Decizia comercială nr. 163/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 163/2012

Ședința din data de 19 noiembrie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE : A. M. C.

JUDECĂTOR : M. S.

GREFIER : V. D.

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul formulat de reclamanta SC M. P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 2750 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu intimatul C. LOCAL AL M. C. - N. PRIN P. și M. C.-N. PRIN P., având ca obiect reziliere contract.

În data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei

SC M. P. I. S., trimise prin fax.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.2750 din 21 iunie 2012 pronunțată de T. S. C. în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta SC M. P. I. S., împotriva pârâtului M. C.-N., și cererea formulată împotriva pârâtului C. LOCAL AL M. C.-N., ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință.

A fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul M. C.-

N. împotriva reclamantei SC M. P. I. S. și în consecință s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 291/(...) încheiat între reclamantă și pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. și evacuarea pârâtei din spațiul situat în C.-N., str. G., nr. 28.

A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtului M. C.-N. suma în cuantum de 159.500 lei cu titlu de cotă de asociere pe perioada 1 octombrie 2008-28 februarie 2011, indexabilă cu rata inflației și în continuarea, la plata cotei de asociere lunare în cuantum de 5.500 lei până la predarea spațiului.

A fost respinsă cererea formulată de pârâtul M. C.-N. având ca obiect obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între reclamantă și pârât s-a încheiat la dat de (...) un contract de asociere înregistrat sub nr. 291, depus la dosar în copie xerox la filele 7 -10, al cărui obiect îl constituia asocierea în participațiune a celor două părți în vederea exploatării spațiului situat în C.- N., str. G. nr. 28 în suprafață de 165,35 mp și 1380 mp curte aferentă, pentru derularea unor activități turistice.

Spațiul era adus în asociere de pârât, obligațiile acestuia, conform clauzei contractuale inserate la art. 3, fiind de a-l pune la dispoziția asociatului liber de sarcini, de a-l preda și de a depune „toată diligența pe lângă organul local despecialitate în vederea asigurării iluminatului public, a furnizării apei și energiei termice";.

Reclamanta se obliga, în schimb, să execute lucrările de reparații necesare amenajării spațiului pe cheltuială proprie, fără pretenții de compensare a chiriei cu contravaloarea reparațiilor (art. 4 lit. b), precum și să vireze până cel târziu în data de 20 a lunii următoare, cota de asociere în cuantum de 5.500 lei/lună, indexabilă lunar cu rata inflației, cota fiind datorată începând cu data menționată în procesul verbal de predare primire a spațiului (lit. h). Totodată, reclamanta se obliga să obțină avizele și autorizațiile necesare desfășurării activității.

Deși reclamanta susține că a încheiat cu pârâtul un contract de închiriere

și nu de asociere în participațiune instanța consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât din cuprinsul clauzelor inserate în cuprinsul său reiese faptul că ambele părți au convenit să contribuie cu bunuri și respectiv servicii, în vederea exercitării în comun a unor activități comerciale cu scopul de a obține un profit ce urma să fie împărțit conform convenției lor.

Contractul are un caracter sinalagmatic ce dă naștere la obligații în sarcina ambelor părți, asociatul administrator, respectiv reclamanta având obligația de a săvârși fapte de comerț specifice obiectului său de activitate, de a plăti asociatului o cotă parte din beneficiile obținute, de a restitui aportul adus de asociatul participant, la încetarea asocierii, în timp ce asociatului participant, în speță pârâtul, avea obligația de a aduce miza socială, aportul său la constituirea asocierii.

Din dispozițiile art. 254 Cod comercial rezultă că este de esența contractului constituirea unei mize ca suport material pentru săvârșirea de acte de comerț, miza producătoare de beneficii. În considerarea acestui aport, asociatul participant participă la beneficiile operațiunii.

Faptul că la încheierea contractului părțile nu cunosc cuantumul valoric al beneficiului sau pierderii, nu transformă acest contract dintr-un contract comutativ în unul aleatoriu. Întinderea beneficiului sau pierderii nu depinde de hazard, fiind determinată, de regulă, procentual la încheierea contractului iar în lipsă se prezumă a fi proporțională cu aportul adus, fiind condiționată de priceperea și de cunoștințele asociatului administrator, de încrederea de care acesta se bucură.

În speță, încheierea contactului de asociere s-a făcut după discutarea cererii reclamantului în cadrul unei ședințe a consiliului local,conform Hotărârii nr. 407/2004, în considerarea persoanei asociatului participant care avea în obiectul său de activitate activități hoteliere, contractul având un caracterintuituu personae, caracter ce decurge din ideea că o persoană încredințează capitalul său unei persoane cunoscute, în considerarea aptitudinilor și cunoștințelor sale, în considerarea încrederii în aceea persoană. Ori, în speță reclamanta ca asociat participant avea obligați de a desfășura activitatea de exploatare a spațiului fiindu-i interzisă încheierea unui alt contact de asociere, transferul sau cesionarea drepturilor dobândite prin contract altor persoane fizice sau juridice fără acordul scris al consiliului local.

Părțile au menționat faptul că prevederile contractului de asociere nu pot fi interpretate ca dând naștere unui tip de persoană juridică, ca în situația contractului de societate de exemplu, pentru a exclude necesitatea îndeplinirii unor formalități de constituire în afara contractului (art.12) pentru a fi exclusă orice confuzie cu altă formă de asociere.

Din cuprinsul acestor clauze contractuale rezultă faptul că intenția părților nu a fost de a încheia un contract de închiriere așa cum susține reclamanta în unele dintre situațiile supuse analizei instanței, ci de asociere în participațiuneconform art. 251 Cod comercial, scopul pentru care s-a încheiat convenția fiind ca ambele părți să obțină beneficii.

Totodată instanța a considerat că, susținerile reclamantei conform cărora încheierea contractului s-a făcut cu menționarea denumirii contractului ca fiind asociere pentru a nu beneficia de posibilitatea de achiziționare prin negociere directă a spațiului, se impun a fi înlăturate ca pur speculative atâta timp cât partea a formulat mai multe cereri adresate pârâtului de achiziționare a spațiului în temeiul dispozițiilor art.550/2001, prin negociere directă.

Referitor la susținerile reclamantei conform cărora pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nu i-a pus la dispoziție spațiul dotat cu utilități instanța a reținut că în cuprinsul art. 3 lit. d din convenția în litigiu, pârâtul s-a obligat să depună toată diligența în vederea asigurării utilităților, fără însă a-și asuma o obligație de rezultat în condițiile în care asociatul participant avea obligația de a executa lucrările de reparații necesare amenajării spațiului pentru exploatare conform obiectului contractului, pe propria cheltuială.

