Decizia comercială nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/2012
Ședința de la 09 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta N. T. K. împotriva sentinței civile nr. 5947 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC O. I. S., având ca obiect pretenții contravaloare furaje livrate .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Romulus Mihali în reprezentarea intereselor apelantei cu împuternicire avocațială aflată la fila
3 din dosar, av. Retegan D. E. în reprezentarea intereselor intimatei , cu împuternicire avocațială aflată la fila 11 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este timbrat cu suma de 2770 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanta intimatei depune întâmpinare un exemplar comunicând
și cu partea adversă.
Reprezentantul apelantei solicită instanței suplimentarea probațiunii prin încuviințarea administrării probei testimoniale constând în reaudierea martorului H. I., probă solicitată și prin motivele de apel. În susținerea cererii în probațiune se arată că deși martorul a recunoscut semnătura de pe procesul verbal instanța trebuia să-i prezinte înscrisul pentru ca acesta să poată confirma dacă este acest înscris sau nu.
Reprezentanta intimatei arată că se opune încuviințării acestei cereri în probațiune relevând în susținere că procesul verbal a fost semnat de către un reprezentant al societății care a făcut parte din delegație, o parte din corespondență s-a purtat în limba română.
În replică, reprezentantul apelantei arată că chiar el însuși a redactat o parte din corespondență.
În replică, reprezentanta intimatei arată că în delegația prezentă a fost o persoană care cunoștea limba română.
C.ea, după deliberare respinge cererea în probațiune privind reaudierea martorului H. I. reținând în motivare că aceasta nu este utilă soluționării cauzei raportat la teza probatorie invocată de către apelantă prin care aceasta este nemulțumită de modul de analizarea a acesteia de către instanța de fond.
Totodată, nemaifiind alte cereri de formulat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în parte relevând în susținere că critica se referă la modul în care a fost respinsă cererea de anulare. Se mai arată că din depozițiamartorului reiese că nu s-a discutat de calitatea produselor, doar în ceea ce privește achitarea debitului, susținerile cu privire la împrejurarea că produsele ar fi necorespunzătoare sunt doar niște susțineri.
În ceea ce privește afirmațiile din întâmpinare se arată că societatea cu rea credință a depus o copie, existând doar exemplarul original.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică relevând în susținere că și cererea de anulare a procesului verbal a fost tradusă și traducerea se referă la calitatea produselor.
În replică reprezentantul apelantei arată că din depoziția martorului rezultă că s-a tradus o variantă a procesului verbal, persoana care a tradus actul nu are calitatea de traducător autorizat și nu s-a mai uitat peste acel document.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5947 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
SC N. T. K., în contradictoriu cu pârâta SC O. SA, și în consecință:
A fost obligată pârâta SC O. SA să plătească reclamantei suma de
28.115 euro reprezentând contravaloarea furajelor livrate în perioada 13 - 27 noiembrie 2008, precum și la plata dobânzii legale conform art. 4 din O.G. nr. 13/2011 începând cu 27 ianuarie 2009 și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind anularea P.ui verbal întocmit la data de 4 februarie 2009 între reclamanta SC N. T. K. și pârâta
SC O. SA, precum și cu privire la suma de 10.000 euro.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.544,20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 17 martie 2010, reclamanta N. T. K. a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. I. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulat procesul-verbal încheiat la data de (...) între părțile litigante, să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 38.115 euro reprezentând valoarea furajelor livrate în perioada
13.11.-(...) și neachitate, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că între părți s-a derulat o relație comercială pe durata mai multor ani, cu începere din (...), în temeiul căruia reclamanta s-a angajat să livreze pârâtei diverse sortimente de furaje, cu obligația corelativă a acesteia de a achita prețul furajelor. D. pe întreaga perioadă de derulare a contractului reclamanta și-a îndeplinit întocmai și la termen obligațiile asumate, iar pârâta și-a îndeplinit (mai mult sau mai puțin în termen) obligația de plată a valorii furajelor livrate, aceasta, la data de (...), a înregistrat față de reclamantă un debit în valoare de 33.024 EUR. D. reclamanta a încercat recuperarea acestei sume pe cale amiabilă, pârâta a refuzat efectuarea plăților, situație în care reclamanta a fost nevoită, la data de (...) să investească Tribunalul Comercial Cluj cu o cerere de emitere a ordonanței de plată în urma căreia pârâta, înainte de primul termen de judecată, a achitat acel debit.
