Decizia comercială nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)*
DECIZIE CIVILĂ NR. 17/2012
Ședința din data de 06 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : A. M. C.
G. : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după casare cu rejudecare, apelul declarat de pârâta SC VAD T. LUX SRL - prin lichidator C. B. L. împotriva sentinței civile nr. 3052 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC A. Ț. A. SA-S. B. M., având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de
ședință din data de 30 ianuarie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3052 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui
Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. Ț. A. SA B. prin S. B. M. împotriva pârâtei SC Vad T. Lux SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 63.518,88 E., echivalent în lei la data plății, precum și 6816 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea în regres întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea
136/1995 nu poate fi introdusă decât împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului sau societății la care a fost asigurat autorul accidentului.
Acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să conțină arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece instanța este aceea care stabilește cadrul legal și procesual în raport de pretențiile formulate.
T. a admis punctul de vedere exprimat de pârâtă, în sensul că nu suntem în prezența unei plăți nedatorate, întemeiată pe dispozițiile art. 1092
Cod civil și nici a unei îmbogățiri fără justă cauză întemeiată pe art. 992 și
994 Cod civil.
Este necontestat faptul că reclamanta a plătit pârâtei, urmare a cererii de despăgubiri formulată de aceasta la (...) (f.89), despăgubiri în sumă totală de 91.822,27 E..
Plata s-a făcut în temeiul unor contracte de asigurare legal încheiate, situație în care reclamanta nu poate pretinde în mod întemeiat că a plătit ceea ce datora, pentru a putea fi aplicabile prevederile art. 1092 Cod civil.
Nici despre pârâtă nu s-a putut susține că a primit de la reclamantă o suma care nu-i era datorată sau că ar fi fost în eroare, respectiv de rea credință, când a încasat despăgubirile de la reclamantă pentru a fi aplicabile prevederile art. 992 și 994 Cod civil.
Eroarea, buna sau reaua credință ar putea fi analizate eventual, în raport cu asigurătorul german, care i-a plătit chiar pârâtei suma de
63.518,88 E., după ce în prealabil pentru același accident pârâta încasase deja 91.822,27 E. la (...) (f.10).
Plata sumei de 63.518,82 E. a fost făcută către pârâtă la (...) (f. 36-37). În cererile de despăgubire din (...) pârâta s-a obligat textual că „ nu voi pretinde despăgubiri pentru accidentul din (...) de la o altă societate de asigurări sau persoana vinovată și că nu urmează să avizeze această daună la altă societate de asigurări.
Pârâta și-a încălcat obligațiile asumate mai sus deoarece ea a încasat despăgubiri și de la asiguratorul german la nivelul sumei pretinse în acțiune. Demersurile reclamantei pentru încasarea despăgubirilor de la un alt asigurator decât reclamanta constituie o faptă cauzatoare de prejudiciu, în sensul celor reglementate de art. 998 Cod civil, care atrage obligarea la plată a pârâtei, deoarece prin activitatea sa ilicită a pus reclamanta în situația de a nu putea formula acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de accident și a asiguratorului acestuia, în condițiile în care este unanim acceptat că nu conducătorul mașinii avariate a fost vinovat de producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC VAD T. LUX SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului a arătat că soluția este eronată pentru că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.992-994 C.civ., art.26 lit.m și art.84 din Anexa nr.I - Condițiile generale la polițele de asigurare tip buchet, art.1092 C.civ., precum și art.22, respectiv 26 din Legea nr.136/1995.
Instanța a concluzionat că invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece cadrul legal și procesual este stabilit de instanță în raport de pretențiile formulate.
In considerarea acestui principiu a reținut faptul că reclamanta a achitat pârâtei despăgubirea în sumă de 91.822,27 E. în temeiul contractului de asigurare și cu toate că prin cererea de despăgubire adresată reclamantei la data de (...), pârâta s-a obligat să nu avizeze dauna la o altă societate de asigurări și să nu pretindă despăgubiri de la un alt asigurator sau de la persoana vinovată de producerea accidentului, pentru același accident a mai încasat suma de 63.518,82 E. de la asiguratorul german.
