Decizia comercială nr. 108/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 108/2012
Ședința publică de la 19 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanții M. G. și L. V., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții S. P. S. J., S. C. S. S. Z. și S. C. P. S. Z., având ca obiect pretenții.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), apelanții au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s- au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3182 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M. G. și L. V., invocată de pârâtele S. P. S. și S. C. P. S.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții M. G. și L. V. împotriva pârâtelor S. P. S.,â și S. C. P. S., având ca obiect obligarea la plata sumei de
275.220 lei cu titlu de preț neachitat, cu dobânda legală, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
A fost respinsă cererea reclamanților formulată pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Au fost obligați reclamanții să achite pârâtei S. P. S.A suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și în favoarea pârâtei S. C. P. S. suma de 2000 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru determinarea ordinii în care instanța urmează a se pronunța asupra excepțiilor procesuale invocate concomitent instanța are în vedere, pe de o parte, criteriul impus de legiuitor în art. 137 alin. 1 C.proc.civ. conform căruia, excepțiile de procedură au prioritate față de excepțiile de fond, iar pe de altă parte caracterul și efectele pe care le produc acestea în cadrul procesului civil.
Instanța a apreciat că față de efectele pe care le produce, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților se impune a fi soluționată cu prioritate.
Asupra acestei excepții peremtorii de fond, instanța a reținut următoarele: Așa cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată, în luna noiembrie
2007 între S. C. S. S., în calitate de antreprenor general și S. P. S., în calitate de beneficiar a fost perfectat un contract de executare de lucrări având ca obiect „. abator mixt și fabrică de preparate din carne"; conform proiectului nr.17/2007 elaborat de C. S. M. A. construcție urma să fie edificată în localitatea J., jud. S..
În vederea executării acestei lucrări antreprenorul general a încheiat un contract de subantrepriză cu S. C. P. S. în calitate de subantreprenor.
La rândul său subantreprenorul a subcontractat executarea aceleiași lucrări cu S. MLO C. S. la data de 13 februarie 2008.
În dosarul nr. (...), Tribunalul Sălaj a pronunțat sentința civilă nr. 2. (...) prin care s-a dispus radierea S. MLO C. S.
Alături de numitul O. V., reclamanții au fost asociați în cadrul acestei din urmă societăți comerciale, care, în urma radierii, și-a încetat ființa ca persoană juridică, respectiv ca subiect de drepturi și obligații.
Persoana juridică a fost constant denumită ca fiind un subiect colectiv de drept, cu o structură organizatorică determinată, având un patrimoniu distinct, cu drepturi și obligații a căror îndeplinire urmărește realizarea unui scop legal.
Deși este rezultată din unirea unui număr de persoane fizice, persoana juridică nu reprezintă o sumă aritmetică de indivizi, ci reprezintă un subiect de drepturi și obligații unitar, distinct de fiecare membru care îl compune.
Patrimoniul persoanei juridice se compune din totalitatea drepturilor și obligațiilor sale patrimoniale. Acest patrimoniu este distinct de patrimoniul indivizilor care o compun și dă posibilitatea persoanei juridice să participe în nume propriu la raporturile juridice.
Art. 35 din Decretul 31/1954, în vigoare la data promovării acțiunii prevedea că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterii ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înșeși.
Încetarea ființei persoanei juridice, adică încetarea calității de subiect de drept civil se realizează practic în cadrul procedurii insolvenței, prin radierea acesteia din evidențele registrului comerțului.
Etapa anterioară radierii presupune lichidarea societății comerciale.
Lichidarea societății comerciale constă într-un ansamblu de operațiuni care au ca scop terminarea operațiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societății, încasarea creanțelor societății, transformarea bunurilor societății în bani, plata datoriilor societății și împărțirea activului net între asociați.
Plata datoriilor față de creditori se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societății.
Lichidarea activului societății presupune transformarea bunurilor societății în bani și încasarea creanțelor pe care societatea le are față de terți.
La încetarea existenței societății, asociații sunt îndreptățiți să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societății sau cu ocazia majorării capitalului social, precum și să primească partea ce li se cuvine din eventualul profit rămas nedistribuit. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai după ce au fost achitate toate datoriile față de creditorii societății și numai dacă a mai rămas un sold activ.
Lichidatorul numit în vederea efectuării acestor operațiuni, a neglijat, conform susținerilor reclamanților, încasarea creanței susținut a fi datorată de societățile pârâte.
Încasarea ulterioară radierii a unor creanțe, de către foștii asociați ar duce la eludarea prevederilor legale imperative care consacră ordinea de distribuire a sumelor realizate în urma lichidării, respectiv în cazul falimentului.
Temeiurile de drept invocate de reclamanți în cuprinsul concluziilor scrise referitoare la împărțirea averii societății între asociați, respectiv art. 1530 și 1531
C.Civil. precum și art. 1946 alin. 1 din Noul Cod Civil, confirmă susținerile anterioare conform cărora, după deschiderea procedurii, administratorul judiciar, respectiv lichidatorul au obligația efectuării demersurilor în vederea stabilirii activului real al societății.
Activul astfel obținut este destinat cu prioritate stingerii pasivului, iar în măsura satisfacerii acestui obiectiv se poate pune în discuție împărțirea activului rămas.
Dar această ultimă operațiune se realizează, așa cum prevede și art. 133 din L. 85/2006, din „eventualele sume reziduale ultimei distribuiri";, și categoric, anterior momentului radierii societății comerciale.
După acest moment, așa cum s-a arătat, subiectul colectiv de drepturi și-a încetat ființa, orice pretenție în legătură cu raporturile juridice în care acesta a intrat neputând fi pretinsă cu succes.
Reclamanții nu au calitatea de succesori ai societății radiate, în sensul legii, în condițiile în care aceasta nu a fost comasată sau divizată.
Pentru aceste argumente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M. G. și L. V., invocată de pârâtele S. P. S. și S.
C. P. S. și a respins acțiunea formulată de reclamanții M. G. și L. V. împotriva pârâtelor S. P. S. și S. C. P. S., având ca obiect obligarea la plata sumei de
275.220 lei cu titlu de preț neachitat, cu dobânda legală, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Conform art. 274 C.Proc.Civ., a fost obligat la cerere la cheltuieli de judecată cel care a căzut în pretenții.
În temeiul acestei dispoziții legale, s-a respins cererea reclamanților formulată pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat pe aceștia să achite pârâtei S. P. S.A suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și în favoarea pârâtei S. C. P. S. suma de 2000 lei, cu același titlu.
