Decizia comercială nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FIS.AL Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/2011
Ședința F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții N. D. C., împotriva sentinței comerciale nr. 289/C/2010, pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții S. P. R. S., B. I.,
H. I., I. C., C. P. L., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reprezentanții apelantei, avocații A. C. și D. C., din cadrul S.PA Mușat și Asociații, și reprezentanta intimaților S. P. R. S. și H. I., avocat B. D., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut cauzei, de către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat, iar la data de (...), apelanta a depus la dosar practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanții apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate, în sensul pronunțării unei noi hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a hotărârii AGA, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le depun la dosar.
Reprezentanta intimaților S. P. R. S. și H. I. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 289/C/2010 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâții S. P. R. S., C. P. L., H. I. și I. C.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată, completată și reformulată, inițiată de reclamanta N. D. C. prin mandatar U. I. în contradictoriu cu pârâții S. P. R. S. Dej, B. I., C. P. L. H. I. și I. C.
În final, a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților S. P. R. S., C. P. L., H. I. și I. C., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit actului constitutiv al societății pârâte, reclamanta este asociat al societății pârâte, alături de pârâții persoane fizice, toți cei cinci asociați, personal sau prin mandatar au fost prezenți la adunarea generală a asociaților, atât la data de 19 februarie, cât și la data de 20 februarie 2009 (f.9, 10-12 dosar fond).
În calitatea sa de asociat al societății pârâte, alături de ceilalți 4 asociați, reclamanta a fost convocată pentru a participa adunarea generală, dovada convocării fiind procura dată celor doi mandatari ai săi pentru participarea la adunarea generală convocată pentru data de 19 februarie 2009 (f.29-33 dosar fond).
La data stabilită, ședința adunării generale a asociaților nu a avut loc, încheindu-se în acest sens procesul verbal aflat în copie la fila 9 din dosarul primei instanțe, reclamanta participând prin mandatar B. I., însă ședința a fost reconvocată pentru data de 20 februarie 2009, dată la care a fost adoptată hotărârea atacată de către reclamantă.
În cauză, pârâții au invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că hotărârea atacată nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar termenul în care poate fi atacată curge de la data publicării.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Astfel, este real că în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin.2 din L. nr.
3., hotărârile adunării generale pot fi atacate în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, partea a - IV-a, însă, referitor la societățile cu răspundere limitată, prin raportare la disp. art. 196, pe de o parte, termenul de
15 zile curge de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă, și nu de la data publicării în Monitorul Oficial, iar pe de altă parte, chiar și în situația în care termenul ar fi început să curgă de la momentul publicării, respingerea acesteia ca prematură, având în vedere că hotărârea nu a fost publicată, este neîntemeiată, întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa un termen maxim până la care hotărârea poate fi atacată, fără însă a prevedea vreo sancțiune pentru ipoteza în care aceasta este atacată anterior publicării sale în Monitorul Oficial. De altfel, o atare reglementare este specifică spre exemplu căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, având în vedere faptul că termenul în interiorul căruia acestea pot fi atacate, începe să curgă, de regulă, de la comunicarea hotărârii, însă declararea căii de atac anterior comunicării hotărârii, nu atrage nici o sancțiune.
Așadar, excepția prematurității acțiunii s-a impus a fi respinsă.
Pe fondul litigiului, instanța a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Astfel, cu privire la primul motiv invocat de reclamantă, instanța l-a înlăturat ca neîntemeiat întrucât dovada faptului că reclamanta a fost convocată este tocmai prezența mandatarului său B. I., atât la adunarea generală din data de 19 februarie 2009, cât și la cea din data de 20 februarie
2009, în cadrul căreia și-a exprimat votul.
Pe de altă parte, a mai apreciat tribunalul, sub acest aspect sunt incidente și dispozițiile art. 21 din statutul societății pârâte potrivit cărora dacă toți asociații sunt prezenți și sunt de acord, adunarea se poate ține chiar dacă au fost convocați cu nerespectarea termenului de 10 zile. Or, la ambele adunări au fost prezenți toți asociații societății, fie personal, fie prin mandatar.
În subsidiar, instanța a subliniat, însă, și faptul că, chiar și în ipoteza în care convocarea ar fi avut loc cu nerespectarea termenului de 10 zile stabilit, sancțiunea aplicabilă pentru o asemenea încălcare a dispozițiilor legale nu putea fi decât nulitatea relativă, care presupunea, așadar, dovedirea unui prejudiciu. Însă, în mod evident un asemenea prejudiciu nu ar putea fi dovedit, în condițiile în care reclamanta, prin mandatar, a participat la adunareagenerală a asociaților pârâtei și a votat asupra tuturor chestiunilor înscrise în ordinea de zi.
