Decizia comercială nr. 4577/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.4577/2011
Ședința din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
G.: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. F. P. A M. B. M. ÎN NUME P. ȘI PENTRU D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.786 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații SC DC I. S., L. I. C. și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI PRIN O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect opoziție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 786 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins cererea de opoziție promovată de creditoarea A. F. P. B. M. și însușită de către D. G. a F. P. M., în contradictoriu cu pârâții L. I. C., SC DC I. S., și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pentru a putea discuta de răspunderea persoanelor fizice în solidar cu societățile comerciale debitoare, în condițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, este necesar ca debitoarea să fi fost declarată insolvabilă, ceea ce nu s-a întâmplat. SC DC I. S. nu este în faliment și nici în procedură de executare silită. Prevederile art. 224-225 din L. 31/1990 modificată, privind societățile comerciale, se referă la asociatul exclus și nu la cel care-și cesionează părțile sociale, situație în care, invocarea acestor prevederi legale pentru obligarea asociaților cedenți la plata obligațiilor bugetare neachitate este neîntemeiată. Reclamanta nu este creditoare a asociatului cedent a societății comerciale, care în prezent își desfășoară activitatea în condiții normale, iarreclamanta nu este prejudiciată prin adoptarea actului adițional pentru a putea fi aplicabil art. 202 (2 ind.3) din L. 31/1990 modificată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a M. B. M. in nume propriu si pentru D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței T.ui M. in sensul admiterii cererii de opozitie si obligarea paratului asociat care isi cesioneaza partile sociale sa suporte prejudiciul de 26.627 lei reprezentand creante fiscale neachitate la data cesionarii proportional cu cota de participare la beneficii si pierderi În motivarea recursului se arată că temeiul de drept al atragerii raspunderii asociatului cedent nu este art. 27 Cod Proc. Fiscala asa cum gresit retine instanta de fond. Raspunderea asociatului cedent este o raspundere civila delictuala intemeiata pe dispozitiile art. 998 - 999 cod civil cu toate conditiile ce se impune a fi indeplinite pentru antrenarea acestui tip de raspundere. . art. 224 - 225 din L. nr. 31/1990 privind situatia raspunderii asociatului care este exclus au fost invocate in sensul ca, prin procedeul analogiei situatiei de drept, aceeasi raspundere poate fi stabilita si in sarcina asociatului care isi cesioneaza partile sociale. De vreme ce asociatul exclus ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pana in ziua ramanerii definitive a hotararii de excludere si este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea ce i se cuvine decat dupa terminarea acelor operatiuni, tot astfel, asociatul care se retrage din societate trebuie sa suporte consecintele neachitarii debitelor fiscale de catre societate. Temeiul de drept il constituie raspunderea civila delictuala, asociatul care isi cesioneaza partile sociale nu a luat nici o masura in calitate de membru al organului de conducere al societatii ( adunarea generala a asociatilor ) pentru atragerea raspunderii persoanelor vinovate de neachitarea debitelor fiscale pe de o parte, pe de alta parte nu a luat masuri care sa confere creditorului fiscal garantia ca debitele fiscale vor fi insusite de noii asociati care vor fi interesati in achitarea lor. Societatea cu raspundere limitata este o societate mixta, fiind atat o societate de capital cat si o societate de persoane. P. de la acest caracter, inlocuirea asociatilor intr-o societate cu raspundere limitata trebuie sa nu afecteze pactul societar si sa nu aduca atingere stabilitatii patrimoniale a societatii. Creditorul fiscal nu are nici o garantie ca noul asociat va avea acelesi interese pentru affecttio societas ca si cei care au format vointa societara prin infiintarea si functionarea societatii comerciale. Instanta de fond in mod gresit retine lipsa prejudiciului in raport cu organul fiscal, semnarea actului de cesionare a partilor sociale, ca o conditie a aplicarii art. 202 (2ind.3) din L. nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale. Textul de lege invocat creeaza premiza legala a antrenarii raspunderii asociatului cedent daca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale. Instanta de fond nu a analizat raspunderea asociatului cedent prin prisma acestui tip de raspundere. 