Apreciind că plata acelui debit ar fi fost o dovadă de bună credință din partea pârâtei, încă înainte de pronunțarea vreunei hotărâri judecătorești în dosarul (...) al T.ui Comercial C., reclamanta a contactat pârâta în vedereasoluționării amiabile a acelui litigiu și continuarea relației comerciale dintre cele două societăți, ceea ce s-a și realizat, reclamanta reluând livrările de furaje către pârâtă la data de (...). După ce au fost efectuate patru livrări de furaje către pârâtă în perioada 13.11-(...), aceasta, insinuând că furajele livrate de reclamantă nu ar fi de calitate corespunzătoare, a refuzat efectuarea plăților deși nu deținea nici măcar un buletin de analiză a furajelor din care să reiasă că acestea nu ar corespunde calitativ cu parametrii din rețete. Mai mult, ca urmare a sesizărilor pârâtei, reclamanta a efectuat analizele necesare la un laborator acreditat din Ungaria, iar rezultatele din buletinul de analiză au relevat faptul că furajele erau de calitate corespunzătoare. D. acest lucru a fost comunicat pârâtei și între părți au avut loc mai multe întâlniri, pârâta refuză în continuare achitarea sumei de 38.115 euro, reprezentând contravaloarea furajelor livrate de reclamantă în perioada 13.11-(...).
Între reclamanta SC N. T. K. și pârâta SC O. SA a existat un raport juridic de natură comercială, în formă simplificată, în temeiul căruia reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei diverse sortimente de furaje iar aceasta din urmă s-a obligat la plata contravalorii acestora.
Potrivit înțelegerilor dintre părți, reclamanta a livrat pârâtei furaje la ferma acesteia din Gilău, contravaloarea acestor produse fiind de 38.115 euro furajele fiind recepționate cantitativ de către pârâtă.
Ulterior, cu privire la aceste livrări de furaje între părți au existat divergențe cu privire la calitatea acestora, discuții care au fost finalizate prin încheierea unui proces verbal la data de 4 februarie 2009, prin care reclamanta a recunoscut producerea unui prejudiciu de 10.000 euro pârâtei, obligându-se la emiterea unei facturi de stornare pentru această sumă, părțile declarând că nu mai au nici o pretenție reciprocă rezultând din livrarea furajelor.
În ceea ce privește acest proces verbal reclamanta a solicitat anularea acestuia pentru lipsa consimțământului, respectiv vicierea acestuia prin dol. D. cele două cauze de nulitate se exclud reciproc, căci nu se poate vorbi atât de inexistența consimțământului cât și de vicierea acestuia prin dol, acest din urmă caz presupunând existența unui consimțământ care însă nu este valabil datorită unor manevre dolosive, acestea vor fi analizate independent în cele ce urmează.
Cu privire la motivul de nulitate referitor la lipsa consimțământului, reclamanta a invocat faptul că discuțiile anterioare purtate de către părți nu concordă cu cele consemnate în procesul verbal, respectiv nu s-a discutat despre o necorespundere din punct de evdere calitativ a furajelor iar suma de 10.000 euro reprezenta un discount aplicabil în cazul plății imediate a prețului, iar pe de altă parte reprezentantul societății reclamante nu avea cunoștințe de limba română.
Potrivit art. 1191 alin. 2 Cod civil, nu se va primi niciodată o dovada prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depășește 250 leică sub acest aspect nu poate fi reținută declarația martorului N. I. (fila 132), procesul verbal fiind semnat de reprezentanții celor două societăți în litigiu.
De asemenea, din declarația martorului N. I., instanța a reținut că acesta a asistat reprezentantul reclamantei traducând atât discuțiile purtate cu reprezentanții pârâtei cât și actele care au fost semnate, recunoscând semnătura de pe procesul verbal aflat la fila 41 din dosarul cauzei.
Astfel din faptul că reprezentantul reclamantei a semnat procesul verbal contestat, proces verbal care i-a fost tradus de o persoană din anturajul acesteia, astfel că nu poate fi reținută în cauză împrejurarea cum că reprezentatul reclamantei nu a știut ce a semnat datorită faptului că nu avea cunoștințe de limba română, astfel că se prezumă că acest consimțământ a existat și a fost conștient, prezumție simplă care rezultă din semnarea procesului verbal și care nu a fost răsturnată de către reclamantă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a reținut că motivul de nulitate constând în lipsa consimțământului este neîntemeiat, și va fi respins ca atare.