Față de aceste aspecte, tribunalul a considerat că reclamanta a invocat exclusiv chestiuni de conjunctură menite să șicaneze și nu motive temeinice care ar fi putut afecta hotărârea adunării generale, în condițiile în care a votat, prin mandatar, și nu a invocat nici un fel de obiecțiuni asupra convocării, în cadrul adunării la care a participat.
În fine, instanța a reținut și faptul că procura a fost dată de reclamantă la data de 11 februarie 2009, astfel încât este evident că în ipoteza în care nu ar fi fost convocată pentru o anumită adunare generală, nu era în măsură să-l mandateze pe d-l B. să-i reprezinte interesele în cadrul acelei adunări generale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de reclamantă, instanța a reținut că hotărârea atacată a fost adoptată la cea de-a doua convocare, incidente fiind disp. art.26 alin.3 din statut, precum și dispozițiile art.193 alin.3 din L. nr.3. republicată.
Referitor la votul secret necesar a fi respectat în opinia reclamantei, pentru alegerea administratorilor, instanța a apreciat neîntemeiat acest pretins motiv de nulitate a hotărârii atacate, sub două aspecte.
Pe de o parte art. 28 din statutul societății pârâte, potrivit căruia hotărârile adunării generale de iau prin vot deschis, votul secret prin bilete este obligatoriu pentru revocarea administratorilor și luarea hotărârilor privitoare la răspunderea acestora, votul secret este specific revocării din funcție a administratorilor, aserțiunile vizând simetria juridică, neputând fi reținute, în lipsa unei clauze statutare în acest sens, întrucât având în vedere că legea nu prevede obligativitatea votului secret în această situație cu privire la societățile cu răspundere limitată, fiind așadar o excepție de la regula votului deschis adoptată de altfel și de asociații pârâtei, o atare clauză trebuia prevăzută expres.
În aceeași ordine de idei, în ceea ce privește pretinsa încălcare a disp. art. 130 alin.2 din L. nr. 3., instanța de fond a reținut că acest text de lege vizează adunările generale ale societăților pe acțiuni, fiind cuprinse în secțiunea a II-a, din cap. IV „Societățile pe acțiuni";, atâta timp cât nici o dispoziție legală cuprinsă în cap. VI „Societățile cu răspundere limitată"; nu face trimitere la textul arătat.
O asemenea interpretare rezultă, fără dubiu, din împrejurarea că, în ipoteza în care legiuitorul a intenționat să facă trimitere la dispoziții legale specifice societăților de capitaluri, cunoscut fiind faptul că societatea cu răspundere limitată este un hibrid între societatea de capitaluri și societatea de persoane, a făcut-o în mod expres, cu titlu exemplificativ fiind dispozițiile art. 196 și 197 alin. 3 din L. nr. 3. republicată.
În fine, a opinat tribunalul, aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 alin.2 din
L. nr. 3., nu atrage obligatoriu și incidența celor conținute în textul mai sus amintit, așa cum eronat susține reclamanta, întrucât aplicarea textul menționat în prezentul alineat, este posibilă prin intermediul normei de trimitere prev. de art.196 din L. nr. 3..
În ceea ce privește cererile formulate prin completarea, precizarea și reformularea acțiunii, vizând anularea actelor și măsurilor luate de administratorul pârâtei d-l H., respectiv recunoașterea validității tuturor actelor juridice pe care reprezentantul reclamantei le-a îndeplinit, instanța le-a respins ca fiind vădit neîntemeiate întrucât atât actele administratorului, respectiv decizia nr.223 din (...), decizia 224 din (...), cât și mandatul dat d-lui H. I. de a reprezenta interesele pârâtei în adunarea generală a asociaților S. Somagro SA Dej sunt acte juridice astfel încât motivele de nulitate sau anulare,pot fi aceleași ca și pentru orice alt act juridic și ele trebuie nu numai dovedite, ci în primul rând invocate, ceea ce nu este cazul în speță, dat fiind faptul că reclamanta s-a limitat să formuleze cereri în acest sens, fără însă a și dovedi temeinicia acestora, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu disp. art.1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ., iar în ceea ce privește cererea de constatare a validității actelor, reclamanta nu a făcut referite la niciun act.
Ca atare, toate considerentele expuse conduc la concluzia că cererea de chemare în judecată precizată, completată și reformulată nu a fost întemeiată, motiv pentru care în temeiul disp. art. 196 coroborat cu art. 132 din L. nr. 3. republicată, tribunalul a respins-o ca atare.
