Decizia comercială nr. 10977/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10977/2012
Ședința publică de la 17 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâtul M. L., împotriva sentinței civile nr. 1956/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu SC T. I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. D. C., pârât I. T. C. și H. P., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 1956/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar, C. I. DE I. B. D. C. desemnat să administreze procedura debitoarei SC T. I. S.
A fost obligat pârâtul M. L. la plata sumei de 55.583 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului de a nu preda sumele de bani ce erau evidențiate ca existând în casieria și în conturile societății, conform ultimilor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Banii au fost ridicați de către pârât cu titlu de avansuri de trezorerie. D. acei bani trebuiau restituiți unuia dintre asociați ce se susține că a creditat societatea, înregistrările contabile ar fi trebuit să fi fost altele; pe de o parte, ar fi trebuit fi evidențiat creditul acordat iar apoi evidențiată restituirea lui. D. banii au fost folosiți în numele societății, de asemenea înregistrările contabile ar fi trebuit să arate acest lucru. Plățile se fac de către societate și nu de către unul dintre asociații ei, fie chiar acesta și administrator statutar. Prin faptul că banii au fost ridicați de către pârât cu titlu de avansuri de trezorerie, se deduce limpede că ei au fost ridicați în nume propriu și ar fi trebuit să fi fost restituiți, tot de către el, ca persoană fizică, fapt ce nu s-a întâmplat: un avans de trezorerie presupune restituirea lui, însemnând un împrumut pe care îl acordă societatea, în anumite condiții și pe un termen scurt, asociaților săi.
Deși pârâtul a solicitat, prin întâmpinarea formulată, efectuarea unei expertize prin care să dovedească cele afirmate, precum și audierea, ca martor, a asociatului căruia i-au fost dați banii, aceste cereri nu au mai fost susținute în fața judecătorului sindic. Oricum, dacă societatea ar fi fost creditată de către unul dintre asociați, acest lucru ar fi trebuit să reiasă din actele ei, fapt ce nu s-a întâmplat, cum nu rezultă nici restituirea banilor în vederea stingerii unei datorii.
D. societatea a fost creditată fără ca această operațiune să fie evidențiată încontabilitate și tot așa s-a dorit să se facă și restiuirea împrumutului, pe lângă faptul că aceste operațiuni sunt nelegale și sancționabile, se pune, în mod firesc, întrebarea cum au fost folosiți, de către societate, banii împrumutați de căte unul dintre asociați. Răspunsul cel mai probabil este că și acel împrumut, dacă a fost acordat, a fost cheltuit tot în afara cadrului legal, mai mult sau mai puțin, în "interesul"; societății, dacă "interes"; poate fi numit acela în care persoana juridică face tranzacții și plăți neevidențiate în contabilitate.
În concluzie, nu se știe dacă unul dintre asociați a creditat societatea (din actele ei nerezultând acest lucru) dar este dovedită luarea banilor de către pârât, care nici nu mai contează ce a făcut cu ei (i-a cheltuit în interes personal sau i-a dat altcuiva). Orice declarație de martor nu poate răsturna cele consemnate în evidențele contabile ale societății, cu atât mai mult cu cât mărturia unuia dintre asociații societății, persoană implicată în operațiune, este în mod evident, subiectivă, în sensul protejării propriilor interese.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. L. solicitând admiterea recursului, in principal, casarea sent.com.nr.1956/2011 ca ne legala si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar in subsidiar, modificarea hotararii criticate ca nelegala si nefondata si rejudecand cauza pe fond sa se respingă cererea lichidatorului judiciar pentru atragerea raspunderii pârâtului in calitate de administrator si in consecinta exonerarea de la plata sumei de 55.583 lei ca pasiv al debitoarei SC T. I. S. C.-N.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat recurentul, în principal, exceptia prescriptiei extinctive de 3 ani a dreptului debitoarei de a pretinde de la pârât sumele ridicate inainte de momentul la care a fost introdusa cererea de deschidere a procedurii insolventei, exceptie asupra careia, asa cum rezulta din motivarea hotararii atacate, instanta de fond nu s-a pronuntat.