În urma admiterii acestei excepții peremtorii, analiza celorlalte două excepții invocate, precum și a fondului cauzei în legătură cu care s-au formulat cereri în probațiune, nu s-a mai impus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanții M. G. și L. V.,solicitând casarea ei în totalitate constatând ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor apelanti admisa de prima instanta este nefondata si, pe cale de consecinta, trimiterea dosarul spre o noua judecata asupra fondului aceleiasi instante, cu obligarea paratelor intimate la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom preciza cu ocazia dezbaterilor asupra fondului apelului.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că un prim aspect de nelegalitate a sentintei apelate consta în admiterea nefondata a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor apelanti de catre instanta de fond.
Subliniază în context ca reclamantii apelanti, alaturi de O. V., au fost asociati ai S. MLO C. S. care prin efectul sentintei civile nr.2476112.0S.2010 a T. S. a fost radiata din Registrul Comertului ca urmare a finalizarii procedurii falimentului declansata impotriva ei.
Pe data de 13 februarie 2008 (deci cu aproximativ 2 ani inainte de incetarea existentei mentionatei societati) S.C MLO C. S. a incheiat un contract cu S. C. P. S. care avea calitatea de subantreprenor al S. C. S. S., aceasta din urma fiind antreprenor general care prin contractul din noiembrie 2007 convenit cu S. P. S. în calitate de beneficiar si-a asumat obligatia sa execute lucrarile de construire a unui abator mixt și fabrica de preparate din carne, conform proiectului nr.17/2007 elaborat de C. S. M., constructia urmand a fi edificata în localitatea J., judetul S..
La data intrarii în procedura falimentului S. MLO C. S. avea o creanta fata de S. C. P. S. în suma de 417.802,70 lei pentru lucrari executate și neachiate la obiectivul de investitie mai sus mentionat.
Dintr-o eroare a administratorului judiciar aceasta creanta nu a fost inscrisa pe tabelul creantelor astfel incat recuperarea ei nu a fost posibila în procedura insolventei, fapt ce-i indreptateste pe fostii asociati, în calitate de succesori în drepturi ai societății dizolvate sa o recupereze pe calea unei actiuni directe impotriva societății debitoare și totodata a societății beneficiare a lucrarilor executate.
Negarea acestui drept de catre prima instanta pe motiv ca reclamantii ar fi lipsiti de calitate procesuala activa, sau în alti tremeni, ca nu ar avea calitatea de succesori în drepturi ai societății creditoare dizolvate constituie o evidenta incalcare a legii.
Potrivit art.129 alin.S C.proc.civ. "judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarari temeinice și legale".
Prima instanta si-a incalcat aceasta obligatie statuand implicit ca prin efectul radierii din Registrul Comertului ca urmare a dizolvării societății comerciale creditoare creantele acesteia nediscutate în procedura falimentului s- au stins, ele neputand fi recuperate ulterior prin actiune directa impotriva debitorului de catre fostii asociati în calitate de succesori în drepturi ai respectivei societati, ceea ce este cu totul eronat din punct de vedere juridic.
N.o dispozitie din dreptul nostru pozitiv nu stabileste un astfel de mod de stingere a unor drepturi de creanta.
2. Un alt aspect de nelegalitate a sentintei apelate rezulta din argumentarea mai jos expusa.
Potrivit art. 1 alin. 2 din C.com. unde legea comercială nu dispune se aplică legea civilă. în conformitate cu art. 149 din L. nr. 85/2006 dispozițiile acestei legi, în măsura compatibilității lor, se completează cu prevederile C. de procedură civilă, C. civil, C. comercial și ale R. (CE) (...) referitor la procedurile de insolvență.
In aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 1530 coroborat cu art. 1531 C.civ.conform cu care: art. 1530 La împărțirea averii societății între asociați se aplica regulile relative la împărțirea ereditatii, la forma acestei împărțiri și la obligațiile ce rezulta între erezi. Art.1531 Dispozițiile titlului prezent se aplica la societățile comerciale, întrucât (in masura în care) nu sunt contrarii legilor și uzurilor comerciale.
Din analiza textelor legale mai sus invocate rezultă, pe de o parte, că fiind fosti asociați la SC MLO C. SRL, care și - a incetat existenta prin dizolvare și a fost radiată din Registrul Comerțului, reclamanții, foștii asociați care, după radierea societății, au devenit coproprietari asupra bunurilor nelichidate, respectiv creantelor, au calitatea procesuală activă, în prezentul dosar ce are ca obiect valorificarea unui drept de creanță al societății dizolvate care nu a fost valorificat în cadrul procedurii insolvenței respectivei societăți comerciale.
A. constatare este confirmată și prin art. 1.946 (l) din Noul cod civil conform cu care: (l) După plata datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise și vărsate de asociați, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi repartizat între asociați proporțional cu partea fiecăruia la beneficii, dacă nu s-a prevăzut altfel prin contractul de societate sau prin hotărâre a asociaților, și cu aplicarea, dacă este cazul, a prevederilor art. 1.912 alin. (l).
Se confirmă astfel că legiuitorul are o concepție constantă sub acest aspect în sensul că pe de o parte recunoaște foștilor asociați dreptul de a participa la impărțirea activului patrimonial excedentar societății, iar pe de altă parte și, implicit, dreptul lor de a recupera creanțele societății lichidate care nu au fost valorificate în procedura de lichidare.
Așadar calitatea procesuală activă a reclamanților în prezentul litigiu ca foști asociați la SC MLO C. SRL nu poate fi contestată. în alți termeni, contestarea acestei calități și admiterea excepției lipsei calitatiilor procesuale active se situează în exteriorul oricărei dispoziții legale.
De altfel, potrivit art. 133 lit. b din L. nr. 85/2006 eventualele sume reziduale ultimei distribuiri, se vor depune intr-un cont la dispoziția asociaților.
Pentru identitate de rațiune și creanțele societății dizolvate și lichidate care nu au fost valorificate în procedura de lichidare revin foștilor asociați.
Faptul că lichidatorul din neglijență nu a depus diligențele necesare pentru identificare și valorificarea tuturor creanțelor societății aflată în procedura insolvenței nu poate constitui nici impediment pentru foștii asociați de a intreprinde demersurile necesare pentru recuperarea acelor creanțe ulterior inchiderii respectivei proceduri și niciun pretext de imbogățire fără justă cauză a debitorilor cărora le revenea obligația de a onora acele creante.
3. Un alt aspect de nelegalitate al sentintei recurate consta în aprecierea vadit gresita a primei instante potrivit careia "reclamantii nu au calitatea de succesori ai societății radiate, în sensul legii, în conditiile în care aceasta nu a fost comasata sau divizata".
