Decizia comercială nr. 1067/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1067/2012
Ședința de la 14 F. 2012
C.pletul compus din: PREȘEDINTE A.-I. A. Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului și a cererii de suspendare a hotărârii arbitrale, ambele formulate de SC P. C. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1162 din 01 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. în contradictoriu cu intimata SC B. C. S., având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei- concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 1162 din 01 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC P. C. S. B., în contradictoriu cu pârâta SC B. C. S. C.-N., iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin hotărârea arbitrală nr.
14/(...) C.ea de A. C. de pe lângă C. de C. și I. C. în dosar nr. 8/2010 a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta SC B. C. S. împotriva pârâtei SC P. C. S. și pârâta a fost obligată să plătească suma de 32.071,60 lei cu titlu de preț și suma de 32.07160 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de
7.373,87 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de arbitrare (f. 8-13).
Pârâta S. P. C. S. a înțeles să formuleze o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri arbitrale invocând motivele de nulitate prevăzute de art. 364 lit. b și lit. g C. Acțiunea în anulare a fost formulată cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin 2 c.pr.civ. Astfel, hotărârea arbitrală a fost comunicată pârâtei SC P. C. S. la data de (...) (f.14), iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj la data de (...).
Conform art. 364 lit. g c.pr.civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă nu este semnată de arbitri. În urma verificării dosarului nr. 8/2010 al Curții de A. C. de pe lângă C. de C. și I. C. se constată că hotărârea arbitrală este semnată de arbitri, astfel încât motivul de nulitate invocat de reclamantă este neîntemeiat. Hotărârea de la dosar poartă aceste semnături, iar hotărârea care a fost comunicată pârâtei nu trebuie să fie semnată de arbitri, comunicându-se numai un exemplar al hotărârii cu mențiunea că acesta este conform cu originalul.
Conform art. 364 lit. g c.pr.civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante.
Din considerentele hotărârii arbitrale rezultă că tribunalul arbitral a considerat, în ședința din data de 4 iunie 2010, că este competent să soluționeze cauzaconform clauzei arbitrale compromisorii conținute la cap. V. pct. 1.37 din contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți.
În încheierea de ședință din data de (...) este consemnat faptul că pârâta SC P. C. S. a recunoscut existența unei înțelegeri verbale cu societatea reclamantă în baza căreia s-au derulat raporturi comerciale începând cu anul 2004, dar că înscrisul constatator depus la dosar de ambele părți nu stă la baza raporturilor juridice deduse judecății. Pârâta a susținut că înscrisul de care se prevalează reclamanta nu este semnat de reprezentanții legali ai pârâtei, fiind întocmit ulterior de către reclamantă pentru a obține un certificat de la o autoritate de stat(f. 203 din dosarul arbitral). F. de cele reținute, tribunalul arbitral și-a analizat propria competență și a apreciat că în raport cu poziția procesuală a părților litigante, este competent să soluționeze cauza deoarece reclamanta a valorificat clauza compromisorie, promovând acțiunea, iar pârâta a acceptat calea jurisdicțională inițiată de reclamantă, desemnându-și arbitru și formulând apărări.
Din cuprinsul dosarului arbitral, tribunalul reține că reclamanta S. B. C. S. a formulat cererea de arbitrare întemeindu-se pe clauza compromisorie inserată în art. V. pct. 1.37 din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de (...) și înregistrat sub nr. 33/(...)(f. 8-12 din dosarul arbitral).
Prin întâmpinarea formulată pârâta SC P. C. S. a solicitat respingerea cererii, invocând faptul că semnătura de pe contractul anexat cererii de arbitrare nu aparține nici unuia din angajații pârâtei (f.50-52). În cuprinsul întâmpinării pârâta nu a înțeles să invoce necompetența instanței arbitrale determinată de inexisteța unei clauze arbitrale, însă a înțeles să formuleze apărări în legătură cu pretențiile reclamantei și a desemnat un arbitru care a făcut parte din tribunalul arbitral care a soluționat cererea. Pârâta S. P. C. S. a anexat întâmpinării un exemplar al aceluiași contract de vânzare încheiat la data de (...), diferit însă prin faptul că la număr apare numai
33, fără dată. Semnătura aplicată la denumirea pârâtei aparține aceleași persoane care a semnat și contractul depus la dosar de reclamantă(f.53-56 din dosarul arbitral).
