Decizia comercială nr. 218/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.218/2011
Ședința ta de 07 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 2135 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., în contradictoriu cu intimatul Ț. A., având ca obiect acțiune în constatare.
În data de 07 noiembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea apelantului C. T..
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2135 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., s-au respins ca inadmisibile cererile formulate de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâtul Ț. A. având ca obiect acțiune în constatare, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâtul Ț. A. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a părților sociale, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de
18.421,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin contractul de împrumut cu garanție mobiliară încheiat la data de
(...) reclamantul a împrumutat pârâtului Ț. A. suma de 21.000 euro, pârâtul având obligația de a restitui împrumutul până la data de (...) În vederea garantării împrumutului, pârâtul a acordat un drept de uzufruct asupra părților sociale reprezentând 25% din capitalul social al SC T. C. SRL, iar în baza acestui drept, reclamantul avea dreptul de a încasa, până la satisfacerea creanței sale, dividendele corespunzătoare acestor părți sociale. Conform art. 3.6. din contract, în cazul neachitării la scadență a împrumutului, împrumutătorul are dreptul de a cere, iar împrumutatul are obligația de a da un număr corespunzător din părțile sociale pe care împrumutătorul le deține la SC T. C. S. N. părților sociale se va stabili în funcție de valoarea de piață a acestora la data acordării împrumutului.
La data de (...) între aceleași părți se încheie un nou contract de împrumut cu garanție mobiliară având ca obiect suma de 10.00 euro,celelalte clauze ale contractului fiind identice cu cele din contractul încheiat la data de (...)(f.13-14 din dosarul judecătoriei).
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat trei cereri având ca obiect acțiuni în constatare, pentru ca în finalul cererii să se formuleze și o cerere în realizarea dreptului. Prin acțiunile în constatare formulate reclamantul solicită să se constate că a intervenit o vânzare de părți sociale și că reclamantul este proprietar al unui număr de 7 părți sociale, însă aceste acțiuni sunt inadmisibile deoarece reclamantul are la dispoziție acțiuni pentru realizarea dreptului său de proprietate, o astfel de acțiune fiind de altfel formulată în partea finală a cererii de chemare în judecată, prin solicitarea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de vânzare cumpărare a celor 7 părți sociale.
Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că sunt inadmisibile acțiunile în constatare formulate de reclamant, acestea urmând a fi respinse.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care să se suplinească obligația de a face, respectiv de a remite proprietatea asupra unui număr de corespunzător de părți sociale și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a unui număr de 7 părți sociale reprezentând 35% din capitalul social al SC T. C. SRL, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art. 202 din Legea nr. 31/1990, părțile sociale ale unei societăți cu răspundere limitată pot fi transmise între asociați. De asemenea, conform art. 203 din Legea nr.
31/1990 transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății, iar actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociați vor fi depuse la oficiul registrului comerțului în vederea înregistrării.
Astfel, transmiterea părților sociale între asociați este posibil a fi realizată sub forma unui act de vânzare cumpărare, act care trebuie să aibă un obiect determinabil, sub sancțiunea nulității. Între reclamant și pârât nu s-a realizat un acord de voință cu privire la vânzarea unui număr de părți sociale pe care pârâtul le deține la SC T. C. S.
