Încheierea comercială nr. 104/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 104.
Ședința publică din data de 26 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR A. C.
GREFIER D. C.
S-au luat spre examinare cererea formulată de petenta - pârâtă R. A. A D. P. C. -. în contradictoriu cu intimata-reclamantă GPI T. S. SRL, având ca obiect cerere de suspendare a executării silite.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), apoi la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Petenta a înregistrat pe rolul instanței prezenta cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. 1 și 4 din OG nr. 22/2002, modificată și completată prin OUG nr. 4., prin care, conform precizărilor reprezentantului acesteia, făcute în cadrul ședințelor publice din (...) și (...), au fost formulate următoarele solicitări: acordarea unui termen de grație de 6 luni, calculat de la data pronunțării deciziei C. de A. C. în dosar nr. (...), având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței comerciale nr. 2176 din (...), pronunțată în dosarul cu același nr. al T.ui C. C., pentru plata obligației stabilite în sarcina sa prin această hotărâre, precum și suspendarea executării silite demarate împotriva sa, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație.
În motivare s-a relevat, în esență, că prin sentința ce face obiectul apelului înregistrat pe rolul C. de A. C., R. C.-N. a fost obligată la plata sumei de
2.825.274,15 lei, în favoarea reclamantei-intimate SC GPI T. S. SRL, cu titlu de daune interese.
În cadrul dosarului de apel, a fost formulată și o cerere de suspendare a executării hotărârii fondului, care a fost însă respinsă, prin încheierea din (...), petenta aflându-se în prezent în situația de a fi executată silit, fiind deja înființată poprirea asupra conturilor sale bancare.
Dată fiind lipsa de lichidități pentru achitarea acestei datorii, continuarea executării silite înainte de epuizarea căilor de atac, pune petenta în situația de a nu mai putea achita drepturile salariale cuvenite angajaților și datoriile către furnizorii cu care se află în relații contractuale, fiind astfel perturbată nu numai activitatea sa ci, raportat la obiectul ei de activitate, punându-se în real pericol capacitatea petentei de a administra bunurile din domeniul public de pe raza județului C.
Drept consecință, se apreciază că în cauză sunt pe deplin incidente prevederile art. 6 alin. 1 și 4 din OG nr. 22/2002 modificată, cu privire la cererea de suspendare relevându-se și că, în situația în care apelul ar fi admis, petenta ar întâmpina reale dificultăți în procedura întoarcerii executării silite, raportat laconcursul celorlalți creditori ai intimatei și la specificul modului în care s-a derulat, până în prezent, procedura de executare silită demarată de creditoare.
La termenul din (...), în privința petitului având ca obiect acordarea termenului de grație, luându-se act de poziția exprimată de către reprezentanții celor două părți, s-a făcut aplicarea prev. art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., dispunându-se suspendarea soluționării lui, până la momentul la care se va pronunța instanța de apel asupra căii de atac declarate împotriva sentinței ce constituie titlu executoriu, în cadrul dosarului nr. (...) al C. de A. C.
Totodată, Curtea a reținut în pronunțare, la același termen, cererea de suspendare a executării silite, formulate în baza prev. art. 6 alin. 4 din OG nr.
22/2002, acestea fiind limitele în care vor fi analizate, la acest moment, solicitările formulate.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii cererii, invocând excepția necompetenței de soluționare a cererii de către completul de judecată investit, apărare la care s-a renunțat, în urma modului în care a fost gestionat, din punct de vedere procedural și administrativ, prezentul dosar, excepția autorității de lucru judecat, raportat la soluția dată cu privire la cererea de suspendare formulată în baza prev. art. 280 alin. 3 și 4 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active a petentei, din perspectiva faptului că aceasta nu este instituție publică și a prematurității introducerii cererii de acordare a termenului de grație, împrejurare care, în opinia intimatei, ar fi de natură să ducă la respingerea ca prematură și a cererii de suspendare. Pe fond, s-a relevat că pretențiile formulate nu sunt întemeiate, neimpunându-se a se dispune suspendarea executării silite, argumentele invocate în sprijinul acestui petit nefiind de natură să ducă la concluzia unui prejudiciu real care s-ar produce în urma derulării procedurii de executare.
Fiind astfel investită, cu privire la cererea de suspendare a continuării executării, se constată că instanța este chemată să se pronunțe asupra admisibilității și caracterului întemeiat al unei cereri prin care o regie autonomă, respectiv R. A. a D. P. C.-N., solicită suspendarea continuării executării silite, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii referitoare la acordarea unui termen de grație pentru plata obligației de plată a sumei de 2.825.274,15 lei, cu titlu de daune interese stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre pronunțată în primăinstanță de Tribunalul Comercial Cluj (sentința nr. 2176/C/2010, dosar nr. (...)), împotriva căreia s-a declarat apel, aflat în curs de soluționare, pe rolul C. de A. C.