Pârâta S. P. C. S. nu a invocat necompetența instanței arbitrale nici la termenul de judecată din data de (...), termen la care instanța arbitrală și-a verificat, din oficiu, propria competență, și nici la termenul de judecată din data (...), la acest din urmă termen, pârâta arătând din nou că nu recunoaște contractul depus la dosar de reclamantă. De asemenea, prin notele scrise înregistrate la dosarul arbitral la data de (...) (f.205-209 din dosarul arbitral), pârâta nu face nici o referire la inexistența unei convenții arbitrale.
În conformitate cu prevederile art. 3433c.pr.civ., tribunalul arbitral își verifică propria sa competență de a soluționa un litigiu și hotărăște în această privință printr- o încheiere care se poate desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale. Pârâtul trebuie să formuleze întâmpinare în termen de 30 de zile de la primirea copiei cererii de arbitrare și să arate excepțiile și mijloacele de apărare privind cererea reclamantului. D. art. 3611alin 2 c.pr.civ. prevăd că excepțiile și alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie ridicare, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de înfățișare. De asemenea, legiuitorul a stabilit prin art. 35812c.pr.civ. că orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. Din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta SC P. C. S. cu privire la cererea de arbitrare, precum și din cuprinsul încheierii de ședință de la primul termen de judecată care a avut loc la data de (...) și a copiei caietului grefierului rezultă că pârâta nu a invocat nici o excepție cu privire la existența convenției arbitrare. Mai mult pârâta a înțeles să formuleze apărări în legătură cu fondul cauzei și să-și desemneze propriul arbitru în componența tribunalul arbitral, ceea ce duce laconcluzia că a acceptat ca cererea să fie soluționată de instanța arbitrală. Susținerea reclamantei care a formulat acțiunea în anulare, că apărările asupra fondului cauzei și desemnarea arbitrului au fost necesare pentru a-și exercita dreptul la apărare nu au relevanță în cauză deoarece conform dispozițiilor procedurale enunțate anterior, excepția privind existența și validitatea convenției arbitrale trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată. Astfel, prin întâmpinarea formulată, S. P. C. S. putea să invoce o astfel de excepție și, în același timp, să-și prezinte apărările asupra fondului cauzei, situație în care ar fi fost îndeplinite cerințele art. 3611alin 2 și ale art. 35812C. În condițiile în care S. P. C. S. nu a invocat excepția cu privire la existența convenției arbitrare în termenul prevăzut de lege, a intervenit sancțiunea decăderii, iar o astfel de excepție nu poate fi invocată, pentru prima dată, în cuprinsul acțiunii în anulare promovate împotriva hotărârii arbitrale. În cadrul ședinței din data de (...), pârâta a susținut că nu recunoaște contractul și că acesta nu stă la baza raporturilor juridice dintre părți, însă nu a înțeles să invoce vreo excepție cu privire la existența convenției arbitrare sau cu privire la competența instanței arbitrale. Intervenind sancțiunea decăderii cu privire la invocarea acestei excepții și reținându-se că pârâta S. P. C. S. a acceptat soluționarea litigiului de către instanța arbitrală, în cauză nu mai prezintă relevanță aspectul invocat în legătură cu nesemnarea contractului de către reprezentantul legal al pârâtei, în cadrul unei acțiuni în anulare neputând fi invocate decât motivele de nulitate prevăzute de art. 364 C. F. de considerentele reținute, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC P. C. S. în contradictoriu cu pârâta SC B. C. S. și reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 c.pr.civ., aceasta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform înscrisurilor de la 56-57 din dosar. Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. C. S. B. a formulat recurs prin care a solicitat, în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței atacate pentru a se putea administra proba cu expertiza grafică respinsă de instanța de fond. În subsidiar, a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare, desființarea hotărârii arbitrare întrucât litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului și suspendarea executării hotărârii atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. rap. la art. 312 alin. 3 și art. 366 1 C., reclamanta a arătat că prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea subscrisei pe motiv că nu a invocat excepția inexistenței convenției arbitrale până la prima zi de înfățișare, în conformitate cu prevederile art. 358 ind. 12 C. Acesta este și motivul pentru care instanța a apreciat că cererea reclamantei în probațiune, referitoare la efectuarea unei expertize grafice din care să rezulte că semnătura de pe contractul ce conținea