Prin contractele de împrumut încheiate între cele două părți, pârâtul s-a obligat să restituie sumele împrumutate la scadență. În aceste contracte părțile au stipulat că în cazul neachitării la scadență a împrumutului, împrumutătorul are dreptul de a cere, iar împrumutatul are obligația de a da un număr corespunzător din părțile sociale pe care împrumutătorul le deține la SC T. C. SRL, însă părțile nu s-au înțeles asupra numărului de părți sociale care urmează a face obiectul transmiterii. De fapt, prin această clauză nu s-a realizat un acord de voință cu privire la transmiterea unui număr de părți sociale, ci părțile au convenit asupra posibilității ca în situația în care nu se va restitui împrumutul la scadență să se realizeze o novație. Practic părțile au prevăzut posibilitatea de a schimba obiectul și cauza raportului juridic generat de contractul de împrumut cu un raport juridic de vânzare cumpărare, în sensul că în locul sumei acordată cu titlu de împrumut să se dea reclamantului un număr de părți sociale pe care pârâtul le deține la SC T. C. S. Î. intenția părților de a nova nu a fost materializată, astfel cum prevăd dispozițiile art.1130 c.civ., iar instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților și să pronunțe o hotărâre judecătorească care să aibă ca efect stingerea obligațiilor generate de contractul de împrumut și nașterea unui nou raport juridic de vânzarecumpărare a părților sociale, cu atât mai mult cu cât obiectul vânzării nu a fost determinat.
Față de cele reținute, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a unui număr de 7 părți sociale deținute de pârât la SC T. C. S.
Reținând culpa procesuală a reclamantului, în baza art. 274 c.pr.civ., acesta a fost obligat să plătească pârâtului suma de 18.421,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat justificat prin factura fiscală și chitanța de la fila 20-21 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. T., arătând că instanța de fond a apreciat eronat cererea de chemare în judecată considerând inadmisibile cererile având ca obiect constatarea interventiei unor acte de vânzare cumpărare asupra părtilor sociale detinute de intimatul - pârât în SC T. C. S.
În considerentele sentinței, instanta de fond a apreciat că apelantul - reclamant a formulat trei cereri având ca obiect actiuni în constatare, pentru ca în finalul cererii să se formuleze si o cerere în realizarea dreptului.
În mod eronat instanta de fond a apreciat că teza finală a actiunii, trebuie interpretată separat, ca un capăt distinct de cerere, întrucât asupra acestui aspect, al calificării actiunii ca fiind în realizare sau constatare, s-a pronuntat irevocabil Tribunalul Cluj, Sectia Civilă, care prin decizia nr. 3. A/(...) a solutionat irevocabil caracterul cererii ca fiind unul în realizare si nu în constatare, solutia instantei de apel, confirmată de instanta de recurs prin decizia 5913/R/(...), dobândind putere de lucru judecat. Fată de aceste aspecte, consideră că, în raport de prevederile art. 166 C.Pr.Civ., instanta de fond din al doilea ciclu procesual nu mai putea schimba calificarea cererii ca actiune în constatare.
Cu privire la respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de act de vânzare - cumpărarea unui număr de 7 părti sociale în SC T. C. SRL din C.-N., pe motiv de inexistentă a acordului de vointă, sentinta pronuntată este criticabilă deoarece instanta nu a luat în considerare toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei si în special notificarea 339/2009 transmisă de apelantul - reclamant prin executor judecătoresc la data de (...), notificare prin care intimatului - pârât i se pune în vedere, în mod explicit, atât obiectul acesteia (transmiterea unui număr de părti sociale) cât si consecintele refuzului de a curs unei astfel de solicitări.
Prevederile din codul civil referitoare la novatiune au fost interpretate eronat de către instanta de fond, atât pentru faptul că prin contractele de împrumut părtile au stabilit numărul de părti sociale ce ar trebui transmise, prin raportare la garantiile constituite (reprezentând 25% din capitalul social pentru primul împrumut si reprezentând 10% pentru al doilea împrumut), aspect retinut de instantă în mod corespunzător, cât si pentru faptul că la data la care se solicita această transmitere, mai 2009, SC T. C. era la al doilea an de pierdere, valoarea propusă pentru transmiterea părtilor sociale fiind de câteva ori mai mare decât ultimul rezultat financiar pozitiv al SC T. C. S.