Este de observat ca în pasajul reprodus se vorbeste despre "conditiile legii" fara ca prima instanta sa identifice legea la care se refera (mai exact textul legal pe care il are în vedere), și fără ca sa precizeze care sunt conditiile prevazute de respectiva dispozitie normativa pentru ca fostii asociati sa poata fi considerati succesori în drepturi ai societății care si-a incetat existenta.
Mai mult, prima instanța admite ca o asemenea calitate a reclamanților ar putea fi luata în considerare numai în cazul în care societatea la care ei au avut calitatea de asociați și-ar fi încetat existenta prin comasare sau prin divizare. N. de aceasta data nu se argumentează de ce numai în cazul dispariției unei societăți comerciale prin comasare sau prin divizare foștii asociați pot avea succesori în drepturi ai acesteia iar, în cazul în care societatea își încetează existenta, prin efectul procedurii insolvenței, foștii asociați nu pot avea calitatea de succesori în drepturi ai acesteia.
Prin întâmpinările depuse la data de 6 septembrie 2012 (16-24 și 25-
32) intimatele pârâte S. P. S. J. și S. C. P. S. Z. au solicitat respingerea, cainadmisibil dar și ca nefondat, apelul formulat de reclamanții M. și L. obligarea apelanților-reclamanți în solidar, ca parti cazute în pretentii, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu purtarea prezentului apel, conform inscrisurilor justificative depuse la dosar.
În motivare au arătat că prima instanță a respins actiunea reclamantilor M. și L. consecutiv admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a acestora, reclamanti ce au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu purtarea litigiului în fond.
II. Consideră sentinta pronuntata în cauza esentialmente legala și temeinica, data cu deplina respectare a legii, apelul formulat în aceste conditii de catre reclamanti fiind atat inadmisibil cat și vadit nefondat, urmand a fi respins în lumina următoarelor argumente juridice decisive invederate pe larg în continuare.
Intimații pârâții invocă excepția inadmisibilității formulării apelului reclamanților și susțin ca apelul reclamanților, formulat de maniera menționata atât în scriptul de declarare a caii de atac cat și în cel de motiv are depus ulterior, este inadmisibil.
Într-adevăr, reclamanții solicita prin intermediul a 2 (doua) scripte (cel de declarare a caii de atac (inregistrat la instanta fondului la (...)) și respectiv cel de motivare (depus la registratura instantei fondului la (...)) aceeasi aberatie juridica, respectiv casarea în totalitate a sentintei apelate (consecutiv constatarii ca sentinta este nelegala și netemeinica și ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este nefondata) și sa trimita cauza spre o noua judecata asupra fondului primei instante.
A. solicitare a reclamantilor este profund nejuridica, fiind practic inadmisibila, intrucat : a) Instanța de apel nu poate acorda ceva ce L. NU PREVEDE!!! !
Într-adevăr, printre soluțiile pe care legiuitorul le stabilește ca posibile consecutiv admiterii apelului, nu se regăsește defel cea solicitata de reclamanți prin cele doua scripte (de declarare și respectiv de motivare a apelului), respectiv cea de casare a sentinței apelate.
Astfel, în art.296 C., legiuitorul arata ca hotărârea apelata poate fi schimbata în tot sau în parte (in ipoteza în care instanța de apel retine cauza spre rejudecarea fondului) în vreme ce, în conformitate cu disp.art.297 C., instanța de apel poate anula hotărârea atacata și trimite cauza spre rejudecare o singura data, în situațiile expres prevăzute în textul procesual civil precizat.
Solicitarea de casare a sentinței apelate nu este prevazuta astfel printre solutiile posibil de pronuntat din perspectiva legala (art.296 și 297 C. ce reprezinta sediul materiei), astfel ca aceasta nu poate fi acordata decat cu flagranta incalcare a legii.
Încălcarea reglementarilor de ordine publica de natura procedurala conduce la sanctiunea nulitatii hotararii în apel în vreme ce hotararea CASATA este specifica caii de atac a recursului, în aceasta materie fiind definita (art.311
C.), tot în recurs putand exista și ca solutie procedurala (art.3l2 alin.3 C.).
Sunt siguri ca, daca legiuitorul punea semnul identității intre conceptele de anulare și respectiv casare a unei hotarari, nu ar fi existat o terminologie distincta la nivelul celor doua cai de atac (privind solutiile de pronuntat în acestea). b )Cererea de declarare a apelului dar și scriptul de motivare al caii de atac sunt redactate de o persoana cu studii juridice (avocat dr.!!) astfel ca nu se poate pune problema necunoasterii dispozitilor art.297 C., mai mult constanta solicitarii nejuridice (ce este prezenta de maniera mentionata în ambele scripte de apel) inlatura ideea unei erori materiale ori de alta natura. c) Sustin cu tărie ca instanta de apel nu va putea sub nicio forma complini aceasta greseala a apelantilor deoarece ar incalca în mod flagrant legea (ar acorda ceea ce nu s-a cerut !!!!!), cu consecintele cunoscute din perspectiva procedurala dupa cum nu va putea de asemenea permite apelantilor sa-si modifice scriptele de apel dupa semnalarea acestui incident procedural prin intampinarea subsemnatilor, fiind depasit termenul procedural în acest sens. d) Mai subliniază ca orice concesie facuta apelantilor în aceasta privinta ar echivala cu evidenta incalcare a legii, solutiile pe care instanta de apel le poate pronunta fiind expres prev azute de lege și de stricta interpretare, neputandu-se extrapola din materia recursului ori complini aceste lipsuri dupa momentul procedural legal. e) Solicitările nejuridice formulate de reclamanți în apel se completează cu lipsa oricărei solicitări a acestora referitoare la soarta caii de atac, neprecizându- se daca apelanții solicita admiterea ori respingerea apelului!!
Raportat la cele expuse, solicită admiterea excepției invocate și consecutiv, respingerea ca inadmisibil a apelului.
B. Daca instanța de apel va trece peste excepția invocata (fapt ce se poate petrece numai cu incalcarea legii) arată ca apelul declarat în cauza este și vadit nefondat, multiple fiind considerentele ce indreptatesc la pronuntarea unei atari solutii.
Sigur ca, în scriptul de fata, vor analiza doar aspectul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor în promovarea actiunii introductive de instanta în lumina criticilor formulate de apelanti dar si a sentintei pronuntate de T. S. în dosarul de fond.