clauza compromisorie nu-i aparține este inutilă. Pe parcursul celor două termene de judecată din cadrul procedurii arbitrale, reclamanta a susținut că poziția sa a fost în sensul că nu recunoaște asumarea contractului comercial și a clauzei compromisorii și că înscrisul constatator depus la dosar nu a stat la baza raporturilor juridice supuse arbitrării. În opinia reclamantei, dintr-o eroare tribunalul arbitral a reținut că "pârăta a precizat faptul că își însușește conținutul contractului depus în probațiune și arată că acesta este temeiul raporturilor dintre părți, motiv pentru care este competent să soluționeze litigiul". În aceeași eroare s-a aflat și instanța de fond când a reținut faptul că reclamanta ar fi declarat în fața T.ui arbitral faptul că recunoaste existența contractului care ar fi stat la baza raporturilor juridice supuse arbitrării, deși din poziția pe care reclamanta a avut-o în fața T.ui arbitral reiese, fără discuție, împrejurarea că a arătat din primul moment faptul că între ea și S. B. CONSUL TING S.R.L, nu s-a încheiat niciodată un contract comercial sau o clauză compromisorie. Având în vedere și dispozițiile art. 56 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de A. C. I., reclamanta susține că tribunalul arbitral este obligat să întrebe părțile dacă au obiecții în legătură cu competența și constituirea tribunalului arbitral sau dacă au de invocat excepții. Acest lucru nu s-a întâmplat, arbitrii reținând, în mod eronat faptul că reclamanta își însușește convenția care a stat la baza raporturilor dintre părți, același lucru fiind reținut si de instanța de fond. Pe de altă parte, reclamanta susține că deși formal nu a arătat inexistența clauzei compromisorii ca pe o excepție, această stare de fapt a fost prezentată de la început, însă reținută în mod greșit de către T. arbitral și mai apoi de către instanța de fond, în condițiile în care poziția sa procesuală a fost coerentă și constantă în sensul că nu există contract comercial sau clauză compromisorie. În privința reținerii de către instanta de fond a faptului că "exceptia privind existenta si validitatea convenției arbitrale trebuie ridicată cel mai târziu la primul termen de judecată", reclamanta susține că acest lucru s-a și întâmplat, iar în caietul asistentului arbitral s-a consemnat, la primul termen:"contractul nu îl recunosc, semnătura nu este a noastră, înscrisul constatator depus la dosar nu sta la baza raporturilor juridice supuse arbitrarii, înscrisul nu a fost semnat de pârâtă", totuși instanța de fond apreciază că reclamanta și-ar fi însușit contractul și că nu ar fi contestat în fața tribunalului arbitral existența clauzei compromisorii. Intimata S. B. C. S. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În argumentarea poziției sale, intimata a arătat că Tribunalul Comercial Cluj a reținut în mod corect că recurenta a acceptat fără echivoc soluționarea litigiului dintre părți de către C.ea de A. C. și că din moment ce nu a invocat nicio excepție privind existența și validitatea convenției arbitrare, constituirea tribunalului arbitrar, limitele arbitrilor și desfășurarea procedurii arbitrale, acestea nu mai pot fi formulate în cadrul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, fiind decăzută din acest dreptul în condițiile prev. de art. 3851C.. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: La termenul din data de (...) instanța a respins cererea de suspendare a soluționării recursului, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 2 punctul 1 C.p.c. deoarece până la respectivul moment recurenta nu a dovedit faptul că s-a început urmărirea penală pentru un pretins fals săvârșit la momentul încheierii contractului care a stat la baza litigiului dedus soluționării de către tribunalul arbitral. În consecință, ipoteza avută în vedere de norma procedurală anterior enunțată nu a fost îndeplinită. În ceea ce privește fondul recursului dedus judecății trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că în conformitate cu dispozițiile procedurale incidente o hotărâre arbitrală nu poate fi desființată decât pentru motivele limitativ reglementate de art. 364 alin 1 C.p.c., în condițiile și termenele reglementate de textele procedurale ale aceluiași capitol. Devin relevante în acest context prevederile art. 358 indice 12 C.p.c. potrivit cărora ,,Orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinării arbitrilor si desfășurarea procedurii până la primul termen de infatisare, trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai tarziu la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt,,. Desigur că pentru a da deplină eficiență acestui text legal excepțiile enunțate de textul citat trebuie exprimate într-o manieră lipsită de echivoc și nu deduse pe cale de interpretare din anumite manifestări de voință ale părții care