Decizia comercială nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C. Nr. 109/2012
Ședința publică de la 20 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta P. R. DEJ, împotriva sentinței civile nr.1934 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...), în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN C. LOCAL DEJ, SC A. COM SRL, CEC B. SA - S. C. și CEC B. SA, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă, avocat B. H., cu delegație la dosar și reprezentanții intimatei SC A. Com, SRL, avocat B. I. și M. Ș.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), intimata SC A. Com SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei apelantei. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecând în fond, pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei SC A. Com SRL, avocat B. I., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1934 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s- a respins cererea formulată de reclamanta P. R. DEJ în contradictoriu cu pârâții SC A. COM SRL, S. ROMÂN prin C. LOCAL DEJ și CEC B. SA, ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii directe invocată de pârâta SC A. COM S. A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtei SC A. COM SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 24.868,62 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 720 indice 1 excepția lipsei procedurii concilierii directe invocate de pârâta SC A. COM SRL, instanța a reținut faptul că litigiul dedus judecății este un litigiu comercial, asupra naturii pretențiilor deduse judecății pronunțându-se Curtea de A. C., prin decizia civilă nr. 79/A/(...), ocazie cu care s-a admis apelul declarat de pârâții S. Român prin C. Local al municipiului Dej și SC A. COM SRL și s-a dispus anularea sentinței civile nr. 796/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță T. Comercial C.. Prin decizia menționată, în cuprinsul considerentelor, Curtea a reținut că spațiul în litigiu ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1840/(...) încheiat între cele două pârâte care au formulat calea de atac este un spațiu comercial și că raportat la dispozițiile art. 4 coroborate cu disp. art. 56 Cod comercial natura litigiului este comercială. Asupra naturii comerciale a litigiului s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8700 din (...), în cadrul recursului declarat de reclamanta P. R. Dej împotriva deciziei pronunțate în apel, recursul fiind respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii atacate. În considerentele deciziei pronunțate de instanța supremă s-a reținut că litigiul are o natură comercială întrucât imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat în cuprinsul cererii introductive face parte din fondul de comerț al unei societăți comerciale, fiind destinat desfășurării unei activități comerciale. În litigiile comerciale evaluabile în bani, legiuitorul a stabilit în sarcina titularului cererii de chemare în judecată, obligația de a urma procedura concilierii prealabile anterior promovării cererii de chemare în instanță conform dispozițiilor art. 720 indice 1 C. pr. civ. Neîndeplinirea acestei obligații de către partea reclamantă are drept consecință respingerea cererii ca prematur formulată sau inadmisibilă în condițiile în care partea adversă înțelege să invoce neîndeplinirea obligație de către titularul cererii, practica judiciară acceptând ambele soluții enunțate. T. reglementat de dispozițiile invocate este instituit de legiuitor în cadrul procedurii speciale de soluționare a litigiilor în materie comercială și ca atare este de strictă interpretare și aplicare. În litigiile comerciale evaluabile în bani, reclamantul nu poate să sesizeze instanța decât dacă face dovada concilierii cu pârâtul sau dovada că de la data convocării în vederea concilierii au trecut 30 de zile, fără ca acesta să dea curs convocării. Rezultatul convocării se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți (art. 720 indice 1 alin. 4 C. proc. civ. ). Dispozițiile legale invocate de pârâta SC A. COM SRL au un caracter imperativ, nedovedirea de către reclamantă a înscrisului despre rezultatul concilierii impunând respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. De altfel, reclamanta a recunoscut faptul că nu a urmat procedura concilierii prealabile întrucât a considerat litigiul dedus judecății ca fiind unul de natură civilă, căruia nu-i erau aplicabile revederile art. 4 și 56 Cod comercial anterior abrogării lor dispuse în baza prev. Legii nr. 71/2011. Instanța a considerat că prevederile privind efectuarea concilierii prealabilesunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate de art.7201începând cu alineatul 2 și nu reprezintă condiții cerute imperios de lege. De altfel și practica recentă a Înaltei Curți de C. și Justiție (în cuprinsul { HYPERLINK "http://iccj.scj.ro/cautare.php?id=63893" o "hotarari judecatoresti" "_blank" |Înaltei Curți de C. și J. având ca obiect pretenții ) relevă faptul că, în ceea ce privește litigiile comerciale evaluabile în bani, prevederile art. 720′ alin. (1) C. proc. civ. referitoare la procedura concilierii prealabile, sunt obligatorii, însă, termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, precum și conținutul concret al înscrisurilor nu reprezintă condiții imperative cerute de lege, fiind doar recomandate de textul legal menționat, astfel că pretinsa nerespectare a unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai în situația în care partea dovedește o vătămare concretă. Prin Decizia nr. 559 din 7 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, și Curtea Constituțională a statuat ca prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit sa transpună in practica principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant in materie comerciala - si sa degreveze activitatea instanțelor de judecata. R. normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Fata de aceste rațiuni majore, condiționarea sesizării instanței de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o îngrădire a accesului liber la justiție, în accepțiunea prohibita de prevederile constituționale de referință, atâta vreme cat partea interesata poate sesiza instanța judecătorească cu cererea de chemare in judecata. Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat ca dispozițiile art. 7201din Codul de procedura civila sunt în concordanta cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare sau cu cele referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum si cu reglementările internaționale cuprinse in art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat intr-un termen rezonabil. Invocarea de către pârâtă a excepției s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 115 coroborate cu prev. art. 118 C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, în fațainstanței competentă material, susținerile reclamantei conform cărora s-ar impunerespingerea excepției invocate de pârâta SC A. COM SRL ca nefondată impunându- se a fi respinse în condițiile în care neîndeplinirea acestei obligații imperative prevăzute de lege se datorează culpei acesteia și interpretării eronate a naturii litigiului dedus judecății. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. reclamanta a fost obligată să-i achite pârâtei SC A. COM SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 24.868,62 lei ocazionate în toate fazele procesului, fiind în culpă procesuală. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta P. R. DEJ solicitând admiterea apelului și, în principal, anularea hotărârii atacate, judecarea În fond a procesului de față și În consecință admiterea acțiunii reclamantei; în subsidiar, solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta că hotărârea apelată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente: 1. Art. 720 ind. 1 alin. (1) din codul de procedură civilă atât la data înregistrării prezentei acțiuni - 26 aprilie 2007 - și anterior modificărilor aduse de L. 2., cât și la data pronunțării hotărârii atacate - 19 aprilie 2012 - prevedea in sarcina titularului cererii de chemare in judecată obligația de a incerca soluționarea litigiului prin conciliere directă inainte de introducerea cererii de chemare in judecată, in procesele și cererile in materie comercială evaluabile in bani. Astfel, la data introducerii acțiunii, adică 26 aprilie 2007, petitul principal al acțiunii reclamantei și cele subsidiare nu aveau caracter evaluabil in bani, având in vedere că doar la data de 10 decembrie 2008 a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 830 Decizia nr. 32/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit caracterul evaluabil în bani al cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute. Așadar, acțiunea reclamantei de constatare nulitate absolută nu are caracter evaluabil in bani, pentru că aplicarea unei decizii in interesul legii prin caracterul ei obligatoriu este supusă principiului neretroactivității, sens in care efectuarea concilierii directe nu i se poate imputa. 2. Curtea Constituțională in contextul controlului de constituționalitate al art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de A. din intreaga țară au stabilit caracterul imperativ al concilierii in litigiile comerciale având ca obiect plata unei sume de bani, găsind că .rațiunea concilierii prealabile este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretentiile de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și intr-un termen scurt". Mai mult, analizând practica judiciară in materie comercială se poate observa că aceste pretenții de natură bănească derivă din contracte comerciale încheiate intre reclamant și partea adversă. Așadar, o acțiune care are ca obiect principal constatarea nulității absolute a unui contract autentic de vânzare-cumpărare incheiat intre părțile adverse - dintre care Cosiliul Local Dej este o autoritate a administrației publice locale ca autoritate deliberativă - la care apelanta-reclamantă nici nu a fost parte, nu poate cădea sub incidenta art. 720 ind. 1 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 3. Consideră că instanța de fond in mod nelegal a respins acțiunea reclamantei "ca prematur formulată sau ca inadmisibilă" pentru că in prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind concilierea directă, deoarece cererea reclamantei cade sub reglementarea specială a OUC nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, care constituie temeiul juridic al acțiunii. A solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic arătat la petitul 1., fiind încheiat in frauda legii. Având in vedere specificul procedurilor de retrocedare, consideră că prevederile art. 720 indice 1 nu iși au aplicare, aceste prevederi având caracterul unor norme generale de drept comun, pentru litigiile comerciale evaluabile in bani. Dispozițiile inscrise in Codul de procedură civilă completează doar aceste proceduri speciale numai in măsura in care nu contravin reglementărilor din ele. 4. Instanța de fond, invocând practica recentă