Vor menționa, din capul locului, ca excepția lipsei legitimării procesuale active a reclamanților invocata de subscrisa prin întâmpinare este întemeiata, instanța fondului în mod judicios admițând-o și respingând consecutiv actiunea,ca fiind introdusa de persoane fără calitate procesuala activa (apelantii- reclamanti din prezenta pricina).
Pentru rezolvarea problemei succesorilor în drepturi ai unei persoane juridice (cazul de fata!!), în mod deosebit de judicios instanta fondului a facut trimitere la disp.D..
Este de observat de la început, spre a evita orice polemica pe aceasta tema, ca prezentul litigiu este supus legislației aflata în vigoare înaintea intrarii în vigoare a noului cod civil ((...)) intru cat actiunea introductiva de instanta a fost înregistrata pe rolul T. S. la (...).
Or, D. era în vigoare la data introducerii acțiunii reclamanților.
În acest sens, spre elucidarea problemei susmenționate (respectiv cea a succesorilor în drepturi ai persoanei juridice) trebuie analizata în mod obligatoriu chestiunea transmisiunii drepturilor subiective în cazul persoanelor juridice.
Aceste drepturi subiective se pot transmite doar ca efect al reorganizării persoanelor juridice, prin cele doua modalitatea cunoscute, comasare și divizare!!!! !
Acest aspect decisiv în rezolvarea problemei succesorilor în drepturi ai persoanei juridice a fost în mod judicios statuat de către instanța fondului (pag.5 alin.8 sentința) și aberant juridic criticat de apelanți în motivarea caii de atac sub pct.3.
Nu trebuia indicat, în mod obligatoriu, de către instanța fondului, numarul articolului și al actului normativ ce prevede amintita dispoziție legala câtă vreme aceasta a fost enunțata în mod expres în considerente sub forma textului ei, insa menționează ca D. în art.46, 47 și 48 menționează în mod implicit despre acest aspect.
Cu alte cuvinte, până la data formulării acțiunii reclamanților ((...)) în dreptul roman exista prevăzuta transmisiunea drepturilor subiective în cazul persoanei juridice doar în cazul re organizării acesteia prin comasare sau divizare.
Dispozițiile legale menționate sunt de stricta interpretare, neputând fi extinse prin analogie la alte situații (cum este cea de lichidare sau faliment urmata de radiere, în cazul de fata) și cu privire la care legiuitorul nu prevede posibilitatea transmisiunii drepturilor subiective ale persoanei juridice.
Explicația este simpla, pe aceasta cale răspunzând întrebării apelanților din finalul pct.3 din scriptul de motivare a apelului.
Este ușor de înțeles chiar și pentru apelanți ca, în situația intrării în faliment a unei societăți (cazul din prezenta pricina, întrucât fata de S."MLO C." SRL s-a dispus, în dosar nr.(...) al T. S. intrarea în faliment iar prin sent.civ. 2. s- a dispus radierea societății), se aplica procedura prevăzuta în art. 107 -112 L. nr.85/2006, operațiunile fiind de notorietate și descrise succint de magistratul fondului în considerentele sentinței apelate, sens în care nu vor insista aici asupra lor.
În aceasta faza se realizează astfel desocotirea societății aflata în faliment cu creditorii dar și cu debitorii săi, în limitele prevăzute de lege, prin încasarea creanțelor pe care societatea le are fata de terți și îndestularea creditorilor societății.
Ceea ce apelanții nu înțeleg este ca toate creanțele societății în faliment se puteau incasa în cadrul procedurii instituite de legea nr.85/2006 până la închiderea acesteia și pronunțarea sentinței de radiere a societății!!!
Cu alte cuvinte, cadrul legal constituit de legiuitor pentru încasarea creanțelor societății aflate în faliment era însăși procedura reglementata în art. 107-112 L. nr.85/2006 iar ca orizont de timp aceasta se putea realiza doar pana la rămânerea definitiva a sentinței de radiere a societății, întrucât legiuitorul cunoștea (spre deosebire de apelanți) ca nu este posibila vreo transmisiune avreunui drept subiectiv (real sau de creanța) în cazul unei societăți aflate în faliment ulterior radierii acesteia (și încetării consecutive a existentei sale ca subiect de drepturi și obligații corelative)!!!
Or, așa cum judicios menționează instanța fondului, ulterior acestei incetari a existentei societății (consecutive radierii sale) orice pretentiune privitoare la raporturi juridice la care a participat societatea radiata nu mai poate fi solicitata, toate aspectele legate de activul și pasivul societății deja "defuncte" (radiate) fiind dezbatute și transate irevocabil prin hotarare în procedura prevazuta de L. nr.8S/2006.
A.anții-reclamanți nu au nici un fel de legitimare de a sta în judecata în aceasta calitate în litigiul cu subscrisa intr-un raport juridic de drept ce nu ii include sub nici o forma raportat la pretentiunile acestora deduse judecații.
Intr-adevăr, din petitul acțiunii introductive de instanța rezulta cu evidenta ca reclamanții solicita obligarea pârâtelor la plata sumei de 275.220 lei cu titlu de pret neachitat lucrari executate în baza contractului de achiziții lucrări construcții nr.(...) și a dobânzii comerciale aferente sumei prevăzuta în factura fiscala nr.6758205/(...).
Este ușor de observat ca atât contractul de achiziții menționat cât și factura nr.6758205/(...) nu conțin, ca și părți, pe reclamanții din prezenta pricina, dimpotrivă acestea fiind încheiate intre S."C. P."SRL pe de o parte și S."MLO C." SRL pe de alta parte (contractul de achiziții lucrări de construcții) în timp ce factura menționata mai sus are furnizor pe aceeasi S."MLO C." SRL IAR LA C. PE S."C. P." S.
De altfel, reclamanții nu-si dovedesc sub nici o forma legitimarea procesuala activa în cauza, nearătând cum au dobândit aceasta calitate procesuala activa în mod concret, iar temeiul de drept justificativ lipsește cu desăvârșire.
Iată deci ca reclamanții nu pot avea calitatea de succesori în drepturi ai fostei societăți S."MLO C."SRL (spunem "fosta" câtă vreme aceasta societate a fost radiata din Oficiul Registrului Comerțului anterior promovării prezentei acțiuni), ne îndeplinind condițiile cerute în acest sens: nu pot dobândi de la autorul lor (societatea dizolvata și radiata) un patrimoniu sau o fracțiune din patrimoniu or un drept de creanța ulterior radierii acesteia câtă vreme S."MLO C." SRL nu mai avea, la data închiderii procedurii falimentului, nici un patrimoniu, fracțiune de patrimoniu ori drept de creanța, toate sumele ce s-a reușit a se strânge de către lichidator fiind distribuite conform legii, sens în care, consecutiv închiderii procedurii, aceasta nu mai avea absolut nici un patrimoniu, fracțiune de patrimoniu ori drept de creanța ramase nedistribuite ori nevalorificate, motiv pentru care reclamanții din prezenta pricina nu pot avea calitatea de succesori în drepturi ai societății menționate.