În ceea ce privește existența unor manopere dolosive, instanța a reținut că potrivit art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauza de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat, iar potrivit alin. 2, dolul nu se presupune, revenind reclamantei obligația de a face dovada acestuia.
Ori, prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada existenței unor manopere frauduloase ale pârâtei prin care să inducă în eroare reclamanta, reclamanta care are calitatea de profesionist în domeniul comerțului și căreia i-au fost traduse atât conținutul discuțiilor cât și a conținutului actului însușit prin semnătură.
Față de aceste considerente, nici acest motiv de nulitate nu poate fi reținut în cauză, astfel că instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind anularea P.ui verbal întocmit la data de 4 februarie 2009 între reclamanta SC N. T. K. și pârâta SC O. SA.
Astfel, prin procesul verbal reclamanta a recunoscut că a produs pârâtei un prejudiciu prin livrarea unor furaje necorespunzătoare, prejudiciu evaluat de comun acord la suma de 10.000 euro, obligându-se să emită o factură storno pentru această sumă, părțile declarând că nu mai au nici un fel de pretenții reciproce una față de cealaltă rezultând din livrarea furajelor. Ori această din urmă clauză, îndoielnic formulată, nu poate duce la concluzia faptului că reclamanta a renunțat la a solicita diferența de preț, căci în acest context nu ar mai avea nici o logică recunoașterea prejudiciului cauzat și mai ales asumarea obligației de a emite o factură de stornare, iar pe de altă parte, obiectul procesului verbal se referă tocmai la livrarea neconformă a mărfii și cuantificarea prejudiciului, în această notă trebuind interpretată, în opinia instanței clauza finală privind declarația părților privitoare la lipsa oricăror alte pretenții decurgând din livrarea furajelor.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 969
Cod civil, instanța a reținut că reclamanta s-a obligat să emită o factură storno pentru suma de 10.000 euro referitoare la valoarea furajelor livrate, astfel că suma pe care aceasta o are de recuperat de la pârâtă este de 28.115 euro, pretențiile acesteia pentru diferența de 10.000 euro nefiind întemeiată.
Conform art. 46 Cod comercial, obligațiunile comerciale se probează cu facturi acceptate, iar potrivit art. 43 același act, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit O.G. nr. 13/2011 , în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, s-a plătit dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Față de cele de mai sus, instanța a admis în parte cererea reclamantei
SC N. T. K. și a obligat pârâta SC O. SA să plătească reclamantei suma de
28.115 euro reprezentând contravaloarea furajelor livrate în perioada 13 - 27 noiembrie 2008, precum și la plata dobânzii legale conform art. 4 din O.G. nr. 13/2011 începând cu 27 ianuarie 2009 și până la data plății efective, respingând ca neîntemeiată cererea acesteia pentru suma de 10.000 euro.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel N. T. K., solicitând modificarea în parte a hotărârii apelate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea în întregime a cererii introductive astfel cum a fost ea formulata.
În motivarea apelului arată că prin S. civilă nr. 5., instanța de fond a admis în parte cererea introductivă formulată de apelantă în sensul că a obligat intimata-pârâtă să îi achite suma de 28.115 EUR reprezentând contravaloarea furajelor livrate în perioada 13-(...), precum și la plata dobânzii legale conform art. 4 din OG nr. 13/2011 începând cu (...) și până la data plății efective a debitului, și a respins cererea subscrisei privind anularea P.ui-verbal întocmit la data de (...), precum și pretențiile acesteia cu privire la suma de 10.000 EUR prevăzută în procesul verbal anterior amintit ca fiind contravaloarea unor presupuse prejudicii cauzate prin necorespunderea calitativă a furajelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că apelanta ar fi recunoscut prin P.-verbal din data de (...) că ar fi cauzat intimatei-pârâte un prejudiciu în valoare de 10.000 EUR, obligând-o să emitp o factură storno pentru această valoare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că "din declarația martorului
N. I., instanța reține că acesta a asistat reprezentantul reclamantei traducând atât discuțiile purtate cu reprezentanții pârâtei cât și actele care au fost semnate, recunoscând semnătura de pe procesul verbal aflat la fila
41 din dosarul cauzei", ajungând, astfel, la concluzia că nu poate fi reținută în cauză împrejurarea cum că reprezentantul apelanteinu a știut ce a semnat datorită faptului că nu avea cunoștințe de limbă română "astfel că se prezumă că acest consimțământ a existat și a fost conștient, prezumție simplă care rezultă din semnarea procesului verbal și care nu a fost răsturnată de către reclamantă".
