Decizia comercială nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 213/2011
Ședința publică de la 03 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții F. B. și P. A. T. B., împotriva sentinței comerciale nr. 1485/2010, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții S. K. F., S. V. și SC M. S., având ca obiect excludere asociat Legea nr. 31/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți, avocat O. D., iar pentru intimata S. K. F., avocat C. C. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , după care reprezentantul apelanților depune la dosar conform celor învederate la termenul anterior, dovada achitării diferenței la timbrajul aferent apelului, în sumă de 979 lei și 2,5 lei timbru judiciar mobil.
Curtea pune în discuția părților cererea de aderare la apel.
Reprezentantul apelanților apreciază că cererea formulată de S. vasile nu este explicită, înțelegând să lase la aprecierea instanței.
Reprezentanta intimatei S. K. F. arată că cererea de aderare la apel este lipsită de interes.
Reprezentantul apelanților arată că nu se cunoaște cine anume urmează să plătească suma, conform dispoziției hotărârii atacate, solicitând
Curții clarificarea acestuia aspect.
Curtea învederează părților faptul că urmează a uni pronunțarea asupra cererii de aderare la apel cu fondul, sens în care, nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de excludere, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru.
Reprezentanta intimatei S. K. F. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea deplasării la instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1485 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată în dosarul nr.2096/2004 de reclamanții S. K. F. și S. V.-G. împotriva pârâților F. B., P. A. T. B. și SC M. S. B., și în consecință:
- s-a dispus excluderea din S. M. S. B. a asociaților F. B. și P. A. T. B.;
- s-a dispus ca, începând cu data excluderii pârâților din societate, participarea reclamanților la capitalul social să fie de 1., asociatul S. K. F. deținând un procent de 57,14 %, iar asociatul S. V. un procent de 42,8.
- s-au stabilit sumele de bani ce revin asociaților excluși, astfel:
- pârâtului F. B. îi revine suma de 162.418,6 lei;
- pârâtului P. A. T. B. îi revine suma de 162.418,6 lei.
S-a respins acțiunea formulată în dosarul nr.(...) de reclamanții F.
B. și P. A. T. B. împotriva pârâților S. K. F. și S. V., ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții F. B. și P. A. T. B. să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 86,95 lei reclamantului S. K. F. și în cuantum de
2958,25 lei reclamantului S. V.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Societatea M. S. a fost constituită în 6 martie 2001 de S. R. împreună cu reclamantul F. B. și pârâtul S. V. A. din urmă deținea 10% din capitalul social, iar diferența era deținută în cote egale de reclamantul F. B. și de S. (
45% fiecare).
În data de (...), prin actul adițional autentificat sub nr.7300/2002, asociatul S. R. s-a retras din societate prin cesiunea părților sale, preponderent către reclamantul P. A. T. B., astfel încât, a apărut o nouă modificare a capitalului social: F. B. - 40 %; P. A. - 40 % și S. V. - 20 %.
Asociații au dezvoltat o fabrică de produse din lemn, în special uși. În scopul inițierii activității societății, în anul 2003, s-a cumpărat o hală de producție în U. și mașini de prelucrarea lemnului. Ulterior, în această locație a fost stabilit și sediul societății.
In data de 23 martie 2004, conform actului adițional nr.249, în societate a fost cooptat și pârâtul S. K. F., astfel încât structura capitalului social al societății M. S. a devenit următoarea: S. K. F. deține 16 părți sociale cu un procent de 26,66% din capitalul social; F. B. deține 16 părți sociale cu un procent de 26,66% din capitalul social; P. A. T. B. deține 16 părți sociale cu un procent de 26,66 % din capitalul social; S. V. G. deține 20 de părți sociale reprezentând 20% din capitalul social. Prin același act adițional s-a prevăzut majorarea capitalului social de la 4.000.000 lei (ROL) la 6.000.000 lei (ROL), din care 1.6000.000 lei (ROL) reprezint S. V. G.
În conformitate cu ultimul act adițional, punctul IV, toți asociații au și calitatea de administratori.
Potrivit datelor din evidența contabilă, în cursul anilor 2001-2003, societatea nu a desfășurat activitate de producție, în această perioadă realizându-se exclusiv activități de amenajare a spațiilor de producție achiziționate și achiziții de primă dotare (echipamente tehnologice, mașini și utilaje).
Expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul G. Ion, a relevat
și faptul că: „până la data de (...) s-au făcut, pentru SC M. S., achiziții de imobilizări în valoare de 102.938,53 lei, achiziții de materiale în valoare de
8.579,46 lei și s-au efectuat cheltuieli anticipate in valoare de 19.105,51 lei";.
Rezultă că suma totală a investițiilor se ridica la 130.623,5 lei, adică echivalentul a cca 37.321 euro.
În aceeași expertiză se arată că pentru finanțarea achizițiilor și a cheltuielilor anticipate, în sumă totală de 130.623,5 lei, s-au folosit aporturi în numerar și bunuri ale asociaților S. V. (84.900 lei) și F. B. (33.807,16 lei), precum și surse atrase constând în furnizori neachitați. Prin urmare, cea mai mare parte a investițiilor, anterior venirii in firmă a asociatului S. K. F., au fost făcute de către asociatul S. V.
În data de 5 martie 2004 S. K. F. a achitat suma de 60.000 euro societății comerciale M. S. „ ca și cotă de participare la capital și de intrareca asociat nou";. Această sumă a predat-o asociaților-administratori F. B. și
P. A. T. B., potrivit chitanței încheiate între părți la acea dată (fila 91).
In data de 23 martie 2004 a mai plătit către aceeași societate, reprezentată tot de asociații F. B. și P. A. T. B., suma de 4.000 euro, „ ca împrumut către societate";.
Aceste sume de bani nu au intrat însă niciodată în contul societății, fiind folosite în interes personal de către asociații și administratorii F. B. și
P. A. T. B.
Cei doi asociați, F. B. și P. A. T. B., au comis fraudă în dauna societății
SC M. S. și s-au folosit de semnătura socială în folosul lor, încasând, în calitate de administratori și pentru și în numele societății M., suma totală de
69.000 euro pe care asociatul S. K. F. a înțeles să o aduc în patrimoniul SC
M. S., în vederea demarării și desfășurării activității acesteia (astfel cum s-a arătat mai sus, SC M. S. și-a început activitatea și a realizat profit doar după cooptarea ca asociat a lui S. K. F. și doar prin efortul acestuia și al asociatului S. V. - fapt relevat de expertiza contabilă efectuată), fără ca, ulterior, să introducă acești bani în contul bancar și în evidența contabilă a firmei.
