Decizia comercială nr. 3083/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3083/2011
Ședința publică de la 09 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile 247 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe intimații O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ, SC S. S., C. G., T. D., având ca obiect opoziție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. A. D. în reprezentarea intereselor intimaților SC S. S., C. G., T. D., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se comunică un exemplar din precizările la recurs cu reprezentanta intimaților, care depune la dosar două exemplare din întâmpinarea transmisă anterior prin fax și solicită lăsarea cauzei la o a doua strigare, pentru studiul înscrisului comunicat. Curtea încuviințează cererea formulată. La reluarea cauzei, în aceeași prezență, reprezentanta intimaților arată că nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pentru argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. { F. | } CURTEA Prin sentința civilă nr.247 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins opoziția creditoarei A. F. P. B. M., împotriva pârâților C. G. și T. D. și O. R. C. M. - B. M. Prevederile art. 224-225 din Legea 31/1990 modificată, privind societățile comerciale, se referă la asociatul exclus și nu la cel care-și cesionează părțile sociale, situație în care, invocarea acestor prevederi legalepentru obligarea asociaților cedenți la plata obligațiilor bugetare neachitate este neîntemeiată. Reclamanta nu este creditoare a asociatului cedent a societății comerciale, care în prezent își desfășoară activitatea în condiții normale, iar reclamanta nu este prejudiciată prin adoptarea actului adițional pentru a putea fi aplicabil art. 202 (2 ind.3) din Legea 31/1990 modificată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de opoziție, să stabilească răspunderea asociaților careintenționează să își cedeze părțile sociale și să-i oblige la plata sumei de 55.712 lei reprezentând creanțe fiscale, precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente calculate până la plata integrală a debitului conform OG nr.92/2003. În motivele de recurs se arată că instanța de fond a analizat condițiile atragerii răspunderii asociaților din perspectiva răspunderii solidare prev.de art.27 C.proc.fiscală și constatând că nu sunt îndeplinite aceste condiții, a respins cererea de opoziție. Or, temeiul de drept procesual și tipul de răspundere pe care s-a fundamentat cererea de opoziție sunt dispoz.art.202 (2/3) din Lege anr.31/1990 privind societățile comerciale și art.998, 999 C.civ.care prevăd „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Invederează faptul că, răspunderea pe care o consacră Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale nu este condiționată de starea de insolvabilitate sau insolvență a societății, este o răspundere societară și în același timp delictuală, decurgând din neîndeplinirea atribuțiilor de asociați și membri ai organului de conducere al societății comerciale în ce privește atragerea persoanelor vinovate de neachitarea debitelor și neluarea de garanții din partea noilor asociați de a-și însuși debitele fiscale și de a le achita. Faptul că cele două calități, asociat și administrator, se contopesc întruna și aceeași persoană, nu înseamnă o exonerare de răspundere. Precizează că asociatul care își cesionează părțile sociale nu numai că nu a atras răspunderea persoanei care se retrage din calitatea de administrator, dar affectio societatis nu mai există, de vreme ce noul asociat nu poate asigura plata de către societate a obligațiilor fiscale de plată. O astfel de garanție ar fi fost majorarea capitalului social tocmai cu un aport în numerar la nivelul valorii obligațiilor fiscale neachitate, existând garanția ca, în schimbul aportului lor la capitalul social al societății, noul asociat să aibă un drept de creanță față de societate pentru suma cu care a contribuit la capitalul social al firmei și pe care firma își poate folosi la achitarea debitelor fiscale. În ce privește condițiile răspunderii civile delictuale apreciază că ele sunt îndeplinite. Dovada prejudiciul constă în evidența fiscală pe plătitor și din care reiese cuantumul obligațiilor fiscale neachitate de societate la data retragerii din societate a asociatului Gavrilas I. M.el. Ca urmare a neatragerii răspunderii administratorului pentru îndeplinirea defectuoasă a mandatului, asociatul este solidar răspunzător cu administratorul și se subrogă în obligația de plată a prejudiciului cauzat de administrator și a cărui răspundere pentru modul defectuos în care și-aîndeplinit mandatul nu a fost atrasă de asociatul care își cesionează părțile sociale. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Opoziția reglementată de art. 202 (23) este o acțiune în răspundere patrimonială avându-și fundamentul juridic în hotărârile ilegale și prejudiciante ale organelor statutare ale societății comerciale. Recurenta susține că hotărârea de modificare a actelor constitutive ale S.C. S. S.R.L. determină sau agravează starea de insolvabilitate a debitorului său și creează premisele amânării întru-un mod nefiresc a datei la care creanța sa va putea fi acoperită. Ceea ce nu dovedește însă reclamanta este faptul că deține în mod real o creanță împotriva S.C. S. S.R.L. Pentru a justifica legitimitatea interesului său de a contesta operațiunea privitoare la cesionarea părților sociale deținute de unul dintre asociați, recurenta ar fi trebuit să dovedească, în primul rând, calitatea sa de creditor. Pe de altă parte, prevederile anterior citate impun ca opozantul să facă dovada existenței unui prejudiciu a cărui recuperare să fie solicitată prin cererea astfel formulată. Recurenta a înțeles să probeze întinderea creanței sale printr-o fișă sintetică totală editată la (...). Acest înscris nu dovedește însă calitatea sa de creditor. Pe de altă parte, fiind vorba de o creanță bugetară, prejudiciul pe care îl invocă ar fi putut fi recuperat prin emiterea unui titlu executoriu, în condițiile C.pr.fiscală și executarea silită a acestuia fără intervenția instanței, dacă creanța de care se prevalează ar fi fost cu adevărat exigibilă. Nu a fost afirmată și nici probată în speță ar fi fost cauza obiectivă și neimputabilă recurentei pentru care nu a fost în măsură să acționeze în acest termen și nici ce a anume a împiedicat-o să-și constituie titlul de creanță împotriva debitoarei pârâte. Î. că societatea însăși nu și-a îndeplinit la termen obligația de declarare și plată a impozitului minim nu se constituie într-un impediment serios și legitim pentru ca recurenta în calitate de organ fiscal să nu poată să stabilească obligațiile fiscale în termenul de 6 luni mai ales că din fișa sintetică totală nu rezultă că la stabilirea acestei creanțe ar fi fost necesare un complex de operații și controale fiscale ori altele asemenea de natură să pună în pericol respectarea termenului prevăzut de lege pentru formularea cererii de numire de lichidator. Afirmația de ordin general că recurenta are un interes public și general în recuperarea debitului în lipsa altor elemente care să configureze lipsa sa de diligență ori imposibilitatea obiectivă de a formula cererea de executare nu poate paraliza demersul reclamantei, această conduită înscriindu-se mai degrabă în ipoteza normei consacrată de art. 108 alin. 4 C.pr.civ. Pentru aceste considerente, Curtea consideră că prima instanță a realizat o corectă aplicarea a prevederilor legale incidente în materia analizată, considerent pentru care,în temeiul art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul exercitat de recurentă ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 247 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. G. A. N. S. AL H. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.C. E.
| ← Decizia comercială nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... | Decizia comercială nr. 1601/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