a ÎCCJ atrage atenția asupra caracterului imperativ al concilierii directe, referându-se la o D. care are ca obiect pretenții ("despăgubiri la care urmează să adauge TVA și dobânda comercială legală calculată din 1 octombrie 2005 și până la achitarea integrală a debitului principal, prima instanță reținând. in esență, că intre părți s-a incheiat o convenție privitoare la efectuarea lucrărilor de regularizare a albiei râului Iară, fiind contestată doar lungimea pe care reclamanta a făcut lucrări, calitatea și valoarea acestora"). Or, speța din prezenta cauză nici măcar nu se aseamănă cu cea dată mai inainte de exemplu. Totodată Tribunalul Comercial Cluj a înșirat rațiunile avute in vedere de legiuitor prin instituirea procedurii de conciliere ca fiind următoarele: - principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant in materie comercială; - degrevarea activității instanțelor de judecată; - o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești. Consideră în mod sigur și cert că aceste scopuri urmările de legiuitor nu s-ar fi putut și nu s-ar putea realiza în prezenta cauză. • Acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract autentic care nu îi este opozabil, fiind încheiat între pârâții SC A. Com S. și S. Român prin C. Local Dej, ea fiind un terț față de contractul de vânzare- cumpărare menționat, anulare acte subsecvente - contractele de ipotecă - incheiate între s.c. A. Com S. și CEC SA. S. C.-N., restabilire situație anterioară, radiere drept de proprietate și sarcini în CF; reînscrierea imobilului în favoarea S.ui Român, nici măcar în favoarea reclamantei. • Instanța de fond nu trebuia să piardă din vedere că unul dintre pârâți este o autoritate a administrației publice locale, or în domeniul retrocedărilor și a anulării contractelor de vânzare-cumpărare este de notorietate că nu există posibilitate pentru soluționarea pe calea înțelegerii a conflictului dintre părți. • După 5 ani de judecată, față de poziția exprimată de pârâți în prezentul dosar (întâmpinare, solicitarea de expertize tehnice judiciare, contestarea înscrierilor în C.F., apel, excepții, solicitarea suspendării judecății având în vedere promovarea unei acțiuni în rectificare C.F. la Judecătoria Dej) rezultă în mod neîndoielnic că rezolvarea pe cale amiabilă a pretențiilor reclamantei ar fi fost și este imposibilă. • Întocmai prin respingerea cererii reclamantei pentru lipsa procedurii de conciliere se împovărează activitatea instanțelor de judecată. Mai mult, trimiterea ei pentru efectuarea unei proceduri de conciliere constituie o soluție pur formală, de natură să conducă la tergiversarea judecății. 5. Doctrina și practica instanțelor superioare au statuat referitor la lipsa concilierii directe cum că: "În cazul în care creditorul introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun în materie comercială, după ce a epuizat procedura somației de plată nu se mai impune să efectueze incercarea de conciliere directă prealabilă cu debitorul său, scopul acestei încercări fiind deja atins. " Î. Curte de C. si Justiție stabilește că procedura concilierii directe este realizată și atunci când incercarea de conciliere cu cealaltă parte a îmbrăcat forma unei alte proceduri, cum ar fi cea a somației de plată (reglementată de O. de G. Nr. 5., procedură cu caracter litigios, având ca obiect recuperarea creanțelor certe, lichide și exigibile pe cale judecătorească). Cu alte cuvinte, Curtea statuează că dacă o cerere de chemare in judecată este precedată de introducerea de către reclamant impotriva aceluiași pârât a unei cereri privind emiterea unei somații de plată, aceasta din urmă va fi asimilată unei convocări la conciliere. Având în vedere cele arătate mai sus la acest punct 2., învederează și reamintește instanței, că încă din anul 2002 a început lupta cu autoritățile locale pentru respectarea legii, trimițând nenumărate cereri și notificări chiar și prin executor judecătoresc, pentru a opri vânzarea ilegală a spațiilor comerciale ce fac parte din imobilele ce au aparținut parohiei reclamantei. În anul 2004, fiind binecunoscute deja de către P. și C. Local al M. Dej toate solicitările reclamantei, a fost nevoită să pornească o acțiune pentru a obține excluderea de la vânzare în condițiile Legii nr. 550/2002 a mai multor spații comerciale, până la soluționarea cererilor de revendicare formulate în temeiul OUG nr. 94/2000 modificată și aprobată prin L. nr. 5.. În acest proces a fost inclus desigur și imobilul cu nr. top 159. S-a admis acțiunea reclamantei prin S. C. nr. 1. pronunțată de T. C. în dosarul nr. 8757/2003, hotărârea rămânând și irevocabilă. Desigur că nu vrea să afirme că a promovat o somație de plată față de pârâți, dar consideră că rațiunea urmărită în rândurile de mai sus referitor la somația de plată se poate aplica și în cazul său. 6. Înțelege să critice sentința atacată și referitor la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.868,62 lei, pe care le găsește exagerat de mari. Art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat. T. face referire și la "tabloul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă. Solicită instanței a ține seama de criteriile la care se referă art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, respectiv de valoarea pricinii, de munca depusă de avocat și de diligența profesională ținând seama de elemente ca: timpul și volumul de muncăsolicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura și dificultate a cazului; importanța intereselor în cauză; natura, obiectul, complexitatea