Mai mult, chiar prin descoperirea și încasarea unei creanțe a fostei societăți radiate, s-ar impune respectarea ordinii de distribuire a sumelor realizate în urma falimentului, ac tivul obținut fiind destinat prioritar stingerii pasivului și nicidecum îndestulării foștilor asociați, insa oricum în cadrul procedurii instituite de legea nr.85/2006!!
Textele legale invocate de apelanți (art.1530, 1531 C.civ. și respectiv art.1946 Noul Cod Civil) vor fi cu ușurința îndepărtate de instanța de apel câtă vreme primele doua texte legale sunt căzute în desuetudine după intrarea în vigoare a legislației speciale privind persoana juridica (D.) precum și societățile comerciale (L. nr.31/1990) dar și procedura insolventei (L. nr.85/2006) în timp ce art.1946 Noul Cod Civil nu poate fi aplicat în prezenta pricina pe considerentele deja menționate, ce țin de aplicarea legii civile în timp, acțiunea introductiva de instanța fiind promovata înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
În fine dar nu și în cele din urma, sunt de menționat sub acest punct și disp.art.21 C.pr.pen., deosebit de suge stive credem noi, referitoare la exercitarea acțiunii civile de către sau fata de succesori ce arata în alin.2 ca: "daca una dintre părți este o persoana juridica, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi iar în caz de desființare sau dizolvare se introduc în cauza lichidatorii"!.
Iată cum, am dovedit din nou ca, DOAR în CAZUL REORGANIZARII (prin comasare ori divizare) transmisiunea drepturilor subiective în cazul persoanei juridice se f ace asupra succesorilor în drepturi, în cazul falimentul ui acest principiu neoperând pe considerentele deja enunțate !!!
A demonstrat astfel lipsa oricărei legitimări procesuale active a rec1amantilor din prezenta cauza în promovarea acțiunii introductive de instanța, magistratul fondului în mod judicios pronunțând soluția de admitere a excepției și consecutiv de respingere a acțiunii ca fiind introdusa de persoane fără calitate procesuala.
Raportat la cele expuse, solicită sa se respingă apelul pe considerentele invocate în cuprinsul prezentului script, cu cheltuieli de judecata.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 17 septembrie 2012reclamanții-apelanți M. G. și L. V. au solicitat admiterea apelului formulat cutrimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea la cheltuieli de judecată în cuantum de 8060 lei.
În motivare, apelanții arată că prin cererea de apel au solicitat ca instanța de control judiciar:
" ... să constate că sentința apelată este nelegală și netemeinică, sub aspectele mai jos învederate și, pe cale de consecință, să dispună casarea ei în totalitate …".
Evident, din modul de formulare a acestei solicitări precum și din dezvoltarea motivelor de apel, rezultă, pentru orice interpret de bună-credință că solicitarea noastră viza desființarea sentinței apelate ca fiind nelegală și netemeinică, ceea ce se încadrează în dispozițiile art. 297(1) C.proc.civ..
Motivul pentru care au solicitat desființarea sentinței este faptul că prima instanță a soluționat greșit litigiul pe excepția lipsei calității procesuale active, care este nefondată, fără să cerceteze fondul pricinii.
De altfel, semnificația semantică și cea juridică a termenului casare, care a fost utilizat în context, este aceea de desființare (Potrivit DEX, a casa vb. 1. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească.; A anula, vb. 1. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara .. S.sa: DEX "98 (1998)
Speculând cu rea-credință utilizarea termenului de casare și nu pe acela de desființare folosită în cuprinsul art. 297(1) C.proc. civ. reprezentantul intimatelor a consacrat cea. 35% din spațiul grafic al întâmpinării depusă la dosar și a pledoariei ținută în fața instanței, argumentării așa-zisei inadmisibilități a apelului pe acest motiv.
Analiza respectivei argumentări demonstrează că în realitate acest reprezentant a fost prioritar preocupat numai de atacul la adresa reprezentantului apelanților, iar nu de a încerca să combată prin argumente juridice considerentele invocate de acesta în motivarea apelului.
Este de subliniat că potrivit art. 129 alin.4.și 5 C. proc. civ. instanța in virtutea rolului activare dreptul și totodată obligația să stabilească în mod corect realitățile de fapt și de drept ale dosarului, să pună în discuția părților problemele de fapt și de drept aferente cazului dat și să hotărască cu privire la corecta interpretare și aplicare a legii. în prezenta speță, acest rol a fost exercitat lămurindu-se pe deplin faptul că utilizarea termenului de casare a fost folosită deapelanți cu semnificația proprie a acestuia aceea de desființare ca nelegală și netemeinică a sentinței atacate.
De altfel, în practică, există numeroase cazuri în care prin motivarea apelului se solicită, de exemplu, modificarea sentinței atacate, iar în baza probelor administrate instanța dispune desființarea sentinței atacate și procedează fie la o nouă judecată a pricinii, fie la trimiterea dosarului primei instanțe în vederea rejudecării pricinii, neputându-se pune problema respingerii apelului ca inadmisibil întrucât partea nu a solicitat desființarea sentinței.
2. Sentința apelată este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte: a). Potrivit art. 1 alin. 2 din C.com. unde legea comercială nu dispune se aplică legea civilă. în conformitate cu art. 149 din L. nr. 85/2006, dispozițiile acestei legi, în măsura compatibilității lor, se completează cu prevederile C. de procedură civilă, C. civil, C. comercial și ale R. (CE) (...) referitor la procedurile de insolvență.
În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 1530 coroborat cu art. 1531 C.civ. conform cu care: art. 1530 La împărțirea averii societății între asociați se aplica regulile relative la împărțirea eredității, la forma acestei împărțiri și la obligațiile ce rezulta între erezi. Art.1531: Dispozițiile titlului prezent se aplica la societățile comerciale, întrucât (in măsura în care) nu sunt contrarii legilor și uzurilor comerciale.
Din analiza textelor legale mai sus invocate rezultă, pe de o parte, că fiind foști asociați la SC MLO C. SRL, care și-a încetat existenta prin dizolvare și a fost radiată din Registrul Comerțului, reclamanții, foștii asociați care, după radierea societății, au devenit coproprietari asupra bunurilor nelichidate, respectiv ai creanțelor, au calitatea procesuală activă, în prezentul dosar ce are ca obiect valorificarea unui drept de creanță al societății dizolvate - care nu a fost valorificat în cadrul procedurii insolvenței societății comerciale menționate.