Săvârșirea de către cei doi asociați a acestor fapte de natură a atrage excluderea din societate - frauda în dauna societății și folosirea semnăturii sociale în folosul lor personal (pe chitanțele de încasare a banilor)- este dovedită prin probele administrate în cauză - înscrisuri, răspunsurile pârâților la interogatoriu , expertiza contabilă.
Astfel, cele trei chitanțe de primire a sumei totale de 69.000 euro de la asociatul S. K. F. - chitanța din data de (...), în sumă de 60.000 euro, ( f.92 din dosarul nr.2612/2005), chitanța din data de (...), în sumă de 4.000 euro, (f.96 din dosar) și chitanța din data de (...), în sumă de 5.000 euro, (f.99 din dosar nr.2612/2005) - atestă fără echivoc primirea de către cei doi asociați, F. B. și P. A. T. B., a acestor sume de bani în numele SC M. S. C. trei chitanțe doveditoare sunt semnate de către cei doi, în calitate de administratori ai societății și poartă antetul SC M. S.
Cei doi pârâți au recunoscut la interogatoriu primirea celor trei sume de bani, de 4.000 euro, 60.000 euro și 5.000 euro și faptul că au semnat chitanțele de primire a banilor la poziția administratori - F. B. prin răspunsurile la întrebările 2, 3, 5, 6, 7, 12 din interogatoriu, iar P. A. T. B. prin răspunsurile la întrebările 2, 5, 6 din interogatoriu. In același timp, cei doi pârâți au recunoscut, la interogatoriu și faptul că nu au depus cele trei sume de bani, totalizând 69.000 euro, în contul bancar al societății și nici nu i-au introdus în contabilitatea acesteia, așa cum a conchis și expertul contabil (răspunsurile la întrebările 11, 12, din interogatorii).
De altfel, versiunile celor doi pârâți, cu privire la natura și destinația acestor sume, emise în încercarea de a justifica în vreun fel fraudarea societății, sunt diferite una față de cealaltă, versiunea pârâtului F. B. fiind aceea că sumele de 5.000 și 60.000 euro ar fi reprezentat preț al părților sociale pe care aceștia le-ar fi vândut pentru ca S. K. F. să intre în firmă, iar cea de 4.000 euro un împrumut avansat de acesta firmei (răspunsul la întrebările 2, 3, 12), în timp ce versiunea pârâtului P. A. este aceea că cele trei sume de bani ar reprezenta cheltuielile pe care cei doi le-ar fi făcut cu firma în perioada 1999 - 2004 (răspunsul la întrebările 5 și 6).
C. două versiuni, pe lângă faptul că sunt complet diferite, sunt și contrazise de toate probele dosarului - în primul rând de cele trei chitanțe care atestă încasarea banilor în numele și pentru societate (nu de către persoane fizice ) și, în al doilea rând, de către concluziile expertizei contabile întocmită în cauză de către expertul G. I., care conchid că, niciodată ei doipârâți, F. și P., nu au investit în M. o sumă de bani apropriată ca și cuantum de cei 69.000 euro.
Eliberarea de chitanțe purtând antetul SC M. S. și semnăturile celor doi administratori, exclud, în mod evident teza potrivit căreia banii au fost încasați de către pârâți în calitate de persoane fizice, indiferent cu ce titlu. Dacă sumele ar fi fost încasate de aceștia ca persoane fizice, chitanțele nu aveau de ce să poarte antetul societății și să fie semnate de către aceștia în calitate de administratori, deci reprezentanți ai societății.
Instanța a mai reținut că sumele încasate de către pârâți nu puteau reprezenta prețul părților sociale vândute lui S. K. F., deoarece nu există un contract de cesiune de părți sociale încheiat între aceștia, asociatul S. K. F. fiind cooptat în societate prin majorare de capital social, conform actului adițional autentificat sub nr.2449/(...) (fapt recunoscut la interogatoriu de P. A. la întrebarea nr.16). De asemenea, nu există nici vreo hotărâre a Adunării Asociaților din SC M. S. care să aprobe, conform art.202 din Legea nr.31/1990 rep., cesiunea de părți sociale către persoane din afara societății. Astfel, sunt nefondate susținerile asociaților F. B. și P. A. T. B. în sensul că plătind 60.000 euro, S. K. a obținut 26,66 % din societate și că pentru a se stabili această cotă în actele constitutive, cei doi asociați au fost de acord prin H. asociaților din (...), cu o majorare de capital social de
1.600.000 ROL (40 de euro), efectuată de S. K. F. care adăugat la cei
4.000.000 lei vechi genera noi părți sociale în valoare procentuală de 26,66% din capitalul societății.
Chiar dacă sunt reale susținerile asociaților F. B. și P. A. T. B., în sensul că există posibilitatea unei diferențe enorme între valoarea nominală a unor părți sociale și valoarea lor reală, că plata valorii părților sociale nu se face de la asociatul care intră în societate la societatea comercială, ci la asociații cedenți și că transferul valorii părților sociale se face între persoane fizice și nu între cesionar și persoana juridică, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei transmiteri de părți sociale către persoane din afara societății, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 din Legea nr.
31/1990 rep.
Mai mult decât atât, dacă ar fi fost vorba despre o cesiune de părți sociale, sumele de bani în discuție s-ar fi regăsit într-un contract ca preț al părților sociale vândute, preț în raport de care ceilalți asociați erau obligați, potrivit disp. Codului fiscal, să achite impozitul pe venit către bugetul de stat. De asemenea, sumele de bani nu ar fi fost încasate, în acest caz, în numele societății, ca administratori, ci părți în contract ar fi figurat, ca și vânzători, pârâții, persoane fizice-asociați.
In privința celor 4.000 euro, despre care F. B. precizează, la interogatoriu, că ar fi fost împrumut asociat, aceștia nu au fost, nici ei, înregistrați în contabilitatea societății, așa cum ar fi trebuit dacă ar fi avut această destinație. Susținerea asociatului F. B., în sensul că înregistrarea nu s-ar fi făcut pentru că s-a fi cumpărat lemn cu acești bani (întrebarea nr.12), este nereală, întrucât împrumutul asociați se înregistrează mai întâi în contabilitate, într-un cont special, cont din care, ulterior, pot fi folosiți ,de exemplu, pentru achiziții materiale. Prin urmare, și această sumă de bani a fost însușită pe nedrept de către cei doi și în dauna societății și a asociatului S..
