține dispoziții derogatorii în materie de competență în considerarea caracterului accesoriu al cererii de acordare a termenului de grație față de fondul litigiului dintre părți, care permit invocarea acestei excepții de îndată ce litigiul dintre părți a fost deferit instanței superioare învestită cu soluționarea căii de atac promovate. Întrucât în cauza de față, acest incident procedural a survenit după prima zi de înfățișare ca urmare a pronunțării deciziei în apel și a exercitării căii de atac a recursului, se impune a se da prevalență dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002 și a dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Î. C. de C. și J. Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002 și art. 158-159 C.proc.civ, Curtea va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cererii de acordare a unui termen de grație formulată de petenta R. A. a D. P. C. N. în contradictoriu cu intimata SC GPI T. S. SRL, în favoarea Î. C. de C. și J. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Admite excepția de necompetență materială. Declină competența de soluționare a cererii de acordare a unui termen de grație formulată de petenta R. A. a D. P. C. N. în contradictoriu cu intimata SC GPI T. S. SRL, în favoarea Î. C. de C. și J. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR M. I. I. L. U. Plecat pentru pregătire profesională la o altă instanță Semnează vicepreședintele instanței A. A. I. GREFIER M.I.I. 11 O. 2011
| ← Decizia comercială nr. 409/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