A. constatare este confirmată și prin art. 1.946 (1) din Noul Cod Civil conform cu care:(1) După plata datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturi/or subscrise și vărsate de asociați, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi repartizat intre asociați proporțional cu partea fiecăruia la beneficii, dacă nu s-a prevăzut altfel prin contractul de societate sau prin hotărâre a asociați/or, și cu aplicarea, dacă este cazul, a prevederilor ari.
1.912 alin. (1).
Susținerile din întâmpinare potrivit cărora disp. art. 1530, 1531 C.civ. sunt căzute în desuetudine, sunt de circumstanță.
Reprezentantul intimatelor nu aduce niciun argument concludent care să susțină aceste afirmații. Așa-zisele argumente invocate sunt cu totul improprii și chiar alături de subiect astfel încât pare inutilă și superfluă o contraargumentare a lor raportat la dispozițiile legale invocate de aceștia mai sus privind incidența normelor C. civil ca norme de drept comun în domeniul societăților comerciale, ele fiind constant aplicate în practică atunci când este cazul.
În jurisprudență s-a statuat că: În concordanța cu etica și echitatea fata de asociații sau acționarii unei societăți, în mod firesc acestora revenindu-le bunurile, inclusiv creanțele pe care societatea radiata le are în patrimoniu sau de încasat ar fi absolut inechitabil ca sumele pe care societatea ai căror asociați au fost și le-ar fi avut de recuperat sa rămână în patrimoniul debitorului fără niciun titlu și fără nicio cauză Iicită. ( Curtea de A. T. - Secția de C. administrativ și fiscal, Decizia nr.5/12 ianuarie 2010 publicată pe http://www.avocatura..-
19414).
Pe de altă parte, susținerile din întâmpinare în legătură cu inaplicabilitatea dispozițiilor art.1946 din Noul Cod civil la cazul dat, sunt de rea-credință, tendențioase raportat la modul în care a fost invocată această dispoziție normativă în motivarea apelului. Din simpla lecturare a paragrafului în carefacem referință la acest text legal (Se confirmă astfel că legiuitorul are o concepție constantă sub acest aspect în sensul că pe de o parte recunoaște foștilor asociați dreptul de a participa la împărțirea activului patrimonial excedentar societății, iar pe de altă parte și, implicit, dreptul lor de a recupera creanțele societății lichidate care nu au fost valorificate în procedura de lichidare) rezultă foarte clar că, respectiva referință s-a făcut cu scopul de a sublinia constanța opticii legiuitorului în problema de drept care se pune in prezentul dosar. b). Așadar calitatea procesuală activă a reclamanților în prezentul litigiu, ca foști asociați la SC MLO C. SRL, nu poate fi contestată. în alți termeni, contestarea acestei calități și admiterea excepției lipsei calității lor procesuale active se situează în exteriorul oricărei dispoziții legale .
De altfel, potrivit art. 133 lit. b din L. nr. 85/2006 eventualele sume reziduale ultimei distribuiri, se vor depune intr-un cont la dispoziția asociaților.
Pentru identitate de rațiune și creanțele societății dizolvate și lichidate care nu au fost valorificate în procedura de lichidare revin foștilor asociați.
Faptul că lichidatorul din neglijență nu a depus diligențele necesare pentru identificarea și valorificarea tuturor creanțelor societății aflată în procedura insolvenței nu poate constitui nici impediment pentru foștii asociați de a întreprinde demersurile necesare pentru recuperarea acelor creanțe ulterior închiderii respectivei proceduri și niciun pretext de îmbogățire fără justă cauză a debitorilor cărora le revenea obligația de a onora acele creanțe. e). Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă în aprecierea vădit greșită a primei instanțe potrivit căreia reclamanții nu au calitatea de succesori ai societății radia te, în sensul legii, în condițiile în care aceasta nu a fost comasata sau divizata.
Este de observat că în pasajul reprodus se vorbește despre condițiile legii fără ca prima instanța sa identifice legea la care se referă (mai exact textul legal pe care il are în vedere), și fără ca să precizeze care sunt condițiile prevăzute de respectiva dispoziție normativă pentru ca foștii asociați sa poata fi considerați succesori în drepturi ai societății care si-a încetat existenta.
Mai mult, prima instanța admite ca o asemenea calitate a reclamanților ar putea fi luată în considerare numai în cazul în care societatea la care ei au avut calitatea de asociați si-ar fi încetat existenta prin comasare sau prin divizare. N. de aceasta dată nu se argumentează de ce numai în cazul dispariției unei societăți comerciale prin comasare sau prin divizare foștii asociați pot avea calitatea de succesori în drepturi ai acesteia iar, în cazul în care societatea iși încetează existența, prin efectul procedurii insolventei, foștii asociați nu pot avea calitatea de succesori în drepturi ai acesteia. d). În aceste circumstanțe sentința apelată nu este motivată in drept, prima instanță neindicând la modul concret temeiul de drept care a format convingerea sa și pe care se întemeiază rezolvarea dată pricinii.
Dispozițiile art. 261 (1) pct.5 C.proc. civ. prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, nerespectarea acestei obligații ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin.2 C.proc. civ., aspect confirmat și de jurisprudență ( CSJ Secția de contencios administrativ, decizia nr. 2079/2000, în B.J. , Bază de date, citată de G. B., O. S. M. în C. adnotate. Codul de proc. civilă, Ed. AII B., B. 2005, p. 404)
Susținerile intimatului din întâmpinare în sensul că: Nu trebuie indicat, în mod obligatoriu, de către instanța fondului numărul articolului și al actului normativ ce prevăd amintita dispoziție legală câtă vreme aceasta a fost enunțată în mod expres în considerente sub forma textului ei, insă menționează că Decretul 31/1954 în art. 46, 47 și 48 menționează în mod implicit acest aspect., se situează în afara realităților dosarului. Câtă vreme art. 261 (1) pct. 5 C.proc.civ. cere in mod imperativ sub sancțiunea nulității ca sentința să fie motivată în fapt și în drept, omisiunea îndeplinirii acestei cerințe nu poate fi complinită prin trimiteri la lege și la condițiile legii, cu titlu general și nici prin indicarea normei legale aplicabile în cazul dat de către reprezentantul uneia dintre părți cum s-a întâmplat în prezenta speță.