Dacă instanta de judecată considera că acest aspect, al valorii părtilor sociale, este nelămurit, putea solicita, în temeiul rolului său activ, explicatii de la părti ori expertiză contabilă pentru stabilirea valorii de piată a societătii, necesară pentru determinarea numărului de părti sociale ce artrebui transmise de intimatul - pârât pentru rambursarea împrumutului acordat. În plus, numărul de părti sociale pretinse de apelantul - reclamant pentru stingerea obligatiei de restituire a celor două împrumuturi este egal cu cel pentru care intimatul - pârât a acceptat constituirea garantiei reale mobiliare, determinat direct prin cota de participare la capitalul social, 35% din acesta, ceea ce corespunde unui număr de 7 părti sociale.
În fine, în legătură cu acelasi aspect, al posibilitătii instantei de a pronunta o hotărâre care să tină loc de act de vânzare - cumpărare, aceasta trebuia să verifice dacă o obligatie de transmitere a părtilor sociale a existat între părti, dacă prevederile contractului contineau suficiente detalii care să caracterizeze obligatia, precum si demersurile întreprinse de apelantul - reclamant pentru a-l determina pe intimatul pârât de a-si respecta obligatia de transmitere a părtilor sociale. O astfel de analiză ar fi relevat atât faptul că părtile au înteles să substituie obligatiei de rambursare a împrumutului pe acea a transmiterii de părti sociale cât si numărul părtilor sociale ce ar trebui să facă obiectul acestei transmiteri, părti sociale egale cu cele determinate prin garantia mobiliară constituită prin contract sub forma dreptului de usufruct asupra unui număr de părti sociale reprezentând 35% din capitalul social.
În legătură cu acelasi aspect, al transmiterii unui număr determinat de părti sociale, instanta de fond din al doilea ciclu procesual a retinut incorect că nu se poate substitui vointei părtilor, neluând în considerare redactarea clară si explicită a prevederilor art.3.6 din cele două contracte de împrumut, prin care "împrumutătorul (apelantul - reclamant) are dreptul de a cere iar împrumutatul (intimatul - pârât) are obligatia de a da" în situatia
"neachitării la scadentă a împrumutului, partial sau integral".
În sustinerea apelului, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cele existente la dosarul cauzei, cele depuse odată cu prezentele motive de apel, precum si orice alte înscrisuri ori probatorii ale căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Analizând sentința apelată în limitele apelului formulat, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Prima critică adusă de apelant sentinței atacate rezidă în faptul că instanța de fond a apreciat incorect că teza finală a acțiunii reprezintă un capăt distinct de cerere, în condițiile în care calificarea acțiunii ca fiind în constatare sau în realizare a fost stabilită cu putere de lucru judecat în primul ciclu procesual.
Curtea observă, însă, că s-a reținut în motivarea deciziei civile nr.5913/R/2010 a C. de A. C. faptul că fiecare dintre cele trei capete de cerere face referire expresă și explicită la vânzarea părților sociale - natura litigiului fiind comercială, iar instanța nu este ținută de temeiul de drept indicat expres, ci trebuie să dea calificarea care rezultă din modul de formulare a acțiunii și din scopul urmărit de reclamant.
În fața Tribunalului Comercial C., reclamantul a precizat atât în
ședința publică din data de (...), cât și în concluziile scrise depuse ulterior, că acțiunea sa este, într-adevăr, una în realizare, urmărind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare a 7 părți sociale, deci realizarea unui drept. Cu toate acestea, cererea inițială de chemare în judecată conține trei capete de cerere formulate, neechivoc, în sensul constatării calității de proprietar a reclamantului asupra unui numărde 7 părți sociale prin nerestituirea a două împrumuturi acordate pârâtului, în cuprinsul motivării acțiunii făcându-se referire la finalitatea demersului judiciar în sensul pronunțării de către instanță a unei hotărâri care să suplinească obligația de a face - a transmite proprietatea asupra unui număr corespunzător de părți sociale. Mai mult, reclamantul a indicat ca temei de drept, inclusiv în fața instanței de apel, atât dispozițiile art.111
C.proc.civ., cât și pe cele ale art.969 C.civ.
