Decizia comercială nr. 232/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 232/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC S & MG S. împotriva sentinței civile nr. 2532 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata SC T. A. , având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 07 noiembrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr.2532 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. A. COM S. împotriva pârâtei SC S&MG S., și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de
323.403,92 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale în materie comercială, calculată asupra debitului de la data de (...) și până la plata integrală a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de intervenție nr. 194 încheiat la data de (...) de către I. pentru situații de urgenta „. I." C., instanța a reținut că la data arătată, avut loc un incendiu la depozitul reclamantei situat în C.- N., B-dul Muncii, nr. 18, în urma căruia s-au deteriorat aproximativ 50 kg folie polietilenă, 30 kg carton și s-au distrus aproximativ 100 europaleti gresie și faianță de pe aproximativ 128 europaleti, respectiv
4. faianța 20x20, 2500m2 faianță, 20x30, 2250m2 faianța 25x33 si 1400m2 gresie 25x25 (f.6-7 dosar nr. (...)). Ulterior, la data de (...), comisia de inventariere a reclamantei împreună cu un reprezentant al pârâtei, însă acesta a refuzat să semneze procesul verbal, a constatat deteriorarea a încă 912m2 gresie 20x20 2. D. (f.8 dosar nr. (...)). Reclamanta a evaluat prejudiciul suferit ca urmare a deteriorării mărfii în incendiul descris la suma de 323.403,92 lei (f.9 dosar nr. (...)). Potrivit R.ui de constatare tehnică privind analiza cauzei incendiului produs la depozitul reclamantei în data de (...), focarul inițial al incendiului a apărut într-o stivă de europaleți cu plăci de gresie și faianță, ambalați în cutii de carton și folie de polietilena de cca. 3 m, amplasați lângă unul din pereții depozitului, iar apoi incendiul s-a propagat pe verticală, apărând urme de arderi pe elementul de construcție ce separă depozitul de o încăpere în care se executau operațiuni de tăiere cu flacără pentru dezafectarea unor instalații. Prin raportul de constatare tehnică privind analiza cauzei incendiului s-a considerat că sursa probabilă a incendiului a fost efectul termic produs de brocurile rezultate în urma operațiunilor de tăiere care au căzut prin găurile care traversau peretele, pe ambalajele europaleților din depozit. Astfel, concluzia comisiei care a întocmit raportul a fost aceea că împrejurarea determinantă a producerii incendiului a fost executarea operațiunilor de tăiere cu flacără a țevii care traversa peretele între fostul atelier de vopsitorie a modelăriei și depozitul în care a apărut incendiul, fără respectarea normelor tehnice și organizatorice de prevenire și stingere a incendiilor. Coroborând proba cu înscrisurile descrise în cele ce preced cu proba cu interogatoriul luat pârâtei și probele testimoniale (f.37-40 dosar nr. (...)), tribunalul reține că incendiul a avut loc într-un spațiu proprietatea pârâtei, respectiv fosta vopsitorie a modelăriei, iar la data producerii incendiului, în acest spațiu au avut loc lucrări de dezafectare prin executarea unor lucrări de tăiere a instalațiilor cu flacăra, executate de personal necalificat, care lucra pentru pârâta fără a avea încheiate contracte de munca. Însă împrejurarea că persoanele care lucrau pentru pârâtă aveau sau nu raporturi de muncă în temeiul unor contracte de muncă sau a unor convenții, nu prezintă nicio relevanță în cauză din perspectiva raportului de prepușenie, atâta timp cât martorii care au lucrat pentru societatea pârâtă au arătat acest aspect, respectiv că au prestat muncă pentru pârâtă în temeiul unei „convenții verbale";, raporturile de prepușenie dintre persoanele care prestau munca pentru pârâtă și aceasta, fiind dovedite, atâta timp cât pârâta nu a produs o contraprobă. De asemenea, producerea incendiul în spațiul aparținând pârâtei a fost recunoscută de aceasta prin intermediul interogatoriului administrat în cauză, iar cauza acestuia a fost cea reținută în precedent din raportul de constatare tehnică privind analiza cauzei incendiului. Așadar, alegațiile