și dificultate a cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii de puse de avocat; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante. Față de prețul de 119.000 lei din contractul de vânzare-cumpărare onorariul de avocat în sumă de 24.868,62 lei i se pare exagerat de mare. A. sumă s-a încasat în zilele de 8, 9, 10 februarie și 7, 8 aprilie 2010, se pare în baza aceluiași contract de asistență juridică, la declararea (9 februarie 2010) și după motivarea apelului (10 martie 2010). Reprezentantul SC A. Com S.R.L. nu a reprezentat partea la fond, care a durat 2 ani și 8 luni, iar de regulă onorariul de avocat este mai mic în căile de atac. Având în vedere că in apel, recurs și rejudecare au fost reluate de către intimata-pârâtă S. A. Com același excepții și apărări de fond, ținând cont de toate circumstanțele în care hotărârea atacată a fost dată, solicită să se reducă onorariul de avocat la plata căreia a fost obligată. Regulile de procedură instituite nu au fost prevăzute pentru a permite un exces al utilizării acestora, în detrimentul soluționării cauzei intr-un termen rezonabil așa cum prevede art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează că procesele vor fi soluționate in termen rezonabil. Acțiunea reclamantei fiind înregistrată la data de 26 aprilie 2007, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pronunțându-se pe excepția invocată de S. A. Com fără a aplica corect legea, fără a cerceta și analiza circumstanțele reale din prezenta cauză. În drept s-au invocat prevederile legale de mai sus, art. 292, 295, 296, 297 alin. (1) C.pr.civ. Pârâta intimată SC A. Com SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată )filele14- 17). Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: C. de atac formulată vizează exclusiv soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, procedură obligatorie potrivit art. 720 indice 1 C.p.c. pe care prima instanță a considerat-o neîndeplinită corespunzător. Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Scopul acestei proceduri îl reprezintă, evident, soluționarea amiabilă a litigiului. Un prim aspect relevant în soluționarea acestei excepții îl constituie faptul că T. S. C. a fost investit cu soluționarea acțiunii ca urmare a casării, de către Curtea de A. C., a sentinței civile nr. 796/(...) a T. C. și a trimiterii spre judecare, în primă instanță, către instanța specializată în materie comercială. În acest context, Curtea constată că natura comercială a litigiului nu era una evidentă pentru reclamantă, astfel încât nerespectarea riguroasă a textului enunțat nu este imputabilă părții. Astfel, litigiul a fost demarat ca fiind unul de natură civilă, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată și soluționată inițial de către Tribunalul Cluj,care nu a contestat caracterul civil al cauzei. Doar în apel Curtea de A. C. a stabilit natura comercială a cauzei în urma concluziilor contradictorii ale părților cu privire la acest aspect. Trebuie remarcat în acest context faptul că pârâta SC A. Com SRL a invocat natura comercială a cauzei doar în calea de atac declarată și doar după ce soluția de primă instanță i-a fost defavorabilă. În concluzie, natura comercială a raportului juridic dintre părți nu a fost una evidentă, ci dimpotrivă, a fost stabilită în mod legal și temeinic doar de către instanța de apel. Mai mult, natura comercială a fost invocată de către apelantă doar în momentul în care a apărut interesul pentru aceasta de a desființa o sentință defavorabilă, atitudine situată pe tărâmul abuzului de drept procesual. În întâmpinarea depusă în dosarul T. C. nu există nici o referire cu privire la acest aspect. În baza tuturor acestor aspecte enunțate Curtea concluzionează că nu poate fi imputată reclamantei neefectuarea procedurii prealabile de conciliere specifice dreptului comercial, în condițiile în care natura comercială a cauzei a fost stabilită doar de către instanța de apel. Pe de altă parte, obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulității absolute a unor contracte, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Or, constatarea nulității absolute a unui act juridic nu poate fi făcută decât de instanța de judecată, astfel încât scopul concilierii în asemenea situații, respectiv cel al soluționării amiabile a litigiului și al degrevării instanțelor de judecată, nici nu poate fi atins. De altfel, și în prezent pârâții se opun admiterii cererii de chemare în judecată, astfel încât este evident că trimiterea părților la conciliere este una doar formală, și din acest punct de vedere sortită eșecului. În consecință nu se poate reține apelantei vreo culpă sau inacțiune, iar orice altă interpretare a dispozițiilor art. 720 indice 1 C.p.c. ar echivala cu denaturarea instituției procedurii prealabile de conciliere și transformarea acesteia într-o piedică a liberului acces la justiție, contrar intenției legiuitorului. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.p.c. instanța va admite apelul declarat de reclamanta P. R. DEJ împotriva sentinței civile nr. 1934 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată pe fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de P. R. DEJ împotriva sentinței civile nr.1934 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...), pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 6 ex./(...). Jud.fond: C. Cengher
| ← Decizia comercială nr. 163/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5485/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