În concluzie, plata sumei de 69.000 euro, de către asociatul S. K. F. nu putea să reprezinte, cum se susține la interogatoriu, cheltuielile pe care cei doi asociați reclamanți le-ar fi făcut cu firma în perioada 1999-2004, pentru că aceste cheltuieli nu reprezintă nici măcar a șaptea parte din suma avansată de acesta.
Expertiza contabilă relevă faptul că nici pentru cei 33.807,.16 lei aduși ca aport de F. B., asociatul S. nu are de ce să plătească acestuia vreo sumă de bani, întrucât asociatul F. B. este înscris în evidențele contabile ale SC M. S. cu această sumă, cu care a creditat societatea, în contul împrumut asociați și, prin urmare, aceasta urmează a-i fi restituită integral de către SC M. S. F. că asociatul F. B. este înscris în evidențele contabile - în balanța de verificare la data de (...) - contul 462 BRUN - creditori F. B. - cu suma investită de 34.66,72 lei, cu titlu de împrumut asociați, contrazice susținerile lui P. A. cum că din banii primiți de la asociatul S. și-ar fi recuperat investițiile efectuate.
In consecință, din toate probele administrate în cauză rezultă că cei doi asociați F. B. și P. A. T. B. se fac vinovați de fapte de natură a atrage excluderea lor din societate, conf.disp.art.32 alin.1 lit.b din Actul constitutiv al SC M. S. și art.222 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990, rep. Noțiunea de „. în dauna societății"; presupune prejudicierea conștientă, intenționată, de către administrator, a intereselor societății, prin acte sau fapte juridice de natură a micșora esențial patrimoniul acesteia.
T. a mai reținut că asociații-administratori F. B. și P. A. T. B., nu participă la administrarea societății așa cum și-au asumat obligația potrivit actului constitutiv al acesteia. În ceea ce privește obligația de participare în cotă parte la cheltuielile societății, cei doi asociați nu își respectă obligația.
Societatea funcționează și în prezent datorită sumelor achitate periodic de către pârâtul S. K. F. , sume care acoperă cheltuielile cu materiile prime
(lemn), utilități, salarii, etc. Astfel, în data de (...) a trimis administratorului S. V. G. suma de 2900 euro, în data de (...), suma de 3500 euro, în data de (...) suma de 1600 euro, în data de (...) suma de 2000 dolari, în data de (...) suma de 3500 euro, potrivit actelor doveditoare depuse la dosar.
În ceea ce privește cererea reclamanților, F. B. și P. A. T. B., deexcludere din societate a pârâților S. K. F. și S. V., formulată în dosarul nr. (...), tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, astfel că a respins-opentru următoarele considerente:
Reclamanții invocă că pârâții ar fi fraudat societatea, deoarece pârâtul
S. K. F. a devenit asociat unic în SC K. S., iar pârâtul S. V. a fost administrator în aceasta, precum și datorită faptului că s-a încheiat între SC M. S. și SC K. S. un contract de închiriere având ca obiect hala și utilajele proprietatea celei dintâi societăți, temeiul de drept invocat constituindu-l disp.art.222 pct.d din Leg.nr.31/1990 rep.
Instanța a reținut că la data la care s-a încheiat contractul de închiriere între cele două societăți, SC M. S. nu mai desfășura de mult timp activitate, cei doi reclamanți, F. B. și P. A. T. B., fiind dezinteresați de soarta acesteia și fiind plecați de mult timp din țară ( aceștia recunoscând la interogatoriu că veneau foarte rar în țară, aspect ce rezultă și din copia pașaportului - filele 241-244).
În aceste condiții, în care reclamanții F. B. și P. A. au manifestat un dezinteres total în ce privește mersul societății, aducând și grave prejudicii acesteia, prin livrarea de marfă de către F. B. către firma Non S. L. S. din Italia, în valoare totală de 187.557.600 lei vechi ( fapt recunoscut de acesta la interogatoriu - întrebările nr.23-24), marfă care nici în prezent nu este plătită, încheierea contractelor de închiriere între M. și K. a fost benefică pentru cea dintâi. Și aceasta întrucât, pe de o parte, i-a asigurat venituri substanțiale din chirie și, pe de altă parte, K. a plătit cheltuielile de întreținere a halei și utilajelor pe toată perioada închirierii, cheltuieli pe care M. nu avea cum să le suporte. Concluziile raportului de expertiză contabilăconfirmă aceste aspecte, stabilind în concret care au fost veniturile SC M. S. din chirii și costurile de întreținere a bunurilor închiriate achitate de K.
Contrar opiniei reclamanților F. B. și P. A., la societățile cu răspundere limitată, cum este cazul în speță, legea societăților comerciale nu cere ca încheierea contratelor de închiriere cu privire la bunurile acestora să se facă doar cu aprobarea Adunării generale a asociaților ( mai ales a asociaților absenți), așa cum cere la societățile pe acțiuni.
Referitor la împrejurarea că pârâtul S. V. a fost administrator în SC K. S., interdicția instituită de disp.art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990, rep., nu se sancționează cu excluderea din societate.
În temeiul disp. art. 274 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâții F. B. și P. A. T. B. să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 86,95 lei reclamantului S. K. F., și în cuantum de 2958,25 lei reclamantului S. V.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții F. B. și P. A. T. B. solicitând admiterea apelului in principal respingerea cererii intimatilor de excludere a reclamanților apelanti din S. M. S. si admiterea cererii reclamanților de excludere a intimatilor din respectiva societate. in subsidiar modificarea in parte a sentinței apelate in sensul stabilirii drepturilor ce li se cuvin in calitate de asociati exclusi in conformitate cu concluziile raportului de expertiza intocmit de ec. Ion G. respectiv obligarea SC M. S. Ia plata drepturilor banesti in suma de 227.856 lei catre reclamantul apelant F. B. si 193.255 lei catre reclamantul apelant P. A. T. B.