Prima dintre apărările formulate de intimată se referă la excepția lipsei calității procesuale active a petentei, aceasta neîntrunind, în opinia părții, criteriile pentru a fi inclusă în categoria instituțiilor publice, având calitatea și acționând în calitate de comerciant, în acord cu obiectul său de activitate.
Conform art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată prin OUG nr. 4. " C. stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.";
Art. 2 din același act normativ prevede că: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.";
Conform art. 3: „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.";
Art. 4 dispune în sensul în care: „ (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile 47 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale 49 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.";
Art. 6 stipulează că: „ (1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1, 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
(2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă obligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluționează de către instanța de executare competentă.
(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1), (2) sau (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat….";.
Din analiza acestor texte legale rezultă că măsurile de excepție prevăzute în
OG nr. 22/2002 se aplică numai în cazul instituțiilor publice, însă această noțiune nu a fost definită de către legiuitor prin actele normative adoptate ulterior anului
1989.
Ca atare, Curtea a apelat la doctrina în materie și, în primul rând, la cea în cadrul căreia se dezvoltă conceptul de „. publice"; reglementat în Titlul III din Constituția României, revizuită.
În legătură cu acesta, s-a relevat că autoritățile publice sunt forme instituționalizate prin care se exercită puterea statală, ele cerându-se a fi catalogateîn virtutea principiului separației în stat, așa cum este el definit prin art. 1 alin. 4 din Constituția României ( Coordonatori I. Muraru - E.S. Tănăsescu - Constituția României - Comentariu pe articole, ed. CH B., B. 2008, pag. 590 și urm.)
În privința terminologiei utilizate de către legiuitorul constituant, s-a arătat că, dincolo de clasificarea autorităților publice, se pune problema identificăriiconceptelor de „. de stat"; și de „. statală";. În opinia autorilor citați, organul de stat reprezintă o reminiscență de ordin terminologic a regimului comunist, în perioada postdecembristă, o multitudine de reglementări juridice utilizând denumirea „. pentru desemnarea unor autorități publice de ordin constituțional sau extraconstituțional, uneori ajungându-se la desemnarea serviciilor publice organizate în subordinea ministerelor sau a altor autorități ale administrațiilor publice.
Drept urmare, se concluzionează în sensul în care, potrivit regulilor dreptuluiconstituțional și ale dreptului administrativ, conceptul de „. publică"; are o valoare care dublează, dar și excede sfera autorităților publice. Din punct de vedere constituțional, autoritățile publice se bucură de competența prevăzută de L. fundamentală, în virtutea căreia își îndeplinesc rolul și funcțiile sociale. Instituțiapublică poate fi definită ca o alternativă la autoritatea publică în măsura în care aceasta este înzestrată cu atribuții bugetare și financiare. În principiu, orice autoritate publică dispune de mijloace financiare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale fiind, ca atare, ordonator de credite și instituție publică.
Autorii relevă că o problemă distinctă este cea care vizează componenteleeconomice ale statului, respectiv organizațiile care administrează averea privată sau publică a acestuia. În rândul acestor organizații intră societățile comerciale cu capital privat de stat, regiile autonome, societățile și companiile naționale etc., care, într-o formă sau alta, gestionează bunuri care aparțin proprietății publice sau private a statului sau a unităților administrativ-teritoriale. Desigur, aceste organizații pot fi considerate instituții publice, fără ca prin aceasta să le fie conferite, implicit, și atribuții de autoritate publică.
Aceeași opinie, a includerii regiilor autonome în categoria instituțiilor publice este exprimată și de către alți autori de prestigiu, din domeniul dreptului administrativ, un exemplu relevant constituindu-l lucrarea „Drept administrativ"; a autoarei R. N. Petrescu, Editura Hamangiu, 2009.
În cadrul cursului, după ce se prezintă opiniile exprimate pe marginea naturii juridice a regiei autonome, se conchide în sensul în care acele regiiautonome care au ca obiect de activitate administrarea de bunuri publice, implicit prestarea de servicii publice legate de punerea în valoare a acestor bunuri, dobândesc calitatea de persoane juridice de drept public, acționând în numele statului sau a unității administrativ-teritoriale. În aceeași lucrare se relevă că noțiunea de instituție publică trebuie folosită și înțeleasă în sensul restrâns al sintagmei, iar în încercarea de a-l defini, se relevă că distincția dintre întreprinderi și instituții pe criteriul finanțării integrale de la buget nu mai poate fi reținută, deoarece unele instituții sunt finanțate numai parțial de la buget, altele fiindfinanțate din surse extrabugetare, nici natura activității pe care o desfășoară nemaifiind un criteriu sigur deoarece unele instituții s-au transformat în regii autonome sau, ulterior, chiar în societăți comerciale.