Față de cele de mai sus, arată că hotărârea instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere privind anularea P.ui-verbal din data de (...) și a pretențiilor în cuantum de 10.000 EUR este neîntemeiată și nelegală.
Instanța de fond nu a ținut cont decât în parte de declarația martorului N. I., în sensul că acesta a declarat că, pe parcursul discuțiilor care au condus la încheierea procesului-verbal în discuție, nicio clipă nu s-a recunoscut de către reprezentantul legal al reclamantei că furajele ar fi fost necorespunzătoare calitativ.
Astfel, în lumina acestei declarații apreciază că deși martorul a recunoscut semnătura de pe procesul-verbal aflat la dosarul de fond, instanța trebuia să-i prezinte spre vedere înscrisul pentru ca acest a să poată confirma sau nu dacă acest conținut a fost tradus reprezentantului subscrisei, respectiv dacă acest înscris conține înțelegerea părților și dacă nu a fost modificat conținutul înscrisului anterior semnării acestuia.
Acest aspect l-a arătat și prin cererea introductivă, în sensul că, deși discuțiile au fost purtate doar cu privire la achitarea debitului de către intimată într-un termen cât mai scurt, în momentul în care înscrisul a fost semnat, în cuprinsul acestuia au fost inserate prevederi care nu au făcut obiectul discuțiilor dintre părți și care nu au fost traduse reprezentantuluilegal al subscrisei societăți care a semnat procesul-verbal crezând că acest a are un alt conținut.
Prin întâmpinarea formulată, S. O. S., a solicitat respingerea apelului si in consecinta mentinerea in totalitate a sentinței civile nr. 5. pronuntata de T. S. C. la data de (...) in dosarul nr. (...) ca fiind temeinica si legala.
Examinând apelul, instanța reține următoarele:
Potrivit facturilor fiscale și a documentelor anexate, reclamanta a livrat pârâtei în cursul lunii noiembrie 2008 diverse furaje la sediul fermei din Gilău a pârâtei, valoarea acestora fiind de 38.115 euro.
Între părți a intervenit o tranzacție, tranzacție cuprinsă în procesul verbal întocmit la data de 4 februarie 2009 între părți.
Prin semnarea procesului verbal intocmit la data de 4 februarie 2009 s-a cuantificat prejudiciul produs firmei S. O. S., s-a renuntat expres la pretentiile reciproce tocmai datorita faptului ca reclamanta si-a recunoscut culpa referitor la calitatea necorespunzatoare a furajelor livrate (art.1 din P. verbal).
Potrivit art. 979 cod civil clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care rezultă din natura contractului, iar când există îndoială, potrivit art. 983 Cod civil, clauzele se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Astfel, prin acest proces verbal reclamanta a recunoscut că a produs pârâtei un prejudiciu prin livrarea unor furaje necorespunzătoare, prejudiciu evaluat de comun acord la suma de 10.000 euro, obligându-se să emită o factură storno pentru această sumă, părțile declarând că nu mai au nici un fel de pretenții reciproce una față de cealaltă rezultând din livrarea furajelor pârâtei.
Instanta a retinut corect mentinerea valabilitatii procesului verbal intocmit la data de 4 februarie 2009, avand in vedere faptul ca acesta a fost integral citit si tradus de catre H. I., persoana care a facut parte din delegatia apelantei, a asistat pe reprezentantul apelantei, a tradus discutiile purtate intre parti cat si procesul verbal incheiat, anterior semnarii si stampilarii documentului.
In aceste conditii, nu se poate sustine ca persoana care a efectuat traducerea ar fi avut vreun interes in a proceda la o traducere inexacta a documentului sau a discutiilor purtate intre parti sau ca apelanta nu a cunoscut continutul procesului verbal intocmit la data de 4 februarie 2009.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.296 Cpr.civ, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta N. T. K. în contradictoriu cu intimata S. I. SA împotriva sentinței civile nr. 5947/(...) pronunțată în dosar (...).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. I. A. D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.G.
| ← Decizia comercială nr. 8441/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