În plus, reclamanta avea cunoștință de starea imobilului la data preluării, intenția manifestată de aceasta la data de (...) prin cererea adresată pârâtului fiind cea de achiziționare a spațiului, în temeiul dispozițiilor L. nr. 550/2001

(f.14). De altfel, reclamanta a semnat la data de (...), fără obiecțiuni, procesul verbal de predare primire pentru imobilul în litigiu adus ca aport de către pârât în asociere, fără a face vreo mențiune referitoare la faptul că imobilul nu este dotat cu utilitățile necesare desfășurării activității prevăzute în obiectul contractului de asociere nr. 291/(...).

De altfel, din probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei precum și din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către pârât, instanța reține că imobilul situat în str. G. nr. 28 avea, la data preluării utilitățile, împrejurare ce rezultă atât din semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal de predare primire (f. 42) cât și din cuprinsul adresei nr. 379/5155/(...) comunicate instanței de C. de Apă S. SA la solicitarea instanței, conform căreia titularul contractului de furnizare a apei pentru imobilul menționat, în perioada 2004 -

(...) a fost SCC I. SA (f.177).

F.a energiei electrice și a gazului metan la aceeași adresă administrativă rezultă și din informațiile comunicate instanței de A. de F. a E. E. C. ( f.203) și E.ON Energie România SA ( f.213 ) ambii furnizori confirmând faptul că SC I. Societate Cooperatistă pe A. SA este titularul contractelor, astfel cum aceasta i-a comunicat pârâtului.

Existența utilităților odată confirmată nu poate acredita ideea avansată de reclamantă conform căreia pârâtul nu și-a îndeplinit obligați de a-i asigura utilitățile chiar și în condițiile în care reclamanta trebuia să facă demersuri pentru a asigura spațiului utilitățile necesar desfășurării activității specifice unui complex hotelier, activitate asumată contractual.

De altfel, reclamanta era comerciant profesionist și în această calitate trebuia să depună diligențe minime pentru a cunoaște în concret obligațiile pe care și le-a asumat și starea reală a construcției pentru a derula o activitate hotelieră, nefiind plauzibilă situația pe care aceasta a încercat să o reliefeze legată de neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract de pârât.

Reclamanta nu a făcut dovada că a formulat cerere către furnizorii de utilități pentru furnizarea acestora și nici dovada unui eventual refuz de a încheia contracte de furnizare pentru spațiul ce a făcut obiectul asocierii, susținând inexistența utilităților și neîndeplinirea obligațiilor coasociatului.

În cuprinsul procesului verbal de predare primire încheiat de părți la momentul predării spațiului adus în asociere în baza contractului în litigiu, s-amenționat, de altfel, existența unui litigiu în instanță între consiliul local, în calitate de proprietar și societatea cooperatistă pentru supraedificatul de 434 mp.

A. litigiu a facut obiectul dosarului nr. 1. aflat pe rolul J. C.-N., reclamanta fiind parte litigantă formulând inițial o cerere de intervenție în interes propriu, la data de (...), pentru ca ulterior să formuleze cerere neconvențională prin care a solicitat instanței să constate că statul român este proprietarul tuturor construcțiilor și al terenului aferent acestuia situate în C.-N., str. G., nr. 28, în administrarea C.ui Local al municipiului C.-N., cerându-se și rectificarea cărții funciare și obligarea consiliului să îi predea toate construcțiile si terenul aferent conform HCL nr. 407/(...), hotărâre ce a stat la baza încheierii contractului de asociere în participațiune.

Se impune a se preciza faptul că în cuprinsul procesului verbal de predare- primire încheiat în baza contractului de asociere în participațiune nr. 201/(...) părțile au menționat faptul că ceea ce se predă este clădirea în suprafață de

165,35 mp precum și terenul liber de construcții aferent clădirilor ce face obiectul asocierii. În cuprinsul aceluiași proces verbal s-a menționat despre existența litigiului dintre consiliul local și societatea cooperatistă, litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra construcției în suprafață de 434 mp construită de SC I. SA astfel încât nu se poate reține faptul că toate construcțiile situate administrativ pe strada G. nr. 28 ar fi facut obiectul contractului de asociere și nici terenul aferent ci doar cel liber de construcții și ". cladirilor ce face obiectul asocierii";.

I. a reținut că reclamanta a solicitat ulterior formulării cererii de achiziționare a spațiului în condițiile legii nr.5. o cerere de predare integrala a construcțiilor (adresa nr. 59201/ 451/(...)) pentru care s-a încheiat contractul de asociere, solicitându-se totodată și asigurarea accesului la utilități. A. cerere a fost formulată după trecerea unui an de la data încheierii convenției dintre părțile litigante, în condițiile în care reclamanta a semnat procesul verbal de predare- primire a spațiului la data de (...), fară obiecțiuni.

I. a apreciat că atitudinea de care a dat dovadă reclamanta ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune, solicitările adresate partenerului contractual după preluarea imobilului prin procesul verbal de predare-primire din (...) semnat fără obiecțiuni și adresa în conformitate cu care se solicita cocontractantului reducerea cotei de asociere pe care s-a obligat să o achite lunar pentru ca ulterior să renunțe la solicitarea sa, denotă faptul că reclamanta a acceptat la acea dată condițiile concrete în care se derulau raporturile contractuale. S-a acceptat implicit și faptul că a avut loc o diminuare a suprafeței de teren inițial prevăzută în contractul de asociere, fiind acceptată și plata cotei de asociere de 5500 lei, indexabilă cu rata inflației, astfel cum parțile au stabilit inițial.

Că este așa rezultă și din împrejurarea că reclamanta a achitat cota de asociere începând cu data încheierii contractului și până la data de (...), aspect susținut de către pârât și recunoscut de reclamantă prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat cu pârâtul, susținând că acesta nu și-a executat obligațiile asumate prin convenția sinalagmatică înregistrată sub nr. 219/(...), susținând în concret că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a face, de a depune diligențe necesare pentru ca reclamanta să aibă acces la utilități și că nu a predat întregul imobil ce a făcut obiectul contractului.

Pentru considerentele mai sus expuse însa, instanța a apreciat că susținerile reclamantei nu pot fi reținute.

De altfel, rezilierea nu poate fi dispusă nici pentru considerentele ce urmează sa fie enunțate în cele ce urmează.

Conform prevederilor art. 1020, 1021 C. Civ. rezoluțiunea contractului este sancțiunea neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactiva a acestuia și repunerea părților în situația anterioară, în tip ce rezilierea contractului se aplică în cazul contractelor cu execuție succesivă, cum este și cazul contractului între cele două părți în litigiu, distincția între cele două sancțiuni constând în aceea că rezilierea desființează contractul pentru viitor, ex nunc, lăsând neatinse prestațiile succesive executate anterior intervenției sancțiunii.

În afara aceste deosebiri între reziliere și rezoluțiune, rezilierii îi sunt aplicabile toate condițiile și regulile pe care trebuie să le întrunească o acțiune în rezoluțiune, temeiul juridic, caracterul judiciar, condițiile de admisibilitate și pactele comisorii.