În concluzie, în lipsa unei definiții legale a conceptului și în condițiile în care criteriul finanțării nu mai poate fi utilizat, legiuitorul incluzând expres în categoria instituțiilor publice subiecte de drept care se finanțează integral din venituri proprii (cum ar fi Administrația Fondului pentru Mediu, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anterior adoptării L. nr. 329/2009, etc.) singurul reper la care s-a raportat doctrina rămâne cel al obiectului de activitate al acestora.
Din acest punct de vedere, regia, în dreptul francez, este înțeleasă ca fiind persoana publică care exploatează ea însăși, direct, o activitate comercială, nefiind însă comerciant, căci actele de comerț pe care le realizează sunt accesorii serviciului public pe care îl îndeplinește.
Ca atare, Curtea constată că nu au relevanță apărările conform cărora contribuția unității administrativ-teritoriale la bugetul petentei este de doar 5%, ea fiind destinată investițiilor și nici acelea bazate pe statutul personalului angajat în cadrul regiei sau pe împrejurarea că R. C.-N. desfășoară activități comerciale, din moment ce, conform Deciziei nr. 510 din (...) a Prefecturii Județului C., petenta s-a înființat, în principal, în vederea întreținerii și reparării căilor publice, a întreținerii spațiilor și zonelor verzi, celelalte obiecte de activitate din Regulamentul de organizare și funcționare fiind prevăzute pentru a crea premisele pentru desfășurarea unor activități economice, pe baza cărora sunt realizate, în mare parte, veniturile regiei.
Petenta relevă că, din anul 2007, prin hotararea C. Local C.-N., in temeiul
OG nr. 71/2002, raportat la dispozitiile L. nr. 2., s-a dispus reorganizarea R.A.D.P.
C.-N., în serviciu public cu personalitate juridica, in subordinea C. local almunicipiului C.-N., sub denumirea de S. public de intervenții pentru intretinerea domeniului public si privat al Municipiului C.-N., reorganizare la care s-a renunțat însă ulterior. Se mai subliniază că ea functionează cu un buget votat de C. Local C.-N.
În acest context, apar ca fiind pertinente conform cărora excluderea regiilor autonome din rândul instituțiilor publice nu se poate realiza dosar ca urmare a faptului că nu sunt expres nominalizate în Constituție. De asemenea, trimiterea facuta la art. 1 din L. nr. 2. este fara semnificație, deoarece acolo se definesc entitatile care pot presta servicii publice si de utilitate publică, acestea putând fi atât instituții publice sau servicii publice propriu zise, cat și regii autonome sau chiar societăți comerciale cărora li s-a concesionat prestarea respectivului serviciu.
Așadar, chiar daca problema calificării naturii juridice a regiilor autonome a constituit la un moment dat obiectul unor analize diferite in literatura de specialitate, este cert ca petenta are un statut aparte, care nu poate fi negat.
De remarcat este și că această calificare a fost agreată deja de către Curtea de A. C. care, în cadrul dosarului nr. (...), fiind investită cu cererea petentei formulată în baza prev. art. 6 alin. 5 din OG nr. 22/2002, s-a pronunțat în sensul în care: „Domenialitatea publică atribuită obiectului de activitate al reclamantei, dincolo de regulile comerciale cărora trebuie să se supună, îi conferă statutul de instituție publică.";
Ca atare, există o așa-zisă „autoritate de lucru interpretat";, această instanță statuând anterior, între aceleași părți și în aceleași condiții, în sensul în care petenta se poate prevala, cu succes, de prev. art. 6 din OG nr. 22/2002, iar având în vedere și necesitatea asigurării unor interpretări jurisprudențiale unitare, precum și opiniile doctrinare mai sus prezentate, Curtea va dispune în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a petentei. În acest cadru, nu se poate omite a fi amintită o hotărâre din practica C. Europene a Drepturilor Omului, din 6 decembrie 2007, în cauza Beian c. România, prin care s-a consacrat un veritabil drept la jurisprudență unitară.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a luat act și de faptul că criteriul ponderii alocațiilor bugetare se dovedește nerelevant, cu atât mai mult cu cât există „antecedente"; în sensul în care s-a aprobat suportarea din bugetul local a debitelor regiei constând în obligații neachitate la bugetul general consolidat și rate scadente la creditul angajat de la BCR (HCL nr. 398 din (...) și HCL nr. 609 din (...)
- filele 164-166).
În același context, este de amintit că petenta s-a adresat C. Local C.-N., cu solicitarea ca, la prima rectificare bugetară pe anul 2011, să fie alocată în favoarea regiei suma de 2.944.535,54 lei, stabilită prin sentința comercială nr.
2176/C/2010 a T.ui C. C. (fila 90).
Cu privire la excepția prematurității cererii de suspendare, se reține că intimata și-a întemeiat această apărare pe considerentul că însăși cererea de acordare a termenului de grație ar fi prematur formulată, atâta vreme cât încă nu a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței ce constituie titlu executoriu.
Excepția invocată urmează a fi respinsă, cu luarea în considerare a faptului că intimata pare a face confuzie între momentul formulării cererii și cel al soluționării ei, chiar în concluziile scrise susținându-se că cererea de acordare a termenului de grație trebuie să fie soluționată prin decizia ce se va pronunța cu privire la apelul declarat împotriva sentinței tribunalului.
Or, soluționarea acestei solicitări odată cu apelul se poate realiza numai în contextul în care ea ar fi deja formulată, în acord cu principiul disponibilității.
Suspendarea soluționării petitului 1 al prezentei cereri nu este, deci, în măsură să ducă la concluzia că cererea de suspendare ar fi prematură, cu atât mai mult cu cât, cu referire la motivele inițiale invocate în susținerea acestei excepții, se reținecă, prin măsurile de executare silită dispuse înlăuntrul termenului de 6 luni, instituit prin prev. art. 2 din OG nr. 22/2002, nu s-a ținut cont de voința legiuitorului.
Ca atare, acest text trebuie interpretat în sensul în care creditoarea nu ar putea trece la executare silită în termenul de 6 luni invocat, care însă, în cauză, a fost încălcat. În plus, cererea de suspendare nu poate fi prematură, atâta vreme cât a fost formulată după data nașterii obligației de plată.
Nu poate fi reținută nici excepția autorității de lucru judecat, Curtea achiesând apărărilor formulate prin răspunsul la întâmpinare de către reclamantă, conform cărora orice raportare la cererea de suspendare a executării formulată în baza prev. art. 280 alin. 3 și 4 C.pr.civ., în dosar nr. (...) al C. de A. C., este, din perspectiva invocată, neavenită.
Astfel, există identitate de părți, insa nu exista identitate de cauza. In dosarul nr. (...), petenta a formulat o cerere de suspendare in temeiul art. 280
C.proc.civ., ca si un debitor oarecare, prevalându-se de dispozițiile dreptului comun în materie.In prezentul dosar, cererea se intemeiaza pe prev. art. 6 din OG nr. 22/2002 care se adresează doar anumitor debitori.
Pe de alta parte, chiar daca prin prezenta cerere se urmareste tot suspendarea provizorie a titlului executoriu, aceasta suspendare s-ar face numai pana la solutionarea cererii de esalonare/amanare de plata si nu asa cum prevede art. 280 C.proc.civ., deci si sub acest aspect cererile sunt distincte.
Nici in ceea ce privește motivele pentru care se poate acorda suspendarea nu exista identitate intre cele doua temeiuri. Art. 280 C.proc.civ. priveste aspecte de oportunitate, de natura generala, lasate la aprecierea judecatorului care judeca acea cale de atac, in vreme ce OG nr. 22/2002 pentru acordarea de esalonari/amanari are in vedere existenta unor motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege pentru acei debitori care au un statut special.
Asadar, chiar daca scopul urmarit este asemanator, si anume o suspendare provizorie a titlului executoriu, atât limita in timp, cat si temeiul de drept care stă la baza prezentei cereri, exclud incidența autorității de lucru judecat, chiar daca prin incheierea din data de 16 martie 2011 pronuntata in dosarul nr. (...), Curtea de A. a respins cererea de suspendare formulată in temeiul art. 280 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, se reține că relevant este scopul pentru care a fost adoptată OUG nr. 4., așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ, care trebuie înțeles în actuala situație economico-financiară a țării, care reclamă constrângeri de ordin bugetar. În acest context, s-a dat eficiență principiului prevalenței interesului public asupra celui particular, instituțiile publice fiind plasate sub protecția legii, dorindu-se preîntâmpinarea situațiilor în care executarea obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina lor le-ar pune în imposibilitate de a-și realiza, în condiții optime, atribuțiile conferite de lege.
