Decizia comercială nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/2012
Ședința publică de la 13 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta S. C. I., împotriva sentinței civile nr. 291 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A., B. P. S. și B. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta personal, asistată de avocat Z. C. V., cu delegație la dosar și reprezentanta intimaților, avocat M. F. I., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul nu este timbrat. Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, împuternicirea și practică juridică. Reprezentanta intimaților depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și părții adverse. Aceasta din urmă nu solicită termen. Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară înbchise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată. Arată că deține o soluție favorabilă de anulare cu rejudecare la un alt complet de judecată al acestei secții într-o cauză similară. Pe fond, susține apelul așa cum a fost formulat, precizând că termenele concilierii nu sunt imperative, sub rezerva dovedirii unei vătămări de către una din părți. Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată. C.ea reține cauza în pronunțare. C.EA Prin sentința civilă nr. 291 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și în consecință: S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. I. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, raportat la actele, instanța a reținut următoarele: Între reclamanta S. C. I. și pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.47 din data de 16 aprilie 2007 prin care pârâții s-au obligat să construiască și să înstrăineze reclamantei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 12 din imobilul ce urma a fi edificat pe terenul înscris în CF nr. 4606, 5068 și 1801 F., situat administrativ în F., str. M. A., nr. 22-28, pentru prețul de 42.500 euro. Prin notificarea comunicată pârâților prin intermediul executorului judecătoresc SCPEJ „ADAM și OSZOCZKI"; la 20 ianuarie 2011, reclamanta, raportat la dispozițiile art. 1079 Cod civil, a solicitat pârâților să se prezinte la data de 7 februarie 2011 la BNP A. P. Ana V. și A. B. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz contrar litigiul urmând a fi soluționat de către instanța de judecată (fila 7). Potrivit încheierii de certificare nr. 592 întocmită la 7 februarie 2011 de B. P. Ana V. (fila 6), pârâții B. P. S. și S. S. nu au dorit încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar pârâtele B. A. M. și S. A. nu s-au prezentat. Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Deși este reală susținerea reclamantei potrivit căreia neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți raportat la dispozițiile art. 1020-1021 cod civil duce la rezilierea contractului, totuși potrivit aceleiași dispoziții legale, partea care și-a executat obligațiile are alegerea, fie de a solicita instanței obligarea celuilalt cocontractant să-și execute obligațiile asumate, fie de a solicita rezilierea contractului cu daune interese. Astfel, pentru obligarea pârâților la executarea obligației asumate, respectiv cea de încheiere a contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, reclamanta avea la îndemână acțiunea în validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, iar pentru rezoluțiunea contractului avea la îndemână o acțiune în rezoluțiune, ambele acțiuni comerciale, evaluabile în bani și pentru formularea cărora aceasta trebuia să efectueze în prealabil procedura concilierii reglementată de dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă. Deși notificarea comunicată pârâților la 20 ianuarie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, având în vedere scopul concilierii prealabile, respectiv acela de încercare de soluționare amiabilă a unui diferend ivit între părți, aceasta nu echivalează cu o invitație la conciliere prealabilă, având în vedere obiectul cererii deduse judecății. Astfel, având în vedere faptul că reclamanta avea la îndemână două acțiuni comerciale cu finalitate distinctă, respectiv validarea antecontractului respectiv rezoluțiunea acestuia, obiectul concilierii trebuie să coincidă cu obiectul cererii de chemare în judecată pentru a fi reținută ca îndeplinită condiția prealabilă impusă de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, ceea ce nu este însă cazul în speță. Prin notificarea menționată anterior, reclamanta a solicitat pârâților executarea antecontractului, respectiv încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, notificare care însoțită de procesul verbal dresat de notarul public și poate eventual echivala cu îndeplinirea procedurii concilierii prealabile pentru acțiunea comercială vizând validarea antecontractului, iar nu pentru rezoluțiunea acestuia. A accepta o altfel de interpretare, ar însemna că orice fel de notificare este suficientă pentru suplini exigențele prev. de art.7201C., golind reglementarea legală amintită de orice fel de conținut. În ceea ce privește jurisprudența invocată de către reclamantă, instanța a reținut că situațiile avute în vedere la pronunțarea acelor soluții nu sunt identicecu starea de fapt din prezenta cauză. Astfel, în cazul deciziei nr. nr. 2003/2009 pronunțata de I., la momentul formulării cererii de chemare în judecată acțiunea în reziliere avea un caracter neevaluabil în bani astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii prealabile, iar invocarea excepției a fost făcută de către pârâți în scopul de a