În motivarea apelului, au arătat apelanții că S. M. S. este o societate cu raspundere limitata constituita de catre reclamantul F. B. impreuna cu numitul S. R. si intimatul S. V., ultimul detinand in momentul fondarii societatii 10% din capitalul social
Ulterior , in baza mai multor acte de cesiune de parti sociale structura capitalului social s-a modificat, ajungandu-se in prezent la urmatoarea situatie:
F. B. detine 16 parti sociale, aferent unui procent de 26.66% din capitalul social.
P. A. T. B. detine 16 parti sociale, aferent unui procent de 26.66% din capitalul social.
S. K. F. detine 16 parti sociale, aferent unui procent de 26.66% din capitalul social.
S. V. G. detine 12 parti sociale, aferent a 20% capital social.
Din raportul de expertiza contabila, dispus de instanta de fond si intocmit in luna noiembrie 2007 de expert contabil Ion Georghita rezulta ca activul net al societatii este de 724.706 lei ; printr-un calcul simplu, valoarea reala a unei parti sociale este de : 724.706 lei / 68 parti sociale = 10.657 lei.
Obiectul de activitate al societatii a fost inca de la inceput prelucrarea lemnului, in special productia de usi si ferestre.
Singurul asociat care domicilia in R. , era S. V. G., iar modalitatea in care s-au inteles sa lucreze a fost urmatoarea: intimatul S. urma sa se ocupe de identificarea clientilor , de gestionarea productiei din R. iar ceilalti trebuiau sa se ocupe de identificarea clientilor , incheierea contractelor si derulare a operatiunilor de livrare a produselor la export.
Litigiile dintre părți au aparut in momentul in care reclamanții apelanti au aflat - si ulterior au si verificat - faptul ca asociatul lor intimat S.
K. ( cu buna stiinta a d-lui S. V.) , a fondat S. K. S. o alta societate comerciala care avea un obiect de activitate identic cu cel al S. M. S. In actul constitutiv al noii societati S. K. F. este asociat unic si administrator.
În dosarul de fond au probat existenta noii societati K. S., - obiectul de activitate al acesteia precum SI faptul ca noua societate intra in concurentadirecta cu societatea M.. Cei doi "asociati" intimati nu s-au limitat la fondarea unei noi societati de catre asociatul unic S. K. si la gestionarea acestuia de "asociatul nostru" S. V. .
Profitand de absenta reclamanților din R. angajatii S. M. S. au fost transferati la S. K. S. H. de productie si toate utilajele societății M. au fost inchiriate de catre asociatul și administratorul S. V., din partea S. M. S., catre noua societate constituita si administrata de S. K. F. C. s-a incheiat intre S. si K. care au semnat in calitate de administratori ai celor doua societati ( S. pentru M. si S. pentru K. ). S-a ajuns in situatia in care S. M. S.
, nu producea nimic dar in mod paradoxal - asa cum rezulta din expertiza contabila - avea cheltuieli de functionare la care reclamanții in calitate de asociați ar fi trebuit sa contribuie. Pe de alta parte, S. K. S. , utilizand intreaga baza de productie a reclamanților ( teren, imobil si utilaje ), era in plina activitate.
Data fiind situatia prezentata in sinteza de mai sus reclamanții au considerat ca nu mai este posibila nici o forma de asociere intre reclamanți si cei doi intimati si au solicitat T.ui B.-N. excluderea acestora din societate.
Pana la data la care au sesizat activitatea profitabila desfasurata de intimati in defavoarea reclamanților, nici K. si nici S. nu au inteles sa formuleze vreo actiune impotriva reclamanților, sa le solicite plata vreunei sume de bani sau sa se planga de niste abuzuri facute de reclamanți de la cateva mii de la distanta de sediul societatii si de R.
În momentul in care cei doi au sesizat ca exista pericolul real de a fi exclusi din societate si ca motivele de excludere invocate de reclamanți pot fi probate usor, cei doi intimati s-au gandit - ori au fost sfatuiti - sa formuleze la randul lor o acțiune comerciala prin sa solicite ca reclamanții sa fie excluși din societate. Singurul motiv invocat a fost acela ca reclamanții au primit suma de 60.000 euro de la S. K. si ca au folosit acea suma in interes personal desi ar fi trebuit sa o verse in contul societatii.
În probatiune s-a depus un script sub semnatura privata emis in data de (...) , in localitatea A. din Spania prin care reclamanții aratau ca am primit de la S. K. suma de 60 000 euro ca si " cota participare capital si de intrare ca asociat nou in societatea mai sus mentionata".
Intimații au incercat sa promoveze ideea ca acea suma de 60.000 euro ar fi reprezentat o majorare de capital social efectuata de S. , ca ea ar fi trebuit inregistrata in contabilitate societatii si ca reclamanții apelanti ar fi refuzat sa depună acesti bani in contul s.c. M. S., insusindu-și intreaga suma pe nederept.
Nu a fost vorba niciodata de vreo majorare de cap social efectuat de S. la S. M. S. . Este elementar faptul ca o decizie de majorare a capitalului social presupune, daca nu o expertiza detaliata, macar o convocare a adunarii generale si un vot al asociatilor in acest sens urmat de intocmirea unei hotarari A.G.A. si de inregistrarea mentiunii in registrul comertului.
Suma de 60.000 euro nu a reprezentat niciodata vreo majorare de capital. N. nu avea sens intrucat la data cand dl. S. a intrat in societate ( in anul 2004 ) , aceasta detinea deja suficiente active pentru a sustine productia. In mod evident tranzactia sumei de 60 000 euro a fost facuta intre S. in calitate de persoana fizica si reclamanții tot in calitate de persoane fizice si a reprezentat costul de intrare a d-Iui S. in societatea lor.
Actul aditional incheiat in (...) prin care S. a fost cooptat in S. Modgliani S. arata ca la acea data capitalul social s-a majorat de la
4.000.000 lei vechi, la 6.000.000 lei vechi din care 1.600.000 lei reprezentau aportul noului asociat S., iar 400.000 lei reprezenta aportul asociat S.. Dacaar fi valabila teza sustinuta de inimati , de ce au semnat un act de majorare de capital social de 2.000.000 lei si nu unul de 60.000 euro?
Au aratat, prin concluzile depuse la instanta de fond, ca ar fi fost imposibil ca o persoana cu discemamant - asociat la o societate comerciala functionala - sa accepte ca un tert ( S. in speta ) sa dobandeasca - contra sumei de 1.600.000 lei (40 euro) - 16 parti sociale dintr-o societate comerciala, in conditiile in care valoarea reala de circulatie al unei parti sociale era de 10.657 lei (2.537 euro) . Inmultind valoarea reala a unei parti sociale cu 16 , ar rezulta suma de 40.598 euro egala cu participatia dobandita de S. , calculata doar la nivelul contabil al activelor existente la acea data. Adaugand faptul ca societatea era deja constituita, ca beneficia de toate dotarile necesare pentru a incepe o activitate , apare evident ca suma de 60.000 euro a reprezentat in realitate valoare de cesiune a celor 26.66% din capitalul social al societatii.
