Decizia comercială nr. 20/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA C. ,DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.20/2011
Ședința publică din data de 02 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTOR: F. T.
GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de pârâții SC F. DE F. A E. E. "E. F. T. N." SA și SC F. DE D. A E. E. "E. D. T. N." SA, împotriva sentinței comerciale nr. 3004 din data de 14 iulie 2010 pronunțată de T. C. C. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SN N. SA având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3004 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui Comercial C. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a S. F. de F. a E. E. „. F. T. N. S. admisă în parte cererea precizată de reclamanta SN N. S.A împotriva pârâtelor S. F. de D. T. N. S.A și S. F. de F. a E. E. E. F. T. N. S. și în consecință a fost obligată pârâta S. F. de F. E. E. „. F. T. N. S:A să plătească reclamantei SN N. SA suma de
1.300.855,27 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul contractului nr. 1. iunie 2005; obligată pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N.";
SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 257.473,56 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul contractului nr. 1. iunie 2005; respinsă, ca neîntemeiate, solicitarea de obligare a pârâtelor în solidar la plata sumelor mai sus arătate și restul pretențiilor reclamantei până la concurența sumei de 1.637.095,96 lei.
Totodată a fost obligată pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 71843,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 6500 lei onorariu expert și 15673,21 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 49670,6 lei onorariu avocat; obligată pârâta F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de
12.931,00 lei cheltuieli de judecată, din care 3101,60 taxă judiciară de timbru
și timbru judiciar și 9829,4 lei onorariu avocat; obligată pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA să plătească pârâtei F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA suma de 274,2 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a S. F. de D. a E. E. E. D. T. N. S.A unita cu fondul este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate. La data de 27 iunie 2005 antecesoarea pârâtelor, SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA, a încheiat cu reclamanta contractele nr. 197, având ca obiect vânzarea de către reclamantă și cumpărarea de către pârâtă a cantităților de energie electrică orare pentru furnizare către consumatorii captivi și nr. 198, având ca obiect vânzarea de către reclamantă și cumpărarea de către pârâtă a cantităților de energie electrică orare în vederea acoperirii consumului propriu.
În executarea acestor contracte, antecesoarea pârâtelor a efectuat cu întârziere plata facturilor emise de reclamantă, aflate la f.10-41 din dosarul
T.ui B., acumulând penalități de întârziere conform art. 13 din fiecare dintre contracte, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după data scadenței, până în ziua plății, exclusiv, fără ca valoarea penalităților să poată depăși valoarea debitului prin raportate la care au fost calculate. În conformitate cu aceleași dispoziții ale art. 13 din fiecare dintre cele 2 contracte, penalitățile erau datorate doar în cazul neplății facturilor în termen de 30 de zile de la data scadenței (până la data de 6 septembrie 2007 pentru contractul nr. 198/2005, dată de la care termenul a fost diminuat la 15 zile).
Astfel, pentru neplata la termen a facturilor de la f.10-41 din dosarul T.ui B., contrară dispozițiilor art. 12 din fiecare dintre cele două contracte, antecesoarea pârâtelor a acumulat penalități de întârziere de 1.300.855,27 lei aferente contractului nr. 197/2005 și 257.473,56 lei aferente contractului nr.
198/2005, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit de d- nii experți contabili C. și B. (f.111-112 vol. II).
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din HG nr. 675/28 iunie 2007, societățile comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice s-au reorganizat prin divizare parțială, fiind înființate 3 societăți comerciale noi, între care și SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA, iar potrivit art. 2 din HG nr.
675/28 iunie 2007 societățile comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării urmau să continue să existe ca societăți de distribuție a energiei electrice, menținându-și, astfel, existența pârâta SC F. DE D. A E. E.
„. D. T. N."; SA, cu o denumire nouă și cu un obiect nou de activitate.
