Decizia comercială nr. 2689/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2689/2011
Ședința publică de la 16 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. DE I. F. S. M.
S. PRIN ADMINISTRATOR DE P. S. DE A. A I. M. I. SA, împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta S. A. F. S. (F. N. S.), având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA rejudecare dosar nr.(...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. { F. | } C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei S. de I. F. M. S. B. privind constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor S. A. F. S. Z. (fostă N.S.). Pentru a hotărî astfel, prima instanță în urma rejudecării a reținut următoarele: Prin H. adunării generale ordinare a acționarilor a acționarilor din 26 mai 2009, a SC A. F. SA Z., unde reclamanta deține 19,46% din capitalul social, publicată în M. O. a României partea a IV a numărul 3216/(...) (fila 4-5 din dosar numărul (...) a T. S.), s-a aprobat de către acționarii societății, reprezentând 69,96% din capitalul social: 1) aprobarea raportului administrațiilor asupra gestiunii pentru exercițiul financiar 2008; 2) s-a luat cunoștință despre R. A. F. cu privire la verificarea bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi la (...). 3) s-a aprobat situația financiară și „Contul de profit și pierderi"; la (...) amânându-se descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2008 pentru o perioadă de 3 luni. 4) s-a decis convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor pentru a decide modalitatea de continuare a acțiunilor; 5) s-a aprobat proiectul bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2009; - s-a împuternicit consiliul de administrație ca pentru finanțarea activității în anul 2009 să angajeze un nivel maxim de credite de 80.000.000 care va fi garantat cu imobilizările corporale, mijloace circulante; 6) s-a aprobat planul de investiții și întreținere pentru anul 2009, și utilizarea unei limite de 1.728.000 lei pentru investiții din subvenții și a unei limite de 16.164.000 lei pentru alte investiții; 7) s-a decis ca H. adunării generale a acționarilor din (...) să aibă efecte asupra acționarilor înregistrați la D. C. - SA la data de (...); 8) s-a împuternicit directorul general pentru semnarea H. luate în ședința din (...) și s-a împuternicit consilierul juridic pentru efectuarea formalităților de publicare a H. AGA luate în ședința din (...). Reclamanta a invocat ca motiv de nulitate absolută faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 117 teza 2 și 3 din L. nr. 3. republicată care prevede că ,, Termenul de întrunire (al adunărilor generale ale acționarilor) nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în M. O. al României, partea a IV - a"; și ,, Convocarea se publică în M. O. al României, partea a IV - a și în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate. S-a invocat concret faptul că nu a existat un convocator pentru ședința adunării generale a acționarilor din data de 26 mai 2009. Acest motiv de nulitate nu subzistă în cauză întrucât reclamanta a convocat adunarea generală ordinară a acționarilor pentru data de (...) ora 10.00 prin publicare în M. O. partea a IV a, numărul 1271/(...) (fila 40) și prin ziarul local „Graiul S.ului"; din data de (...) (fila 43) și prin convocatorul publicat conform L. nr. 2. privind piața de capital și în buletinul și pe site-ul C. N. de V. M. și al B. de V. B. în data de (...) (fila 41), precum și prin mail a fost emisă invitația de participare către reclamant pentru această dată (fila 44) La data convocării (...) acționarii prezenți, cu unanimitate de voturi au hotărât suspendarea Adunării generale ordinare a acționarilor și continuarea acesteia cu aceeași ordine de zi în data de (...) ora 10.00 Acest aspect a fost publicat în Buletinul C. N. de V. M. din luna aprilie 2009 (fila 58). La data de (...) s-a stabilit de comun acord de acționarii prezenți amânarea ședinței pentru data de (...) ora 11.00, fapt publicat în același buletin din luna aprilie 2009 (fila 59). Potrivit art. 113 din R. C.N.V.M. nr. 1. „societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată „ întocmesc și aduc la cunoștință publicului". Din categoria acestor informații