În concluzie transferul celor 600 00 euro catre reclamanți nu a fost vreo majorare de capital social ci plata sumei pentru care reclamanții in calitate de asociati au permis preluarea a 26.66% din capitalul societatii de catre noul asociat. Daca la acest calcul se adauga si constatarea ca prin acelasi act aditional S. V. a ajuns print-o majorare de capital de 10 euro sa detina 20% din capitalul social. Este surprinzator cum instata de fond a fost convinsa ca reclamanții au cedat intimatilor 46.66% din capital social al unei societati de productie care detinea in proprietate teren, hala si utilaje pentru magnifica suma de 50 sau 60 euro.
Fata de aceste sustineri , interpretarea acelui script semnat la A. in martie 2004, se poate face in mod corect doar in sensul ca S. a platit 60.000 euro pentru intrare ca asociat in S. M. S. Asa se explica 2 actiuni cumulative din fraza redata mai sus respectiv, pe de o parte participarea ca si cota la capital si pe de alte parte contravaloarea necesara intrarii ca si asociat nou.
Mai subliniază faptul ca reclamanții nu s-au ocupat niciodata de contabilitatea S. M. S., ca evidenta contabila a fost condusa in permanenta de persoane angajate de catre S. si ca , cu toate demrsurile reclamanților, nu au reusit sa intre in posesia actelor contabile a societatii. Im mod legitim se intreabă de ce, detinand acea chitanta de plata a sumei de 60 000 euro , avand administrarea S. M. S. in mod statutar si controland relatia cu contabilii , de ce nu au soclicitat inregistrarea acestei "majorari de capital social" in actele contabile si de ce au invocat acest aspect abia ulterior datei la care reclamanții au constat ca au o firma "capusa", si au solicitat excluderea lor din societate?
Arată in final ca modul in care au evoluat relatiile dintre părți a avut o reflectare contabila inedita: din actele S. M. S. a rezultat ca in conditiile in care societatea nu avea nici o activitate ( hala si utilajele fiind inchiriate) dl S. a impumutat totusi societatea cu suma de 129.245 Ron. Considera si in prezent ca S. V., care nu avea nici o sursa de venit cand l-au cunoscut, a lucrat fara retineri cu S. KIMROMEXPAN S., a facut productie cu utilajele lor, cu angajatii lor si in hala lor iar o parte din banii obtinuti i-a "imprumutat la S. M. S." ca sa se plateasca cheltuieli de productie necesare pentru desfasurarea bunei activitati a S. K. S.
Raportat la petitul subsidiar al reclamanților, calculul sumelor ce le-ar reveni in cazul in care ar fi exclusi se regaseste in expertiza contabila.
În drept s-au invocat prevederile art.222 din legea 31/1990
Pârâtul intimat S. K. F. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea întâmpinării s-au arătat următoarele:
În ceea ce privește criticile aduse prin motivele de apel, față de respingerea, de către instanța de fond, a cererii de excludere a pârâtului și a lui S. V. din SC M. S., motivat de înființarea SC K. S., acestea sunt total nefondate.
Astfel, așa cum s-a dovedit în cauză și cum a reținut și instanța fondului, la data la care s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect hala și utilajele proprietatea SC M. S., locatar fiind SC K. S., cea dintâi societate nu mai desfășura de mult timp activitate, cei doi apelanți, F. B. și P. A. T. B. fiind total dezinteresați de soarta acesteia și fiind plecați de mult timp din țară.
Cei doi au recunoscut, de altfel, la interogatoriu, fapt care rezultă, de altfel, fără niciun dubiu și din copiile pașapoartelor lor (filele 241-244), că veneau foarte rar în țară, iar cu pârâtul și cu S. V. nu țineau legătura, întrucât aveau cunoștință despre faptul că societatea are datorii ce trebuiesc plătite, inclusiv cheltuieli curente, cheltuieli pe care pârâtul S. K. le-a suportat din banii săi o lungă perioadă de timp.
De altfel, chiar în motivarea apelului apelanții arată că se aflau "la câteva mii de km distanță de sediul societății și de R.".
Prin urmare, după cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, pe baza probelor dosarului și după cum recunosc însăși apelanții B. și
B., aceștia au manifestat un total dezinteres în ce privește mersul societății, având în schimb pretenții pecuniare legate de aceasta. Ba mai mult decât atât, cei doi au adus grave prejudicii acesteia, de exemplu prin livrarea de marfă de către F. B. către firma "Non S. L." S. din Italia, în valoare totală de 187.557.600 lei vechi (fapt recunoscut de acesta la interogatoriu - întrebările nr.23-24), marfă care nici în prezent nu este plătită, iar aceasta în timp ce încheierea contractelor de închiriere între M. și K. a fost cât se poate de benefică pentru cea dintîi. Și aceasta întrucât, pe de o parte, i-a asigurat acesteia venituri substanțiale din chirie și, pe de altă parte, K. a plătit cheltuielile de întreținere a halei și utilajelor pe toată perioada închirierii, cheltuieli pe care M. nu avea cum să le suporte.
Concluziile raportului de expertiză contabilă confirmă fără niciun dubiu aceste aspecte, stabilind în concret care au fost veniturile SC M. S. din chirii și costurile de întreținere a bunurilor închiriate achitate de SC K. S.
Prin urmare, activitatea SC K. S. a generat venituri societății M. și nicidecum pierderi, așa cum au generat cei doi apelanți, celelalte presupuneri și supoziții făcute în motivarea apelului, privind o așa-zisă activitatea profitabilă a K., transferul angajaților, scenariul promovărilor acțiunilor în instanță etc., rămânând la acest stadiu de simple supoziții.
În ceea ce privește faptul că intimatul-reclamant S. V. a fost administrator în SC K. S., interdicția instituită de dispozițiile art.197 alin.2 din L.nr.31/1990 rep. nu se sancționează cu excluderea din societate, așa cum se poate observa din cuprinsul textului.
În ceea ce privește excluderea celor doi apelanți din societate, soluția instanței de fond este legală și judicios motivată, iar motivele de apel se dovedesc a fi, din nou, nefondate.
Probele administrate în cauză dovedesc faptul că cei doi apelanți au comis fraudă în dauna societății SC M. S. și s-au folosit de semnătura socială în folosul lor, încasând, în calitate de administratori și pentru și în numele societății M., suma totală de 69.000 Euro, fără ca, ulterior, să introducă acești bani în contul bancar și în evidența contabilă a firmei.
Cei doi și-au însușit pe nedrept această sumă uriașă de bani, avansată societății M. de către pârâtul S. K. F., prejudiciul produs, atât societății M. cât și pârâtului S. K. F., fiind cât se poate de evident.
Frauda apelanților în dauna societății și folosirea semnăturii sociale
(pe chitanțele de încasare a banilor) în folosul lor personal - este cert dovedită prin probele administrate în cauză - înscrisuri, răspunsurile apelanților la interogatoriu (la termenul de judecată din (...)), expertiza contabilă iar instanța de fond a motivat pe larg, cu trimitere la aceste probe, concluzia vinovăției acestora.
De altfel, se poate observa că motivele de apel nu combat, în concret, motivarea sentinței atacate, ci cuprind, în fapt, câteva încercări de a face speculații, pornite, însă, de la premise greșite.
Astfel, în primul rând, valoarea unei părți sociale în societatea cu răspundere limitată este stabilită prin actul constitutiv al acesteia și nu se determină prin împărțirea activului net al societății la numărul de părți sociale, așa cum procedează apelanții.
În al doilea rând, valoarea activului net a SC M. S. la care se raportează apelanții, pentru a încerca să evidențieze "valoarea" acestei societăți la data cooptării mele, respectiv cea de 724.706 lei, reprezintă, în fapt, activul net la data efectuării expertizei contabile în cauză, noiembrie
2007, adică după ce pârâtul a făcut eforturi deosebite materiale și umane să pună în funcțiune și să derulez activitatea firmei, și nu reprezintă nicidecum activul net existent la data la care pârâtul a intrat ca asociat în această societate, la începutul anului 2004, scenariul construit de apelanți pe această motivare fiind, prin urmare, sortit eșecului.
Dimpotrivă, expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul G. Ion, a relevat faptul că: "până la data de (...) s-au făcut, pentru se M. S., achiziții de imobilizări în valoare de 102.938,53 lei, achiziții de materiale în valoare de 8.579, 46 lei și s-au efectuat cheltuieli anticipate în valoare de
19.105,51 lei ", ceea ce înseamnă că suma totală a investițiilor se ridica la
130.623,5 lei, adică echivalentul a cca 37.321 Euro, din care, conform expertizei, aproape trei sferturi au fost finanțate de către S. V. (84.900 lei).
În sfârșit, versiunea actuală a apelanților privind natura sumei totale de 69.000 Euro încasată de ei de la pârât, versiune diferită de cele susținute și nedovedite la fond și interogatoriu (unde apelanții au arătat că ar fi vorba despre preț al părților sociale, împrumut firmă sau cheltuielile pe care cei doi le-ar fi făcut cu firma în perioada 1999-2004), nu se regăsește în legislația care reglementează societățile comerciale.
Astfel, sintagmele de "costul de intrare ... .în societate" și "contravaloarea necesară intrarii ca si asociat nou" nu se regăsesc în L.nr.31/1990, textul de lege - stabilind expres și limitativ modalitățile în care o persoană poate deveni asociat în societatea cu răspundere limitată, respectiv cesiune de părți sociale, contra unui preț al acestor părți sociale, sau majorare de capital social.
Ori, așa cum a arătat și dovedit la fondul cauzei, și cum a reținut și instanța de fond, între pârât și cei doi apelanți nu a existat nici o cesiune de părți sociale, iar cele trei chitanțe de primire a sumei totale de 69.000 Euro de la pârât - chitanța din data de (...), în sumă de 60.000 Euro, aflată la f. 92 din dosar nr.2612/2005; chitanța din data de (...), în sumă de 4.000 Euro, aflată la f. 96 din dosar și chitanța din data de (...), în sumă de 5.000 Euro, aflată la f. 99 din dosar nr.2612/2005 - atestă fără echivoc primirea de către cei doi apelanți, B. și B., a acestor sume de bani în numele SC M. S..
Chitanțele poartă antetul SC M. S., sunt semnate de către cei doi în calitate de administratori ai societății M., semnăturile lor fiind făcute lapozitia administrator (deci nu în calitate de persoane fizice!), fapt recunoscut de ei la interogatoriu (F. B. prin răspunsurile la întrebările 2, 3, 5, 6, 7, 12 iar T. B. prin răspunsurile la întrebările 2, 5, 6). Aceștia au recunoscut și faptul că nu au depus cele trei sume de bani, totalizând 69.000 Euro, în contul bancar al societății și nici nu i-au introdus în contabilitatea acesteia, așa cum a conchis și expertul contabil (răspunsurile la întrebările 11, 12 din interogatorii).
Sumele încasate de către pârâții apelanți nu puteau reprezenta preț al unor părți sociale vândute, pentru simplul motiv că nu există și nu a fost vorba despre nici un contract de cesiune de părți sociale încheiat între aceștia și pârât, pârâtul fiind cooptat în societate prin majorare de capital social, conform actului adițional autentificat sub nr.2449/(...) (fapt recunoscut la interogatoriu de P. A. la întrebarea nr.16). De asemenea, nu există nici vreo hotărâre a Adunării Asociaților din se M. S. care să aprobe, conform art.202 din Legea nr.31/l990 rep., cesiunea de părți sociale către persoane din afara societății.
De asemenea, concluziile expertizei contabile întocmite în cauză conchid faptul că, niciodată cei doi apelanți, B. și B., nu au investit în M. o sumă de bani nici măcar apropiată ca și cuantum de cei 69.000 Euro și, mai mult, P. A. T. B. nu a investit nimic.
Prin urmare, plata sumei de 69.000 Euro, de către pârâtul S. K., nu pute să reprezinte, cum a susținut apelantul B. la interogatoriu, cheltuielile pe care cei doi le-ar fi făcut cu firma în perioada 1999-2004, pentru că aceste cheltuieli nu reprezintă nici măcar a șaptea parte din suma avansată de mine.
Ba mai mult decât atât, expertiza contabilă relevă faptul că nici pentru cei 33.807,16 lei aduși ca aport de F. B., pâârtul S. nu avea de ce să plătească acestuia vreo sumă de bani, întrucât asociatul F. B. este înscris în evidențele contabile ale SC M. S. cu această sumă cu care a creditat societatea, în contul împrumut asociați și, prin urmare, această sumă urmează a-i fi restituită integral de către SC M. S.
În consecință, din toate probele administrate în cauză rezultă faptul că cei doi apelanți se fac vinovați de fapte de natură a atrage excluderea lor din societate, conform dispozițiilor art.32 alin.l lit.b din Actul constitutiv al SC M. S. și art.222 alin.l lit.d din Legea nr.31/1990 rep., iar soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Referitor la petitul subsidiar al apelanților, în lipsa unei motivări a acestuia, este în imposibilitatea a-și formula apărări în consecință. Simpla trimitere la expertiza contabilă nu poate suplini o motivare în fapt și în drept, dat fiind prevederile exprese ale art.287 alin.(l) pct.3 C.pr.civ.
Pârâtul intimat S. V. G. a formulat o CERERE DE ADERARE LA
APELUL PARTII POTRIVNICE declarat împotriva Sentinței comerciale nr.
1485/2010, prin care solicită să se schimbe această hotărâre, în sensul atribuirii in intregime a partilor sociale apartinand asociatilor exclusi F. B. si
P. A. T. B. catre asociatul S. K. F.
În motivarea cererii de aderare la apel, se arată că prima instanta retine in mod eronat ca pârâtul intimat ar fi reclamant in dosarul conexat nr. 2096/2004, si raportat la aceasta îi atribuie proportional cu partile sociale detinute partile sociale apartinanand asociatilor exclusi obligandu-l la plata contravalorii acestora desi nu a solicitat acest lucru niciodata.
Astfel, in dosarul (...) au avut calitate de reclamanti intimatii F. B. si P.
A. T. B., pârâtul depunand intampinare si fiind reprezentat prin acelasi aparator ca si paratul S. K. F. In dosarul conexat nr. 2096/2004 a avut calitate de reclamant exclusiv S. K. F., pârâtul nefiind reprezentat deavocatul acestuia. N.odata pârâtul nu a solicitat atribuirea partilor sociale ori a unei parti din acestea si nici nu are posibilitatea achitarii acestora si nici interesul de a le prelua.
Fata de cele invederate este de acord cu admiterea apelului in sensul celor de mai sus.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 293 Cod procedura civila.
Examinând apelul și aderarea la apel declarate în cauză, Curteaconstată următoarele:
I. În ceea ce privește apelul formulat de reclamanții F. B. și P. A. T. B.,
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr.
31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, SC M. S. a fost constituită în data de (...) de S. R. împreună cu reclamantul F. B. (fiecare dintre aceștia deținând 45% din capitalul social) și pârâtul S. V., care deținea 10% din capitalul social. La data de (...), prin actul adițional nr. 7300/2002, asociatul S. R. s-a retras din societate prin cesiunea părților, preponderent către reclamantul P. A. T. B., F. B. deținând 40% din capitalul social, P. A. T. B.,
40% din capitalul social, iar S. V. 20% din capitalul social.
Asociații au dezvoltat o fabrică de produse din lemn iar în scopul desfășurării activității, aceștia au achiziționat o hală de producție în localitatea U., unde societatea și-a stabilit și sediul social, precum și mașini de prelucrare a lemnului.
La data de 23 martie 2004, prin actul adițional nr. 249, în societate a fost cooptat și pârâtul S. K. F., structura capitalului social al societății fiind următoarea: S. K. F. deținea 16 părți sociale, cu un procent de 26,66% din capitalul social, F. B. deținea 16 părți sociale, cu un procent de 26,66% din capitalul social, P. A. T. B. deținea 16 părți sociale, cu un procent de
26,66% din capitalul social, iar S. V. G. deținea 20 părți sociale reprezentând 20% din capitalul social. De asemenea, prin actul adițional nr.
249/(...), s-a prevăzut majorarea capitalului social de la 4.000.000 lei la
6.000.000 lei.
Această stare de fapt nu a fost contestată de nici una dintre părți.
De asemenea, apelanții-reclamanți nu au obiectat, prin apelul formulat, cu privire la constatările expertului G. I., cuprinse în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit acestui raport de expertiză, până la data de (...) s-au făcut pentru SC M. S., achiziții de imobilizări în valoare de 102.938,53 lei, achiziții de materiale în valoare de 8.579,46 lei și s-au efectuat cheltuieli anticipate în valoare de 19.105,51 lei, pentru finanțarea acestor achiziții și cheltuieli anticipate fiind folosite aporturi în numerar și bunuri ale asociaților S. V. (84.900 lei) și F. B. (33.807,16 lei), precum și surse atrase constând în furnizori neachitați.
Prin urmare, susținerea apelanților în sensul că intimatul S. V. nu ar fi contribuit cu resurse în cadrul societății, neavând posibilități materiale, apare ca fiind nefondată, în realitate acest intimat contribuind în mod substanțial în cadrul SC M. S., aspect reținut în expertiza contabilă și necontestat în speță de apelanții-reclamanți.
În ceea ce privește critica apelanților-reclamanți adusă cu privire la soluția de respingere a cererii de excludere din societate a pârâților S. K. F. și S. V., Curtea constată că aceștia și-au întemeiat cererea de excludere pedispozițiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, invocând faptul că pârâții ar fi fraudat societatea prin aceea că pârâtul S. K. F. a devenit asociat unic în SC K. S., iar pârâtul S. V. a fost administrator la această societate, care avea un obiect de activitate similar cu cel al SC M. S. Mai arată apelanții că s-a încheiat un contract de închiriere între SC M. S. și SC K. S. având ca obiect hala și utilajele de producție ale celei dintâi societăți și că pârâții au folosit, în desfășurarea activității societății nou înființate, exclusiv angajații SC M..
Cu privire la acest aspect, Curtea reține, la fel ca și instanța de fond, că la data înființării SC K. S., SC M. S. nu mai desfășura nicio activitate, aspect necontestat de către apelanți. De asemenea, apelanții nu au contestat reținerea instanței de fond referitoare la încasarea, de către SC M. S. a chiriei datorate de SC K. S., precum și suportarea, de către această din urmă societate, a cheltuielilor de întreținere a halei și utilajelor. Prin urmare, aceste sume, care au fost destul de substanțiale, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, au reprezentat singurele venituri ale SC M. S., în condițiile în care apelanții-reclamanți au manifestat dezinteres față de această societate, locuind în străinătate și venind destul de rar în R.
Referitor la susținerea apelanților în sensul că ar fi existat o înțelegere între asociați potrivit căreia apelanții trebuiau sa se ocupe de identificarea clientilor , incheierea contractelor si derulare a operatiunilor de livrare a produselor la export, Curtea constată că această înțelegere nu a fost probată. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar reține existența unei astfel de înțelegeri, Curtea constată că apelanții nu au dovedit că s-ar fi ocupat de identificarea unor posibili clienți sau de încheierea vreunor contracte în beneficiul SC M. S., singura concluzie care se desprinde din întreg probatoriul administrat în cauză fiind aceea a unui total dezinteres al apelanților față de societatea la care erau asociați.
În consecință, apreciază Curtea că, prin înființarea unei noi societăți comerciale, cu un obiect de activitate similar cu cel al SC M. S. și prin închirierea, de către societatea nou înființată, a halei de producție și a utilajelor, intimații-pârâți nu au fraudat interesele SC M. S. Această concluzie se impune, pe de o parte, datorită faptului că, la momentul înființării noii societăți, SC M. nu mai desfășura nicio activitate, apelanții fiind în pasivitate cu privire la mersul acestei societăți și, pe de altă parte, datorită faptului că veniturile provenite din chiria halei de producție și a utilajelor au reprezentat singurele venituri ale SC M. S. Astfel, în lipsa încasării acestor sume cu titlu de chirie, SC M. S. nu ar fi obținut nici un alt venit.
În ceea ce privește eventuala concurență neloială desfășurată de asociatul S. V., Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că, în lipsa fraudării, acest aspect nu este suficient pentru a atrage excluderea din societate a acestui asociat, eventual putându-se pune problema necesității revocării sale din funcția de administrator, potrivit dispozițiilor art. 197 alin.
2 din Legea nr. 31/1990.
De altfel, Curtea constată că apelanții au reiterat, practic, aspectele de la fondul cauzei, fără a aduce o critică punctuală soluției instanței de fond privind respingerea cererii de excludere a asociaților S. K. F. și S. V.
Or, astfel cum s-a reținut în paragrafele anterioare, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, raportat la întreg probatoriu administrat și mai ales la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de apelanți, soluția de respingere a cererii de excludere a asociaților S. K. F. și S. V. fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește motivul de apel vizând greșita soluționare a cererii de excludere a apelanților din cadrul SC M. S., Curtea constată următoarele: La data de (...), S. K. F. a predat asociaților-administratori F. B. și P. A.
T. B. suma de 60.000 euro, ocazie cu care a fost întocmită chitanța aflată la fila 91 dosar fond. Potrivit acestui înscris, SC M. S. a declarat că ar fi primit de la S. K. F. suma de 60.000 euro, reprezentând cota de participare la capitalul social. Acest înscris a fost semnat de către apelanți, fără obiecțiuni.
Nu este contestat de nici una dintre părți aspectul potrivit căruia această sumă de bani nu ar fi intrat niciodată în contul SC M. S., acesta fiind și motivul pentru care se solicită excluderea apelanților din cadrul societății, ca urmare a fraudării acesteia.
Prin urmare, este esențial să se lămurească dacă această sumă de bani a fost plătită pentru SC M., ca urmare a majorării capitalului social sau a reprezentat contravaloarea părților sociale cedate de apelanți intimatului S. K. F.
În acest context, Curtea observă că înscrisul întocmit și semnat de părți la data de (...) atestă faptul că această sumă a fost încasată în numele SC M. S. și pentru această societate, iar nu pentru apelanții-reclamanți, în calitate de persoane fizice, astfel cum nefondat susțin prin motivele de apel.
De asemenea, potrivit actului adițional nr. 2449/(...), S. K. F. a fost cooptat în societate ca urmare a majorării capitalului social și nu ca urmare a cesiunii de părți sociale, apelanții neputând depune la dosar un contract de cesiune a părților sociale care să le susțină teza. Astfel, susținerea acestora în sensul că tranzacția sumei de 60.000 euro ar fi fost făcută între S. K. F., în calitate de persoană fizică și apelanți, tot în calitate de persoane fizice, nu este susținută de nici una dintre probele administrate în cauză. Mai mult decât atât, această afirmație este contrazisă de conținutul înscrisului încheiat la data de (...), înscris potrivit căruia suma de 60.000 euro a fost încasată de SC M. S., prin administratorii F. B. și P. A. T. B.
Prin urmare, aceștia erau obligați să predea societății suma încasată, neexistând nicio probă din care să rezulte că apelanții ar fi fost îndreptățiți la însușirea acesteia. Neprocedând astfel, apelanții au fraudat SC M. S., însușindu-și, pe nedrept, o sumă de bani aparținând SC M. S.
În ceea ce privește critica adusă modului de stabilire a drepturilor cuvenite apelanților-reclamanți în calitate de asociați excluși, Curtea constată că aceștia solicită, doar, să fie obligată SC M. S. la plata sumei de
227.856 lei, către F. B. și 193.255 lei, către P. A. T. B., fără a aduce vreo critică concretă soluției instanței de fond.
Cu toate acestea, Curtea observă că și din acest punct de vedere soluția instanței de fond este corectă.
Astfel, prin răspunsul la obiecțiuni depus la filele 480-497 dosar fond, dl. expert G. Ion a precizat că sumele indicate de apelanți reprezintă sumele brute care derivă din calitatea de asociat la SC M. S. și care trebuie achitate asociaților excluși, sumele nete fiind cele reținute de instanța de fond, respectiv 162.418,6 lei (fila 489 dosar fond).
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat de F. B. și P. A. T. B. este neîntemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
II. Analizând aderarea la apel declarată de intimatul S. V., Curtea constată că aceasta este lipsită de interes din următoarele considerente:
Ceea ce îl nemulțumește pe intimatul S. V. este faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra sumelor de bani la care au dreptul F. B. și P. A.
T. B., în calitate de asociați excluși, considerând că aceste sume trebuie să le achite el, în calitate de persoană fizică.
În realitate, însă, aceste sume urmează a fi achitate de SC M. S. și nu de către S. V., prin această soluție nefiind în nici un fel prejudiciate interesele acestuia.
Prin urmare, Curtea apreciază că S. V. nu a justificat nici un interes în promovarea prezentei cereri de aderare la apel, în condițiile în care hotărârea apelată îi este favorabilă, motiv pentru care urmează să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de F. B. și P. A. T. B.
Respinge ca lipsit de interes apelul incident declarat de S. V. G.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 N. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
7 ex./(...)
Jud.fond: B. L. T.
| ← Decizia comercială nr. 258/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 659/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