În temeiul art.274 C.pr.civ., fiind căzută în pretenții, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților S. P. R. S., C. P. L., H. I. și I. C., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.158-160).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta N. D. C. solicitândmodificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, astfel cum aceasta a fost precizată, completată și reformulată și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a hotărârii A. din data de (...). Totodată, s-a solicitat și obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că nu a putut luat parte la lucrările adunării generale a asociaților nici la prima și nici la a doua convocare datorită relei-credințe a reprezentantului societății, H. I., care nu a înțeles să o convoace la adunare, precum și din cauza împiedicării mandatarului său, U. I., de a lua parte la lucrările adunării, a solicitat în fața instanței de judecată constatarea nulității absolute a hotărârii A. din data de
(...) ca urmare a încălcării flagrante a prevederilor legale imperative prev. de L. nr. 3. privind societățile comerciale.
Pe de altă parte, reclamanta a menționat că față de cererea sa de chemare în judecată, instanța de fond a analizat doar în parte motivele de nulitate absolută pe care le-a invocat, iar cu privire la unele dintre acesteia, deși le-a reținut, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra lor.
Reclamanta a invocat și netemeinicia sentinței apelate față de împrejurarea că A. din (...) s-a ținut fără respectarea formalităților de convocare. Sub acest aspect, reclamanta a precizat că nu a fost convocată pentru A. din data de (...) și respectiv (...), în conformitate cu prev. imperative ale art. 20 din Statutul Societății, intimații apelanți nefăcând dovada comunicării convocatorului către reclamantă.
Sub un al doilea aspect, a arătat reclamanta, trebuie menționat faptul că procura specială din data de (...) prin care l-a împuternicit pe B. I. să o reprezinte în cadrul A. având pe ordinea de zi alegerea administratorilor societății a fost înmânată acestuia după momentul la care mandatarului său, U. I., i-a fost refuzată participarea la ședința A. din data de (...).
A mai susținut reclamanta că în cauză nu trebuie și nu poate fi pus în discuție faptul că prin convocare ar fi trebuit să respecte termenul de 10 zile prev. de art. 20 din Statutul societății din moment ce nu aceasta este cauza de nulitate a hotărârii A. din (...), ci tocmai faptul că reclamanta nu a fost convocată, nu i s-a comunicat convocatorul adunării, în opinia reclamantei aceasta fiind împrejurarea care atrage nulitatea hotărârii.
Sub un ultim aspect, reclamanta învederează că a fost prejudiciată ca urmare a faptului că nu a fost convocată și nu a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la toate punctele de pe ordinea de zi, la momentul la care a împuternicit pe mandatarul său, B. I., să o reprezinte încadrul adunării generale, necunoscând în detaliu decât primul punct de pe ordinea de zi.
S-a mai arătat de către reclamantă că sentința primei instanțe este netemeinică prin neobservarea împrejurării că hotărârea A. din (...) a fost adoptată cu nerespectarea majorității prev. de actul constitutiv și de L. nr. 3. privind societățile comerciale.
Sub aspectul majorității cu care a fost adoptată Hotărârea A. din data de (...), reclamanta susține că instanța de fond a omis a se pronunța în acest sens, nereținând considerentele reclamantei cu privire la faptul că hotărârea de mai sus a fost adoptată cu nerespectarea cerințelor de unanimitate prev. atât de art. 192 alin. 2 din L. nr. 3., cât și de art. 26 alin. 4 din Statutul societății.
În acest sens, menționează că în conformitate cu prev. art. 192 alin. 2 din L. nr. 3. „pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel";, iar conform art. 26 alin. 4 din Statutul Societății „se adoptă cu unanimitate de voturi hotărârile ce privesc competențele stabilite la art. 24 lit. b (adunarea generală a asociaților numește membrii consiliului de administrație și pe președintele acestuia).
În ceea ce privește voturile intimaților pârâți C. P.-L., H. I., reclamanta arată că întrucât aceștia s-au votat pe ei însăși pentru poziția de administratori ai societății, votul acestora nu poate fi considerat valabil exprimat, întrucât conform art. 197 alin. 3 coroborat cu art. 79 alin. 1 din L. nr. 3. „asociatul care, într-o operațiune determinată are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nicio deliberare sau deciziei privind această operațiune";.
În acest context, se mai arată că intimatul pârât I. C. nu și-a exprimat votul în cadrul A. din data de (...) și, chiar în ipoteza în care și-ar fi exercitat dreptul la vot, acesta nu ar fi fost valabil exprimat de către intimatul pârât H. I. întrucât procura specială nr. 193/(...) nu poate produce efecte în raport de prevederile legale cu privire la interdicția cesiunii dreptului de vot.
În ceea ce privește votul reclamantei, care în mod fraudulos a fost consemnat în procesul-verbal din data de (...) ca fiind exercitat în favoarea numirii lui U. I., H. I. și C. P.-L., în funcția de administratori ai societății, reclamanta învederează că a împuternicit pe B. I. prin procura specială din data de (...) să voteze împotriva numirii lui H. I. în funcția de administrator.
Totodată, un argument în plus referitoare la faptul că în mod fraudulos s-a menționat în procesul-verbal de ședință că reclamanta a votat în favoarea numirii lui H. I. ca și administrator al societății îl constituie declarația mandatarului reclamantei, B. I., din data de (...) prin care acesta menționează că deși a înaintat procura specială în cadrul ședinței prin care H. I. și C. P.-L.,
„. nu au ținut cont de această împuternicire";, B. I. votând doar în nume propriu cu privire la primul punct de pe ordinea de zi, acest fapt reieșind și din interogatoriul lui B. I. care la întrebarea referitoare la faptul dacă A. din data de (...) a numit un consiliu de administrație, a răspuns negativ.
În ceea ce privește susținerile intimaților pârâți referitoare la faptul că adunarea generală a asociaților din (...) ar fi fost o „adunare generală extraordinară";, reclamanta arată că art. 26 alin. 4 din Statutul societății nu distinge cu privire la forma adunării atunci când prevede că hotărârile privitoare la numirea și revocarea administratorilor societății se iau cu unanimitate.
În subsidiar, reclamanta a menționat că, în cazul societăților cu răspundere limitată, nu poate fi vorba de adunări generale ordinare sau extraordinare ale asociaților, L. nr. 3. privind societățile comerciale prevăzândastfel de forme ale adunării generale, care au atribuții distincte, doar în cazul societăților pe acțiuni.
Or, în cazul de față, nu doar că Statul societății nu prevede ce atribuții are fiecare dintre cele două forme de adunări, dar și susținerile intimaților pârâți cum că adunarea generală a asociaților din data de (...) ar fi fost o
„adunare generală extraordinară"; apar ca nefondate întrucât încalcă principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
În final, apelanta a mai invocat netemeinicia sentinței apelate prin neobservarea faptului că anularea actelor încheiate în baza Hotărârii A. din data de (...) și obligarea pârâților să recunoască valabilitatea Procurii notariale nr. 945/2009 și a tuturor actelor încheiate în baza acesteia derivă din cererea principală de constatare a nulității hotărârii A. din (...).
Pârâții intimați S. P. R. S. DEJ, C. P.-L., H. I. și I. C. prin întâmpinare au solicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate, pentru argumentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, C.ea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută critica privind nerespectarea formalităților de convocare pentru Adunarea Generală a Asociaților Societății din 20 februarie
2009, susținerile apelantei fiind infirmate de faptul, reținut și de prima instanță, că la respectiva adunare a participat mandatarul său B. I..
Împrejurarea că reclamanta-apelantă a împuternicit două persoane, prin procuri speciale, să o reprezinte, constituie proba indubitabilă a înștiințării sale cu privire la desfășurarea adunării în cauză și la punctele de pe ordinea de zi.
Nu poate invoca reclamanta faptul că i-a fost refuzată tatălui său participarea la ședința din 19 februarie 2009 și lipsa acordului pentru ținerea unei noi adunări generale, întrucât reclamanta avea cunoștință de dispozițiile art. 26 din Statutul societății pârâte, conform cărora asociații pot da împuternicire scrisă de reprezentare pentru adunările generale altor asociați, calitate pe care U. I. nu o are.
Față de aceste aspecte, lipsa convocatorului nu poate avea drept consecință nulitatea hotărârii atacate.
Nu constituie motiv de nulitate nici pretinsa nerespectare a majorității prevăzute de actul constitutiv și de L. nr. 3. privind societățile comerciale.
Pe de o parte, prevederile invocate din L. nr. 3. nu privesc societățile cu răspundere limitată.
Pe de altă parte, dispozițiile statutare ce stipulează cerința unanimității
și obligativitatea votului secret nu își găsesc aplicabilitate, deoarece acestea erau necesare în ipoteza revocării administratorului, nu și în cea a reînnoirii mandatului acestuia. Or, dispozițiile cu caracter special nu sunt incidente decât în cazurile strict și limitativ prevăzute de norma respectivă.
Cât despre petitele formulate cu caracter completator și precizator, acestea au caracter accesoriu față de cel care vizează anularea hotărârii AGA din 20 februarie 2009, invocându-se nulitatea actelor și măsurilor subsecvente ale administratorului H. I., astfel că netemeinicia pretenției inițial deduse judecății are drept consecință și netemeinicia acestora.
Față de cele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat, păstrându-se sentința atacată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată apelanta, care a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 60 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamanta N. D. C. împotriva sentinței comerciale nr. 289/C/2010 din 20 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei pârâte S. P. R. S. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința de la 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
ANA-M. T. L. U.
M. T.
Red.A.M.T Dact.H.C./9 ex./(...). Jud.fond.N. Koșa
| ← Decizia comercială nr. 182/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2689/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