Acțiunea în rezilierea contractului poate fi intentată ca și acțiunea în rezoluțiune numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul. În caz contrar, ar însemna să i se acorde o cale nejustificată de a se desprinde de raportul juridic, contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o înfrângere a principiului obligativitații contractelor.

Condițiile de admisibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o acțiune în reziliere sunt neexecutarea de catre una dintre părți a obligațiilor ce îi revin, neexecutare ce poate fi chiar și parțială, caz în care partea din obligație neexecutată trebuie să fie considerata esențiala la încheierea contractului, revenind instanței judecătorești dreptul de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parțială justifică rezilierea contractului; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.

Reclamanta a invocat în motivarea cererii introductive neexecutarea contractului de către pârât solicitând, pe cale de consecință, rezilierea convenției în condițiile prev. de art. 1020 și 1021 C. fără însă a face dovada faptului că și-a îndeplinit propriile obligații asumate contractual, obligația de plată a cotei de asociere fiind cea esențială.

I. a considerat că reclamanta nu a avut o poziție consecventă cu privire la modul de derulare a contractului încheiat cu pârâtul. Pe parcursul perioadei derulate de la data încheierii acestuia, starea de pasivitate în care a stat pârâta, în perioada ulterioară încheierii procesului verbal de predare primire a spațiului, (...), și plata cotei de asociere, inclusiv cea aferentă lunii august 2009, în condițiile în care starea de fapt în ceea ce privește imobilul pus la dispoziție de pârât nu s-a modificat, dovedește o acceptare tacită a condițiilor de derulare a contractului, interesul reclamantei fiind de achiziționare a spațiului în baza dispozițiilor L. nr. 5..

La data de 20 august 2010 reclamanta l-a notificat din nou pe pârât, după aproximativ 5 ani în care doar pârâtul a notificat-o în repetate rânduri să-i achite cota de asociere stabilită contractual, solicitând organizarea unei întâlniri pentru stabilirea pe cale amiabilă, a modului de desfășurare în continuare a contractului și de recuperare a pagubelor pentru imposibilitatea de utilizare a spațiului comercial (f. 17).

Ulterior, la data de (...), după trei întâlniri ale părților, menționate în cuprinsul notificării depuse la dosar la fila 16, reclamanta i-a solicitat pârâtului o nouă întrevedere în același scop, propunerea formulată fiind aceea de a achiziționa bunul închiriat în temeiul L. nr. 5. și de a se compensa chiria pretins achitată pentru spațiul neutilizat cu o parte din prețul datorat pentru imobil.

Pârâtul a menționat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, că cererea formulată de reclamantă în condițiile L. 5. nu era admisibilă prin negociere directă, întrucât la data intrării în vigoare a actului normativ invocat nu exista un contract valabil încheiat, și în plus, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, indiferent de natura acestuia.

Pârâtul a depus la dosar notificări adresate reclamantei la data de (...), (...),

(...), (...) și (...) (f. 53-68) prin intermediul cărora aceasta era somată să-și achite debitele restante rezultate din derularea contractului de asociere în participațiune încheiat la data de (...), partea fiind invitată și la conciliere prealabilă în condițiile prev. de art. 720 indice 1 C.pr.civ. fără însă a da curs acestor invitații.

În convenția încheiată între cele două părți litigante, nu a fost inserat un pact comisoriu de gradul III sau IV care să-i confere reclamantei dreptul de rezoluțiune unilaterală a contractului în condițiile prev. de art. 1020 și 20121 C., încetarea putând interveni însă prin acordul părților. Pe de altă parte, în favoarea pârâtului a fost inserată o clauză ce-i permitea rezilierea contractului de plin drept, fără punere în întârziere și fără intervenția instanței în situația în care reclamanta nu-și îndeplinea, timp de trei luni consecutiv, obligația de plată a cotei de asociere indexată cu rata inflației (art. 8 lit. f teza finală).

În cazul în speță, tribunalul a considerat că cererea formulată de reclamantă având ca obiect rezilierea contractului de asociere în participațiune se impune a fi respinsă, întrucât partea nu este îndreptățită să formuleze o astfel de cerere motivat pe faptul că nu și-a executat obligatiile stabilite contractual decât în parte, nefacând dovada achitării cotei de asociere în participațiune ulterior datei de (...), aspect recunoscut în cuprinsul întampinării formulate împotriva cererii reconvenționale.

Pentru a fi admisibilă cererea reclamantei, aceasta era obligată să facă dovada faptului că și-a îndeplinit obligațiile proprii asumate prin contractul de asociere, condiție necesar a fi îndeplinită chiar și în situația în care s-ar accepta ideea acreditată de parte conform căreia părțile ar fi încheiat un contract de închiriere.

Sarcina probei incumbă părții care face o propunere în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C., instanța apreciind că în cauză, aceasta nu și-a executat propriile obligații, neîndeplinirea obligațiilor de plata fiind recunoscută în mod neechivoc. Reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații și a stat în pasivitate începând cu data încheierii procesului verbal de predare-primire, achitând o perioadă cota de asociere până în (...), refuzând ulterior îndeplinirea acestei obligații, reluând abia în anul 2010, în urma notificării trimise de pârât, propriile solicitări de a achiziționa bunul închiriat în temeiul legii nr. 5. și compensarea unei părți din preț cu cota de asociere neachitată.

Cererea formulată de reclamantă de a se dispune rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat cu C. Local al municipiului C.-N. a fost pe cale de consecință respinsă ca nefondată, respingându-se și pretențiile precizate, având ca obiect plata unor daune compensatorii în cuantum de 521.686, 63 lei, reprezentând cota de asociere pretinsă de pârât în baza înștiințării de plată nr.

18362/(...) și cotă de asociere achitată în cursul anului 2008. În plus, solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 441.335, 38 lei, reprezentând cota de asociere pretinsă de pârât printr-o înștiințare de plată nu poate fi admisă și pentru motivul că despagubirile pe care ar fi îndreptățită partea să le solicite, în situația în care s-ar admite cererea de reziliere a contractului formulată de aceasta, s-ar impune a fi dovedite prin raportare la cota parte din profit ce îi revenea reclamantei nefiind menționat în cuprinsul contractului faptul că ambele părți au aceeași cotă de participare la profit. În aceasta situație, despăgubirea pe care o solicită reclamanta nu poate fi identicăcu cea solicitată de către pârât, putând fi eventual stabilită proporțional cu raportul adus în asociere de către asociatul administrator, aport ce nu a fost însă dovedit.

Pe de altă parte, în ceea ce privește suma de 80.351,25 lei solicitată de reclamantă cu titlul de despăgubiri, sumă ce reprezintă cota de asociere achitată aferent anului 2008, instanța a avut în vedere faptul că cererea este inadmisibilă întrucât în situația rezilierii contractului, prestațiile executate rămân definitiv executate, neexistând o justificare legală pentru restituirea lor, efectele desființării contractului operând doar pentru viitor.