Prima instanță a stabilit faptul că eroarea, buna sau reaua credință a părților ar putea fi analizată eventual în raport cu asiguratorul german, dar, în temeiul dispozițiilor art.998 C.civ. a concluzionat că fapta pârâtei este cauzatoare de prejudicii și a admis acțiunea.
Consideră că cele două răspunderi, contractuală și delictuală nu pot coexista și chiar dacă ar fi compatibile, reclamanta nu a dovedit că sunt îndeplinite cerințele nici uneia dintre ele, după cum nu sunt îndeplinite nici condițiile exercitării acțiunii în regres, astfel cum poate fi calificată acțiunea reclamantei.
Sub aspectul răspunderii civile contractuale: reclamanta s-a obligat la plata despăgubirii în cazul producerii riscului asigurat, riscul a existat, pârâta a solicitat plata și a încasat despăgubirea cuvenită. Incasarea unei despăgubiri de la asiguratorul german nu induce automat culpa pârâtei pentru că, nu s-a dovedit faptul că aceste despăgubiri nu i se cuveneau și nici faptul că reclamanta ar fi încercat recuperarea sumelor de la persoana vinovată sau de la asiguratorul german și că demersul ar fi eșuat.
Prin urmare, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu și îndreptățirea de a-l recupera printr-o acțiune în regres.
Sub aspectul răspunderii civile delictuale arată că nu este dovedită culpa pârâtei, prejudiciul reclamantei și nici raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciul cauzat printr-o asemenea faptă.
Sub aspectul temeiniciei acțiunii în regres arată că dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. stabilesc cadrul legal al unei acțiuni în regres și anume, text reprodus : în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei ( sublinierea ne aparține), cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, (sublinierea ne aparține) în limitele obligației acestuia conform art.54 alin. 2 și 3.
Prin urmare, textul legii stabilește cadrul procesual al unei acțiuni de natura celei deduse judecății și anume: a.) reclamantul - în persoana asiguratorului care a plătit despăgubirea și b.) pârâți - persoana vinovată de producerea accidentului (în cazul dat conducătorul auto din vina căruia s-a produs accidentul), respectiv societatea al cărei asigurat de răspundere civilă auto a fost conducătorul auto vinovat de producerea accidentului și implicit a pagubei.
Câtă vreme reclamanta nu a putut face dovada că a înregistrat un prejudiciu rezultând din refuzul persoanei vinovate de producerea accidentului sau a asiguratorului acestuia de a restitui despăgubirea, acțiunea este neîntemeiată, iar soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr.14/2011, Curtea de A. C. a respins apelul declarat de către pârâtă și a menținut în întregime hotărârea apelată.
Prin decizia nr.2818/2011, ICCJ a admis recursul declarat de către pârâtă, a casat decizia nr.14/2011 a Curții de A. C. și a trimis spre rejudecare instanței de apel, apelul declarat. Prin decizia de casare s-a stabilit că este necesar ca soluția instanței de apel să fie fundamentată pornind de la corecta încadrare în drept a acțiunii în justiție, în raport de situația de fapt reținută și criticile expuse în motivele de apel relativ la imposibilitatea existenței în speță a celor două forme de răspundere civilă și a specificului contractului de asigurare încheiat de părțile în litigiu.