Petenta arată în mod corect că acordarea posibilității pentru acești debitori de a solicita instanței judecătorești competente acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonate constituie o măsură de natură să facă posibilă executarea integrală și în termen previzibil a obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii. Astfel, nu se contravine nici practicii CEDO citate de parata pentru că scopul urmarit nu este acela de a permite ca o hotarare executorie sa ramana fara efect, ci de a se putea acoperi simultan atât interesul particular al creditorului respectiv ( care isi poate previziona un termen ferm de executare a creantei) cat si interesul colectivitatii (pentru ca prin esalonarea/amanarea platii creantei, acea unitate gaseste resursele financiare pentru asigurarea serviciului de interes public).
Pe de alta parte, prin masura suspendării provizorii a executării silite, în modalitatea propusa de legiuitor prin OUG nr. 4., se ajunge și la respectarea principiului unei bune administrări, consacrat de art.41 din Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, facilitând funcționarea eficientă a respectivelor instituțiilor a căror activitate are impact semnificativ asupra vieții publice, precum
și realizarea în condiții optime a atribuțiilor acestora.
Aplicând aceste considerații la specificul speței, se constată că ele sunt pe deplin incidente, din moment ce nu au fost negate dificultățile financiare cu care se confruntă, la momentul actual, petenta, din cuprinsul înscrisurilor ce fac parte din dosarul execuțional (filele 19-25), rezultând că s-a pornit executarea silită și pentru obligații bugetare restante.
Chiar intimata învederează instanței că reclamanta R. C. are datorii și catre institutiile de stat, respectiv P. C. N.- D. T. si I. L. in suma de 160.000 lei, dar si catre DGFP C., in suma de peste 700.000 lei, care a si inceput executarea silita prin poprire asupra petentei.
Pe de alta parte, se relevă că aceasta are contractat un credit la CEC SA B.,
S. C.-N. in valoare de 4.500.000 lei RON , iar institutia bancară are înscrisă in cartile funciare ale imobilelor terenuri pe care petenta le detine in proprietate exclusiva o ipoteca dar si o interdictie de instrainare si grevare.
Așa fiind, atâta vreme cât conturile regiei sunt poprite și cât dispozițiile de excepție ale art. 452 alin. 2 lit. c pot primi valoare numai pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data înființării popririi, apar ca fiind de substanță susținerile conform cărora continuarea procedurii de executare silită ar duce, finalmente, la punerea petentei în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, de a achita salariile și furnizorii.
În plus, nu este lipsit de relevanță faptul că, în cadrul dosarului de apel a fost administrată probațiune care privește stabilirea legitimității și întinderii creanței invocate de reclamantă, în acest context general Curtea apreciind că se justifică derogarea de la regula conform căreia hotărârea pronunțată în materie comercială este executorie de drept.
Mai mult, nu au fost contestate susținerile conform cărora sumele recuperate în urma înființării popririi de către executorul judecătoresc au fost virate direct în contul asociatului unic al intimatei, aspect care primește o relevanță deosebită în cauză, prin raportare la dificultățile ce vor fi, previzibil, întâmpinate de către petentă, în situația în care ar fi nevoie să se recurgă la întoarcerea executării silite.
Nu este în competența acestei instanțe să analizeze legalitatea mecanismului juridic ce se află la baza acestor operațiuni, realizate în cursul procedurii de executare silită, însă această stare de fapt, necontestată, nu poate fi ignorată, deoarece trebuie puse în balanță interesele ambelor părți litigante.
Din această perspectivă, se constată și că, în măsura în care titlul pârâtei se va desăvârși, în urma soluționării apelului, singurul prejudiciu născut din suspendare este amânarea încasării creanței, care este facil de recuperat, în opoziție cu calea procedurală prev. de art. 404 ind. 1 - 404 ind. 3 C.pr.civ., singura aflată la îndemâna petentei, ale cărei dificultăți sunt evidente, prin raportare la toate cele mai sus expuse.
În acest sens, Curtea ia act și de faptul că intimata se află la adăpostul prev. art. 457 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora, din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a se pronunța în sensul admiterii cererii și a suspendării continuării executării silite a sentinței comerciale nr. 2176/C/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C. C., până la soluționarea, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, a cererii privind acordarea termenului de grație, formulată în cadrul dosarului nr. (...) al C. de A. C.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D I S P U N E:
Respinge excepțiile invocate în cauză.
Dispune suspendarea continuării executării silite a sentinței comerciale nr.
2176/C/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C. C., până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație, formulată în cadrul dosarului nr. (...) al C. de A. C.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
6 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5148/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