Respingerea acestor pretenții are la bază respectarea principiului accesorium sequitur principalae, în urma respingerii cererii principale respingându-se și cererea formulată în petitul accesoriu nefiind dovedit faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu cauzat de pârât. Cu respectarea aceluiași principiu, a fost respinsă și cererea având ca obiect plata dobânzii legale aferentă debitului principal.

Împotriva acestei soluții au declarat apel M. C.-N. prin P. și S. M. P. I.

S.

Prin recursul declarat de M. C.-N. se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, calcularea până la data plății efective cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, criticând temeinicia și legalitatea sentinței recurate.

Prin apelul declarat de S. M. P. I. S. a solicitat admiterea apelului șianularea în totalitata a hotărarii atacate, admiterea cererii de chemare in judecată așa cum a fost formulată și precizată , respingerea cererii reconventionale formulată de M. C.-N. Și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel reprezentând taxa de timbru și onorariu expert.

În motivare se arată că de mai multe ori a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, iar până la data de (...) a și achitat cota de asociere către pârât dar fără a putea folosi spațiul. A achitat cota de asociere în ideea că în anul 2005 a formulat către pârât o cerere prin care solicita să i se vândă spațiul care face obiectul contractului prin negociere directă, iar ulterior a primit un răspuns prin care i se comunica că cererea a fost trimisă spre soluționare comisiei de aplicare a L. nr. 5.. Ulterior acestui răspuns nu a mai primit nici o comunicare iar începând cu luna ianuarie 2009 nu a mai înțeles să achite cota de asociere. În cursul anului 2010 a încercat de mai multe ori să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, iar începând cu luna august 2010 și până la data introducerii acțiunii în instanță a avut cel puțin 3 intâlniri cu Directorul Direcției de P. al M. - D-na A. I., dar nu s-a ajuns la nici un rezultat asupra discuțiilor pentru că pârâtul dorea să obțină cât mai mult din această asociere, dar să nu ofere nimic în schimb.

Vazând că nu reușeste să soluționeze pe cale amiabilă litigiul a apelat la instanță și a formualt cererea de chemare în judecată, care după administrarea unui probatoriu destul de vast a fost respinsă de T. S. C. dar în schimb a admis cererea reconvențională, pentru care nu s-a administrat nici o probă în instanță și care nici măcar nu a fost susținută în instanță. Îi miră faptul cum la un asemenea litigiu nu s-a prezentat niciodată vreun reprezentant la pârâtului, dar în același timp instanța văzând dezinteresul total față de cauză a părătului a respins cererea apelantei și a admis cererea reconvențională.

Soluția instanței de fond este total nelegală și netemneinică.

1. Așa cum rezultă din contractul încheiat intre părți, acesta a fost un contract de asociere.

Apelanta a arătat că practic, între aceasta și pârât s-a încheiat un contract veritabil de închiriere de spațiu comercial, dar pârâtul a dorit să denumim acestcontract ca și contract de asociere, pentru ca pe viitor să nu se poată prevala de acest contract pentru a putea solicita cumpărarea spațiului în temeiul L. nr. 5. prin negociere directă, ci cumpărarea acestui spațiu să se facă doar prin licitație. A. aspect nu l-a formulat ca și o apărare în cauză așa cum susține instanța, pentru că dacă o formula ca și o apărare, petitele acțiunii trebuia să sune altfel decât cele existente în cerere, ci a încercat să arate profilul moral al pârâtului în relația cu apelanta, adică intențiile acestuia chiar de la începutul relației contractuale. D. totuși instanța de fond a abordat această problemă în motivarea hotărârii, a răspuns și acestei provocări. Contractul de asociere a fost încheiat în temeiul A. 251 și urm. C. Comn. specificându-se clar în contract la A. 17 că prevederile A. 254 C. Com, nu sunt aplicabile.

Analizând susținerea apelantei și a instanței în ceea ce privește natura juridică a contractului prin prisma prevederilor art. 251 C. Com., care spune: « o asociațiune în participatiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societății o participațiune în beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operațiuni ... », Din acest text de lege se deduc clar câteva condiții esentiale ale contractului de asociere care în contractul care face obiectul prezentului dosar nu există. Într-un asmenea contract părțile sunt pe poziție de egalitate și participă atât la beneficii cât și la pierderi, ori prin contractul dedus judecății se stabilește clar o obligației lunară În sarcina apelantei de a achita o cotă de asociere ( mai bine zis o chirie) către pârât, fără că acesta să participe și la pierderile asocierii. Mai mult decât atât asocierea presupune și o evidență contabilă a operațiunilor din cadrul asocierii separată și o administrare separată a asocierii cu stabilirea unor clauze clare în contractul de asociere în acest sens ori din acest punct de vedere și studiind atent structura contractului se poate trage clar concluzia că acesta este un contract veritabil de închiriere și nu de asociere. A. discuții erau utile în situația în care obiectul cererii apelantei era de calificare a contractului și de obligare de a face in baza L. nr.5. dar apelanta nu a formualt o asemenea cerere ci doar prin motivele de apel a dorit să dea o replică sustinerilor făcute de instanța de fond în ceea ce privește natura juridică a contractului. Natura juridică a unui contract este dată nu de denumirea acestuia ci de clauzele care sunt cuprinse in contract.

Analizand hotărârca atacată se poate observa chiar din momentul inceperii concluziilor de către instanta de fond că părțile au fost trarate inegal în aprecierea probațiunii și a starii de fapt de drept. Î. cu pagina 9 din hotărâre instanta de fond incepe să analizeze speta dedusă judecății și probațiunea administrată in cauză și din start manifestă o părere total in favoarea pârâtului prin expunerea unor concluzii referitoare la speță.

I. constată existenta contractului a obiectului acestui contract și a obligatiilor stabilire în contract pentru părți enumerând doar acele obligații care sunt favorabile pârâtului. A. se arată că parâtul trebuia să pună la dispoziția apelantei spațiul liber de sarcini și să facă diligentele pe lângă organul de specialitate in vederea asigurării iluminatului fumizării apei și energiei electrice. iar apelanta trebuia să executăm reparații și să exploateze spațiul.

Conform A. 2 din contractul de asociere spatiul s-a predat pentru desfășurarea de activitătii turistice ori așa cum rezultă din actele de la dosar. acest spatiu era impropriu pentru defăsurarea unor asemenea activităti, iar pârâtul cunostea acest aspect. Pe lângă acest fapt obligațiile pârâtului nu se rezurnau doar în predarea spațiului dar și la indeplinirea obligatiilor prevăzurte la art.3 lit.c și d din contract. așa cum acestea au fost stabilite prin contract. . cunoștea că imobilul nu este conectat la uitilităti încă de la data incheicrii contractului cu apelanta . Faptul că spatiul nu a fost conectat la utilități rezultă din procesul-verbal de predare primire incheiat la data de (...) când s-a predatspațiul către pârât din adresele comunicate de furnizorii de utilităti din expertiza tehnică executată în cauză acte pe care instanța le-a neglijat sau interpretat intr- un mod aparte în această speță. Pârâtul în calitate de proprietar trebuia să obțină avizele și autorizaiiile necesare pentru conectarea imobilului la utilirăti obligație pe care trebuia să o îndeplinească prin organe le de specialitate conform prevederilor contractuale.