1. Dovada prejudiciului consta in evidenta fiscala pe platitor si din care reiese cuantumul obligatiilor fiscale neachitate de societate la data retragerii din societate a asociatului L. I. C.. 2.Fapta ilicita consta in neindeplinirea obligatiilor prevazute de L. nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale si actul constitutiv privind neatragerea raspunderii si descarcarea de gestiune a administratorului responsabil in relatia cu organul fiscal si cu organul de conducere al societatii debitoare - adunarea generala a asociatilor, de existenta debitelor fiscale neachitate, avand in vedere raportul juridic societar guvernat de regulile mandatului. 3.Ca urmare a neatragerii raspunderii administratorului pentru indeplinirea defectuoasa a mandatului, asociatul este solidar raspunzator cu administratorul si se subroga in obligatia de plata a prejudiciului cauzat de administrator si a carui raspundere pentru modul defectuos in care si-a indeplinit mandatul nu a fost atrasa de asociatul care isi cesioneaza partile sociale. 4. Prejudiciul produs consta in obligatiile fiscale neachitate, aceste obligatii nu pot fi retinute numai in sarcina exclusiva a societatii comeciale atata timp cat asociatul cedent nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de L. nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale si de actul constitutiv. Faptul ca cele doua calitati asociat si administrator se contopesc intr- una si aceeasi persoana nu insemana o exonerare de raspundere. A. care isi cesioneaza partile sociale nu numai ca nu a atras raspunderea persoanei care se retrage din calitatea de administrator, dar affectio societatis nu mai exista, de vreme ce noul asociat nu poate asigura plata de catre societate a obligatiilor fiscale de plata. O astfel de garantie ar fi fost majorarea capitalului social tocmai cu un aport in numerar la nivelul valorii obligatiilor fiscale neachitate, existand garantia ca, in schimbul aportului lor la capitalul social al sociatatii, noul asociat sa aiba un drept de creanta fata de societate pentru suma cu care a contribuit la capitalul social al firmei si pe care firma il poate folosi la achitarea debitelor fiscale. Instanta de fond in mod gresit a retinut ca nu s-a facut dovada relei credinte a asociatului care se retrage, de vreme ce prin insusi actul de cesiune noul asociat nu-si insuseste obligatia de plata a debitelor fiscale in numele firmei si pentru firma. De altfel nu exista nici o prevedere in actul aditional care sa arate ca noul asociat are cunostinta de pasivul societatii si ca isi asuma raspunderea privind achitarea acestuia, instanta de judecata "prezumand" ea insasi ca acesta a luat cunostinta de pasivul societatii, pe cand lipsa oricaror mentiuni din actul aditional nu lasa loc vreunei "prezumtii". Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., precum și a celorlalte prevederi legale incidente, Curtea reține următoarele: Opoziția reglementată de art.202 alin.23 din L. 31/1990 este o acțiune în răspundere patrimonială, avându-și fundamentul juridic în hotărârile organelor statutare ale societății comerciale care produc prejudicii creditorilor sociali sau altor persoane. Recurenta susține, în esență, că hotărârea de modificare a actelor constitutive ale debitoarei îi aduce un prejudiciu prin aceea că există obligații fiscale neachitate, iar în contractul de cesiune nu se prevede expres că noul asociat își asumă răspunderea privind achitarea acestora și există posibilitatea ca acesta să nu poată asigura plata debitelor. Curtea constată că prima instanță temeinic a reținut că nu s-a dovedit că prin hotărârea de cesionare a părților sociale recurenta ar fi prejudiciată și nici insolvabilitatea debitoarei, care își desfășoară activitatea în mod normal. De reținut este totodată și faptul că transmiterea părților sociale se face atât cu drepturile, cât și obligațiile sociale, fără a fi necesară prevederea acestui fapt în contractul de cesiune sau a faptului că noul asociat își asumă răspunderea pentru datoriile existente. De altfel, potrivit art.3 alin.1 din L. 31/1990, obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar, în cazul unei eventuale acțiuni întemeiate pe art.138 din L. 85/2006, răspunderea este personală și intervine după determinarea în concret a persoanei care seface răspunzătoare de starea de insolvență și care ar putea fi, teoretic, un fost asociat. Capitalul social și patrimoniul pârâtei rămânând nemodificate, schimbarea titularilor părților sociale nu determină prin ea însăși o imposibilitate totală sau parțială de recuperare a creanțelor, iar obligația de plată este o obligație proprie a societății, nu personală a asociaților. Mai mult, în speță nu există niciun indiciu în sensul că actul de cesiune urmărește în vreun fel fraudarea drepturilor creditoarei, iar, pe de altă parte, niciun text legal sau principiu de drept nu împiedică cesiunea părților sociale ale unei societăți comerciale care înregistrează datorii. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.786 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. S. C. P. A. C. L. F. Red. C.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: S. O.
| ← Decizia comercială nr. 5906/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 4881/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