Analizând apelul declarat de către pârâtă prin prisma îndrumărilor instanței de control judiciar, a precizărilor depuse de reclamantă precum și a dispozițiilor art.292 și urm. C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de (...), pârâta SC VAD T. LUX SRL beneficiara poliței de asigurare C. nr. 0357009 din (...) și nr. 0357010 din aceeași dată încheiată cu reclamanta SC A. T. A. SA B., a avizat asiguratorul cu privire la producerea riscului asigurat respectiv a accidentului rutier din 15 ianuarie
2007; accidentul a avut loc în Germania unde ansamblul compus din captractor marca DAF cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Kogel cu nr. de înmatriculare (...) au fost avariate ca urmare a pătrunderii unui alt autoturism pe contrasens și a intrării în coliziune cu ansamblul auto condus regulamentar de numitul C. G.
În îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de asigurare, asiguratorul a achitat pârâtei suma de 91.822,27
E. cu titlu de despăgubiri suferite ca urmare a producerii accidentului rutier; acordarea despăgubirilor s-a realizat urmare a cererilor de despăgubire formulate de pârâtă la data de (...), în dosarul de daună casco nr. 07/008/K.
La o dată ulterioară, pentru valorificarea dreptului de regres al asiguratorului urmare a producerii riscului asigurat, în temeiul art.22 din
Legea nr. 136/1995 și ale art.84 din anexa I - condiții generale la polițele de asigurare încheiate cu pârâta, reclamanta formulează cerere de despăgubire împotriva asiguratorului RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului (marca DODGE VAIPER cu nr. SR-M2).
La data de 10 februarie 2009, asiguratorul german RCA prin adresa emisă, comunică reclamantei că pârâta a fost despăgubită și de către acesta ca urmare a solicitărilor de despăgubire și prin urmare responsabilitatea sa în calitate de asigurator RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului a încetat prin plata despăgubirilor către persoana prejudiciată; cuantumul total al despăgubirilor acordate de asiguratorul german sunt în sumă de 63.518,88 E. pentru ansamblul compus din cap tractor marca DAF și semiremorca marca Kogel și respectiv suma de 5710 E. cu titlu de costuri de tractare, taxă de staționare, costuri de păstrare ansamblu cap tractor și semiremorcă.
Dovada achitării acestor despăgubiri este făcută prin extrasele de cont depuse, recunoscute atât de către reclamantă cât și de către pârâtă.
Curtea constată în raport de situația de fapt expusă anterior că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate la data încheierii contractului de asigurare încălcând prevederile art.26 lit.m din Anexa nr.I - condiții generale la polițele de asigurare.
Potrivit dispozițiilor contractuale amintite anterior, pârâta s-a obligat să conserve dreptul de regres al asigurătorului împotriva persoanelor vinovate prin producerea daunei.
Întrucât pârâta s-a adresat unei terțe societăți de asigurare cu cerere în despăgubiri urmare a producerii riscului asigurat, a încasat despăgubirea și a declarat expres că nu mai are alte pretenții, dreptul de regres al asigurătorului propriu, în speță reclamanta, nu a fost conservat, ci, dimpotrivă, aceasta nemaiavând posibilitatea de a-și acoperi prejudiciul.
Prin urmare, Curtea constată că pârâta prin activitatea desfășurată aceea de a solicita și încasa despăgubiri și de la asiguratorul RCA german ca urmare a accidentului rutier din data de (...), deși a fost despăgubită pentru aceeași pagubă și de către reclamantă, a încălcat condițiile contractului de asigurare încheiat cu reclamanta și a creat premisele unei imposibilități obiective de exercitare de către aceasta a dreptului său de regres cu privire la dauna produsă.
În consecință, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile contractuale astfel că în mod întemeiat în raport de prevederile art.969 și
970 din vechiul C.civ. rap. la art.2, 22, 29 din Legea nr. 136/1995 și respectiv art.26 lit.m, art.84 din Anexa nr.I - condiții generale la polițele de asigurare, pârâta a fost obligată la echivalentul în lei a sumei de 63.518,88
E..
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de pârâtă ca fiind nefondat iar în temeiul dispozițiilor art. 296 C.proc.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de pârâta SC VAD T. LUX împotriva sentinței civile nr.3052 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.
A. M. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C.
4 ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 6698/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