Un alt aspect legat de modul cum instanța de fond a apreciat contractul și clauzele acestuia este cel referitor la obiectul contractului. cităm : « Obiectul prezentului contract ... Spațiului situat în C.-N., Str G. nr.28 în suprafață de

165,35 mp și 1380 mp curte aferentă….";

Apelanta a arătat CCL după incheierea contractului a incheiat și un procesul verbal de predare-primire a spațiului in data de (...) adică la un an și o lună de la semnarea contractului. Nu a cunoscut care sunt problemele legate de acest spatiu nici cu ocazia încheierii contractului și nici cu ocazia încheierii procesului-verbal de predare-primire. In care s-a mentionat faptul că există un litigiu cu actualul utilizator al spatiului dar problemele prezentare de pârât prin mandatarii săi erau mult mai complexe decât au fost prezentate. Complexitatea problemelor legate de spațiul și terenul care face obiectul prezentului contract se deduc din corespondența purtată de pârât și proprietarul unei părți din contract la aflată la adresa administrativă.

Din procesul-verbal încheiat cu ocazia predării spatiului rezulta cu certitudine ca apelantei trebuia sa i se predea întreg terenul cât și constructiile existente pe teren aflate la adresa mai sus enunțată arătându-se în procesul- verbal doar faptul ca între pârât și societatea I. S. în calitate de pretins proprietar al supraedificatului există un litigiu.

Tot din dosarul acvirat se constata încă o dată faptul ca pârâtul nu a avut niciodată utilități asigurate la clădirile aflate la adresa administrativa C.-N., Str. G. nr. 28. jud. C. decât cele aparținând tertului I.. deoarece prin autorizația de construcție emisa în favoarea tertului societatea I. se stabileste ca aceasta va executa și lucrari de branșamente la utilităti. C. este că branșamentele al utilităti există doar la imobilul proprietatea acestui tert și nu și la imobilul care a fost dat în folosinta apelantei. Asemenea branșamente nu pot fi demonstrate prin deducții ale instanței pe baza unor fotografii depuse la dosar de către pârâți mai ales ca pe acele fotografii sunt contoarele care aparțin terțului dar care sunt amplasate pe cladirea data în folosința apelantei Pentru a se bransa la acele rețele este necesar sa se întocmească niște proiecte obținerea unor avize și autorizații care erau obligații clare stabilite în sarcina proprietarului conform prevederilor art. 3 lit C din contractul de asociere.

Verificând mai atent actele din dosarul acvirat se poate constata ca deși apelantei i s-a dat în folosința prin contractul de asociere 1380 mp teren. în realitate suprafața de teren care ar ti putut utilizata de aceasta a fi fost de aproximativ 600 rnp. adică mai puțin de jumătate și aceiasi problema este și cu construcția.

Așa cum rezulta din cererea de chemare în judecata apelanta a solicitat rezilierea contractului de asociere din vina pârâtului pentru faptul că acesta nu

și-a respectat obligațiile contractuale de a asigura utilităti la spatiul dat în utilizarea acesteia prin contractul de asociere dar și pentru nepredarea integrală a spatiului care a fost reclamată incă prin adresa nr. 59201/45/(...). Din analiza atentă a probatoriului administrat în cauza rezultă ca pârâtul nu și-a îndeplinit nici o obligație asumată prin contract decât parțial cea de predare a spațiului.

I. trebuia sa constate îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor parâtului prin analiza tuturor obligațiilor stabilite în sarcina acestuia și nu doar prinanaliza obligatiilor stabilite la art. 3 lit D din contract. Obligațiile asumate la lit D erau strâns legate de obligatiile asumare la lit C, A și B din contract.

3. Așa cum a arătat mai sus neglijând probele de la dosar instanța constată că la data încheierii contractului și preluarii spațiului utilitătile existau la spațiul preluat de apeșantă deoarece procesul-verbal de predare-primire a fost semnat fără obiectiuni, iar din adresa nr. 379/5I55/(...) comunicată instanței. C. de Apă S. SA rezultă ca imobilul din Str. G. nr. 28 este conectat la apa și că există contract de fumizare. Mai reține instanța că practica pe piața din C. este ca se pot utiliza utilităti și fără a se încheia contracte în acest sens și ca dintr-o adresa comunicată de S. I. S. către pârât rezultă că la adresa din G. nr. 28 există utilități doar că apelanta nu a formulat nici o cerere pentru a avea acces la utilităti. A. constatari și concluzii ale instanței întăresc teza susținută mai sus de apelantă și o stare de fapt necontestată de aceasta niciodată. La adresa administrativă din C.-N. Str. G. nr. 28 există utilități conectate ( apă. gaz și curent). dar acestea apartin exclusiv S. I. S.A .Pentru a se putea conecta la aceste bransamente trebuie obtinut acordul proprietarului branșarnentului și inaintată o cerere de către proprietarul imobilui care doreste efectuarea branșamentului la furnizorul de urilități. E. la aceste obligații se referă art.3 li C și D din contractul de asocicre pârâtul trcbuia să obtină prin organul de specialitate acordul de la proprietarul brasamcntului, adică de la S.C I. S.A .. de acces la branșament și ulterior să obțină avizele și autorizațiile necesare executării branșamnetului. Pentru executarea fiecărui brașament în parte este nevoie de obținerea unei autorizații de construcție, și care era în sarcina exclusivă a pârâtului.

C. clară referitor la această motivare a instanței este că aceasta doar pe baza unor interpretări propriii și a neglijării actelor de la dosar și a clauzelor din contract a constata greșit că imobilul predat apelantei avea bramșamente la utilități în anul 2005, când a fost predat acesteia.

Nu apelanta trebuia să formuleze cerere către furnizorii de utilități pentru a obține un eventual refuz din partea acestora, așa cum susține instanța, pentru că situația era foarte clară și era cunoscută de către pârât, ci acesta la solicitarea formulată de apelantă încă în lunile iunie și august 2005 trebuia să reacționeze și să-și îndeplinească obligațiile contractuale.

Apelanta a formulat cererea de ordonață presedințială pentru debranșarea S. I. S. de la utilități datorită informațiilor nereale furnizate de către pârât, dar acest fapt nu absolvea pârâtul de a efectua diligentele minimale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin contract.