P. art. 12 din HG nr. 675/2007, societățile comerciale înființate potrivit art. 1 preiau toate drepturile și toate obligațiile ce decurg din desfășurarea activității de furnizare a energiei electrice și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale activității de furnizare cu terții, inclusiv în litigiile în curs ale societăților supuse divizării.
Analiza dispozițiilor art. 12 din HG nr. 675/2007 relevă folosirea de către legiuitor a doi termeni legali :preluarea unor drepturi și obligații și, respectiv, subrogare în drepturi și obligații. Termenul preluare este ambivalent, putând trimite atât la drepturi și obligații deja existente, cât și drepturi și obligații care urmează să ia naștere din desfășurarea activității de furnizare, însă termenul subrogare trimite doar la preluarea unor drepturi și obligații deja existente, care aveau până în momentul subrogării un alt titular.
În plus se are în vedere faptul că pârâtele au, fiecare, capacitate juridică specializată, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, care statuează că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. P. art. 1alin. 2 și art. 2 alin. 1 din HG nr. 675/2007, pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA are ca obiect (principal) de activitate furnizarea energiei electrice, iar pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA are ca obiect (principal) de activitate distribuția energiei electrice. În consecință, în urma divizării, în patrimoniul pârâtei SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA nu mai puteau exista în mod valabil drepturi și obligații aferente activității de furnizare a energiei electrice, iar în patrimoniul pârâtei SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA nu mai puteau exista în mod valabil drepturi și obligații aferente activități de distribuție a energiei electrice.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 1169 C. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive se va respinge.
În consecință, susținerea pârâtei SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA potrivit căreia penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă sunt datorate doar de pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA deoarece aceasta continuă personalitatea juridică a antecesoarei SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, potrivit art. 176 alin. 1-3 din Ordinul MFP nr. 1732/2005 drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și pasivele entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și conturi de ordine și evidență, iar In cadrul elementelor extrabilanțiere sunt cuprinse si activele și datoriile contingente. Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor eventimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea și al cărui rezultat este incert. Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoașterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.
În realitate însă, astfel cum rezultă din constatările experților Ș. C. și I.
B., coroborate cu protocolul de la f. 39-50 vol. I, antecesoarea pârâtelor nu a evidențiat în contabilitatea sa extrabilanțieră acest pasiv, iar acest pasiv nu a făcut nici obiectul predării-primirii în urma divizării SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA.
În speță, pretențiile reclamantei pot fi calificate ca pasive contingente pentru antecesoarea pârâtelor, dar înregistrarea lor contabilă și calificarea lor din punctul de vedere al contabilității nu le stabilește destinația la divizare, preluarea lor de către succesoare fiind efectuată în funcție de specializarea obiectului de activitate, cum s-a arătat mai sus. În același sens, adresa nr.
9900/13857/4 octombrie 2007 a directorului general al SC E. SA care solicita păstrarea în evidența extrabilanțieră a filialelor de distribuție a datoriilor contingente nu poate produce efecte juridice, deoarece potrivit art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 orice act juridic care nu corespunde scopului persoanei juridice este nul.
Nu se pot primi nici apărările pârâtei SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA în sensul că penalitățile nu puteau fi achitate în lipsa unei facturi, deoarece astfel cum rezultă din art. 137 alin. 3 lit. b din Codul fiscal, baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. În consecință, reclamanta nu avea obligația de a emite o factură pentru penalitățile de întârziere solicitate pârâtelor, acestea putând efectua plata direct în temeiul contractelor nr. 197 și
1. iunie 2005.
Concluzionând, în urma divizării și a semnării actului adițional nr. 8/2 septembrie 2007 la contractul nr. 1. iunie 2005, pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA a preluat toate datoriile fostei SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA derivate din executarea necorespunzătoare a acestui contract, datorând reclamantei suma de 1.300.855,27 lei, în temeiul art. 13 din contractul nr. 1. iunie 2005, coroborat cu art. 969 alin. 1 și art. 1069 C.