De subliniat, în context, că textele legale din Decretul 31/1954 invocate prin întâmpinare reprezintă dispoziții de lege generală, care completează legea specială dar nu înlătură aplicarea cu prioritate a acesteia din urmă. Este de observat că în cazul dat L. 85/2006 prin art. 133 lit. b, stabilește după cum am arătat mai sus că eventualele sume reziduale ultimei distribuiri, se vor depune intr-un cont la dispoziția asociaților. În speță, în categoria acestor sume se include și creanța omisă a fi recuperată de lichidator astfel încât foștii asociați care sunt reclamanții apelanți au deplină îndreptățire să o recupereze pe calea justiției. Și e firesc să fie așa, deoarece prin radierea societății creditoare nu s-a stins această creanță nerecuperată și nici nu s-a creat pentru societatea debitoare dreptul de nu plăti această creanță succesorilor în drepturi a creditoarei lor.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a apelului, Curtea reține următoarele:
În regulă generală, conform art. 84 C. pr. civ. pentru a caracteriza actiunea introdusa, instanta nu trebuie sa se orienteze dupa sensul literal sau juridic al termenilor folositi de reclamant, ci dupa cel pe care reclamantul a înțeles sa-l atribuie acelor termeni, dupa natura dreptului si scopului urmarit prin exercitarea actiunii, acestor termeni.
Curtea a fost învestită de reclamanți cu cererea de apel prin care au solicitat casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea dosarului la prima instanță în vederea judecării pe fond a litigiului.
Intimatele susțin că solicitarea de casare a sentinței atacate cu apel este incompatibilă cu regimul acestei căi de atac, specificând suplimentar că instanța nu poate acorda ceva ce legea nu prevede.
Conform dispozițiilor art. 296 și art. 297 C. nu se regăsește soluția casării sentinței primei instanțe în urma admiterii apelului.
L. procesual civilă prevede pentru ipoteza în care se constată că, în mod greșit , prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, soluția anulării hotărârii atacate cu consecința evocării fondului de către instanța de apel iar dacă s-a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, o singură dată, după caz primei instanțe sau unei alte instanțe egale în grad din aceeași circumscripție.
Deși, prin excelență instituția casării este specifică recursului, noțiunea decasare cu trimitere în formularea unui apel semnifică în fapt aceeași instituție, respectiv desființarea (anularea oricărui efect juridic) hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin urmare, utilizarea expresiei casare cu trimitere chiar de către un profesionist al dreptului în cuprinsul cererii de apel nu poate avea altă semnificație decât solicitarea de a se desființa hotărârea atacată cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare.
Din explicațiile furnizate oral și mai apoi pe larg dezvoltate în concluziile scrise Curtea reține că manifestarea de voință a apelanților a fost aceea ca odată constată nelegală sentința atacată să fie desființată iar dosarul să fie trimis spre rejudecare la prima instanță.
Astfel fiind, într-o astfel de circumstanță Curtea nu mai este legată nemijlocit de sensul literar sau juridic al termenului folosit de apelanți, rectecasare, ci de cel pe care apelanții au înțeles să-l atribuie acestui termen și după scopul și finalitatea urmărită prin demersul judiciar intentat, respectiv solicitarea ca urmare a admiterii apelului instanța de apel să anuleze sentința și să dispună trimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanță conform art. 297 alin. 1 C.
A admite punctul de vedere al intimatelor ar însemna ca dincolo de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 C. , pentru un defect formal fără importanță în economia căii de atac, să răpim apelanților șansa de accede la instanța de apel și a fructifica o cale de atac disponibilă ceea ce ar echivala cu îndepărtarea lor de la justiție, ceea ce ar pune serioase semne de întrebare pe terenul asigurării dreptului la un proces echitabil consacrat convențional în art. 6 parag. 1.
Astfel, în hotărârea Golder împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a reținut că pot fi aduse restricții acestui drept întrucât dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia în timp și spațiu în funcție de resursele comunităților și nevoile indivizilor.
Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului și este necesară asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
În acest context, Curtea reține că admiterea excepției de inadmisibilitate a apelului în sensul solicitat de intimată ar și ar constitui o limitare severă și implicit ar afecta grav substanța dreptului de acces la instanța de apel recunoscut reclamanților de legea procesuală civilă internă.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă ca nefondată excepția invocată, reținând că apelul este formal admisibil.
2. Sub aspectul motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Prima critică se circumscrie manierei pretins greșite de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Curtea reține că noțiunea de calitate procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel ce ar fi titular al dreptului afirmat. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes și trebuie să fie justificată în cererea de chemare în judecată.
Reclamanții au susținut în esență că în procesul de lichidare judiciară subsecvent declarării falimentului SC MLO C. SRL dintr-o eroare a lichidatorului judiciar creanța în sumă de 417.802,70 lei pe care falita o avea față de SC C. P.
SRL nu a fost înscrisă în tabelul de creanțe astfel încât recuperarea ei nu a fost posibilă în procedura insolvenței și că astfel reclamanții, în calitate de foști asociați ai falitei ca succesori în drepturi ai acesteia, sunt îndreptățiți să o recupereze pe calea unei acțiuni directe împotriva societății debitoare și totodată a societății beneficiare a lucrărilor executate.
Concluzia primei instanțe că un astfel de demers este incompatibil cu dreptul este corectă.
Astfel, Curtea reține că toate creanțele pe care o societate insolventă le are față de terți se pot realiza și valorifica exclusiv în procedura insolvenței, cu atât mai mult dacă societatea respectivă este în procedura falimentului prin care se înțelege, conform art. 3 pct. 23 din L. privind procedura insolvenței nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, procedura de insolventa concursuală, colectiva și egalitara care se aplică debitorului în vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Așa fiind, falimentul precedat de soluția dizolvării societății comerciale, conform art. 107 alin. 2 din aceeași lege, presupune realizarea activului și plata pasivului în aceeași procedură.
A admite că anumite creanțe nevalorificate în cursul procedurii de insolvență (faliment) mai pot fi valorificate în altă procedură în profitul direct al foștilor asociați/acționari ai agentului economic respectiv înseamnă a ocoli nepermis fundamentul procedurii insolvenței, ar încălca grosier principiile în materie: caracterul concursual, colectiv și egalitar și ar afecta grav drepturile eventualilor creditori înscriși pe tabelul definitiv de creanțe și care nu au fost îndestulați din activele valorificate în procedură.
Teza conform căreia foști asociați ar avea un drept la acțiune pentru valorificarea patrimoniului societății falite trasă din interpretarea art. 133 din L. nr. 85/2006 nu poate fi reținută căci legea recunoaște acestora un drept de proprietate indiviză asupra bunurilor conform cotelor de participare la capitalul social, în cazul lichidării complete a creanțelor datorate de societatea falită terților creditori. A. trecere dintr-un patrimoniu în altul are loc prin hotărârea judecătorului-sindic care constată îndeplinirea acestor condiții cu ocazia închiderii procedurii.
Așa fiind, asociaților/acționarilor li se cuvine conform art. 133 din L. nr.
85/2006 un drept de proprietate asupra bunurilor rămase nelichidate ori după lichidarea completă dreptul la o sumă de bani depusă într-un cont la dispoziția acestora. În legătură cu acest drept, legea recunoaște reclamanților orice mecanism legal de protecție și exercitare deplină a acestuia.
În niciun caz legea nu recunoaște asociaților /acționarilor falitei să procedeze ei înșiși la valorificarea unor creanțe pe care falita le-ar fi avut față de terți și care nu ar fi fost, prin ipoteză, din diverse rațiuni, nevalorificate, nerealizate în procedura falimentului.
Și este așa, deoarece odată cu închiderea procedurii falimentului societatea comercială respectivă se radiază din Registrul Comerțului și dispare ca subiect de drept, patrimoniul ei nu mai poate face obiectul vreunei alt mod de preluare ori valorificare decât cel strict prevăzut de lege și oricum înainte de a se dispune radierea acesteia.
Așa fiind, Curtea consideră că primul motiv de apel nu poate fi admis.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea reține că împrejurarea conform căreia legea insolvenței conține o normă de completare a dispozițiilor sale cu ale norme juridice de drept material ori procesual după caz, nu îndreptățește reclamanții să acționeze în justiție pe cale separată.
Dispoziția art. 149 din L. nr. 85/2006 trebuie interpretată în sensul că normele instituite de L. privind procedura insolvenței se completează cu normele
C. civil, a C. de procedură civilă, a C. C. și a R. CE nr. 1. numai în măsura compatibilității.
Astfel fiind, nu poate fi acceptat în speță că legea insolvenței se completează cu art. 1 din Codul comercial care la rândul lui se completează cu normele din Codul civil și astfel în cauză ar deveni aplicabile dispozițiile art. 153 și 1531 din Codul civil din 1864.
Chiar dacă textele din dreptul substanțial de drept comun ar fi aplicabile prin absurd, se constată că acestea se referă la împărțirea averii societății după procedura de lichidare a averii, drept urmare totdeauna o atare partajare nu poate avea loc pe altă cale, recte pe calea unei acțiuni directe formulată în numele și pentru societatea ori persoana juridică lichidată.
Așa fiind, se poate conchide că foștii asociați au dreptul să participe la împărțirea activului patrimonial excedentar , dar excedentul trebuie să rezulte în mod clar după lichidarea completă a datoriilor societății respective. A. spus, în cazul falimentului excedentul trebuie să rezulte în una dintre cele două situații expres reglementate de dispozițiile art. 133 din L. nr. 85/2006.
Dacă foștilor asociați li se recunoaște prin hotărârea judecătorului sindic dreptul la excedent (active sau bani) nu înseamnă că există o identitate derațiune care ar da drept acestora să acționeze în vederea valorificării și realizării în propriul lor beneficiu a unor creanțe pe care consideră că există și nu au fost realizate în procedura falimentului cu participarea nemijlocită a lichidatorului și sub supravegherea judecătorului sindic.
Așa fiind, Curtea reține că nu poate fi invocată identitatea de rațiune ca fundament al tezei conform căreia creanțele nevalorificate în procedura insolvenței revin de drept foștilor acționari/asociați și aceasta cu atât mai mult cu cât și acționari ori asociați sunt nemijlocit legați de procedura insolvenței.
Curtea apreciază că dacă aceasta nu ar reprezenta un impediment, întotdeauna foști asociați sau acționari ar putea realiza și valorifica creanțe deținute de falită într-o procedură paralelă sau succesivă, în propriul lor profit și în dauna procedurii falimentului care are menirea să ocrotească pe creditori și să le ofere acestora posibilitatea de a-și recupera eventualele creanțe față de falită.
Este greu de crezut că un sistem juridic democratic poate încuraja astfel de practici care să conducă la paralizarea drepturilor creditorilor și la imposibilitatea de a verifica dacă într-adevăr aceștia au fost îndestulați integral.
Ca o consecință a celor mai sus expuse Curtea reține că nici acest motiv de apel nu poate fi primit ca fondat.
3. Cu referire la chestiunea de a ști dacă fundamentul unei atari acțiuni în justiție este calitatea de succesori ai societății radiate, Curtea reține că prima instanță a răspuns pe larg și corect acestei critici.
Curtea reține că nu există temei legal explicit pertinent pentru a recunoaște că efectul radierii societății comerciale prin închiderea procedurii de faliment naște o nouă calitate în persoana foștilor asociați sau acționari ai acesteia, respectiv aceea de succesori în drepturi.
Succesiunea, văzută ca transmitere a patrimoniului universală, cu titlu universal ori cu titlu particular trebuie expres prevăzută de lege.
Or, legea insolvenței prevede extrem de clar că în ipoteza falimentului societatea comercială este dizolvată după care urmează procedura lichidării averii acesteia cu consecința închiderii procedurii și a radierii.
Așa cum s-a relevat în precedent, foștii asociați/acționari au recunoscut dreptul de proprietate asupra excedentului de active ori de sume bănești după închiderea procedurii fără însă să le fie recunoscut faptul că aceștia au dobândit acest drept în urma vreunei transmiteri. A. spus, acționari, asociații nu continuă personalitatea juridică a societății radiate ca să putem concluziona că din această perspectivă ar dobândi și calitatea de succesori, dimpotrivă conform art. 136 din L. nr. 85/2006 prin închiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descarcați de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că și cel de-al treilea motiv de apel nu este fondat.
Așa fiind, în temeiul art. 296 rap. la art. 297 C. Curtea urmează a respinge ca nefondat apelul cu consecința păstrării în întregime a sentinței apelate.
În temeiul art. 274 C. Curtea urmează a obliga pe reclamanții apelanți să plătească, în solidar, intimatei S. C. P. S. Z. suma de 2500 lei, iar intimatei S. P. S. J. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial (f. 36-37).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge excepția de inadmisibilitate a apelului.
Respinge apelul declarat de reclamanții M. G. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 3182 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei S. C. P. S. Z. suma de 2500 lei, iar intimatei S. P. S. J. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 septembrie 2012.{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. P. A. R.
| ← Decizia comercială nr. 2329/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Sentința comercială nr. 643/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