4. I. analizând concluziile exertului a dispus înlăturare acestor concluzii pe motiv că acestea se referă la momenul efectuării expertizei, ori aceste constatări trebuiau să se refere la o perioadă anterioară cu șapte ani, și că pârâtul a adus poze din care rezultă existența branșamentelor la energie electrică și gaz și este foarte clar că există și utilități la spațiul dat în folosința apelantei.

I. a dat crezare unor fotografii făcute de reprezentanții pârâtului doar la o parte din branșamente, fotografii făcute tendențions de către pârât și nu a dat crezare constatări lor unui expert care a fost desemnat de instanță, și care prin simțurile proprii și având o experiență vastă în domeniu a făcut niște constatări clare.

Legat de existența sau inexitenta utilităților la acest spațiu, instanta trebuia să coroboreze constatări le expertului cu celelalte probe de la dosar nu doar cu pozele depuse de pârât, din care rezultă existența unui contor de gaz, dar care deservește clădirea proprietatea tertului S. I. S. conform proiectului rețelei de gaz, și existența câtorva bucăți de cablu pentru energie electrică, care au fost dezafectate.

Pentru a fi mai expliciti, pârâtul fiind proprietar al imobilului dat în folosința apelantei trebuia să dețină schițele și autorizațiile pentru instalațiile de apă, gaz și energie electrică și aceste acte trebuia să fie depuse În probațiune la dosar de către pârât și nu pozele cu niște țevi rugunite și improprii utilizării și căteva bucăți de cabluri devastate probabil Încă din anii 70-80 ai secolului XX.

5. Deși instanța face o referire la dosarul 1. nu face nici o analiză a problemelor ridicate de subscrisa în ceea ce privește speța dedusă judecății În prezentul dosar cu referire și influiența clară asupra soluției care trebuia pronunțată în prezentul dosar, adică faptul că din actele din acel dosar rezultă cu certitudine că toate utilitățile existente la această adresă, G. nr. 28, se află pe construcția aparținând terțului S. I. S. și au fost executate în baza unei autorizații de construcție emisă în anul 1986 ( atentie, dacă se face o verificare a fotografiilor cu reteau de energie electrică existentă în clădirea dată În utilizarea subscrisei se poate constata că aceasta este cu mult anterioară anului 1986, ceea ce duce la concluzia că din momentul edificării construcției de către A. I. S. imobilul dat în folosința apelantei prin contractul de asociere nu mai era conectat la utilități ).

Deși constată că prin hotărâri le pronunțate în acel dosar s-a constat dreptul de proprietate asupra unor construcții în favoarea terțului S. I. S. și acordarea unui drept de superficie pe o suprafață importantă din teren, iar terenul care putea fi dat în folosința apelantei este de aproximativ 665 mp față de

1380 mp cel stabilit în contractul de asociere, nu face nci o referire la respectarea sau nerespectarea de către pârât a obiectului contractului de asociere și a obligației de predare a întregului obiect al contractului.

6. I. a mai reținut faptul că la trei zile de la preluare spațiului subscris a formulat cerere de reducere a cotei de asociere pe motiv că a fost predată o suprafață mai mică a spațiului decât cea prevăzută în contract, și că prin această cerere aceasta și-a dat acordul la diminuarea suprafeței, fapt total nereal. A solicitiat diminuarea cotei de asociere pentru că nu ni s-a predat obiectul contractului de asociere î integralitatea sa, dar nu a acceptat o diminuare a obiectului contractului așa cum a constata instanța, pentru că prin adresa nr.

5920 I /. a solicitat predarea integrală a obiectului contractului de asociere și asigurarea accesului la utilități, fapt ce a fost sesizat și prin adresa nr.

43457/45/(...) la ultimul aliniat prin care a arătat faptul că pârâtul nu și-a îdeplinit obligațiile asumate prin contract.

7. În ceea ce privesc concluziile instanței referitoare la întrunirea condiților de admisibilitate a cererii apelantei de rezilierea a contractului de asociere, crede că și aici instanța a făcut constatări greșite și a interpreta prevederile lega le într- o singură direcție. Ceea ce a constatat instanța corect este doar susținerile făcute referitor la reziliere și rezoluțiune, constatând că rezoluțiunea își face efecte retroactiv, iar rezilierea doar pe viitor. I. a mai apreciat corect faptul că apelanta intenționa să achiziționăm obiectul contractului de asociere.

Pe parcursul a trei ani de zile și-a executa obligațiile contractuale cu strictețe, având promisiunea că cererea apelantei de achiziționare a imobilului va fi soluționată favorabil și credea că nu a fost și nu este nimic ilegal în această intenție. Faptul că pe parcursul acestor ani pârâtul nu și-a executat obligațiile contractuale nu poate fi interpretat ca și o accesptare tacită a apelantei a acestei situații, atâta timp cât a si formualt solicitări scrise în acest sens.

8. I. a apreciat că apelanta nu avea dreptul să solicite rezilierea contarctului deoarece nu a făcut dovada că și-ar fi executa obligațiile contractuale, iar pârâtul și le-a executat, ori crede că instanța a greșit flagrant în acest sens.

Apelanta și-a executat obligațiile contractuale începând cu data la care a fost predat obiectul contractului către aceasta, chiar și dacă obligația de predare a fost executată parțial. După predarea spațiului și preluarea de către apelantă urma executarea contractului, prin executarea corelativă a obligațiilor de către părțile contractante. Apelanta trebuia să își îndeplinească obligația de executare a reparațiilor, obligație care nu putea fi executată fără ca în spațiu să existe utilități. Din acest punct de vedere apelanta a solicitat încă din luna august 2005 să ni se asigure accesul la utilități, obligație exitentă în sarcina pârâtului, dar așa cum se poate constata, nici până în prezent această obligație nu a fost respectată și îndeplinită de către pârât. I. arată că sarcina probei aparție reclamantei și că aceasta nu a dovedit cele susținute, ori chiar pârâtul a recunoscut că până în luna octombrie 2008 acesata și-a îndeplinit obligațiile contractulale asumate, iar faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate rezultă din probațiunea vastă administrată în cauză.

9. I. de fond mai concluzionează că respingându-se cererea de reziliere a contractului se impune și respingerea pretențiilor materiale formualte de apelantă apreciind că pretențiile acesteia sunt nejustificate prin prisma faptului că pretinderea despăgubiri la nivelul cotei de asociere nu sunt justificate pentru motivul că în contractul de asociere nu este prevăzut faptul că cota de participare la profit este egală.