vin în contradicție cu altele. În caz contrar intrevine sancțiunea decăderii. Starea de fapt reținută de către prima instanță în ceea ce privește aspectele reținute de către tribunalul arbitral este corectă. Astfel, din considerentele hotărârii arbitrale rezultă că tribunalul arbitral a considerat, în ședința din data de 4 iunie 2010,că este competent să soluționeze cauza conform clauzei arbitrale compromisorii conținute la cap. V. pct. 1.37 din contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți. În încheierea de ședință din data de (...) este consemnat faptul că pârâta SC P. C. S. a recunoscut existența unei înțelegeri verbale cu societatea reclamantă în baza căreia s-au derulat raporturi comerciale începând cu anul 2004, dar că înscrisul constatator depus la dosar de ambele părți nu stă la baza raporturilor juridice deduse judecății. Pârâta a susținut că înscrisul de care se prevalează reclamanta nu este semnat de reprezentanții legali ai pârâtei, fiind întocmit ulterior de către reclamantă pentru a obține un certificat de la o autoritate de stat (f. 203 din dosarul arbitral). Aceste consemnări ale primei instanțe sunt conforme cu poziția recurentei, însă ceea ce a reproșat în mod întemeiat prima instanță reclamantei recurente este faptul că nu a negat în mod lipsit de echivoc competența tribunalului arbitral pentru motivul neasumării clauzei compromisorii. Dimpotrivă, reclamanta recurentă a nominalizat un arbitru și a făcut apărări de fond, solicitând în același timp soluționarea cererii de arbitrare în termenul prevăzut de art. 353 indice 3 alin. 1 C.p.c., invocând prin întâmpinare caducitatea arbitrajului în cazul în care nu se respectă acest termen (f. 52 dosar arbitral). Astfel, potrivit întâmpinarii depuse la tribunalul arbitral de către pârâta S. P. C. S., aceasta a solicitat respingerea cererii, invocând faptul că semnătura de pe contractul anexat cererii de arbitrare nu aparține nici unuia din angajații pârâtei (f.50- 52 dosar arbitral). În cuprinsul întâmpinării pârâta nu a înțeles să invoce necompetența instanței arbitrale determinată de inexisteța unei clauze arbitrale, însă a înțeles să formuleze apărări în legătură cu pretențiile reclamantei și a desemnat un arbitru care a făcut parte din tribunalul arbitral care a soluționat cererea. Pârâta S. P. C. S. a anexat întâmpinării un exemplar al aceluiași contract de vânzare încheiat la data de (...), diferit însă prin faptul că la număr apare numai 33, fără dată. În mod întemeiat a reținut prima instanță faptul că pârâta S. P. C. S. nu a invocat necompetența instanței arbitrale nici la termenul de judecată din data de (...), termen la care instanța arbitrală și-a verificat, din oficiu, propria competență, și nici la termenul de judecată din data de (...), la acest din urmă termen, pârâta arătând din nou că nu recunoaște contractul depus la dosar de reclamantă. Această manifestare de voință nu echivalează cu nerecunoașterea expresă a competenței tribunalului arbitral. De asemenea, prin notele scrise înregistrate la dosarul arbitral la data de (...) (f.205-209 din dosarul arbitral), pârâta nu face nici o referire la inexistența unei convenții arbitrale. În consecință, toate aceste manifestări de voință în sensul soluționării litigiului de către tribunalul arbitral vin în contradicție cu manifestarea de voință exprimată în cadrul cererii în anulare și a recursului în sensul negării acestei competențe. Acceptând competența tribunalului arbitral reclamanta recurentă trebuie să se conformeze și soluției pronunțate, mai ales în condițiile în care nu se poate reține incidența vreunui motiv de anulare a hotărârii arbitrale. Este corectă din această perspectivă poziția intimatei care a invocat în mod constant faptul că nu au fost respectate dispozițiile anterior enunțate ale art. 358 indice 12 C.p.c. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de reclamanta S. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1162 din 1 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. În condițiile în care recursul a fost soluționat, cererea de suspendare în vederea soluționării căreia a fost depusă cauțiune la același termen va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect. În baza art. 274 alin. 1 C.p.c. instanța va obliga recurenta aflată în culpă procesuală să plătească intimatei S. B. C. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs cu titlul de onorariu avocat (f. 35-36). PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1162 din 1 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Respinge cererea de suspendare a hotărârii arbitrale ca fiind rămasă fără obiect. Obligă recurenta să plătească intimatei S. B. C. S. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: S.Ivănescu.
| ← Decizia comercială nr. 3574/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