fac parte tară a se limita la următoarele: - hotărârea consiliului de administrație altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunării generale sau la ținerea unei ședințe a C.ui de A. care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuțiilor obligate de A. în conformitate cu art. 114 din L. nr. 3.. - convocarea adunării generale a acționarilor. Rapoartele privind informațiile privilegiate prevăzute la art. 226 din legea pieței de capital sunt reglementate pentru ca emitentul trebuie să informeze publicul și C.N.V.M. fără întârziere, în legătură cu informațiile privilegiate ce îl privesc în mod direct. Dispozițiile legale care reglementează modalitatea de convocare a adunării generale și publicitatea convocării au în vedere protecția acționariatului societății deschise împotriva unei practici neloiale. În cazul societăților tranzacționate pe o piață reglementată, de la procedura convocării adunării generale reglementată de art. 117 din L. nr. 3., există nuanțări și prevederi obligatorii și condiții speciale cu privire la publicarea convocării. Modalitatea de publicitate a convocării reglementată de dispozițiile L. nr. 2. și R. nr. 1. nu derogă expres de la prevederile art. 117 din L. nr. 3.. Din conținutul probelor administrate rezultă că intimata a transmis în termen legal către piața reglementată, raportul privind informația privilegiată, respectiv convocarea adunării generale respectând dispozițiile R.ui nr. 1.. R. la convocarea adunării generale a acționarilor trebuie reținut că potrivit art. 117 alin.5 din L. nr. 3. convocarea se poate face și prin afișare la sediul societății, însoțită de convocator. E. convocatorului, chiar nesemnat de acționari prezumă că administratorul a optat pentru acest mod de convocare, dispozițiile din actul constitutiv neinterzicându-le. Pe de alta parte, regulile privind convocarea protejează interesele personale ale acționarilor, convocarea realizată cu încălcarea acestor reguli fiind lovită de nulitate relativă. Pe de altă parte al doilea motiv de nulitate absolută invocat a fost că adunarea generală ordinară nu avea competența de a adopta hotărâri privind împuternicirea consiliului de administrație și aprobarea planului de investiții, această competență revenind adunării generale extraordinare. Asupra acestui motiv de nulitate instanțe a reținut următoarele: Conform art. 112 alin. 1 din L. nr. 3. republicată și actualizată, pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Conform art. 115 alin. 1 din L. nr. 3., pentru validitatea deliberării adunării generale extraordinare este necesară prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi la vot. Din analiza celor două texte de lege rezultă că atât la adunările ordinare cât și la cele extraordinare este necesară aceeași prezență de cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Ori, atâta vreme cât hotărârea atacată a fost adoptată de acționarii reprezentând 69,96% din capitalul social (fila 7) aceasta este valabilă, neîntrunirea cvorumului nesubzistând în cauză pentru ca hotărârea să fie lovită de nulitate absolută. Nefiind astfel întrunite nici una din condițiile nulității revăzute de lege și invocate de reclamant, acțiunea a fost nefondată și a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. DE I. F. S. M. S. B. solicitând casarea hotărârii recurate, iar în subsidiar, modificarea sentințeiatacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și a constatării nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor S. A. F. S. din data de 26 mai 2009. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că în lumina dispozițiilor care reglementează materia incompatibilității unui judecător, respectiv dispozițiile art. 24 C.pr.civ. invocă această excepție, cu consecința admiterii acesteia și dispunerea casării sentinței întrucât regimul incompatibilității urmează regimul nulității absolute. În lumina dispozițiilor legale care consacra sediul materiei pentru incompatibilitatea judecatorilor (art.24 CPC si art.105 din Cartea I a L. 161/2003), rezulta univoc ca judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-opricina, nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in cazul in care, in urma controlului judiciar s-a dispus casarea cu trimitere si rejudecarea cauzei. Op.cit. Ion Deleanu -Tratat de procedura civila vol.I, Ed. AII Beck, pag.493 Condițiile incompatibilității in această situația sunt date in concret de următoarele aspecte: 1. exista incompatibilitate pentru ca judecătorul a participat anterior la judecarea aceleași cauze (judecătorul K. M. s-a pronunțat in aceasta cauza si in fond si la rejudecarea fondului, dupa casare.) 