10. În ceea ce privește interpretarea dată de instanță clauzei de reziliere a contractului, aceasta constituind pact comisoiru de grad IV între părțile contractante, acest pact nu se discută ci se aplică, și nu este la latitudinea uneia dintre părți să-i aplice sau nu ci acesta se aplică automat prin efectul inervenirii lui, altfel o asemenea clauză nu ar avea nici o utilitate într-un contract sau într-o relație dintre două părți. D. părțile unui contract stabilesc anumite clauze În contract, dar nu le respectă, iar instanța vine și concluzionează că o parte poate să aleagă din mai multe prosibilități pentru că are și posibilități legale față de posibilitățile contractuale, atuci care este utilitatea A. 969 C. civ. Este foarte clar că prin iterpretarea dată pactului comisoriu de grad IV instanța de fond a încălcat prevederile A. 969 C. Civ. invocate chiar de aceasta cu un aliniat anterior În cadrul hotărârii judecătorești.

11. Referitor admiterea cererii reconvenționale formulate de către pârât, hotărârea este total nelegală și ne fondată. Pe lângă faptul că în judecarea acestei cererii nu s-a administrat nici o probă, toate probele administrate în cauză au fost pe cererea de chemare în judecată a apelantei problema rezilierii contractului a tratat-o la punctele 1-10 din prezentul apel, iar problema pretențiilor materiale ale pârâtului trebuie analizată prin atât prisma nulității cererii cât și a temeniciei acestor pretenții.

Prin precizarea motivelor de apel apelanta arată că în legatura cu actiunea principala: solutia instantei de fond este nelegala si neteminica fiindca, omite a retine urmatoarele fapte juridice determinante in economia solutiei:

A. Faptul ca parata nu si-a respectat niciodata obligatia principala asumata fata de reclamanta, respectiv pe aceea prevazuta prin art. 3, lit. a, din Contractul nr. 291/(...), aceea de a le pune la dispozitie, liber se sarcini, spatiul situat in mun. C. N., str. G. nr. 28, in suprafata de 165,35 mp construtctii, si terenul aferent in suprafata de 1380,00 mp cu destinatie, "curte".

Realitatea acestui fapt juridic rezulta, - din "Notificarea" adresata de parata, la (...), catre SC I. SA, prin care ii pune in vedere sa-i predea imobilele de pe str. G. nr. 28, teren si c-tii, pe care, potrivit notificarii, le ocupa ilegal, pentru ca acesta urmeaza a fi predate apelantei ; din Procesul Verbal de predare-primire a spatiilor in litigiu, din (...), in care se prevede ca i se preda numai o parte din imobile, avand in vedere ca intre parata, si SC I. SA, exista un litigiu in legaturacu dreptul de proprietate asupra unei parti din imobile, precum si a unui drept de superficie.

B. Conform starii de fapt si de drept stabilite cu autoritate de lucru judecat pentru partile din prezentul litigiu, in dos nr. 1., al J. C. N., acvirat, rezulta ca reclamanta si-a incalcat si obligatia asumata prin art. 3, tit. d, din Contractul nr.

291/(...), respectiv pe aceea "de a depune toate diligentele pe langa organul local de specialitate in vederea asigurarii iluminatului public, a fumizarii apei si energiei termice" . A. fiindca, asa cum rezulta din probele acolo administrate, si din concluziile trase de hotararea definitiva a instantei de judecata, arata nu a avut niciodata utilitati asigurate la la cladirilie aflate din punct de vedere administrativ in C. N., str. G., nr. 28,cele existente apartinand de fapt si de drept, SC I. SA.

C. Pentru a se putea bransa la aceste retele, ar fi fost necesar ca, in prealabil, sau in cel mai rau caz, imediat ulterior incheierii contractului nr.

291/(...), parata sa obtina si sa le predea proiectele de executare a bransamentelor de apa, gaz, si curent electric, avizele si/ sau autorizatiile de instalare emise de autoritatile competente, asa cum s-a obligat de altfel, prin art. 3, tit. c, din Contractul nr. 291/2004:. Nici aceasta obligatie asumata contractual nu a fost respectata de parata.

Ca efect al rezilierii contractului, cu data de 10 sept. 2005, sumele platite ulterior de rec1amanta paratei, urmeaza a fi restituite acesteia de catre parata, cu titlu de despagubiri, aceasta in masura in care nu a intervenit prescriptia.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport decare se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicareadispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C.ea reține următoarele:

Apelul declarat de pârâtul M. C.-N. prin primar a fost anulat ca netimbrat prin încheierea pronunțată la (...) reținându-se că anterior acestui moment potrivit procesului verbal cuprinzând dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 29 s-a comunicat apelantei obligația achitării taxei judiciare de timbru în apel în cuantum de 3558,94 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar aceasta nu a contestat obligația instituit, neformulând cerere de reexaminare a taxei stabilite însă nici nu a procedat la achitarea obligației astfel că s-a reținut că sunt incidente disp. art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și s-a dispus anularea apelului.

Prima critică formulată de apelantă în ceea ce privește sentința atacată vizează omiterea de către aceasta a unor fapte juridice.

A., apelanta arată că trebuia reținut faptul că pârâta nu și-a respectat niciodată obligația principală asumată față de reclamantă respectiv aceea prevăzută de art.3 lit.a din contractul nr.291/(...) respectiv aceea de a pune la dispoziție liber de sarcini spațiul situat în C.-N. str. G. nr.28.

Apelanta susține că proba celor afirmate anterior o constituie notificarea adresată de pârâtă la 19 mai 2004 către S. I. S-A pentru predarea spațiului și procesul verbal de predare primire a spațiilor în litigiul încheiat la (...) în care se prevedea că se predă o parte din imobil având în vedere existența unui litigiu asupra dreptului de proprietate.

Prima instanță a reținut cu privire la cele două înscrisuri evidențiate că acestea relevă împrejurarea că reclamanta avea cunoștință despre starea imobilului la data preluării iar semnarea procesului verbal de predare primire fără mențiuni pledează pentru aceasta.

Contrar susținerilor apelantei valențele date de prima instanță celor două înscrisuri sunt corecte întrucât existența anterior încheierii procesului verbal de predare primire a spațiilor în litigiu a unei notificări către S. I. S.A în fapt relevă că pârâtul a îndeplinit toate demersurile necesare în vederea executării obligațieice și-o asumase iar procesul verbal semnat la (...) fără obiecțiuni referitoare la întinderea spațiului predat, starea spațiului predat și a utilităților necesare desfășurării activității prevăzute în obiectul contractului de asociere nr.291/(...) confirmă îndeplinirea acestei obligații de către pârât.

Reclamanta a formulat mai multe cereri adresate pârâtului de achiziționarea spațiului în temeiul dispozițiilor L. nr.550/2001 așa cum chiar ea a arătat prin cererea introductivă de instanță ori o astfel de cerere presupunea îndeplinirea condițiilor instituite în actul invocat în favoarea reclamantei în sensul exercitării posesiei asupra imobilului respectiv a executării propriilor obligații asumate prin contractul încheiat cu pârâtul.