paraliza acțiunea reclamanților și de a nu-și îndeplini obligațiile contractuale. În ceea ce privește prezenta cauză, instanța a reținut că la momentul formulării cererii de chemare în judecată, jurisprudența instanțelor era clară în sensul stabilirii caracterului evaluabil în bani al acțiunii în rezoluțiune, urmare a deciziei Î. C. de C. și Justiție nr. 3. pronunțată în interesul legii, iar pârâții prin întâmpinarea formulată au arătat că sunt de acord cu executarea obligației de a proceda la încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică. De asemenea, în ceea ce privește deciziile de speță pronunțate de C.ea de A. B. și C.ea de A. C., prin notificările formulate reclamanții au pus în vedere pârâților că în cazul în care aceștia nu își vor executa obligațiile asumate se va proceda la rezilierea contractului, motivele invocate în notificare regăsindu-se în obiectul cererii de chemare în judecată, în prezenta cauză, însă, reclamanta nici măcar nu a amintit faptul că, în situația în care pârâții nu își execută obligația de a proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, va recurge la rezoluțiunea antecontractului ci, dimpotrivă, a solicitat doar executarea acestuia în caz contrar urmând a se adresa instanței pentru executarea acestuia. Rezultă astfel că procedura concilierii a avut în vedere doar situația litigioasă privind încheierea contractului în formă autentică, iar nu rezilierea acestuia, existând astfel o discrepanță majoră între obiectul concilierii și obiectul cererii de chemare în judecată. De asemenea, a mai reținut instanța faptul că prin întâmpinarea formulată pârâții s-au arătat de acord cu îndeplinirea obligației asumate prin antecontract, astfel că promovarea unei acțiuni în rezoluțiune fără a fi încunoștințați în prealabil de această intenție a reclamantei, este de natură a le produce o vătămare. Având în vedere posibilitatea discreționară și suverană a reclamantei de a solicita fie executarea de către pârâți a obligațiilor contractuale asumate, fie rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta prin notificarea comunicată pârâților trebuia să indice, cel puțin formal, și intenția de a solicita rezoluțiunea antecontractului în contextul neexecutării obligațiilor, mențiune care însă nu se regăsește în cuprinsul notificării și nici nu a fost discutată de către părți la întâlnirea stabilită. Având în vedere cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. I. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S. C. I. solicitândinstanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 282, 297 și art. 720 ind. 1 C., reclamantul a arătat că în mod nelegal și nefondat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7201C., dar, totodată, a respins acțiunea ca prematur formulată. In ceea ce privește excepția prematuritătii acțiunii invocata de către pârați la fond, reclamanta apreciază ca într-adevăr este vorba de excepțiainadmisibilității întrucât lipsa procedurii prealabile a concilierii reprezintă un fine de neprimire, iar în cazul in care instanța constată neîndeplinirea procedurii prealabile ar trebui să respingă acțiunea ca inadmisibilă si nu ca prematur introdusă. În opinia reclamantei, invocând și decizia nr. 2003/2009 pronunțată de I., excepția inadmisibilității este nefondată întrucât procedura prev. de art. 720 ind. 1 a fost parcursă de către apelantul-reclamant. Referitor la constatările instanței că pârâta nu a invocat nerespectarea prevederilor art. 7201C. proc. civ. prin întâmpinare, ci la 19 mai 2008 după prima zi de înfățișare, reclamanta face trimitere la statuările Î. C. care reține că în condițiile în care cererea de chemare în judecată introdusă la 5 mai 2008, anterior pronunțării Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Î. C. de C. și Justiție avea ca petit principal constatare rezoluțiune contract, iar celălalt capăt de cerere referitor la pretenții avea caracter accesoriu nu se impunea realizarea procedurii concilierii directe de către părti potrivit arte 7201C. proc. civ., astfel că și din acest punct de vedere hotărârile pronunțare sunt nelegale. În susținerea poziției sale, reclamanta a amintit o serie de decizii ale Î.C.C.J. și ale C.i de A. B. și C. O altă rațiune pentru care reclamanta apreciază că nu poate fi admisă excepția prematuritătii acțiunii (inadmisibilității) o reprezintă prevederile art. 1020 și 1021 Cod Civil, din cuprinsul cărora rezultă ca rezolutiunea presupune cu necesitate existenta unui proces înaintea instanței pentru a putea opera. Instanța pronunță rezoluțiunea în cazul în care nu exista pact comisoriu de grad IV, iar atunci când există acest pact comisoriu de grad IV cu privire la rezoluțiune, instanța constată că a intervenit rezoluțiunea. Pentru aceste rațiuni, reclamanta apreciază că nu poate face obiectul unei concilieri prealabile rezolutiunea, pentru ca părțile singure, fără intervenția instanței de judecată nu pot soluționa litigiul. Oricum litigiul izvorăște practic din neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, iar rezolutiunea este doar o simpla consecință a neînțelegerii părtilor în mod amiabil. Apoi, art. 720 ind. 1 nu prezintă în concret ce trebuie să conțină invitația la conciliere si nici cum să fie redactat înscrisul ce se comunica celeilalte părti. Astfel, față de faptul ca intimații-pârâți au fost prezenți la notar, exprimându-si poziția în sensul că nu vor să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, că înțelegerea părților nu a putut si nu mai poate interveni. Mai mult decât atât, nici măcar în timpul procesului intimații nu au arătat deschidere, nu au dorit să soluționeze litigiul fără administrare de probe, au invocat o sumedenie de excepții si au solicitat respingerea acțiunii în totalitate. Reaua-credință rezulta chiar din documentele depuse de către pârati, respectiv din răspunsul Biroului de C. si P. I. C. care arata la început ca "I. situat în județ C., UAT F., localitatea F., S. M. apei, nr. 24 având nr.cadastral 50370 CI a fost dezmembrat în următoarele unități individuale (apartamente)" iar la sfârșit ca "In cazul în care în termen de un an de la data acordării numerelor cadastrale, imobilele care rezulta din dezmembrare/ comasare nu fac obiectul unui act autentic si nu sunt înscrise în cartea funciara, aceste numere cadastrale vor fi anulate din oficiu.", fapt ce s-a și întâmplat întrucât nu au făcut obiectul unui act autentic si nu au fost înscrise în cartea funciara. În drept s-au invocat dispozițiile art. art. 969, art. 1066, art. 1068 și urm., art. 1073 din Codul Civil, art. 3, art. 7 și art. 9 din Codul Comercial art. 274 Cod Proc. Civ. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, C.ea rețineurmătoarele: C. de atac formulată vizează exclusiv soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, procedurăobligatorie potrivit art. 720 indice 1 C.p.c. pe care prima instanță a considerat-o neîndeplinită corespunzător. Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Sunt corecte în opinia instanței de apel reținerile potrivit cărora deși notificarea comunicată pârâților la 20 ianuarie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, având în vedere scopul concilierii prealabile, respectiv acela de încercare de soluționare amiabilă a unui diferend ivit între părți, aceasta echivalează cu o invitație la conciliere prealabilă. Analizând însă întregul probatoriu administrat precum și pozițiile procesuale ale părților instanța de apel nu poate reține ca fiind întemeiat argumentul potrivit căruia partea care și-a executat obligațiile avea alegerea în cazul concret analizat fie de a solicita instanței obligarea celuilalt cocontractant de a-și executa obligațiile asumate fie de a solicita rezilierea contractului cu daune interese. Desigur că ipotetic cele două posibilități există, însă în cazul concret analizat introducerea cu succes a unei acțiuni prin care pârâții să fie obligați la executarea obligațiilor iar în caz contrar instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare, depindea în mod esențial de finalizarea materială și fizică a imobilului, de eliberarea de către autoritatea competentă a procesului verbal de luare în folosință și de înscrierea imobilului în întregime și în particular a apartamentului obiect al antecontractului în cartea funciară. Însă, potrivit întâmpinării depuse la dosarul primei instanțe (f. 49), pârâții intimați recunosc în mod explicit faptul că imobilul nu este înscris în cartea funciară și astfel actul autentic de vânzare cumpărare nu se poate încheia. Mai mult, pârâții intimați B. P. S. și S. S. deși au fost prezenți în fața notarului public la termenul din data de (...) știau desigur că încheierea actului autentic de vânzare cumpărare este imposibilă, prezența lor a fost una pur formală, nu a existat nici o intenție de soluționare amiabilă a pretențiilor promitenților cumpărători, nici o propunere concretă din partea acestora și în consecință nici vreo minimă posibilitate de realizare a scopului procedurii prealabile de conciliere. În condițiile unui eșec al tentativei de soluționare amiabilă a litigiului, calea justiției a rămas singura posibilă, însă contrar celor reținute de către prima instanță, promitenții cumpărători nu aveau două opțiuni ci doar unica posibilitate de a solicita rezoluțiunea antecontractului și restituirea prețului achitat. Pârâții intimați în calitate de promitenți vânzători știau la rândul lor faptul că, în condițiile în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, singurul demers posibil în instanță al promitenților cumpărători constă în solicitarea rezoluțiunii și repunerea părților în situația anterioară. ,,Surpriza,, acestora față de obiectul cauzei deduse judecății este astfel nejustificată, iar lipsa oricărei intenții reale de soluționare amiabilă a litigiului anterior introducerii cererii de chemare în judecată le este desigur imputabilă. De altfel, lipsa oricărei intenții de a soluționa amiabil litigiul rezultă și din poziția procesuală constantă de opunere a pârâților în cadrul prezentului proces. În consecință nu se poate reține apelantei vreo culpă sau inacțiune, iar orice altă interpretare a dispozițiilor art. 720 indice 1 C.p.c. ar echivala cu denaturarea instituției procedurii prealabile de conciliere și transformarea acesteia într-o piedică a liberului acces la justiție, contrar intenției legiuitorului. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.p.c. instanța va admite apelul declarat de reclamanta S. C. I. împotriva sentinței civile nr. 291 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o anulează înîntregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată pe fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de reclamanta S. C. I. împotriva sentinței civile nr. 291 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13.09.202. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 7 ex./(...) Jud.fond: N. Koșa
| ← Sentința comercială nr. 480/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Încheierea comercială nr. 486/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