Corelativ, în urma divizării și a semnării actului adițional nr. 8/6 septembrie 2007 la contractul nr. 1. iunie 2005, pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA a preluat toate datoriile fostei SC F. DE D. ȘI F. A E. E. E. T. N. SA derivate din executarea necorespunzătoare a acestui contract, datorând reclamantei suma de 257.473,56 lei, în temeiul art. 13 din contractul nr. 1. iunie 2005, coroborat cu art. 969 alin. 1 și art. 1069 C.
Pentru considerentele mai sus expuse, arată tribunalul se va admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SN N. SA împotriva pârâtelor
SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA și SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA și în consecință, o va obliga pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 1.300.855,27 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul contractului nr. 1. iunie 2005 și o va obliga pe pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 257.473,56 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul contractului nr. 1. iunie 2005.
În temeiul art. 1169 C. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., se va respinge, ca neîntemeiate, solicitarea de obligare a pârâtelor în solidar la plata sumelor mai sus arătate și restul pretențiilor reclamantei până la concurența sumei de
1.637.095,96 lei, reținând faptul că sumele pretinse de reclamantă cuprind și penalități aferente ultimei zile de întârziere, contrar dispozițiilor art. 13 din cele două contracte. În ceea ce privește diferența pozitivă dintre suma solicitată de reclamantă de la pârâta SC F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA, 254.768 lei și suma acordată, 257.473,56 lei, instanța are în vedere faptul că suma solicitată de pârâtă este rezultatul unei erori de calcul a experților, care au luat în calcul o perioadă de întârziere de 12 zile în cazul facturii nr. 07003718 (f.30 vol. II), când, în realitate, perioada de întârziere era de 21 de zile (f.112 vol. II).
Totodată se arată că având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1
C.proc.civ. și culpa procesuală a pârâtelor, care a determinat-o pe reclamantă să demareze prezentul litigiu, tribunalul o va obliga pe pârâta SC F. DE F. A E.
E. „. F. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 71843,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 6500 lei onorariu expert și 15673,21 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 49670,6 lei onorariu avocat, respectiv o va obliga pe pârâta F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA să plătească reclamantei SN N. SA suma de 12.931,00 lei cheltuieli de judecată, din care
3101,60 taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 9829,4 lei onorariu avocat.
La stabilirea cuantumurilor de plată în sarcina pârâtelor, instanța are în vedere debitele stabilite în sarcina pârâtelor, care reprezintă 83,48% și, respectiv 16,52% din totalul penalităților de întârziere.
Pentru respectarea acestei proporții, pârâta SC F. DE F. A E. E. „. F. T.
N."; SA va fi obligată să plătească pârâtei F. DE D. A E. E. „. D. T. N."; SA suma de 274,2 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Împotriva soluției menționate a declarat apel S. F. E. F. T. N. S.A solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii și în consecință admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a SCF. E. F. T. N. S.A și respingerii cererii față de această societate, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale; potrivit expertizei nu a preluat nici un debit cu titlu de penalități; în mod netemeinic a fost reținut faptul că urmare a semnării actului adițional a preluat toate datoriile fostei S. F. de D. iar adresa nr.9900/(...) ar fi nulă; s-a reținut greșit că ar fi aplicabile dispozițiile codului fiscal. Astfel în dezvoltarea acestor argumente se arată că a invocat dispozițiile HG nr.675/2007 ce preved că predarea părților din pasivul și activul bilanțier urmează să se facă pe baza de protocol. P. protocolului S. F. E. F. N. S.A nu a preluat nici un debit cu titlu de penalități de la S. T. N. S.A sau de la E. D. T. N. S.A iar în sprijinul acestei apărări a depus adresa nr.9900/13857/(...) ce prevede că datoriile contingente care prin natura lor nu sunt reflectate în situația patrimonială (bilanț contabil) rămân în evidența extrabilanțieră a Filialelor de D. iar S. E. F. T. N. S.A îi revin drepturile și obligații stipulate în protocolul încheiat. Așa fiind S. E. F. T. N. S.A nu poate fi tinuta decât pentru obligațiile pe care și le-a asumat prin protocolul încheiat. Or societatea nu a preluat aceste datorii rămânând în evidența extrabilanțieră a filialelor de distribuție, acesta fiind și motivul pentru care facturile, extrasele de cont și notele de plată care privesc plățile efectuate către reclamantă au fost impozitate în evidența contabilă a S. E. D. și de asemenea veniturile aferente acestor cheltuieli și profitul au fost înregistrate tot de F., aceste apărări și textele de lege nu au fost analizate de instanță.
Referitor la nepreluarea debitului cu titlu de penalități arată apelanta că aceste datorii reprezintă datorii contingente reglementate IAS 37 ce trebuiau evidențiate extrabilanțier de către filiala de distribuție . Efectele acestei echilibrări așa cum au fost stabilite prin adresa S. E. SA se vor reflecta în contul de profit și pierdere a filialei de distribuție pentru tranzacțiile efectuate până la (...) și în actul de profit și pierdere a filialei de furnizare pentru tranzacții efectuate începând cu (...) indiferent de data întocmirii și emiterii documentelor în baza cărora sunt afectate cheltuielile și veniturile. Aceste debite urmează deci a fi suportate de F. de D. a E. E. D. T. N. S. este în concordanță cu prevederile HG nr.675/2007 prin care a preluat un număr de
1.619.583 acțiunii în timp ce coparata a preluat un număr de 31.705.170 acțiuni, așadar filiala furnizare preluând doar un procent de cca 5% din totalul capitalului societății mamă.
În privința actelor încheiate se arată că actul nr.197/(...) a fost încheiat între reclamantă și S. iar actul adițional a fost încheiat la (...), din această dată societatea devenind cumpărător de energie de la reclamantă. P. principiilor relativității efectelor contractului raportat la principiul consacrat prin art.3 C. semnarea de către societate a actului adițional produce efecte pentru viitor așacum de altfel în mod expres este cuprins și în actul adițional. Societatea apelantă nu a preluat nici un fel de datorii nici prin semnarea actului adițional și nici ca efect al prev. art.12 din HG nr.675/2007.
Cât privește aplicarea dispozițiilor codului fiscal se arată de apelantă că prevederile invocate se referă la baza de impozitare a TVA și nu la veniturile care fac parte din sfera de aplicare a impozitului pe profit, textul reținut excede cadrul procesual. P. art.21 din Codul fiscal și art.155 alin.1 din Legea nr.571/2003 trebuiau emise facturi în care să fie evidențiate aceste venituri din penalități iar în acest sens sunt și dispozițiile Legii nr.82/1991.
Tot astfel în privința adresei emise de E. SA se arată că în baza dispozițiilor HG nr.1342/2001, având în vedere lipsa planului de divizare S. E.
SA a stabilit că datoriile contingente care prin natura lor nu sunt reflectate în situația patrimonială (bilanțul contabil) rămân în evidența extrabilanțieră a filialelor de distribuție iar efectele echilibrării se vor reflecta în contul de profit și pierdere al filialei de distribuție pentru tranzacțiile efectuate până al data de (...) și în contul de profit și pierdere al filialei de furnizare pentru tranzacțiile efectuate începând cu (...) indiferent de data întocmirii și emiterii documentelor în baza cărora sunt efectuate cheltuielile sau veniturile.
În fine mai arată apelanta că în caz de divizare principiul este acela al răspunderii patrimoniale potrivit art.48 din Decretul nr.31/1954. Prin urmare persoana juridică dobânditoare primind o fracțiune matematică din activul persoanei divizate va primii aceeași fracțiune și din pasivul acelei persoane. Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al instanței privind preluarea pasivului și a răspunderii față de terți în caz de divizare atunci trebuie acceptată și ideea răspunderii proporționale cu capitalul social dobândit. În aceeași ordine de idei se mai arată chiar dacă la divizare nu apare modalitatea de împărțire a pasivului era necesară analiza prevederilor art.2141 alin.2 din Legea nr.31/1990 potrivit cărteia dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa societățile beneficiare răspund solidar pentru elementul de pasiv în cauză. Prin apelul declarat S. F. E. D. T. N. SA a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate se arată că potrivit regulilor contabilității pentru orice sumă pretinsă se emite factura care îți dă posibilitatea fie să o accepți la plată, fie să întocmești refuz la plată. De asemenea și prevederile în materia dreptului comercial stabilesc ca orice obligație de plată într-un raport de drept comercial pentru a exista trebuie să fie consemnat într-o factură. Reclamanta intimată nu emite facturi de penalități întrucât acestea reprezintă venituri care conform regulilor contabilității se impozitează și trebuie achitat impozit la bugetul de stat. Mai mult se arată nu există nici o dovadă că aceste facturi au fost comunicate societății. Nu există nici un act doveditor privind existența acestor penalități și mai mult expertul la punctul C1 din expertiză subliniază că reclamanta nu a emis facturi pentru penalități și în consecință penalitățile nu au fost înregistrate . Neemiterea facturilor de penalități de către reclamanta intimată a făcut imposibilă înregistrarea în contabilitatea societății a acestor debite respectiv neexistând temei legal din punct de vedere al legii contabilității nr.82/1991 pentru efectuarea penalităților . În privința reținerilor instanței ca plata penalităților putea fi efectuată fără emitere factură mai arată apelanta că sunt eronate întrucât art.137 alin.3lit.b nu face referire la livrări prestări fără drept de deducere a taxei cum sunt cuprinse la art.141 alin.1 și 2 C.fiscal ce la sume care nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată conform art.155 alin.1 nu înseamnă că penalitățile nu trebuie facturate. Mai mult trebuie observat că în prezent intimata emite facturi pentru penalități de întârziere datorate iar art.155 alin.7 statuează că prin derogare persoana impozabilă este scutită de obligația emiterii facturii cu excepția cazului în care beneficiarul solicita factura doar pentru anumite livrări/prestări servicii. Prin întâmpinarea depusă de această din urmă apelantă SCFDE E. solicită respingerea apelului declarat de S. E. F. în considerarea că în cauză calitatea procesuală pasivă rezidă din art.12 din HG nr.675/2007, contractele supuse divizării în urma separării au fost asumate cu toate drepturile și obligațiile; penalitățile nu reprezintă datorii contingente. La rândul său intimata SN N. SA a solicitat respingerea recursurilor fundamentat pe aceea că S. F. de D. și F. a E. E. E. T. N. SA are calitate procesuală pasivă în contextul încheierii actului adițional a dispozițiilor HG nr.675/2007 respectiv a subrogării în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice de activitate de furnizare cu terții inclusiv în litigiile în curs a societăților supuse divizării. Referitor la emiterea facturii pentru penalități se arată că nu există în sarcina intimatei o atare obligație ca o condiție necesară și obligatorie pentru efectuarea plăților de către apelantă, aceste plăți trebuiau efectuate în temeiul clauzei penale incluse în contractele încheiate.. Cu privire la penalități se arată că orice transfer presupune preluarea drepturilor și obligațiilor în starea în care se află la acel moment , ori în cazul de față la momentul încheierii actului adițional obligația achitării penalităților în caz de neplată la termen a facturilor exista conform contractului, chiar dacă aceste penalități nu erau înregistrate în contabilitatea societății divizare. În privința datoriilor considerate a fi contingente mai arată intimata că în mod corect a reținut instanța faptul că aceasta calificare nu stabilește destinația la divizare a acestora preluarea datoriilor fiind efectuată în funcție de specializarea obiectului de activitate. A. în privința datoriilor nu poate fi luată în considerare deoarece nu corespunde scopului persoanei juridice. Pe fondul cauzei arată apelanta că și-a onorat cu bună credință obligațiile contractuale iar pârâta nu a achitat în termenul stipulat prin contracte obligațiile scadente. Pentru energia furnizată pe parcursul derulării contractului a emis facturi care au înregistrat considerabile întârzieri, plățile au fost parțial făcute prin ordine de plată acumulându-se penalități ce au fost evidențiate conform expertizei contabile. Analizând apelurile declarate de către pârâte prin prisma motivelorinvocate, a dispozițiilor art.292 și următoarele C.pr.civ., Curtea reține că sunt nefondate: Astfel se reține ca un prim argument adus de F. E. F. T. N. SA constă în aceea că nu are calitate procesuală pasivă. Această susținere nu poate fi reținută. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului cel ce a afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel ce se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel ce pornește acțiunea trebuia să justifice calitatea prin indicarea obiectului motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția. Intimata reclamantă a justificat demersul prin aceea că în cursul anului 2005 antecesoarea pârâtelor S. F. de D. și F. a E. E. T. N. SA a încheiat contractele nr.197 și respectiv 198 de energie pentru furnizarea către consumatori captiv respectiv acoperire consum propriu. Pe parcursul derulării contractelor plata facturilor s-a făcut cu întârziere acumulându-se conform contractului penalități. În cursul anului 2007 s-a procedat la reorganizarea prin divizare separandu se ctivitatea de distribuție de cea de furnizare. Prin hotărârea de organizare s-a prevăzut că societățile înființate preiau toate drepturile și obligațiile ce decurg din desfășurarea activității de furnizare a energiei și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale activității de furnizare cu terții. În acest context S. F. de distribuție a E. E. E. D. T. N. SA a preluat contractul nr.1. iunie 2005 prin încheierea actului adițional nr.8/2007 și corelativ S. F. de F. a E. E. E. F. T. N. SA contractul nr.197/2005 prin actul adițional nr.8/2007. De observat din cele de mai sus că intimata a justificat pretenția arătând motivele de fapt și de drept relevând că potrivit actelor depuse apelanta este o entitate desprinsă din fosta FDFE E. ceea ce a preluat conform Hotărârii de G. nr.675/2007 contractul privitor la furnizarea energiei încheind în acest sens actul adițional privitor la acest contract. Rezultă așadar că între intimată și apelantă exista raporturi juridice obligaționale în măsura să justifice existența identității între persoana acestuia și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Ori în aceste condiții ale încheierii actelor a subrogării în drepturi nu se poate susține că apelanta nu ar avea calitate procesuală pasivă în contextul demersului introductiv inițiat de intimată. Un alt argument aduse de apelante constă în aceea că nu au fost preluate datorii în sensul dispozițiilor art.8 alin.4 din HG nr.675/2007 și adreselor depuse ce stabilesc că pot fi preluate doar drepturile și obligațiile asumate prin protocol, acestea nefiind luate în considerare, analizate de instanță. Argumentele aduse nu pot fi primite deoarece din acte reiese că s-a procedat la preluarea anumitor contracte fiind astfel încheiate acte adiționale. În aceste condiții câtă vreme a existat o înțelegere privind preluarea contractelor prin încheierea actelor adiționale și nefiind obiecțiuni din partea niciuneia din societățile înființate prin divizare încheierea unui protocol pentru a confirma înțelegerea deja materializată prin actele adiționale încheiate nu se impunea și încheierea unui protocol. Și aceasta rezultă și din aceea că protocolul nu trebuia să îmbrace o anumită formă. De altfel nu trebuie trecut neobservat că instanța a făcut analiza raportat la actele dosarului reținând existența înțelegerii statuate prin actele adiționale încheiate. Prin urmare în condițiile materializării înțelegerii cu privire la contractele ce se preluau și a reținerii acestora de către prima instanță susținerile apelantei apar ca nefondate și vor fi respinse. Respinse urmează a fi și susținerile apelantelor constând în aceea că nu s-au preluat datorii față de intimată nici prin semnarea actului adițional și nici ca efect al dispozițiilor HG nr.675/2007 deoarece potrivit actului normativ s-a realizat o subrogare în toate drepturile și obligațiile ce au decurs din desfășurarea raporturilor juridice a activității de furnizare și respectiv din contractele existente la momentul subrogării, contracte pe care părțile au înțeles să și le asume prin semnarea actelor adiționale încheiate în urma divizării. Preluând contractele s-au preluat și obligațiile menționate în acelecontracte și existând astfel un înscris opozițional apelantele sunt obligate să respecte obligațiile asumate inclusiv cu privire la penalități. Legat de acestea se susține că nu ar fi temei legal. N. această susținere nu poate fi primită de vreme ce contractele au fost preluate iar potrivit art.969 C. convențiile legal încheiate au putere de lege. Ori aceste contracte au fost preluate în condițiile legii -ale subrogării statuate și cuprind clauze în sensul penalități în caz de întârziere astfel că fiind vorba de o răspundere contractuală în conformitate cu legea nu se poate susține lipsa temeiului. Desigur se susține de apelante că pentru aceasta era necesară emiterea facturilor. Pentru obligațiile rezultate din întârziere asumate prin contract nu era necesară emiterea unor facturi în privința penalităților nefiind convenită o astfel de obligație. În cazul neemiterii facturilor intimata poate fi eventual ținută să răspundă în raport de legea contabilității, aceasta necondiționând existența raportului juridic dintre părți. R. poate fi eventual asumată și în baza reglementărilor fiscale, lipsa facturilor nefiind impediment în promovarea unei acțiuni în răspundere contractuală. N. susținerile constând în aceea că debitul trebuia suportat de coparat, ca aceasta reprezintă datorii contingente nu pot fi primite. Sub acest aspect Curtea achieseaza la poziția exprimată de prima instanță că înregistrarea contabilă și calificarea din punct de vedere al contabilității nu le stabilește destinația la divizare, preluarea lor de către succesoare fiind efectuată în funcție de specializarea obiectului de activitate. Pe de altă parte orice act juridic care nu corespunde scopului persoanei juridice este nul. De altfel Curtea achiesează și la reținerile primei instanțe privind debite. Din cuprinsul HG nr.675/2007 prin care s-a realizat divizarea rezultă că în urma divizării dar și a semnării actului adițional nr.8/2 septembrie 2007 la contractul nr.1. iunie 2005 apelanta pârâtă S. F. de F. a E. E. T. N. SA a preluat toate datoriile fostei Filiale de D. și F. a E. E. T. N. derivate din executarea necorespunzătoare a contractului iar apelanta pârâtă a preluat datoriile derivate din contractul nr.1. iunie 2005 astfel că există criterii suficiente pentru a se proceda la repartizarea datoriilor prin raportare la dispozițiile din aceste contracte. Se mai susține însă de apelantă că trebuiau obligate solidar la plata penalităților de întârziere. N. această susținere nu poate fi reținută. În materie comercială principiul solidarității datoriilor comerciale între codebitori este aplicabil ori de câte ori nu exista o stipulatie contrară. Însă în cauză obligațiile apelantelor pârâte sunt divizibile fiecare dintre ele rezultă din contracte distincte astfel că prezumția de solidaritate este înfrântă, apelantele nefiind codebitori. În fine nici celelalte susțineri nu pot fi primite în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr.31/1990 referitoare la repartizarea pasivului în urma divizării,actul normativ aplicabil fiind H.. Prin urmare față de cele arătate, Curtea apreciază că nu sunt motive întemeiate astfel că în baza art.296 C.pr.civ. va respinge apelurile declarate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge apelurile declarate de SC F. DE F. A E. E. "E. F. T. N." SA cu sediul în C.-N., str. M. nr.28, jud. C. și SC F. DE D. A E. E. "E. D. T. N." SA cu sediul în C.-N. str. I. M. nr.28A, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3004 din 14 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C., pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. H. F. T. A. B. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond. Flavius Inacu Moțu
| ← Decizia comercială nr. 4891/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 4572/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
