Sentința comercială nr. 480/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 480/2012
Ședința 25 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Comercial Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca în ce privește soluționarea acțiunii formulate de reclamanta SC P. R. E. SRL, reclamant M. M. D. în contradictoriu cu pârât S. A. B.
Soluționarea conflictului de competență s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin 5 C.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2485 din 31 mai 2012 pronunțată în dosarul nr.(...) al T. Specializat C. s-a admis excepția necompetenței materiale a T. Specializat C. și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantele SC P. R. E. SRL și M. M. D. în contradictoriu cu pârâta S. A. B., în favoarea Judecătoriei C. N..
Pentru a dispune în acest sens ,tribunalul a considerat că simpla invocare a acțiunii care face obiectul dosarului nr. (...), de care reclamantele au înțeles să se prevaleze pentru justificarea caracterului vremelnic și a neprejudecării fondului, nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei de către tribunalul specializat, întrucât o asemenea ipoteză ar lăsa loc părții în a-și alege instanța, contrar dispozițiilor art. 581 alin.2 C. și a celor care reglementează competența materială a instanței, norme de ordine publică, în conformitate cu disp. art. 159 alin.1 pct. 2 C.
În același sens, susținerile reclamantelor referitoare la interpretarea dată disp. art. 2 pct. 1 lit. b C., respectiv cele referitoare la faptul că, urmare a abrogării dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a C., procesele și cererile în materie civilă, neevaluabile în bani, sunt de competența tribunalului, nu pot fi reținute, întrucât, este real că în urma abrogării amintite, primele dispoziții sunt incidente în cauză, însă tocmai în considerarea acestora, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, dat fiind faptul că cererile neevaluabile în bani, sunt exceptate expres de către legiuitor din competența de primă instanță a tribunalului.
Prin sentința civilă nr.13018 din 18 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...), Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecatăformulate de reclamantele SC P. R. E. SRL și M. M. D. în contradictoriu cu pârâta S. A. B., în favoarea T. Specializat C..
S-a constatat ivit conflict negativ cu Tribunalul Specializat C. dosarul fiind înaintat Curții de A. C. în vederea dezlegării conflictului
Pentru a dispune în acest sens judecătoria a reținut că deși alin.1 alart.581 C. determină condițiile de fond ale promovării unei cereri de ordonanță președințială alineatele următoare instituie reguli de procedură, determinând competența și stabilind regulile după care acest tip de proces se desfășoară.
Omițând etapa scolastică a enunțării condițiilor ce trebuie să le îndeplinească o cerere pentru a fi admisibilă pe calea ordonanței președințiale, cu scopul de a-și determina competența, instanța a fost, implicit, chemată în a desluși noțiunea de „. al dreptului";, de care alin. 2 al art. 58 C. leagă competența de soluționare a cererii.
Mai concret, instanța a fost datoare să verifice dacă înțelesul noțiunii
„instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului"; se referă la acțiunea care dă vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul instituit de art.581 C., indicată de reclamant sau, dimpotrivă, se referă la acțiunea care purtată pe calea dreptului comun, determină implicit competența materială; cu referire la cazul de față, ar fi vorba despre acțiunea cu caracter neptarimonial constând în „a da";.
În opinia judecătoriei art. 581 alin.2 C. trebuie interpretat în sensul celei dintâi ipoteze, aceea că se referă la acțiunea care dă vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul instituit de art. 581 C., acțiune de care reclamantul leagă cererea sa de ordonanță președințială.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere, în primul rând, principiul disponibilității părților, principiu ce este de esența procesului civil și pe care instanța nu îl poate ignora. În virtutea acestei obligații, instanța a constatat că reclamanta apreciază cererea sa ca fiind în strânsă legătură cu fondul cauzei comerciale ce, prin efectul strămutării, a ajuns în competența de soluționare a T. B., anume dosarul nr. (...).
Al doilea argument pe care s-a fundamentat decizia judecătoriei l-a constituit faptul că, analizând în ce măsură acțiunea care reprezintă „.ul"; pentru cererea de ordonanță președințială, tranșează în mod efectiv fondul dreptului, instanța nu face altceva decât să procedeze la o analiză asupra admisibilității cererii de ordonanță președințială. Iar în urma unui asemenea demers soluția vizează fondul ordonanței președințiale, iar nu o apreciere asupra competenței instanței.
Apreciind astfel,judecătoria nu considerat că partea reclamantă se află în situația, nepermisă de altfel, de a-și alege instanța competentă, pentru că determinarea instantei competente, in situatia in care rezulta ca pe rolul instantelor exista deja judecata asupra fondului dreptului nu se poate face in abstract, raportat doar la obiectul cererii, instanta sesizata cu cerere de ordonanta presedintiala fiind tinuta a respecta cele dispuse cu privire la competenta de solutionare a fondului dreptului.
În cauză a rezultat că, la data promovării cererii de ordonanță președințială, pe rolul T. B. se afla dosarul nr. (...), de care reclamantele au înțeles să se prevaleze pentru justificarea caracterului vremelnic și a neprejudecării fondului.
Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art.581 alin.2 C., instanța competentă este Tribunalul Specializat C..
Deliberând, Curtea reține următoarele:
Analizând excepția, tribunalul a apreciat-o întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează:
Potrivit art. 581 alin.2 C., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Astfel, competența de soluționare a ordonanței președințiale aparține instanței competente să tranșeze fondul dreptului.
Înțelesul noțiunii „instanța competentă să se pronunțe asupra fonduluidreptului"; se referă la acțiunea care purtată pe calea dreptului comun, determină implicit competența materială și nu la acțiunea în raport de care s-a justificat vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul instituit de art.581
C.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevăzută de disp. art. 220 alin.1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 și are ca obiect o cerere de ordonanță președințială, neevaluabilă în bani.
Fondul dreptului la care face referire art. 581 alin.2 C., ar putea consta eventual într-o cerere, având ca obiect o obligație de a face care să tranșeze, dreptul reclamantelor și, respectiv obligația pârâtei de primire predare a documentelor societății, drepturi și, respectiv obligații decurgând din convenția de mandat.
În speță, acțiunea în raport cu care a fost justificată condiția vremelniciei, respectiv acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârii
AGA prin care pârâta a fost revocată din funcție, formulată de d-nul P. A. Z. împotriva SC P. R. E. SRL nu este, prin raportare la obiectul cererii de ordonanță președințială, de natură să tranșeze fondul dreptului dintre părți.
Cererea privind constatarea nulității hotărârii AGA, nu tranșează fondul dreptului care face obiectul cererii de ordonanță președințială dedus judecății, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la predarea gestiunii și a tuturor documentelor societății reclamante, întrucât, pe de o parte, drepturile pretinse prin cererea dedusă judecății sunt diferite de cele care urmează a fi tranșate în cadrul acțiunii în constatarea nulității hotărârii AGA, iar pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că cele două cereri se poartă între părți diferite. În mod corect a statuat Tribunalul că pentru tranșarea fondului dreptului este necesară împrocesuarea cel puțin a acelor părți față de care s-au pretins drepturi în cadrul ordonanței președințiale, aspect care însă nu se verifică în speță, cadrul procesual în cele două cereri fiind diferit.
Simpla invocare a acțiunii care face obiectul dosarului nr. (...), de care reclamantele au înțeles să se prevaleze pentru justificarea caracterului vremelnic și a neprejudecării fondului, nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei de către tribunalul specializat, întrucât o asemenea ipoteză ar lăsa loc părții în a-și alege instanța, contrar dispozițiilor art. 581 alin.2 C. și a celor care reglementează competența materială a instanței, norme de ordine publică, în conformitate cu disp. art. 159 alin.1 pct. 2 C.
În același sens, susținerile reclamantelor referitoare la interpretarea dată disp. art. 2 pct. 1 lit. b C., respectiv cele referitoare la faptul că, urmare a abrogării dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a C., procesele și cererile în materie civilă, neevaluabile în bani, sunt de competența tribunalului, nu pot fi reținute, întrucât, este real că în urma abrogării amintite, primele dispoziții sunt incidente în cauză, însă tocmai în considerarea acestora, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, dat fiind faptul că cererile neevaluabile în bani, sunt exceptate expres de către legiuitor din competența de primă instanță a tribunalului.
Tribunalul a reținut corect că urmare a abrogării prin art. 219 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 71/2011 a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a din codul de procedură civilă competența de soluționare a cauzei deduse judecății aparține judecătoriei, prin prisma disp. art. 1 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct.
1 lit. b C.,având în vedere faptul că obiectul cererii este neevaluabil în bani.
Nu este pertinent argumentul judecătoriei, potrivit căruia, instanța ar proceda la o analiză asupra admisibilității cererii de ordonanță președințial în ce măsura în care analiza dacă acțiunea care reprezintă „.ul"; pentru cererea de ordonanță președințială tranșează în mod efectiv acest aspect litigios. . O cercetare sumară a aptitudinii acțiunii în raport de care s-a justificat vremelnicia cererii de ordonanță președințială de a tranșa fondul dreptului, pentru aprecierea asupra competenței, nu echivalează cu o analiză asupra fondului ordonanței președințiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
C.-N..
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B. red.S.Al H./A.C.
3 ex. - (...)
| ← Decizia comercială nr. 3705/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