Apreciază ca inainte de a se pronunta asupra temeiniciei cererii de atragere a raspunderii personale, instanta de fond avea obligatia legala sa se pronunte asupra exceptiei prescriptiei invocate si abia ulterior sa se pronunte asupra fondului cauzei, ceea ce atrage nelegalitatea hotararii si prin urmare casarea acesteia in vederea pronuntarii instantei de fond asupra exceptiei.
In al doilea rand, susține recurentul, din suma de 54.754 lei ridicata de catre pârât suma de 36.000 lei a fost predata asociatului H. P. pentru stingerea creditului pe care acesta l-a acordat anterior societatii, situatie care rezulta din inscrisurile pe care se obliga sa le depună la dosar, iar suma de 19.583 lei a fost folosita pentru plati in interesul debitoarei.
Pentru acest considerent nu exista raport de cauzalitate intre sumele ridicate pe de-o parte si pasivul debitoarei pe de alta parte.
Mentionează si faptul ca avand in vedere ca adminstratori ai societatii era pârâtul dar si ceilalti doi asociati, apreciază ca tragerea la raspundere trebuia sa se resfranga asupra tuturor celor trei administratori si nu doar asupra pârâtului.
Este important de aratat si faptul ca debitoarea are creante de recuperat in suma de 41.447 lei si respectiv suma de 3213 lei conform celor doua hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului.
In drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 312 alin.3, 5 Cprc.
În cauză a formulat întâmpinare C.I.I. B. D. C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. I. S. prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate în întregime.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, C.ea constată că aceasta nu este incidentă în prezenta speță.
Astfel, recurentul apreciază ca fiind prescris dreptul material la acțiune, cu privire la suma de 54.754 lei, retrasă din conturile societății. Or, în speță nu s-a solicitat obligarea recurentului la restituirea acestei sume de bani, ci s-a formulat o cerere de antrenare a răspunderii sale, în calitate de administrator al debitoarei SC T. I. S., pentru pasivul acestei societăți, cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, față de obiectul acestei acțiuni, excepția prescripției invocate de recurent nu are incidență în cauză.
Pe fondul cauzei, C.ea constată, la fel ca și judecătorul-sindic, că erau îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.
85/2006 pentru a se putea antrena răspunderea recurentului, în calitate de administrator al debitoarei SC T. I. S.
Astfel cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei, la finalul exercițiului financiar 2009 debitoarea avea stocuri în valoare de 4.260 lei, creanțe în sumă de 71.131 lei și conturi în bănci în sumă de 55.583 lei. Această sumă de bani a fost ridicată de către recurent, care nu a restituit-o nici până în prezent.
Susținerile recurentului în sensul că suma respectivă ar fi fost folosită pentru plata diverselor datorii pe care le avea societatea debitoarea nu au fost probate, după cum nu a fost probat nici acordarea vreunui împrumut societății de către asociatul H. P..
În consecinta, in conditiile in care recurentul nu a facut dovada destinatiei legale a acestor sume de bani prin prezentarea unor acte contabile, instanța de recurs în concordanță cu opinia judecătorului sindic prezumă faptul ca aceste sume de bani au fost folosite in interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinatia sumelor de bani existente în conturile debitoarei poate fi probată si urmărită exclusiv prin acte specifice activității comerciale, iar in lipsa oricărei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea că suma respectivă a fost deturnată de la destinația societară si utilizată de către persoana responsabilă cu administrarea lor in interes personal.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC T. I. S. Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța de recurs are în vedere faptul că folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a sumelor de bani ale debitoarei reprezintă fapte ilicite, contrare obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, având în vedere că suma de 54.754 lei a fost retrasă din conturile societății debitoarei doar de către recurent, și nu și de către ceilalți asociați care administrau împreună societatea, în mod corect și în acord cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a antrenat doar răspunderea recurentului pentru pasivul societății.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul va fi respins ca neîntemeiat și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. L., împotriva sentinței civile nr. 1956/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte,
L. U.
Judecător,
M. D.
Judecător,
R.-R. D.
Grefier, M. T.
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: I. Păcurar
| ← Decizia comercială nr. 3809/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 8556/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