Față de aceste aspecte, curtea apreciază că modalitatea de soluționare a celor trei capete de cerere (astfel cum au fost formulate) ca fiind inadmisibile este corectă. Totodată, instanța de fond a respectat și decizia C. de A. C., considerând că scopul urmărit de reclamant este cel menționat expres abia în motivarea acțiunii, și s-a pronunțat apoi pe fondul pretențiilor reclamantului, respectiv pe acțiunea în realizare constând în solicitarea de pronunțare a hotărârii care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
Cu privire la fondul litigiului dedus judecății, curtea constată că soluția tribunalului este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, s-a făcut dovada existenței celor două contracte de împrumut cu garanție mobiliară pe care apelantul - reclamant și-a întemeiat pretențiile. Ambele contracte prevăd, la art.2.1 și
2.2, că împrumutatul se obligă să restituie integral împrumutul până la o anumită dată stabilită expres, instituindu-se totodată o garanție reprezentând un drept de uzufruct asupra unor părți sociale deținute de împrumutat la SC T. C. SRL - în total 35% din capitalul social (25%+10%). De asemenea, la art.3.6 s-a prevăzut că, în cazul neachitării la scadență, împrumutătorul are dreptul de a cere iar împrumutatul are dreptul de a da un număr corespunzător din părțile sociale deținute la SC T. C. SRL, numărce se va stabili având în vedere valoarea de piață a societății la data acordării împrumutului. Această prevedere contractuală are natura unei clauze penale, obiectul acesteia fiind determinabil - numărul de părți sociale urmând a fi stabilit ulterior, în funcție de criteriul convenit.
Nicio clauză contractuală nu prevede în sarcina intimatului - pârât obligația de a transfera proprietatea asupra procentului de părți sociale cu privire la care s-a instituit dreptul de uzufruct, în total 35%, pe care reclamantul l-a apreciat ca reprezentând 7 părți sociale și pe care l-a menționat expres atât în notificările adresate părții adverse, cât și pe tot parcursul judecării prezentei cauze. Mai mult, o astfel de obligație nu apare a fi nici subînțeleasă sau rezultată implicit din modul de redactare a restului clauzelor contractuale; dimpotrivă, teza finală a art.3.6 prevede un alt mod de determinare a obiectului acestei obligații.
Nu subzistă astfel critica adusă cu privire la lipsa rolului activ al instanței de fond, care nu a cerut lămuriri părților sau nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea valorii de piață necesare pentru determinarea numărului de părți sociale. Poziția reclamantului a fost constantă în sensul că numărul de părți sociale care urmează să îi fie transmise este cel cu privire la care s-a instituit dreptul de uzufruct, susținere reiterată la întrebarea expresă adresată de instanță la ultimul termen în prezenta cale de atac. Prin urmare, în aplicarea principiului disponibilității reclamantului în conducerea propriului proces, care fixează limitele în care are loc judecata, instanța nu poate administra probațiune pentru determinarea numărului de părți sociale raportat lavaloarea SC T. C. SRL, ci poate numai analiza pretenția reclamantului de a i se transmite 7 părți sociale reprezentând 35% din capitalul social - obiectul dreptului de uzufruct și care este neîntemeiată, având în vedere considerentele expuse.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate pârâtului, instanța reține că, potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., acestea sunt dovedite cu chitanță și justificate raportat la valoarea litigiului - 31.000 euro și la munca depusă de reprezentantul pârâtului, care a formulat întâmpinări și concluzii scrise detaliate cu privire la toate aspectele ce au făcut obiectul tuturor ciclurilor procesuale.
Prin urmare, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.296 C.proc.civ., va respinge apelul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul C. T., cu domiciliu ales la C. de avocatură B. S., în B., str. Constantin Rădulescu Motru, nr.29, bl.33, ap.34, sector 4, împotriva sentinței civile nr.2135 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., în contradictoriu cu intimatul - pârât Ț. A., cu domiciliul în C. - N., str. P. T. C., nr.9, ap.3, jud. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. C. C. P. L. F.
Red. C.P./Dact.G.C.
4 ex/(...)
Jud. fond: S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 2689/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1283/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
