Decizia comercială nr. 189/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA C. Nr. 189/2011
Ședința 3 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător M. H.
G. M. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de SC A. T. SRL, având ca obiect suspendarea executării sentinței nr. 3217/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr. (...), până la soluționarea apelului declarat de petentă, împotriva sentinței pre-menționate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentă, avocat K. J., cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că cererea de suspendare este timbrată, iar la dosar s-a depus de către petentă un script intitulat memoriu, iar de către reclamanta intimată întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu partea prezentă.
Curtea pune în discuția părții prezente cererea referitoare la deductibilitatea cauțiunii.
Reprezentantul petentei arată că își susține cererea formulată în acest sens, apreciind că suma stabilită cu titlu de cauțiune poate face obiectul deducerii. Arată că finalitatea ambelor cauțiuni este identică, vizând aceeași hotărâre. Arată că deductibilitatea cauțiunii la recurs și rațiunea acesteia se aplică și în apel.
Curtea, după deliberare, apreciază că cererea apelantei de deducere a cauțiunii este fondată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere că dispozițiile art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă, aplicabile în cazul cererilor de suspendare a executării hotărârilor recurate fac trimitere la dispozițiile art. 403 alin. 3 și
4 Cod procedură civilă, prevăzând posibilitatea deducerii cauțiunii.
Or, nu există nici o rațiune ca, în cazul cererilor de suspendare formulate odată cu cererea de apel să nu se poată aplica dispozițiile legale privind deductibilitatea cauțiunii, în condițiile în care astfel de cereri sunt admisibile în calea de atac a recursului.
Prin urmare, Curtea a apreciat că, prin analogie cu dispozițiile art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă, și în cazul cererilor de suspendare a hotărârilor formulate în calea de atac a apelului sunt aplicabile dispozițiile art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă, cu privire la deductibilitatea cauțiunii.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul petentei apelante arată că își susține cererea de suspendare așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3217/(...) s-au respins excepțiile privind lipsa capacității de folosință și a calității procesuale active a reclamantei precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta SC A. T. SRL ca nefondate și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. I. T. TAS în contradictoriu cu pârâta SC A. T. SRL, fiind obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 98.939,98 Euro.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, solicitând admiterea apelului cu consecința respingerii cererii în principal ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință și a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, precum și a prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar ca nefondată.
Totodată, prin cererea de apel, apelanta-pârâtă a solicitat și suspendarea sentinței atacate până la soluționarea apelului, potrivit dispozițiilor art. 280 alin. 3 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de suspendare a arătat apelanta că prin încheierea nr. 355 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. s-a admis cererea de suspendare provizorie a sentinței apelate, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în fața instanței de apel.
Consideră apelanta că punerea în executare a sentinței apelate i-ar putea produce o pagubă ale cărei consecințe ar fi extrem de greu de recuperat în cazul admiterii apelului.
Astfel, arată apelanta că în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond excepția prematurității acțiunii, în condițiile în care procedura de conciliere impusă de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă nu a fost îndeplinită în mod legal, invitația la conciliere fiind transmisă după înregistrarea cererii de chemare în judecată.
De asemenea, în mod nelegal au fost respinse și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, fundamentată pe aceea că reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea/succesoarea entității care a emis facturile și cu care a avut raporturile comerciale, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a prescripției dreptului material la acțiune, fundamentat pe aceea că este prescris atât dreptul reclamantei la obligarea apelantei la plata sumei reprezentând contravaloare marfă cât și dreptul la plata sumei reprezentând penalități de întârziere.
Arată apelanta că punerea în executare a sentinței apelate i-ar aduce grave prejudicii, raportat la cuantumul deosebit de ridicat al sumei, precum și la cvasi-imposibilitatea de a putea beneficia de o eventuală întoarcere a executării, dat fiind că reclamanta își are sediul în T., s-a identificat doar cu un domiciliu procesual ales și nu a făcut dovada existenței sale prin prezentarea actului de înregistrare certificat de către instituțiile abilitate. Reclamanta, în schimb, nu este supusă riscului de a nu-și satisface creanța, întrucât împotriva societății apelante a fost luată măsura popririi asigurătorii a conturilor bancare prin care s-a blocat suma de 64.000 Euro sumă care garantează pentru creditor plata a 2/3 din creanță.
Mai arată apelanta că executarea sentinței pentru întreaga sumă ar avea ca efect o dezechilibrare financiară a societății, într-o perioadă oricum foarte dificilă datorită efectelor crizei economice, favorizate și de activitatea societății, în domeniul producției de piese auto. S. are contracte în derulare,cu obligații de plată scadente în lunile următoare, plăți ce au ca scop asigurarea desfășurării activității curente a societății, iar neefectuarea acestora ar avea drept consecință chiar întreruperea temporară a activității și disponibilizarea personalului.
Intimata-reclamantă B. I. T. T. A. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
În motivarea întâmpinării a arătat intimata că apelanta este de totală rea credință, în condițiile în care suma solicitată reprezintă contravaloarea mărfii livrate către apelantă, nefiind contestat nici prețul și nici calitatea mărfii, marfă pe care apelanta a folosit-o, înregistrând profit, dar pe care refuză să o plătească.
În aceeași manieră, se afirmă că nu s-a îndeplinit procedura concilierii directe, deși rezultă din actele depuse la dosar că această procedură a fost urmată. De asemenea, există la dosar un certificat de la R. C. din Instanbul care confirmă existența societății cu o vechime mai mare de 60 de ani.
De asemenea, se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care apelanta a efectuat plăți parțiale ale creanței și există un număr mare de corespondență prin care se recunoaște existența creanței, prin care se apelează la bunăvoința și înțelegerea intimatei și se solicită amânări de plată datorită crizei economice. După ce se contestă existența creanței principale se susține că a calculat în mod greșit penalitățile întrucât acestea nu ar fi în cuantum de 1% pentru fiecare lună de întârziere, ci de 2,4% pe an, aceasta fiind o altă dovadă de rea credință a apelantei.
Mai arată intimata că a introdus o cerere de deschidere a procedurii insolvenței contra apelantei, cerere care ulterior a fost suspendată prin acordul părților, dosar în cadrul căruia apelanta a susținut că nu se află nici pe de parte în stare de insolvență.
Un alt aspect peste care nu trebuie trecut este reprezentat de pierderile pe care le suferă intimata, datorită atitudinii abuzive și contrare bunelor uzanțe comerciale manifestate de debitoare, pierderi care constau în blocarea banilor pe care i-a achitat cu titlu de cauțiune pentru înființarea popririi asiguratorii, dar și cheltuielile necesare susținerii acestor dosare care cuprind atât cheltuielile de deplasare a avocaților (cazare, bilete de avion, combustibil etc.), dar și onorariile percepute până în prezent pentru susținerea diverselor dosare.
Pe lângă aceste prejudicii, arată intimata că aparența dreptului îi este chiar favorabilă, nefiind contestată niciodată livrarea mărfii sau calitatea acesteia.
Examinând cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.
3217/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor invocate de apelantă, respectiv art. 279 Cod procedură civilă, instanța poate încuviința execuția vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviință că măsura este de trebuință față de temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau dacă există primejdie vădită în întârziere; potrivit dispozițiilor art. 280 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel, iar potrivit alin. 4, suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune.
Rezultă din aceste dispoziții legale că acordarea suspendării trebuie să fie motivată, nefiind suficientă pentru admiterea cererii declararea căii de atac a apelului și plata cauțiunii stabilite potrivit art. 280 alin. 4 Cod procedură civilă. Dacă s-ar îmbrățișa acest punct de vedere, suspendareaexecutării hotărârii apelate ar opera de drept, ca urmare a plății cauțiunii, netrebuind să fie motivată de nici o circumstanță, ceea ce contravine textului legal citat anterior.
Prin urmare, este evident că pentru admiterea unei astfel de cereri de suspendare, pe lângă plata cauțiunii stabilite de instanță, care reprezintă o condiție de admisibilitate, apelanta trebuie să indice și care sunt motivele care să justifice o astfel de cerere.
În acest context, Curtea constată că apelanta SC A. T. SRL a invocat, în principal, aspecte de nelegalitate ale sentinței. Or, aspectele legate de nelegalitatea și netemeinicia hotărârea atacate sunt în mod evident străine de obiectul cauzei, depășind cadrul procesual limitat strict la verificarea prejudiciului și a urgenței.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că executarea sentinței apelate i-ar produce prejudicii însemnate, punând-o în imposibilitatea de a efectua plățile imediate care au ca scop asigurarea desfășurării activității curente, cu consecința chiar a întreruperii temporare a activității, Curtea constată că aceasta nu este nici justificată și nici dovedită în vreun fel. Mai mult decât atât, Curtea observă că apelanta a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de către B. I. T. RAS, invocând, printre altele, că are disponibilități bănești în conturi mai mari decât suma solicitată de reclamantă. Or, este inadmisibil să invoci, ca motiv al cererii de suspendare a sentinței apelate, riscul major de întrerupere temporară a activității, în cazul executării sentinței, în condițiile în care, în cadrul procedurii de insolvență, se invocă tocmai faptul că disponibilitățile bănești depășesc cu mult cuantumul datorat intimatei.
De altfel, în soluționarea cererii de suspendare, Curtea trebuie să aibă în vedere și interesele economice ale creditoarei, o eventuală suspendare a executării sentinței ducând la blocarea sumelor de bani datorate, la acest moment, intimatei. Prin urmare, Curtea consideră că o atare cerere de suspendare nu poate fi admisă decât în condițiile în care se dovedește de către apelantă un prejudiciu iminent și foarte greu de recuperat în cazul admiterii apelului.
Or, din acest punct de vedere, simplu fapt că intimata are sediul într-o altă țară, respectiv T., nu poate conduce la concluzia imposibilității întoarcerii executării în cazul admiterii apelului.
Pe de altă parte, este real că în favoarea intimatei s-a pronunțat încheierea civilă nr. 273/(...) de către Tribunalul Maramureș prin care s-a înființat poprirea asiguratorie asupra conturilor debitoarei SC A. T. SRL până la concurența sumei de 98.939,98 Euro, dar această măsură nu garantează și momentul la care creditoarea ar putea intra în posesia sumei de bani, nefiind, în sine, suficient pentru admiterea cererii.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge cererea de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a s.c. 3217/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., formulată de apelanta SC A. T. SRL în contradictoriu cu intimata B. I. T. T.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 13 O. 2011.
Red.M.D./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 3600/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 182/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