pârâtei vizând faptul că persoanele care lucrau în spațiul său nu erau angajate ale sale, precum și faptul că nu s-a făcut dovada că incendiul a fost provocat printr-o faptă ilicită, nu pot fi reținute întrucât este lipsit de relevanță faptul că muncitorii pârâtei aveau sau nu contract de muncă, pârâta neputându-și invoca propriaculpă sub acest aspect pentru înlăturarea răspunderii, răspundere pe care o are prin simplul fapt că era proprietara spațiului la momentul producerii incendiului, iar fapta ilicită care a condus la izbucnirea incendiului și implicit la producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei, a fost determinată de neglijența cu care au fost folosite aparatele de tăiere, incendiul propagându-se din încăperea în care se executau operațiunile de tăiere și în care nu s-au luat măsurile necesare de prevenire a unui astfel de eveniment. Astfel, susținerile pârâtei sunt lipsite de orice temei, alegațiile sale cu privire la prezumții fiind în egală măsură neîntemeiate, fapta prepușilor săi care, în exercițiul atribuțiilor încredințate, în interiorul spațiului proprietatea sa, au cauzat din neglijență incendiul în urma căruia s-a deteriorat marfa reclamantei, fiind dovedită, atât de probele cu înscrisuri, cât de proba cu interogatoriul pârâtei și cea testimonială, instanța neavând nevoie de prezumții pentru a reține temeinicia stării de fapt descrise. Conform dispozițiilor art. 999 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite următoarele condiții: existenta prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și a culpei autorului, iar în ceea ce privește atragerea răspunderii comitentului pentru fapta săvârșită de prepusul său în condițiile art. 1000 alin. 3 C. civ., este necesară existența raportului de prepușenie și comiterea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent. Sub aspectul întinderii prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei generat de fapta pârâtei, constând în pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat, în vederea reparării integrale a prejudiciului, instanța reține ca pretențiile reclamantei sunt dovedite cu procesele verbale de intervenție și, respectiv de inventariere în care a fost descrisă marfa distrusă în urma incendiului, cu bonurile de consum și facturile fiscale cu care marfa a fost achiziționată (f.45-46, 48-55 dosar nr. (...)). Sub acest aspect, instanța nu a putut reține susținerile pârâtei vizând incertitudinea prejudiciului întrucât înscrisurile depuse în probațiune și reținute în cele ce preced, nu au fost contestate, pârâta limitându-se să susțină că prejudiciul nu este cert, fără să conteste și cu atât mai puțin să probeze, că reclamanta ar fi practicat prețuri inferioare pentru produse similare celor pretinse în cauza dedusă judecății cu toate că acestea sunt precizate, în același sens fiind și situația adaosului comercial pe care pârâta l-a apreciat prea mare, fără să facă dovada că reclamanta a practicat alte adaosuri sau că adaosul mediu în comerțul cu produse similare este inferior celui pretins de reclamantă. Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. A. COM S. și a obligat pârâta SC S&MG S. să-i plătească reclamantei sumade 323.403,92 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală în materie comercială, calculată asupra debitului de la data de (...), data producerii incendiului, în raporturile comerciale, pârâta fiind de drept în întârziere, și până la plata integrală a debitului. În temeiul art.274 C.pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 6.425,55 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S&MG S. solicitând admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, cu consecinta respingerii actiunii introductive ca netemeinica si nefondata, in baza art. 296 Cod.Proc.Civ., precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta si apel. În motivele de apel se arată că la data de (...) in hala proprietate a intimatei SC T. A. S. (in continuare "T. A."), aflata in vecinatatea halei apelantei SC S&MG S. (in continuare "S&MG") s-a declansat un incendiu care a fost observat de catre angajatii intimatei. La fata locului s-a deplasat un echipaj de pompieri care a localizat focarul incendiului ca fiind in interiorul halei T. A. si a stins incendiul. Instanta de fond a stabilit intinderea prejudiciului, precum si certitudinea acestuia, pe baza inscrisurilor emanand de la T. A., fara a administra probatoriul solicitat de S&MG. Unul dintre argumentele invocate de S&MG in fata primei instante a fost acela ca prejudiciul nu a fost dovedit, nefiind indeplinite conditiile privind certitudinea si caracterul determinat al prejudiciului. In privinta caracterului determinat ca si element al prejudiciului, in cauza au fost depuse trei rapoarte in care se face referire la cantitatea distrusa, astfel: R. de C. T., intocmit de I. pentru Situatii de U. "A. I." face referire la 28 de europaleti distrusi si 100 de europaleti cu gresie si faianta degradati; P. de I. nr. 1941(...) retine distrugerea a 10.550 mp de gresie si faianta; P. Verbal de I. (...) incheiat de reprezentantii T. A. retine distrugerea a 10.550 mp de gresie si faianta (cantitate prevazuta in P. de I. nr. 1941(...)) precum si a 912 mp de gresie 2. D.. Cu toate acestea, prin S. apelata in mod nelegal s-a retinut ca fiind dovedit caracterul determinat al prejudiciului, retinand ca prin incendiul produs la hala aflata in proprietatea T. A. au fost distrusi 10.550 mp de gresie si faianta precum si 912 mp de gresie 2. D.. P. Verbal de I. (...) incheiat de reprezentantii T. A. nu beneficiaza de prezumtia de legalitata si temeinicie conferite R.ui de C. T. si P. de I. nr. 194/(...), acte incheiate de reprezentantii I. pentru Situatii de U. "A. I.". Cantitatea de 912 mp de gresie 2. D. nu se regaseste in cadrul primelor doua rapoarte intocmite de autoritatile abilitate in gestionarea unor astfel de situatii. In acest sens, dat fiind faptul ca in cuprinsul R. de C. T. si a P. de I. nr. 194/(...) incheiate de I. pentru Situatii de U. "A. I." nu se face referire la cei 912 mp de gresie 2. D. distrusi, consideram ca prin S. apelata in mod eronat s-a retinut aceasta cantita ca fiind distrusa, avandla baza numai afirmatiile trecute intr-un act al carui emitent este T. A., act nesemnat decat de aceasta si care nu este insotit de documente contabile justificative referitoare la cantitatea si locul de depozitarea al marfii la data producerii incendiului. Cuantumul despagubirilor acordate de instanta de judecata reclamantei T. A., reprezentand prejudiciul suferit ca urmare a distrugerii bunurilor detinute (gresie si faianta) nu are un temei legal, in conditiile in care reclamanta a depus la dosarul cauzei numai o serie de facturi de achizitie, care pretinde a fi aferenta cantitatii de marfa distrusa. T. A. a depus in probatiune o serie de facturi pentru produsele gresie si faianta, insa nu a facut dovada modului de stabilire a pretului aferent marfii distruse, in conditiile in care pretul unitar cu care a fost achizitionata marfa este mult inferioara pretului pretins subscrisei S&MG.:. Pentru aceasta, T. A. ar fi trebuit sa depuna o serie de documente justificative reprezentand: 1. Evidente contabile din care sa rezulte valoarea de intrare in gestiune a cantitati lor de faianta si gresie indicate in A. Departamentului juridic al T. A. din data de (...). 2. N. de receptie a cantitati lor de gresie si de faianta indicate in A. departamentului juridic T. A. din (...); 3. Fisa de magazie si fisa de inventar ce cuprinde cantitatile de gresie si faianta indicate in aceeasi A.; 4. Documete justificative din care sa rezulte care era costul bunurilor distruse inregistrate in copntabilitatea T. AMira ca si cheltuieli; 5. Decizia de pret de vanzare cu privire la marfa; 6. Lista de inventar intocmita conform evidentelor analitice aflate la punctul de lucru al T. A. din C.-N., Blv. Muncii, nr. 18 la data de (...). Precizează că aceasta proba a fost solicitata de catre apelantă ca fiind utila in stabilirea exacta a intinderii prejudiciului suferit de T. A., insa nu a fost incuviintata insa de instanta de fond. T. A. nu a facut dovada in fata instantei de fond a modului de stabilire a pretului aferent cantitatii de marfa pretinsa a fi distrusa, in conditiile in care pretul unitar cu care a fost achizitionata marfa conform facturilor este mult inferior pretului unitar pretins subscrisei. Bunurile au fost achizitionate conform facturilor anexate la dosarul de prima instanta la preturi mult inferioare celor solicitate de intimata prin A. catre Departamentul Juridic. Din A. catre Departamentul Juridic din (...) rezulta o valoare a marfii pretins distrusa de aproximativ 3 ori mai mare decat valoarea marfii ce rezulta din facturi. La ultimul termen de judecata in fond a cauzei, T. A. a depus o N. de C. in cuprinsul careia prejudiciul suferit este cuantificat diferit fata de A. catre Departamentul Juridic din (...), gresia si faianta distrusa fiind deo valoare mai mica, in schimb fiind incluse cheltuieli cu transport, depozitare si manipulare. Valoarea materialelor distruse difera in N. de C. fata de A. catre Departamentul Juridic din (...), suma solicitata in cuprinsul Notei de C. doar pentru materiale fiiind in continuare mult mai mare decat valoarea la care au fost achizitionate de catre intimata. In acest sens, cu titlu de exemplu, arata ca faianta cu indicele GAA1K023 din care s-a distrus 4.400 mp a fost achizitionata la un pret de 9.27 lei fara TVA totalul achitat fiind de 40.788 lei conform facturii fiscale seria BYCK nr. 1032319. Cu toate acestea suma solicitata S&MG prin N. de C. reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a distrugerii acestor bunuri se ridica la suma de 41.228 lei fara TVA fiind mai mare decat suma achitata de intimata la data achizitionarii bunului. De asemenea, facturile in cauza au fost emise in anul 2005 produsele fiind achizitionate de catre T. A. cu un an inaintea producerii incendiului. Or, conform uzantelor comerciale produsele se devalorizeaza odata cu trecerea timpului acestea nemaiputand fi valorificate in aceleasi conditii de pret ca la data achizitionarii acestora. In acest sens, de retinut este si faptul ca T. A. nu a facut dovada in fata Instantei de fond ca marfa aferenta facturilor depuse exista in mod efectiv in depozitul in care s-a produs incendiul. Tinand cont de faptul ca T. A. are deschise magazii, depozite si puncte de lucru in 18 diferite locatii din tara, aceasta trebuia sa dovedeasca prin documente justificative ca marfa din facturile prezentate existau la punctul de lucru unde s-a produs incendiul din C.- N., precum si faptul ca faianta si gresia pretins distruse erau aferente facturilor in cauza. Conform Notei de C., valoarea marfii pretins distrusa este de 127.264.45 lei. La aceasta se adauga: cheltuieli de transport cu TVA, reprezentand 30% din valoarea marfii, in cuantum de 38.179.2 lei. cheltuieli de depozitare cu TVA, reprezentand 20% din valoarea marfii, in cuantum de 25.452,8 lei. cheltuieli de manipulare cu TVA, reprezentand 20% din valoarea marfii, in cuantum de 25.452,8 lei. Din punct de vedere al mecanismelor existente pe piata si al modalitati lor de stabilire al preturilor serviciilor, aceste sume sunt total nejustificate. Astfel, in conditiile in care produsele aferente facturilor au fost achizitionate de pe teritoriul R., calcularea cheltuielilor de transport ca reprezentand 30% din valoarea produselor este nerealista si nedovedita. Tinand cont de faptul ca hala in care erau depozitate marfurile era proprietatea T. A., adaugarea unor cheltuieli de depozitare reprezentand 20% din valoarea marfii pretins distrusa este de asemenea nejustificata si nedovedita de catre T. A. Acelasi lucru se poate sustine si despre cheltuielile de manipulare, al caror cuantum nu poate fi justificat pe baza unor criterii economice sau pe baza unor documente justificative de catre T. A. La valoarea cumulata a acestor cheltuieli, T. A. pretinde un adaos comercial de 49.48%, sustinand ca acesta ar fi fost practicat la nivelul anului 2005 (nu 2006, cand a avut loc incendiul). Tinand cont de faptul ca facturile cu care s-ar fi achizitionat marfa pretins distrusa sunt aferente anului 2005, solicitarea unui asemenea adaos comercial, de catre o societate care livreaza produse en-gros pentru o marfa evident nevandabila este netemeinica. Se susține, de asemenea, că în speta, nu sunt indeplinite conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale: a) Fapta ilicita nu exista. Faptele ilicite sunt conduite prin care se incalca normele dreptului obiectiv sau regulile de convietuire sociala. Cu alte cuvinte prin fapta ilicita se intelege actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei. Fapta ilicita se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: fapta are caracter obiectiv, existenta materiala constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizate; fapta este mijlocul prin care se obiectiveaza un element psihic subiectiv: vointa omului care a ales o anumita conduita; fapta este contrara ordinii publice si reprobata de societate. Or, efectuarea unor lucrari de dezasamblare in propria hala fara a se folosi aparate care functioneaza pe baza de flacara si fara a se proba de catre intimata incalcarea unor prevederile lega le in desfasurarea acestei activitati, nu contravine ordinii publice. Prin S. apelata in mod eronat se retine ca producerea prejudiciului s-a datorat neglijentei personalului care efectua lucrari de dezasamblare in hala proprietatea S&MG. In cuprinsul Interogatoriului, S&MG nu recunoaste ca se face vinovata de producerea incendiului, facand in schimb cunoscut instantei faptul ca in hala aflata in proprietatea sa s-au dezafectat si sustras fraudulos bunuri si utilaje apartinand societatii, atat de reprezentanti ai acesteia cat si de catre persoane neidentificate, in acest sens formulandu-se plangeri penale. Motivarea instantei se bazeaza pe o prezumtie potrivit careia activitatea S&MG in hala proprietate proprie a fost savarsita intr-o astfel de maniera incat constituie o fapta ilicita prejudiciabila. In dovedirea acestei prezumtii instanta se foloseste de o alta prezumtie respectiv cea utilizata de pompieri in R. de constatare tehnica intocmit cu ocazia stingerii incendiului. Astfel, prin acel R. de constatare tehnica se prezuma ca "sursa probabila de incendiu: "efect termic" si ca "mijloacele care puteau produce incendiul: dispozitiv pentru taiere cu flacara". Pe baza acestor afirmatii stabilite cu titlu de prezumtie chiar de catre pompieri (sunt folosite sintagme ca: sursa probabila a incendiului,mijloace care puteau produce incendiul etc), se ignora in totalitate celelalte alegatii din R. de constatare tehnica: "surse de natura electrica - putin probabile"- pompierii nu exclud posibilitatea ca sursele electrice sa fie cauza incendiului, stabilind ca exista totusi o sansa ca aceasta sa fie cauza incendiului. "jocul copiilor cu focul - improbabile, ar fi observati" - aceasta afirmatie este puerila neputand fi luata in considerare intr-un raport care se vrea de constatare tehnica. Prezumtiile sunt mijloace de proba care pot fi utilizate pentru dovedirea unui fapt vecin si conex celui greu sau imposibil de dovedit, insa nu sunt admisibile un sir de prezumtii, una derivand din alta, pentru a dovedi un fapt greu, imposibil de dovedit. Concluzie: din probatoriu administrat in prezenta cauza nu rezulta ca fapta s-a savarsit de o asemenea maniera incat ea sa aiba caracter ilicit. b) Lipsa R.ui de C. dintre fapta ilicita si prejudiciu Avand in vedere ca nu s-a facut dovada savarsirii de catre S&MG a vreunei fapte ilicite, rezulta implicit ca aceasta conditie nu este indeplinita. Conform declaratiilor martorului L. O., gurile prin care comunicau cele doua incaperi si prin care se aleaga ca ar fi trecut scanteile ce ar fi cauzat incendiul erau in realitate niste orificii de 2-3 cm in jurul unor tevi de metal, dealtfel singurul mod in care cele doua hale comunicau. Mai mult, din declaratiile martorului L. O. propus de catre reclamanta T. A., tevile nu erau amplasate pe un perete despartitor. In conditiile in care peretele despartitor are o grosime de 30 de cm, este imposibil fizic ca scanteile care se presupun ca au cauzat incendiul sa fi trecut prin peretele despartitor, prin orificiile de 2-3 cm, astfel incat sa fi ajuns in cealalta hala si sa fi cauzat incendiul. Mai mult, raportul de cauzalitate se impune a fi privit si prin prisma inactiunii T. A., deoarece aceasta nu si-a indeplinit obligatiile legale privind masurile necesare prevenirii si stingerii incendiului. In conditiile in care intimata depozita in mod frecvent materiale de genul celor alegat distruse in incendiu (conform declaratiilor martorului Ban O. - angajat al reclamantei T. A.), precum si alte materiale cu potential ignifug, ar fi trebuit sa isi asigure conditiile optime de depozitare a acestora in sistem de siguranta. In acest sens, ar fi trebuit sa se procedeze la instalarea dotarilor de prevenire si stingere a incendiilor. Dupa cum rezulta si din R. de constatare tehnica intocmit la data de (...) (a se vedea pag.1, pct.a din R.) si depus in probatiune chiar de catre reclamanata in dovedirea pretentiilor proprii, constructia in care s- a produs incendiul "era dotata cu instalatie de tip sprinkler apa-apa, scoasa din functiune datorita demontarii partiale a acesteia " si "dotarea cu mijloace initiale de combatere a incendiilor consta in hidranti interiori scosi din functiune". Din acest punct de vedere, neindeplinirea de catre intimata a obligatiilor legale de prevenire si stingere a incendiilor (respectiv neluarea niciunei astfel de masuri) constituie o culpa a victimei in provocarea incendiului. Aceasta culpa este o cauza exonerativa de raspundere a S&MG, instanta fiind obligata sa reconsidere intinderea prejudiciului precum si cauzele acestuia. Din acest punct de vedere, T. A. nu i se poate permite invocarea propriei culpe in neconformarea cu masurile elementare de protectie si stingere a incendiilor pentru a-si acoperi un prejudiciu la care in mod indubitabil a contribuit. Concluzie: T. A. nu a dovedit existenta legaturii de cauzalitate intre fapta alegat ilicita si prejudiciul creat. Mai mult, T. A. nu poate sa isi invoce propreia culpa, in conditiile in care nu a luat si respectat conditiile minime de apararea contra incendiilor. c) Lipsa culpei S&MG. Elementul intelectiv consta in reprezentarea in constiinta S&MG a semnificatiei sociale a faptei sale. Or, prin lucrarile de dezasamblare efectuate in hala proprietatea S&MG, lucrari ce nu implica folosirea aparatelor de taiere pe baza de flacara, apelanta nu avea cum sa prevadă urmarea, respectiv incendierea halei invecinate. Atata timp cat S&MG prin angajatii sai a efectuat doar lucrari de dezmembrare, lucrari ce nu implica riscuri nefiind folosite aparate care functioneaza pe baza de flacara, S&MG nu avea cum sa isi reprezinte urmarea sociala a faptei sale, aceasta urmare datorandu-se cel mai probabil lucrarilor efectuate fara acordul S&MG in hala proprietate presonala. Concluzie: T. A. nu a facut dovada culpei S&MG sau a angajatilor acesteia. d) Prejudiciul nu este determinat. e) Lipsa raportului de prepusenie intre S&MG si persoanele a caror activitate a dus la incendiere precum si lipsa vinovatiei prepusilor S&MG in producerea incendiului. Totodata, pentru angajarea raspundetrii civile delictuale, T. A. avea obligatia dovedirii vinovatiei autorului direct al faptei presupus ilicite, orice rapundere a comitentului putind fi angajată doar in aceste conditii. T. A. nu a determinat persoanele vinovate de comiterea faptei alegat ilicite, nestabilindu-se autorul direct al faptei. Pe de alta parte, lucrarile efectiv prestate de catre persoanele care lucrau in hala propriatatea S&MG s-au rezumat la activitati de dezasamblare, activitati ce nu implica folosirea unor utilaje specia le sau taierea pe baza de flacara a unor componente ale halei. Simpla afirmatie a acestor persoane nu face proba existentei unui raport de prepusenie chiar si "verbal" intre acestia si S&MG si implicit a savarsirii faptei ilicite in cadrul functiilor incredintate de S&MG. Avand in vedere lipsa elementelor specifice tragerii la raspundere acomitentilor pentru fapta prepusului {prejudiciu determinat, fapta ilicita, raport de cauzaliate, culpa, savarsirea faptei prejudicia bile de catre prepus in indeplinirea indatoririlor de serviciu}, apreciază ca se impune aplicarea art. 296 Cod Proc.Civ., in sensul schimbarii in tot a sentintei atacate, cu consecinta respingerii actiunii introductive ca netemeinica si nefondata. Analizând apelul declarat de ăctre pârâta SC S&MG S. prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente: C.ea observă că starea de fapt reținută de către instanța de fond este în concordanță cu probele administrate în cauză. Astfel, se poate observa că din coroborarea probei cu înscrisuri respectiv a procesului verbal de intervenție nr.194 încheiat la data de (...) de către ISU ". I. C. și a raportului de constatare tehnică privind cauza incendiului cu proba cu interogatoriul luat pârâtei și probele testimoniale (f.37-40 dosar nr. (...)), reiese că incendiul a avut loc într-un spațiu proprietatea pârâtei, respectiv fosta vopsitorie a modelăriei, iar la data producerii incendiului, în acest spațiu au avut loc lucrări de dezafectare prin executarea unor lucrări de tăiere a instalațiilor cu flacăra, executate de personal necalificat, care lucra pentru pârâta fără a avea încheiate contracte de munca. Este adevărat că aceste persoane nu aveau încheiate contracte de muncă în formă scrisă sau altfel de convenții scrise ce să ateste raporturile juridice cu pârâta, însă, probele testimoniale administrate au evidențiat împrejurarea că aceștia au lucrat pentru pârâtă în temeiul unor înțelegeri verbale iar existența acestor înțelegeri sunt suficiente din perspectiva raportului de prepușenie. Relevante cauzei sunt și răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat întrucât contrar susținerilor exprimate prin apelul declarat, aceasta a recunoscut producerea incendiului în spațiul ce-i aparține iar cauza acestuia a fost cea reținută în raportul de constatare tehnică privind analiza cauzei incendiului, astfel că în mod corect susținerile contrare au fost înlăturate de către instanță. Mai mult, C.ea constată că apărările pârâtei conform cărora în speță nu s-a făcut dovada că incendiul a fost provocat printr-o faptă ilicită, nu pot fi reținute întrucât fapta ilicită care a condus la izbucnirea incendiului și implicit la producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei, a fost determinată de neglijența cu care au fost folosite aparatele de tăiere, incendiul propagându-se din încăperea în care se executau operațiunile de tăiere și în care nu s-au luat măsurile necesare de prevenire a unui astfel de eveniment. Este cunoscut faptul că potrivit art. 999 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și culpa autorului; de asemenea, pentru atragerea răspunderii comitentului pentru faptasăvârșită de prepusul său în condițiile art. 1000 alin. 3 C. civ., este necesară existența raportului de prepușenie și comiterea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent. Analizând dispozițiile legale enunțate în raport de starea de fapt reținută, C.ea constată că în speță ipoteza normei legale enunțate este întrunită iar cerințele angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei sunt îndeplinite astfel că pârâta urmează a răspunde pe tărâm delictual pentru fapta prepusului său. Prin urmare, odată lămurite fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, culpa autorului și raportul de cauzalitate existent între faptă și prejudiciu, C.ea trebuie să stabilească doar întinderea prejudiciului cauzat reclamantei. Sub aspectul întinderii prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei, generat de fapta pârâtei și care constă în pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat, pentru a asigura repararea integrală a prejudiciului, C.ea a dispus efectuarea unei expertize contabile; raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul B. I. a analizat și procesele verbale de intervenție respectiv de inventariere în care a fost descrisă marfa distrusă în urma incendiului, bonurile de consum și facturile fiscale cu care marfa a fost achiziționată (f.45 -46, 48-55 dosar nr. (...)) precum și înscrisurile depuse în apel de către reclamantă și față de lipsa cărora s-a solicitat inițial casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Reclamanta a susținut că prejudiciul acesteia este evaluat la suma de 323.403,92 lei și include contravaloarea bunurilor distruse în incendiul din data de (...). C.ea apreciază, însă, în raport de probele administrate în cauză că prejudiciul încercat de către reclamantă și, prin urmare, suma datorată de către pârâtă este de 203.716,76 lei pentru următoarele considerente: Potrivit concluziilor tehnice exprimate de către expert, valoarea bunurilor distruse prin fapta culpabilă a pârâtei și care sunt evidențiate în adresa departamentului juridic al reclamantei din data de (...) sunt în sumă de 106.827,55 lei fără TVA și a fost înregistrată drept cheltuială la reclamantă. Mai precizează expertul că prejudiciul solicitat de către reclamantă include valoarea bunurilor cu TVA, în sumă de 127.124,78 lei, un ados comercial cuprins între 236,84% - 291,2% și cheltuieli de transport, manipulare și depozitare în sumă de 88.987,35 lei. C.ea observă că odată înscrisă suma ce reprezintă contravaloarea bunurilor distruse pe cheltuieli, profitul și implicit impozitul pe profit al acesteia a fost diminuat cu această sumă și că astfel reclamanta a recuperat o parte din prejudiciul cauzat (f.174). Apoi, este de principiu că la nivelul unei societăți comerciale, pe baza datelor din contabilitate și din evidența operativă, la sfărșitul fiecărei luni se întocmește decontul de TVA de unde rezultă și tva-ul de plată (cont 442.3) sau de recuperat (cont 442.4), astfel că tva-ul deductibil (achitat 442.6) se recuperează lunar din tva-ul colectat (cont 442.7) (f 174). Prin urmare, odată identificat acest mecanism de evidențiare, colectare și deducere lunară a tva-ul, pe baza constatărilor expertului contabil desemnat de către instanță, C.ea observă că reclamanta a procedat la recuperarea tva-ului aferent facturilor fiscale în litigiu astfel că tva-ul în sumă de 20.297,33 lei nu poate fi apreciat drept prejudiciu pentru reclamantă. Ca atare, această sumă solicitată drept tva nu va fi acordată de către instanță. Potrivit raportului de expertiză întocmit, suma solicitată de către reclamantă cu titlu de despăgubiri include valoarea de intrare fără tva, tva 19%, cheltuieli de transport cu tva 30%, cheltuieli de depozitare cu tva 20%, cheltuieli manipulare cu tva 20%, adaos comercial. Susține expertul că în speță reclamanta nu a justificat prin documente modalitatea de stabilire a cheltuielilor de manipulare, transport și depozitare și, prin urmare, o determinare exactă a prejudiciului suferit de reclamantă nu este posibil de determinat (f.178). Este de principiu că prețul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunurilor respective, iar adaosul comercial este un venit al societăților comerciale a cărei mărime se determină ca diferneță între prețul de vânzare al mărfii către alti agenți economici și prețul de achiziție a bunurilor respective (f.176) și cuprinde tva, cheltuieli de aprovizionare, cheltuieli de depozitare și manipulare (f.177). Prin urmare, C.ea apreciază că nu poate fi adăugată la valoarea bunurilor atât adaosul comercial cât și cheltuielile de transport, manipulare și depozitare întrucât potrivit descrierilor evidențiate anterior, adaosul comercial include și cheltuielile de transport, manipulare și depozitare precum și alte cheltuieli directe. În consecință, C.ea va stabili că reclamanta va beneficia de suma înscrisă cu titlu de adaos comercial calculat, potrivit susținerilor expertului, asupra sumei datorate fără tva în cuantum de 96.889,21 lei; de asemenea, instanța nu va acorda reclamantei costurile suplimentare în sumă de 88.987,35 lei ce reprezintă cheltuielile de transport, manipulare și depozitare apreciind că acestea au fost incluse în cuantumul adaosului comercial. Pentru toate aceste considerente, C.ea va admite apelul declarat de pârâtă, va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâta să-I plătească reclamantei suma de 203.716,76 lei (106.827,55 lei valoare bunuri fără tva + 96.716,76 lei reprezentând adaosul comercial) cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală în materie comercială calculată asupra debitului de la data de (...) și până la plata integrală a acesteia. Făcând aplicarea art.274 C.pr.civ., C.ea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5685,32 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferentedespăgubirilor admise; de asemenea, va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din apel urmare a admiterii apelului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite apelul declarat de pârâta S&MG împotriva sentinței civile nr.2532 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2.,76 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală în materie comercială calculată asupra debitului de la data de (...) și până la plata integrală a acestuia precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 5685,32 lei. Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C. 4 ex. - (...), jud.fond.Koșa N.
| ← Decizia comercială nr. 2483/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3218/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