2. exista incompatibilitate pentru ca judecătorul s-a pronunțat asupra unei probleme litigioase, pronunțând o sentința si nu o încheiere preparatorie, caz in care nu exista situație de incompatibilitate 3. judecătorul a fost implicat in judecarea cauzei referitor la aceleași fapte. În concret, problema litigioasa in discuție este calificarea normelor de drept invocare de SIF M. SA ca fiind de nulitate absoluta sau de nulitate relativa. Așadar, in prima instanța, judecătorul K. M. a apreciat ca acțiunea SIF M. SA este tardiva, apreciind ca motivele invocate de noi in cererea de chemare in judecata sunt de nulitate relativa, operand in acest fel dispozițiile art. 132 teza 2 din legea societăților comerciale, deși temeiul de drept substanțial al cererii noastre este art.132 teza 3 din aceeași lege. În apel, instanța de control judiciar, analizând motivele invocate de reclamanta SIF M. SA in susținerea cererii a apreciat in mod temeinic si legal ca situația dedusa judecății, normele legale invocate in cererea de chemare in judecata si caracterul imperativ al normelor respective, se circumscriu unei calificări de nulitate absoluta întrucât erau in discuție normei legale imperative care au fost ignorate si a căror încălcare este sancționata de legiuitor cu nulitatea absoluta, ceea ce atrage evident nulitatea absoluta. În fond după casare, același judecător, K. M., examinând cererea, deși repetă, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de A. C. a constatat printr-o Decizie civila rămasa irevocabila prin nerecurare, ca motivele invocate de noi in susținerea cererii de chemare in judecata sunt de nulitate absoluta, instanța de fond din nou califica toate normele legale invocate ca fiind de nulitate relativa, argumentându-și absolut nepermis soluția, invocând texte de lege care sunt in afara sferei de prevederi aplicabile acestei situații. Ori, de vreme ce judecătorul a constatat la fond, cu prilejul primei soluții pronunțate, ca normele legale pe care le-am invocat nu se circumscriu nulității absolute, iar cu prilejul celei de-a doua soluții pronunțate, arata ca citam: „... Pe de alta parte, regulile privind convocarea protejează interesele personale ale acționarilor, convocarea realizata cu încălcarea acestor reguli fiind lovita de nulitate relativa";. Este mai mult decât evident ca, cu un astfel de judecător, nu are practic nici o șansa la un proces corect fie din rea-credința, fie din neștiința pur si simplu. În lumina celor de mai sus, va rugam respectuos sa admiteți excepția invocata si să se constate ca hotărârea pe care o atacă si care a fost pronunțata cu ignorarea regulilor privitoare la incompatibilitate este nula." Explicit s-a decis ca dispozițiile art.24 CPC referitoare la incompatibilitate sunt de natura imperativa, astfel ca nerespectarea lor duce la nulitatea absoluta a hotărârii pronunțate si poate fi invocata atât de părți cat si din oficiu, in orice stare a procesului." T. Suprem secția civila, decizia 595/1976 in Culegere de decizii 1976, pag.227. Apreciază ca acest motiv de recurs se circumscrie dispozițiilor art.304 pct.l Cod procedura civila. În ce privește soluția pronunțata de instanța de fond, solicită să se constate ca aceasta este nelegala, fiind supusa motivelor de recurs statuate de dispozițiile art.304 pct.8 si 9. Instanța de fond a calificat in mod greșit textele de lege aplicabile spetei , in sensul ca in ce privește caracterul de norme imperative ale textelor invocate, a făcut o aplicare greșita, trunchiata și a schimbat intru totul calificarea normei legale respective, apreciind citam: ... Pe de alta parte, regulile privind convocarea protejează interesele personale ale acționarilor, convocarea realizata cu încălcarea acestor reguli fiind lovita de nulitate relativa.", ceea ce in mod evident, este incalificabil, întrucât suntem in prezenta unei norme juridice calificata de practica si de doctrina ca fiind de nulitate absoluta, asa cum am mai arătat. - dispozițiile consacrate de art.117 tezele 2 si 3 si de art. 113 si 114 din L. societatilor comerciale, aratand instantei de fond ca hotararile luate cu preilejul adunarii generale extraordinare a actionarilor SC A. F. SA din data de 26 mai 2009, sunt lovite de nulitate absoluta, in cauza fiind incidente dispozitii imperative, a caror incalcare atrage nulitatea absoluta a hotararilor luate. Astfel, a invocat faptul ca adunarea generala a acționarilor din data de 26 mai 2009 nu a fost convocata legal, neexistand nici un fel de formalitati de publicitate din cele consacrate cu titlu imperativ de dispozitiile legale : Art.117 tezele 2 si 3 LSC arata: " Termenul de intrunire (al adunarilor genera le ale actionarilor) nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocarii in M. O. al Romaniei, partea a IVa." si " Convocarea se publica in M. O. al Romaniei partea a IV a si in unul din ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate." Instanta de fond, in mod cu totul nelegal retine ca citam:" R. la convocarea adunarii generale a actionarilor trebuie retinut ca, potrivit art.117 alin.5 din L. 3., convocarea se poate face si prin afisare la sediul societatii, insotita de convocator. E. convocatorului, chiar nesemnat de actionari, prezuma ca administratorul a optat pentru acest mod de convocare, dispozitiile din actul constitutiv neinterzicându-le .... ". Solicită instanței sa constate ca o astfel de opinie venita de la un judecator de tribunal investit cu solutionarea unei nulitati absolute a unei hotarari AGA a unei societati detinute public, este absolut inacceptabila si denota mari lacune in pregatirea sa profesionala. Este stiut ca normele legale care reglementeaza materia societatilor deschise public sunt derogatorii de la norma generala si mult mai restrictive tocmai in interesul protejarii actionarilor minoritari, L. 2. este o lege speciala fata de L. 3., iar actele normative emise de C. N. a V. M. in aplicarea acestei legi aduc un plus de protectie micilor actionari, pentru a-i proteja de abuzul actionarilor majoritari. Astfel, este stiut ca orice convocare a unei adunari generale a actionarilor, si cu atat mai mult ai unei societati detinute public nu se poate face decat si numai cu respectarea cerintelor impuse de dispozitiile art.117 pct.2 si 3 si ca in nici un caz nu exista posibilitatea convocarii prin afisare la sediul societatii. In fapt, arată ca nu a existat o convocare pentru aceasta adunare generala a acționarilor, adica nu au fost indeplinite conditiile de publicitate prevazute cu titlu imperativ de legiuitor. Sustinerile paratei, preluate de instanta de fond in considerentele sentintei, conform cu care adunarea generala a actionarilor a fost convocata initial pentru data de 30 martie 2009 (data pentru care exista publicitate a convocarii ) si a fost amanata succesiv pana la data de 26 mai 2009 cand de fapt s-au luat hotarari, sustinerea ca formalitati le de publicitate pentruadunarea generala din 30 martie 2009 ar fi suficiente pentru o adunare generala care s-a tinut doua luni mai tarziu, sunt aberante, iar faptul ca actionarii prezenti au fost de acord cu amanarea sedintei nu are nici o valoare juridica din doua perspective: i. din perspectiva caracterului de societate deținuta public a A. F. SA, caracter care presupune condiții mult mai riguroase de informare a acționarilor; ii. din perspectiva legala, citează: "obligația de a convoca actionarii poate fi inlaturata doar in conditiile existentei cumulative a unanimitatii acordului actionarilor si a totalitatii capitalului social." (CSJ- Completul de 9 judecatori decizia 51/2002). Asadar, in vederea asigurarii dreptului fundamental al actionarilor, acela de a participa la sedintele adunarilor generale, textul de lege este imperativ, iar incalcarea unei norme imperative, conduce implicit la nulitatea absoluta a actului juridic incheiat cu ignorarea acesteia. Dreptul de participare la adunarile generale ale actionarilor izvoraste din dreptul de proprietate asupra actiunilor si prin urmare este un drept absolut, cu caracter personal si patrimonial, iar restrangerea acestuia prin neconvocarea actionarilor la sedintele adunarilor generale se sanctioneaza in mod evident cu nulitatea absoluta. De asemenea, informatiile privilegiate la care face referire instanta de fond, fără a ști in mod evident, ce sunt acestea si totodata legatura pe care o face intre faptul ca parata a transmis pietei reglementate informatii cu privire la amanarea sedintei sunt simple alegatii, acestea nu pot substitui o convocare in sensul dispozitiilor L. 3. coroborate cu dispozitiile L. 2. si a R.ui 1.. Pentru a intari sustinerile noastre, cu titlu de argument suplimentar aducem in atentia instantei de control faptul ca legiuitorul a inteles sa elaboreze o noua norma juridica privitoare la protejarea intereselor actionarilor minoritari (R. nr.6/2009) care obliga societatile detinute public la a oferi drepturi in plus actionarilor minoritari cu prilejul convocarilor adunarilor generale. Acest aspect este important in contextul in care repetam, societatile detinute public au un regim juridic distinct, special, cu norme legale care prevaleaza normelor generale. Astfel, in considerararea cerintei dublei publicitati a adunarilor generale, prin M. O. si prin presa, coroborat cu toate informari le pe care SC A. F. SA ca societate comerciala de tip deschis care se supune si reglementarilor L. 2. si ale regulamentelor C. N. a V. M. emise in aplicarea acesteia, este evident faptul ca inexistenta convocarii pentru sedinta adunarii generale a actionarilor din data de 26 mai 2009, atrage sanctiunea nulitatii absolute a tuturor hotararilor luate in astfel de conditii. Pentru a funamenta sustinerile noastre cu privire la caracterul imperativ al dispozitiilor art.117 teza 2 si 3 din L. 3., intelege să invoce practica judiciara a I.- sectia comerciala: "Termenul minim de intrunire al adunarii generale a actionarilor de 30 de zile de data publicarii nu poate fi modificat prin actul constitutiv, deoarece norma are caracter imperativ. (CSJ sectia comerciala decizia nr.3423/2001). "P.area convocarii in M. O. nu este lasata la apreciere, ei este obligatorie, deoarece textul legal foloseste conjunctia "si". Neindeplinirea acestei obligatii duce la nelegalitatea tinerii adunarii generale, care nu poate fi complinita decat prin repetarea tinerii adunarii generale in conditiile prevazute de lege, respectiv publicare in mod obligatoriu si in M. O. si intr-un ziar." (CSJ seteia comerciala -decizia 55/1995; decizia 163/2004 a Curtii de A. C.-sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal). "Ne publicarea convocarii in M. O. al Romaniei partea a IVa si intr-unul din ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii constituie motiv de nulitate absoluta a hotararii adunarii generale a actionarilor (CSJ decizia nr.2197/2003). Apreciază ca cele invocate, precum si practica judiciara la care am facut referire sunt suficient de concludente pentru a inlatura sustinerile aberante ale instantei de fond care nu are pregatirea necesara pentru a jdeca o astfel de cauza. Cu privire la hotararile luate cu prilejul sedintei adunarii generale pe care am contestat-o, rugam Onorata Curte sa constate la punctele 1, 2 si 3 ale H. atacate s-au aprobat, raportul administratorilor, si situatiile financiare si s- a luat act de R. A. financiar al societatii, iar ca urmare a rezultatelor financiare negative, la punctul 4 din respectiva hotarare se constata ca, intrucat societatea a incheiat exercitiul financiar cu pierdere, consiliul de administratie al societatii va convoca adunarea generala extraordinara a asocietatii pentru a decide modalitatea de continuare a activitatii, iar in continuare, se aproba: "- împuternicirea consiliului de administratie pentru finantarea activitatii in anul 2009 ... si pentru angajarea unui nivel maxim de credite de 80.000.000 lei, care va fi garantat cu imobilizarile corporale, mijloacele circulante, stocurile afla te in patromoniul societatii, contractele incheiate de societate, etc. - aprobarea planului de investitii si intretinere pentru anul 2009 si utilizarea unei sume de 1.728.000 lei pentru investitii din subventii si a unei limite de 16.164.000 lei pentru alte investitii. " Reclamanta solicită să se constate ca fiecare dintre aceste hotarari, independent de contextul nulitatii absolute invocat, este nuIa absolut din cauza incalcarilor aduse dispozitiilor atat a legii generale in materia societatilor comerciale, cat si a legii speciale, respectiv dispozitiile legii pietei de capital, respectiv legea 2., pe de alta parte, in conditiile in care s-au luat in adunarea generala ordinara a actionarilor decizii care erau de competenta exclusiva a adunarii generale extraordinare care, in mod evident, presupune conditii de cvorum si majoritate superioare cele de adunare generala ordinara si potrivit principiului specialitatii organelor de functionare ale societatilor comerciale, adunarea generala extraordinara are o serie de atributii exclusive, asa cum prevede in mod expres L. 3.. Din coroborarea acestor consideratii, cu textul de lege statuat de legea speciala 2., respectiv art.241 din aceasta lege, conform cu care ." Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire in garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi incheiate de administratori sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a societatii." Asadar, legea speciala nu face nici un fel de exceptie ci, dimpotriva, impune un aviz favorabil al adunarii generale a actionarilor intrunita in sesiune extraordinara, fapt incalcalcat cu prilejul adunarii generale pe care o contestam. Si cu privire la aceasta sustinere a noastra instanta de fond a apreciat ca nu este de natura sa atraga nulitatea absoluta intrucat nu sunt dispozitii imperative ale legii in discutie. Solicită să se aprecieze corect si just, intr-o interpretare istorico- teleologica a textelor de lege aplicabile ca, independent de conditiile de cvorum si majoritate consacrate de legiuitor pentru cele doua tipuri de adunari generale, din perspectiva caracterului special, extraordinar al adunarii generaleextraordinare, se impunea ca hotararile care sunt de specificul acesteia, sa fie luate doar si numai intr-o adunare generala extraordinara. Fata de cele de mai sus, in considerarea dispozițiilor legale invocate si a situației de fapt, reclamanta solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat, să se caseze sentința comerciala atacata cu consecința constatării nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC A. F. SA din data de 26 mai 2009, pentru încălcări flagrante aduse normelor juridice consacrate de legiuitor cu titlu imperativ. Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele: 1. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la incompatibilitatea judecătorului ce a intrat in compunerea completului de judecată care a pronunțat soluția recurată, Curtea reține următoarele: Conform art. 24 alin. 1 C.pr.civ. judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Dispozițiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art. 24 alin. 1 C. proc. civ., au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Incompatibilitatea, potrivit definitiei formulate de doctrina, reprezinta situatia de inadecvare în care se afla unul dintre judecători fata de o anumită pricină si care constituie un impediment în ceea ce privește participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze și este menita sa asigure încrederea în administrarea justiției. Din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului,incompatibilitatea este o componenta a dreptului la un proces echitabil, prevazuta de art.6 din actul international mentionat care, in paragraful 1 consacra, printre altele, dreptul la o instanta impartiala. Una dintre componentele dreptului la un proces echitabil, garantat deart. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, o reprezintăindependența și imparțialitatea instanței. În jurisprudența curții europene decontencios al drepturilor omului, imparțialitatea este definită ca absență aoricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuiepronunțată în cadrul unui proces. Potrivit aceleiași jurisprudențe,imparțialitatea se analizează și apreciază atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv. În ceea ce privește testul subiectiv, trebuie determinat dacăconvingerile personale ale unui judecător pot influența soluționarea unei anumite cauze; sub acest aspect, imparțialitatea judecătorului este prezumată până la proba contrarie. În ceea ce privește testul obiectiv, trebuie determinat dacă judecătorul oferă garanții suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă în privința sa. E., într-o cauză, a unei bănuieli legitime de lipsă de imparțialitate, se apreciază ținând seama, inclusiv, de optica celui acuzat, chiar dacă aceasta nu are un caracter decisiv; determinant este dacă temerile celui interesat se dovedesc a fi justificate obiectiv. În acest sens, aparențele prezintă o anumită importanță având în vedere încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului. Unii doctrinari consideră aparențele ca având chiar un rol decisiv în analizaimparțialității obiective. Unanim, însă, s-a stabilit că determinant, din perspectiva testului obiectiv al imparțialității, este dacă temerile celui interesatse dovedesc a fi justificate obiectiv sau nu. Sub acest aspect, răspunsul diferă în funcție de circumstanțele cauzei. De principiu, simplul fapt că un judecător a pronunțat hotărâri și într-o fază premergătoare judecării fondului cauzei nujustifică, în sine, o bănuială de imparțialitate. C. ce este important și determinant este reprezentat de natura și întinderea măsurilor adoptate de către judecător în cadrul acestor proceduri. Raportat la aceste principii, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 6 din R. de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii nr. 3. cu modificările și completările ulterioare: Cauzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial învestit. Dispozițiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate. În speța de față Curtea observă că prin decizia nr. 75 din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis apelul reclamantei SIF M. SA B. s-a desființat sentința nr. 34/C din (...) și a fost trimisă cauza spre rejudecare T. S. Inițial cauza fost soluționată în primă instanță de același judecător căruia i-a fost repartizată apoi cauza după desființarea primei sentințe, conform dispozițiile art. 99 alin. 6 din R. C. precitat. Curtea mai observă că in inițial judecătorul primei instanțe a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei. Or, așa cum reiese și din jurisprudența CEDO, pentru analiza incompatibilității împrejurarea că un judecător a pronunțat hotărâri și într-ofază premergătoare judecării fondului cauzei nu justifică, în sine, o bănuială deimparțialitate. C. ce este important și determinant este reprezentat de natura șiîntinderea măsurilor adoptate de către judecător în cadrul acestor proceduri. Astfel fiind, cum în rejudecarea cauzei judecătorul a analizat pentru prima dată fondul cauzei dedusă judecății nu se poate spune cu deplin temei că în lipsa unor date și elemente concrete, ar exista temeri justificate legate de lipsa de imparțialitate și obiectivitate a judecătorului care s-a pronunțat în rejudecare pentru prima dată asupra fondului dreptului dedus judecății. De aceea și cu această motivare, Curtea urmează să rețină ca nefondat acest motiv de recurs. 2. Cât privește motivele de apel circumscrise fondului cauzei, Curtea reține următoarele: În ceea ce privește convocarea A. la societatea pârâtă, sub aspectul că pentru data de 26 mai 2009 când a fost adoptată H. forului deliberativ societar, Curtea reține că în mod corect prima instanță a înlăturat această susținere. Astfel, corect s-a stabilit că CA al societății pârâte a convocat adunarea generală a acționarilor pentru data de (...) ora 10,00 prin două modalități de comunicare și publicare a convocatorului: publicarea în M. O. al României partea a IV-a nr. 1271/(...) și în ziarul local „Graiul S.ului"; din data de (...) precum și prin modalitatea specifică de publicare a convocatorului pentru societățile care sunt tranzacționate pe piața de capital respectiv prin publicarea convocatorului conform dispozițiilor L. nr. 274/2004 în buletinul și pe site-ul C. naționale a V. M.. Nu în ultimul rând este de reținut că invitația de participare pentru ședința din data de (...) a fost transmisă personal reclamantei, prin administratorul acesteia, și prin e-mail. Este real că la data convocării (...) acționarii prezenți, unanim au decis ca să suspende ședința și să o continue cu aceeași ordine de zi la o dată ulterioară, respectiv (...), dată la care s-a decis unanim ca adunarea generală să aibă loc la data de (...) ora 11,00. Ambele hotărâri mai sus redate au fost publicate în Buletinul CNVM din luna aprilie 2009, fiind astfel îndeplinite exigențele privind asigurarea publicității. Astfel, conform dispozițiilor L. nr.2. coroborat cu art. 135-137 din R. CNVM nr. 1. societatea comercială pârâtă a îndeplinit condițiile de publicitate pentru fiecare adunare generală organizată, inclusiv pentru data de 26 mai 2009 când au fost adoptate și hotărârile contestate de reclamantă. De asemenea, administratorul societății reclamante, recurenta în cauza de față, a fost ținut la curent cu procedura de adoptare a hotărârilor și cu hotărârile de amânare a ședințelor pentru datele anterioare. Nu trebuie omis faptul, esențial și decisiv în prezenta pricină, că pentru data de (...) adunarea generală a fost legal convocată, toți acționarii având posibilitatea de a lua parte la dezbateri. Împrejurarea că s-a hotărât unanim de către cei prezenți amânarea ținerii ședinței la două date succesive și despre aceasta a fost înștiințată societatea reclamantă și urmată procedura prevăzută de legea specială (L. nr. 2.) nu poate conduce la nulitatea absolută a actului forului deliberativ societar chiar dacă formal pentru celelalte două date la care a fost amânate dezbaterile nu s-a urmat procedura prev. la art.117 din L. nr. 3.. Cererea de constatare a nulității absolute pe acest motiv poate fi făcută de orice persoană interesată (art. 132 alin. 3 din L. nr. 3.), deci reclamanta acționează aici ca un terț propriu-zis. În acest caz aceasta ar trebui să dovedească și să justifice concret și efectiv care este interesul real, legitim și actual de a obține invalidarea hotărârii atacate. Or, în speță, mai ales în recurs aceasta s-a rezumat la a insera invective la adresa specializării și nivelului de pregătire al judecătorului care a pronunțat soluția recurată decât să releve cu pregnanță îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, antamate anterior. Simpla enumerare a practicii judecătorești relativ la interpretarea textelor legale privind convocarea adunării generale nu suplinește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se justifica interesul. Cât privește cel de al doilea motiv al nulității absolute invocate de reclamanta recurentă, Curtea reține că prima instanță a soluționat corect și legal acțiunea și sub acest aspect. Astfel, Curtea reține că adunarea generală ordinară este singura competentă să discute situațiile financiare anuale, competența acesteia fiind nelimitată sub acest aspect. Așa fiind, punctele de pe ordinea de zi se înscriu în dispozițiile art.111 lit. e) și f) din L. nr. 3., or sub acest aspect s-a îndeplinit atât cvorumul de prezență cât și cvorumul de vot, respectiv de 69,96 % (unanimitatea celor prezenți) care se înscrie atât în exigențele prevăzute de art. 112 alin. 1 în ceea ce privește adunările generale ordinare cât și în prevederile art. 115 alin. 1 din lege referitoare la adunările generale extraordinare. De asemenea, Curtea constată că hotărârile adoptate de A. la data de 26 mai 2009 nu contravin dispozițiilor art. 241 din L. nr. 2. deoarece, prin hotărârea nr. 5/(...) s-a luat decizia de a împuternici CA să angajeze un nivel maxim de credite de 80.000.000 lei, că aceste credite se vor garanta cu bunurile societății, ceea ce nu înseamnă că la data încheierii efective a contractelor de împrumut și garanție care depășesc limitele prevăzute de textul legal analizat , aceste contracte vor putea fi încheiate fără aprobarea dată într-o ședință a adunării generale extraordinare a acționarilor așa cum impune norma legală menționată anterior care consună întru totul cu norma statutară prevăzută la art. 12 lit. l) din Actul constitutiv actualizat al societății pârâte. Față de cele ce precedă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, că sentința primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât întemeiul art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 132 alin. 9 din L. nr. 3. va respinge recursul ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de către reclamanta S. DE I. F. S. M. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. M. K.
| ← Decizia comercială nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 218/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
