Decizia comercială nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/2012
Ședința publică de la 02 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâta S. U. K
SRL, împotriva deciziei civile nr. 3000, pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S. și O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect dizolvare societate și cerere de suspendare
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 317 și urm., 320 C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezenta contestație în anulare este timbrată, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare în conformitate cu prevederile art. 84 C. pr. Civ. urmează a califica motivele de legaliatte ale contestației în anulare ca fiind conforme cu prevederile art. 318 C. pr. Civ. sens în care, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin decizia civilă nr. 3000 din (...), pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), a fost respins recursul declarat de pârâta SC U. K SRL împotriva sentinței civile nr. 6582 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care a menținut-o în întregime. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele: Reclamantul a solicitat instanței ca în temeiul disp. art. 237 alin. 1 lit. a și b și art. 237 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, să dispună dizolvarea pârâtei pentru nedepunerea actelor doveditoare cu privire la prelungirea valabilității dovezii sediului social sau, după caz, schimbarea sediului social de către aceasta. Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că din evidențele registrului comerțului rezultă că această societate nu a depus actele doveditoare cu privire la sediul societății, fiind astfel incidente dispozițiile art.237 alin.1 lit. b) din Legea nr.31/1990 republicată.. Dispozițiile art. 237 din Legea nr. 31/1990 statuează că la cererea oricărei persoane interesate, precum si a O.ui N. al R. C., tribunalul va puteapronunța dizolvarea societății în cazurile în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau administratorii societății au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscuta, societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că dizolvarea remediu a societății comerciale, urmare a intervenției terților în viața socială, cu ignorarea voinței sociale trebuie să fie pronunțată de instanța investită de persoana care justifică un interes doar în ipoteza în care lipsește manifestarea voinței societare . Interesul dizolvării sancțiunea poate fi justificat doar în ipoteza în care împrejurările pentru care legiuitorul a înțeles să îndrituiască terții să solicite dizolvarea se perpetuează. Manifestarea voinței sociale prin îndeplinirea obligației de a depune, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. de către societatea intimată ar fi reflectat voința acesteia de continuare a activității și de asigurare a standardelor de publicitate impuse, însă intimata nu a procedat la depunerea înscrisurilor care să ateste manifestarea voinței sale sociale în acest sens. La cererea oricărei persoane interesate, precum si a O.ui N. al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului; c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută; d) societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Dispozițiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului. Durata inactivității nu poate depăși 3 ani. Dispozițiile legale enunțate relevă că legiuitorul a instituit excepțiile pe care a considerat necesar să le stabilească de la regula menționată în alin. 1 al art. 237 din Legea nr. 31/1990, respectiv a menționat împrejurarea că disp. alin. 1 lit. c nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară comunicată organelor fiscale și menționată în registrul comerțului, fără a excepta și situația prev. la disp. alin. 1 lit. b) pentru ipoteza în care societatea a fost în inactivitate temporară. Așadar, legiuitorul nu a înțeles să excepteze de la îndeplinirea obligațiilor de întocmire și publicare a situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului pentru o ipoteza în care societatea comercială a fost în inactivitate temporară. O astfel de excepție de la obligativitatea întocmirii și publicării situațiilor financiare anuale sau lipsirea neîndeplinirii acestei obligații de efectele unei sancțiuni trebuia menționată expres, astfel cum s-a realizat pentru alte situații. Prevederile art. 79 din O.U.G. nr. 92/2003 statuează că declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. In cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanțelor Publice va stabili termenul de depunere a declarației fiscale. Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care: a) a fost efectuată plata obligației fiscale; b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementarilor legale; c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere și obligația fiscală; d) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii. In caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Textele legale enunțate anterior au relevat că inactivitatea temporară nu scutește persoana juridică de obligația de declarare și întocmire a documentelor fiscale, iar pentru ipoteza în care aceasta dorește să depună declarațiile la alte termene decât cele instituite, trebuie să adreseze o astfel de cerere organului fiscal, iar aceste termene trebuie încuviințate de cel îndreptățit. Fiind îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, instanța de fond în mod corect a apreciat ca nefiind îndeplinită obligația instituită de depunere a situațiilor financiare anuale pârâta, aplicând greșit dispozițiile legale incidente, astfel că nefiind în prezența vreunui motiv de recurs prev. de art. 304 C., Curtea a respins recursul declarat de SC U. K SRL împotriva sentinței civile nr. 6582 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care menținut-o în întregime. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S. U. K S.R.L., solicitând suspendarea executării deciziei nr. 3000/2011 pronunțată de Curtea de A. C. până la soluționarea contestației, anularea acestei decizii și admiterea recursului formulat, cu modificarea în totalitate a sentinței nr.6582/2010 a T. S. în sensul respingerii cererii de dizolvareformulată de reclamantul O. prin ORC de pe lângă Tribunalul Sălaj; menținerea în stare de funcționare a contestatoarei și radierea mențiunilor din Registrul C. efectuate în baza sentinței recurate. Întreaga motivare a instanței de recurs este în mod evident rezultatul unei greșeli materiale, deoarece se susține în mod constant că pârâta nu a depus situațiile financiare anuale, acesta fiind și "motivul" dizolvării societății. Totodată instanța face referire și la o suspendare a activității societăți, societatea pârâtă fiind declarată ca și inactivă, de care aceasta nu a pomenit în nici un fel și care nici nu este reală. Potrivit prevederilor art. 318 C., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare Existența motivelor de anulare în prezentul dosar sunt evidente, instanța omițând și confundând elemente și date importante, determinante în soluția pronunțată. Instanța nu a motivat decizia pe aspectele învederate prin recursul formulat, ci pe alte considerente ce nu au fost nicicând invocate de societate, greșelile instanței de recurs sunt greșeli grave, de fapt în legătură cu aspecteleformale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Totodată prin motivarea în acest fel a deciziei a cărei anulare o solicită este evidentă omisiunea cercetării motivelor de recurs invocate de pârâtă, instanța respingând recursul fără să îl judece în fond, considerentele expuse de instanța prin decizia pronunțată la data de 5 septembrie 20111 fiind străine de pricina dedusă judecății. Contestatoarea arată instanței de control faptul că la data de 6 septembrie 2011, a avut o cauza identică, dosar nr. (...), în care instanța a admis recursul formulat și în consecință a dispus modificarea Sentinței pronunțare de instanța fondului, în sensul respingerii cererii de dizolvare, dispunând și radierea mențiunilor din Registrul C. De această dată instanța, în mod judicios a administrat probatoriul în cauză și a pronunțat o Decizie legală, menținând în stare de funcționare societatea U. ANALOG SRL. Pentru a nu expune societatea consecințelor create de riscul lichidării totale, solicită să se dispună în principal suspendarea executării Deciziei pronunțate de Curtea de A. C. până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației în anulare. Pe fond, prin S. comercială nr. 6582/2010, Tribunalul Sălaj a dispus dizolvarea pârâtei în temeiul art. 237 alin1 lit.c din Legea 31/1990 a societăților comerciale, și anume pe motiv că nu s-au actualizat datele cu privire la sediul subscrisei, reprezentanții acesteia rămânând în pasivitate, neefectuând demersurile necesare la O. C. Este real că la data introducerii cererii de dizolvare, sediul societății apărea ca și expirat în evidența R. C., dar în realitate nu era expirat, reprezentanții contestatoarei, prin actul adițional la contractul de comodat din data de (...), prelungind termenul de comodare al sediului social pe perioadă nelimitată, anterior expirării termenului contractual. Când a primit citația de la Tribunalul Sălaj, un reprezentat al acesteia s- a prezentat la O. R. C. și a depus actul de prelungire de sediu. La data de (...) prin R. nr. 5197 ORC S. a admis cererea pârâtei de depunere menționare acte și a dispus înscrierea modificărilor privind sediul social în evidențele sale. Astfel, la data pronunțării sentinței recurate, cauzele care au dus la dizolvarea societății nu mai subzistau, dar cu toate că de la O. R. C. ni s-a asigurat că până la primul termen de judecată, care a avut loc la data de 9 decembrie 2010, se va depune cerere de renunțare la acțiune, asociații având mai multe societăți în această situație, se pare că s-a omis trimiterea actului la T. înainte de pronunțarea sentinței. Solicită instanței de control să rețină faptul că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 237 alin.1 Iit.c din Legea nr. 31/1990, demersul judiciar promovat de către ORC S., atingându-și scopul. Este real că în conformitate cu disp. art. 237 alin.1 pct.c din Legea nr. 31/1990 republicată, la cererea oricărei persoane interesate precum și a O.ui N. al R. C., T. va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care societatea nu are sediul cunoscut ori nu Îndeplinește condițiile referitoare la sediul social. Se poate observa că legea nu prevede nici un termen pentru realizarea acestor omisiuni și mai ales nu prevede termene de decădere, iar concluzia firească este aceea că în condițiile în care societatea comercială își îndeplinește obligația de a depune la O. R. C. dovada prelungirii sediului social, sancțiunea dizolvării societății nu se mai impune. Din actele depuse în probațiune reiese că societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile ce rezultă din prevederile art. 21 lit.1 și respectiv art. 22 alin.1 din Legea 26/1990, actualizându-și datele cu privire la sediul social, măsura dizolvării cu titlu de sancțiune nu se mai impune, recursul nostru fiind admisibil. Având în vedere situația de fapt, deschiderea procedurii de dizolvare, iar ulterior a lichidării, este o măsură gravă luată împotriva unei societăți și care în final are drept consecință scoaterea din circuitul comercial. Contestatoarea mai arată că aceasta are angajați care lucrează cu contracte de muncă, există contracte de colaborare în derulare cu partenerii de afaceri, iar o eventuală lichidare ar prejudicia iremediabil situația economică și juridică a societății noastre. În cadrul dosarului de recurs a făcut dovada depunerii la O. R. C. S. actele de prelungire a sediului social, R. prin care li s-a admis cererea de menționare acte este anterioară pronunțării de către instanță a sentinței recurate, dar cu toate acestea, instanța de recurs a ignorat cele susținute prin recursul formulat, nu a cercetat actele depuse în probațiune la dosar, a motivat pe alte considerente Decizia și în consecință a respins în mod nelegal recursul formulat. Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este fondată, urmând să o admită pentru următoarele considerente: Contestația în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 318 C. și anume greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs. În sensul textului legal citat mai sus, „greșeală materială"; înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, sens în care în context trebuie să fie vorba despre acea greșeală care o comite instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. În acest sen, legea procesuală civilă are în vedere greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, ca și greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Sub cel de al doilea motiv al contestației în anulare speciale premisa pleacă de la situația în care instanța de recurs în ipoteza în care respinge recursul ori îl admite numai în parte, omite din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În speță, Curtea reține că prin recursul declarat de pârâta contestatoare s-a solicitat reformarea sentinței atacate în sensul constatării că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 237 alin. 1 lit. c) din legea nr. 31/1990 privind dizolvarea pe cale judecătorească a societății comerciale invocându-se în acest sens aceste dispoziții legale, pe când instanța de recurs a procedat la examinarea recursului plecând de la ipoteza că în cauză s-a invocat dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. b) din aceeași lege. Or, așa cum rezultă din examinarea art. 237 din Legea nr. 31/1990 în forma aplicabilă, tempus regist actum, la data litigiului se constată că ipoteza menționată la lit. b) este radical diferită de ipoteza prevăzută la lit. c) din art. 237 din Legea nr. 31/1990. Și este așa, deoarece conform art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în forma aplicabilă la data de 18 noiembrie 2010, data sesizării tribunalului, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a O.ui N. al R. C., tribunalul vaputea pronunța dizolvarea societății pentru ipoteza menționată la lit. b) în cazul în care societatea nu a depus,în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului iar pentru ipoteza menționată la lit. c) societatea și- a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută. Or, atât din conținutul acțiunii introductive intentată de reclamantul intimat O. prin O. al T. S. cât și al memoriului de recurs formulat de pârâta contestatoare SC U. K SRL N., jud. S., temeiul legal invocat pentru dizolvarea societății a fost art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, deci ipoteza în care societatea nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social. Cum instanța de recurs nu a analizat recursul sub aspectul motivului de recurs invocat de recurentă, Curtea va reține că motivul contestației în anulare specială se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 318 teza a II-a C. nefiind date în cauză condițiile și împrejurările reținerii ipotezei consacrată de teza I a acestui text legal cu referire la greșeala materială. Din această perspectivă, Curtea reține că este întemeiată contestația în anulare așa cum a fost calificată de Curte în temeiul art. 84 C., sens în care urmează a fi admisă și conform art. 320 C. se va dispune anularea deciziei cu consecința rejudecării recursului formulat de contestatoare. Analizând sentința atacată cu recurs prin prisma motivului de recurs circumscris art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 cu trimitere și la actul adițional la contractul de comodat din data de (...) menționat la O. S. prin R. directorului acestei instituții nr. 5197 din (...) se reține că obligația de actualizare a datelor societății în ceea ce privește sediul social al acesteia a fost îndeplinită înainte chiar de a se pronunța soluția de către instanța de fond, Curtea în temeiul art. 237 alin. 5 rap. la art. 60 din Legea nr. 31/1990 corelat cu art. 6 din Legea nr. 26/1990 se va admite recursul declarat de pârâta S. U. K SRL, împotriva sentinței civile nr. 6582/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o va modifica, în sensul că va respinge cererea de dizolvare formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B. prin O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ. Totodată în temeiul art.237 alin.3 din Legea nr.31/1990 corelat cu art.21 lit. h), art.25 și art.6 alin.1 din Legea nr.26/1990, ca efect al prezentei decizii, se va dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul C. Raportat la soluția pronunțată în contestația în anulare și în recurs, Curtea nu a mai soluționat cererea de suspendare a executării deciziei nr. 3000/2011 aceasta fiind lipsită de efecte juridice ca urmare a anulării ei și nici asupra suspendării executării sentinței comerciale nr. 6582/2010 aceasta fiind desființată ca efect al admiterii recursului conform art. 311 C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S. U. K SRL, împotriva deciziei civile nr. 3000/(...), pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...) pe care o anulează în întregime și în consecință: Admite recursul declarat de pârâta S. U. K SRL, împotriva sentinței civile nr. 6582/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de dizolvare formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B. prin O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ. Dispune radierea mențiunilor din Registrul C. efectuate în baza sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 02 februarie 2012. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.recurs. .C./M.Sărăcuț/C.P
| ← Decizia comercială nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2329/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