Reclamanta a depus la P. M. C.-N. o solicitare înregistrată sub nr. (...) în baza căreia solicita recalcularea cotei de asociere prevăzută contractual ca fiind în cuantum de 5500 lei/luna (art. 4 lit.h) întrucât i-a fost predată doar o parte din suprafețele de producție și terenul aferent în suprafața de 1380 mp cât era stabilit contractual.

În mod corect s-a reținut că reclamanta a acceptat diminuarea suprafeței de teren prevăzută inițial în contract, suprafață pe care consiliul s-a obligat să o aducă în asociere, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește construcția, aceasta a fost predată în suprafața stabilită prin convenția părților.

Solicitarea de diminuare a cotei de asociere formulată de reclamantă avea să fie supusă analizei și aprobării comisiei mixte a C.ui Local al municipiului C.- N., astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar comunicată reclamantei la (...) care evidențiază că reclamanta a fost invitată la ședința din (...). Prin adresa nr.

59201/453/(...) expediată reclamantei la data de (...) s-a menționat faptul că reprezentantul reclamantei a solicitat ca doar porțiunea de 328 mp din terenul aferent imobilului să fie menținută în contractul de asociere, pentru ca ulterior, în cadrul aceleași ședințe, reclamantul să renunțe la cererea sa.

Starea de fapt reținută de către prima instanță sub acest aspect raportat la documentele analizate nu apare ca fiind alta în urma probatoriului administrat în fața instanței de apel.

Depozițiile martorilor audiați la solicitarea apelantei nu sunt în măsură să înlăture cele evidențiate de înscrisurile analizate de către prima instanță.

Declarația martorului B. D. în sensul că are cunoștință de existența unor clădiri dezafectate fără gaz și fără curent în care nu există activitate și nu a fost folosit nu este de natură să răstoarne evidența rezultată din procesul verbal de predare primire încheiat mult anterior angajării martorului la reclamantă .

Martorul Fola Alexandru deși angajat de 12 ani al reclamantei a evidențiat doar împrejurarea că în spațiul de pe str. G. nu s-au desfășurat activități că nu a existat niciodată gaz și curent însă afirmația acestuia că nu a existat niciodată o predare efectivă a spațiului nu poate primi valențele dorite de reclamantă atâta timp cât acesta a îndeplinit funcția de ospătar, astfel că nu poate fi reținut că despre existența sau inexistența predării imobilului ar fi fost încunoștințată o persoană care îndeplinește funcția de ospătar, persoană care nu este implicată în conducerea sau supravegherea activității unei societăți comerciale.

Apelanta învederează de asemenea că prima instanță a determinat o stare de fapt contrară celei stabilite cu autoritate de lucru judecat pentru părțile din prezentul litigiu respectiv aceea de a depune toate diligențele pe lângă organul local de specialitate în vederea asigurării iluminatului public a furnizării apei și energiei termice.

Înscrisurile analizate de către prima instanță pentru a decela cu privire la executarea obligației de diligență asumate de către pârât au fost corect interpretate de către prima instanță iar în raport de data emiterii acestora sereține că în fapt autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește executarea obligației nu poate fi reținută.

A., în raport de data formulării răspunsului la notificarea expediată la (...) urmare a sesizării reclamantei efectuate la (...) s-a comunicat în mod neechivoc că imobilul are instalație de energie electrică funcționează și este folosit de chiriași consumul fiind facturat unității cooperatiste și instalația de gaz metan este funcțională existența unor defecțiuni determinând intervenția E-ON Gaz pentru întreruperea furnizării în vederea remedierii defecțiunilor.

Înscrisurile analizate relevă fără putință de tăgadă executarea obligației în limitele stabilite întrucât obligația pârâtului viza depunerea de diligențe în vederea asigurării iluminatului public și în vederea furnizării energiei termice și apei nu în vederea realizării branșamentelor individuale așa cum susține apelanta aceste obligații revenindu-i reclamantei fiind incluse în categoria lucrărilor necesare amenajării spațiilor asumate de aceasta în baza prev. art.3 lit.d din Contractul de asociere nr.291/(...), obligația de întocmire a documentelor necesare obținerii acestei finalități revenindu-i reclamantei.

Contrar susținerilor apelantei obligația de obținere a avizelor și a autorizațiilor necesare bunei desfășurări a activității în conformitate cu prevederile legislației în vigoare ale căror organ emitent este P. M. C.-N. nu poate include avizele și autorizațiile necesare pentru obținerea unor drepturi de la diferiți furnizori de servicii publice, întrucât respectivele avize și autorizații nu sunt solicitate în baza unor dispoziții legale a căror emitent este P. M. C.-N., așa cum se menționează în convenție deși aceasta nu are atribuții legislative, ci în baza unor norme legale de rang superior sau a unor dispoziții emise de respectivele entități în baza dreptului de autoreglementare.

Urmarea solicitării apelantei în fața instanței de apel s-a solicitat poziția E-

ON Gaz cu privire la locul de consum din localitatea C.-N. str. G. nr.28 care a evidențiat existența unui contract de furnizare existent în favoarea S. I. Societate Cooperatistă pe acțiuni , ceea ce presupune că existau branșamentele la care face referire apelanta , întrucât așa cum s-a evidențiat obligația presupunea facilitarea accesului și nu îndeplinirea obligațiilor ce revin consumatorului.

De asemenea s-a comunicat adresa emisă de C. de Apă S. S.A care a evidențiat că în urma verificării a constatat că la locația din str. G. nr.28 a fost identificat un cămin de apometru titular al contractului fiind S. P. S. înscris care evidențiază aceeași stare de fapt cu privire la îndeplinirea obligațiilor în limitele diligențelor asumate.

Valorificarea disp. art.8 alin. ultim din Contractul nr.291/(...) în sensul constatării încetării deplin drept fără punere în întârziere și fără intervenția instanței, în condițiile în care nu s-a reținut nerespectarea clauzelor contractuale de către celălalt contractant decât partea care susține că și-a executat obligația nu poate fi realizată.

Prima instanță a reținut în mod corect că pactul comisoriu nu poate opera în favoarea reclamantei întrucât așa cum rezultă din convenție un astfel de pact era prevăzut doar în favoarea pârâtului, și de altfel partea care o invoca la rândul său nu și-a îndeplinit integral obligațiile.

Sensul art.8 alin. ultim din Convenție nu poate fi stabilit fără analizarea clauzei convenite de părți în același articol la lit.f, primul aliniat care în mod clar se referă doar la obligațiile existente în favoarea reclamantei.

Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente în raport de aceasta apărările formulate de apelantă nefiind în măsură să înlăture cele statuate prin sentința apelată, astfel că în baza disp. art.296 C.pr.civ. C.ea va respinge apelul astfel declarat.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanta SC M. P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 2750 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o menține în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. M. C. M. S.

GREFIER V. D.

Red.A.M.C./S.M.D.

4 ex./(...). Jud.fond. C. C.

← Decizia comercială nr. 1427/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...  Decizia comercială nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 163/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii