Decizia comercială nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/2012
Ședința ta de 10 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR G.-A. N.
GREFIER D. C.
Pe rol apelul declarat de către reclamanții S. R., S. R. și C. S. împotriva sentinței civile nr. 5342 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta S. BCR A. V. I. G. S. având ca obiect - pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.342 din 19 octombrie 2011, pronunțată în dosarul
(...) al T.ui Specializat C., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții S. R., S. R. și C. S., în contradictoriu cu pârâta SC BCR A. V. I. G. SA B. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului S. R. suma de 1.284,40 lei reprezentând contravaloarea bunurilor avariate, 2.936,59 lei reprezentând contravaloare transport persoane,
50,40 lei contravaloare medicamente, 2.466,56 lei reprezentând contravaloarea transportului autoturismului avariat, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 5.451,82 euro reprezentând contravaloarea autoturismului Opel Vivaro avariat urmare a accidentului din data de 19 noiembrie 2008, toate cu titlul de daune materiale, precum și a sumei de 4.000 euro cu titlul de daune morale și respinge ca neîntemeiată cererea acestui reclamant pentru suma de
26.000 euro cu titlul de daune morale și pentru suma de 42.470,02 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei S. R. suma de 2.000 euro cu titlul de daune morale și respinge ca neîntemeiată cererea acestei reclamante pentru suma de 28.000 euro și cu privire la suma de 470,96 lei cu titlul de daune materiale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei C. S. suma de 1.948,65 lei cu titlul de daune materiale și suma de 8.000 euro cu titlul de daune morale și respinge ca neîntemeiată cererea acestei reclamante pentru suma de 22.000 euro cu titlul de daune morale și a sumei de 662,16 lei cu titlul de daune materiale.
S-au compensat în întregime cheltuielile de judecată efectuate de părți cu prezenta procedură.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 19 noiembrie 2008 a avut loc un accident auto între localitățile P. și C. M. în urma căruia autoturismul marca Opel Vivaro cu numărul de înmatriculare JVB
490 a fost avariat, culpa pentru provocarea acestuia fiind reținută în sarcina defunctului S. E. T., care la ieșirea dintr-o curbă deosebit de periculoasă a pierdut controlul autoturismului intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Vivaro condus regulamentar de reclamantul S. R. U. a accidentului a fost avariat autoturismul reclamantului și o serie de bunuri aflate în acesta, a decedat numitul C. A., pasager în autoturismul condus de către reclamant, iar reclamanții S. R., S. R. și C. S. au suferit o serie de vătămări .
Astfel, raportat la faptul că pârâtul deținea o poliță RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat revine asiguratorului RCA, pârâta SC BCR A. V. I. G. SA (filele 107-108 dosarul T.ui Specializat C.).
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită și vinovăția, din actele efectuate de parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin reiese atât săvârșirea acesteia de defunctul S. E. T. cât și vinovăția acestuia în producerea accidentului auto, urmărirea penală încetând în temeiul art. 10 lit. g) Cod procedură penală.
În ceea ce privește valoarea despăgubirii datorate pentru autoturismul marca Opel Vivaro cu număr de înmatriculare JVB 490, în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză întocmite de expert M. I. (filele 145-146, 158-159) potrivit căruia valoarea maximă de despăgubire este 5.029,91 euro (fila 158), și de expert M. L. ION (filele 172-180), potrivit căruia valoarea maximă de despăgubire este de 5.451,82 euro (fila 180).
În ceea ce privește contravaloarea bunurilor distruse, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada valorii articolelor de îmbrăcăminte deteriorate, a distrugerii telefonului marca N. 6220, a camerei video Sony Handycam și a laptopului Fujitsu Siemens, deși potrivit art. 1169 cod civil aveau această obligație. Deși în planșele fotografice depuse la filele 72-75 al dosarului
Judecătoriei H. apare camera video Sony Handycam și laptopul Fujitsu Siemens, din aceste planșe nu reiese că acestea au suferit deteriorări, astfel că instanța nu a acordat reclamantului contravaloarea acestor bunuri, nefiind dovedită existența prejudiciului.
În ceea ce privește sistemul de navigație, telefonul N. 6300 și a genții de bagaje, având în vedere aceleași planșe fotografice, raportat la facturile de achiziție de puse de către reclamanți, instanța a reținut existența unui prejudiciu cert și nereparat în valoare de 1.284,40 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de transport, instanța de fond a reținut că se poate deduce o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și necesitatea acestor transporturi doar pentru cele care au avut loc la data de 4 decembrie 2008, 6 -20 decembrie 2008 și 10 ianuarie 2009 (filele 43-45), neexistând o asemenea legătură, datorită perioadei scurse de la data producerii accidentului și data la acare acestea au avut loc, pentru transporturile efectuate la data de 3 iunie 2009,
27 iulie 2009, 15 august 2009, 23 septembrie 2009 și 2 noiembrie 2009 (filele 47-
52), astfel că valoarea prejudiciului cert și determinat pentru care există legătură de cauzalitate cu fapta ilicită este de 2.466,56 lei.
Referitor la contravaloarea medicamentelor, instanța de fond a reținut că reclamantul S. R. a solicitat suma de 50,40 lei, sumă dovedită prin chitanțele depuse, astfel că aceasta a ost acordată în întregime.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate în legătură cu transportul autoturismului avariat de la C. la C.-N. și mai apoi din C.-N. la domiciliul reclamanților din Ungaria, instanța a reținut că aceasta este justificată cu actele depuse la dosar (filele 57-59) astfel încât suma de 2.466,56 lei a fost acordată în întregime.
În ceea ce privește contravaloarea convorbirilor telefonice, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut de către reclamanți dovada faptului că acestea au fost în legătură cu fapta ilicită, astfel că în lipsa acestor dovezi nu s-a putut reține nici certitudinea prejudiciului și nici legătura de cauzalitate, astfel că acesta au fost respinse ca neîntemeiate. De asemenea, în lipsa dovezii privind onorariul avocațial în faza de urmărire penală nu se poate reține caracterul efectiv al acestei cheltuieli efectuate, astfel că și această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată. În ceea ce privește cheltuielile aferente traducerilor și legalizărilor, instanța reține că acestea reprezintă cheltuieli efectuate în legătură cu prezenta procedură, iar acordarea lor va fi analizată în contextul solicitării cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către reclamanta S. R. constând în contravaloarea pieselor de îmbrăcăminte deteriorate, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada valorii acestora, deși potrivit art. 1169 Cod civil, reclamantei îi revenea această obligație, astfel că această solicitare a ost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile cu medicamentele solicitate de reclamanta C. S., instanța a reținut că în ceea ce privește suma de 1.948,65 lei privind medicamentele achiziționate din România, prejudiciul este cert și în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, astfel că această sumă urmează a fi acordată reclamantei, însă în ceea ce privește suma de 302,95 lei reprezentând medicamente achiziționate din Ungaria nu se poate reține că acestea au fost folosite de către această reclamantă sau că sunt urmare a faptei ilicite, motiv pentru care nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil au fost respinse ca neîntemeiate. De asemenea, în ceea ce privește daunele materiale constând în contravaloarea pieselor de îmbrăcăminte deteriorate, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada valorii acestora, deși potrivit art. 1169
Cod civil, reclamantei îi revenea această obligație, astfel că această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat de către reclamantă tribunalul a reținut că daunele morale nu pot fi evaluate în bani, deci nu au o valoare patrimonială, ele nu sunt destinate să înlocuiască o valoare economică cu o altă valoare economică, ci aceste sume au destinația de a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimelor, având un efect compensatoriu. De asemenea s-a mai subliniat că nu există criterii legale sau jurisprudențiale de cuantificare a prejudiciului moral, însă trebuie reținut faptul că asemenea sume trebuie să aibă un efect stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorul daunei sau persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime, astfel că în stabilirea lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității.
Astfel, deși reclamantul S. R. a invocat drept temei al daunelor morale distrugerea vieții de familie, angoasele provocate de călătoriile cu autoturismul și teama de a mai conduce un autovehicul, reducerea capacității de muncă și scăderea veniturilor familiei, acesta nu a făcut dovada existenței, gravității și întinderii acestor fenomene, deși acestuia îi revenea obligația de a face dovadacelor susținute. A mai reținut instanța că urmare a unui accident este inerentă apariția unor traume inclusiv a unei rețineri în a mai conduce un autoturism, însă având în vedere lipsa unor dovezi din care să reiasă întinderea acestora, instanța a considerat că acordarea cu prejudiciu moral a sumei de 4.000 euro este suficientă prejudiciului de agrement suferit de reclamant.
În ceea ce o privește pe reclamanta S. R., instanța a reținut că prejudiciul moral a fost cauzat de durerile fizice și psihice cauzate de accident, precum și de decesul tatălui ei, defunctul C. A., însă nici aceasta nu a făcut dovada existenței, gravității și întinderii acestor efecte și nici a legăturilor afective existente între aceasta și defunct. A mai reținut instanța că urmare a unui accident este inerentă apariția unor dureri fizice și psihice, inclusiv generate de pierderea unei rude apropiate, însă în lipsa dovezilor care să permită instanței o apreciere a întinderii acestui prejudiciu, instanța de fond a acordat reclamantei cu titlul de daune morale suma de 2.000 euro.
De asemenea, nici reclamanta C. S. nu a făcut dovada întinderii prejudiciului oral și de agrement suferit, deși avea această obligație, însă având în vedere că aceasta a fost internată în spital o perioadă destul de îndelungată, având în vedere că în urma evenimentului rutier și-a pierdut viața soțul acesteia, raportat însă și la vârsta acestuia, instanța de fond a acordat acestei reclamante suma de 8.000 euro cu titlul de daune morale.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 998-999 Cod civil, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții S. R., S. R. și C. S. în contradictoriu cu pârâta SC BCR A. V. I. G. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului S. R. sumele menționate în dispozitivul sentinței mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanți S. R., S. R. și C. S. au declarat apel,solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate de către instanța de fond este mult prea mic față de prejudiciile suferite.
Pe de altă parte, reclamanții au arătat că prin adresa nr. 2..12.209 emisă de pârâtă, aceasta a acordat despăgubiri pentru mare parte din obiectele aflate în vehicul, respectiv N. 6220, laptop Fujitsu Siemens Amilo, camera Sony DCR HC23E, obiecte pentru care instanța de fond a refuzat acordarea despăgubirilor pentru simplu motiv că din fotografi nu reiese că ar fi fost distruse. Astfel, reclamanții au precizat că din verificarea atentă a planșelor existente la dosarul cauzei se poate deduce clar că obiectele menționate mai sus, alături de restul obiectelor din autoturism, au fost avariate, iar în dosarul de daune a societății de asigurare au fost evaluate ca fiind avariate și propuse despăgubiri în acest sens, dar instanța de fond nu a acordat aceste despăgubiri.
În ce privește îmbrăcămintea purtată de persoanele vătămate, reclamanții susțin că existența și deteriorarea acestora este un fapt de notorietate și logic, fiind imposibil ca îmbrăcămintea purtată de pasageri să nu fi fost deteriorată. Așa fiind, reclamanții consideră că acordarea de despăgubiri în valoare totală de
1.740,17 lei trebuie admisă.
Și în privința cuantumului despăgubirilor morale acordate de către instanța de fond, reclamanții apreciază că și acesta este mult prea mic, în raport de suferința încercată de aceștia, având în vedere că în urma accidentului au suferit leziuni pentru care și în momentul de față sunt supuși tratamentelor medicale atât pentru boli cât și pentru traumatismele care decurg din acest accident.
În privința cheltuielilor de judecată, reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond deoarece deși au dovedit prin chitanțele anexate efectuarea acestora, respectiv cheltuieli de traducere și de legalizare a documentelor, instanța a dispus că va analiza ulterior această cerere, însă doar în dispozitivul hotărârii a făcut o referire la compensarea acestor cheltuieli, fără însă a determina ce sumă cu ce sumă s-a compensat. Pe de altă parte, se mai arată că nu s-a luat în considerare onorariul avocațial de 500 euro respectiv cheltuielile de traducere.
Pârâta S. BCR A. V. I. G. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că răspunderea sa nu poate fi stabilită decât în contextul normativ al Ordinului nr. 8/2008 al Comisiei de S. a A., iar instanța de fond în mod corect a acordat despăgubirile în conformitate cu aceste reglementări speciale. (f.33)
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la o parte din bunurile mobile distruse cu prilejul accidentului, Curtea reține, în acord cu cele arătate de către apelanți, că pârâta a recunoscut valoarea acestora, astfel încât se impune acordarea despăgubirilor materiale în raport de recunoașterea efectuată de către pârâtă, respectiv 800 lei c/val laptop Fujitsu Siemens Amilo și 650 lei c/val cameră Sony DCR HC23E.
Astfel la fila 24 din dosarul de apel s-a depus un act emis de către pârâtă în care sunt indicate valorile de despăgubire pentru bunurile distruse în urma a accidentului, aceste valori fiind indicate anterior.
Referitor la contravaloarea îmbrăcămintei, Curtea reține că, într-adevăr este de domeniul evidenței că la data producerii accidentului, reclamanții purtau haine însă ceea ce a reținut corect instanța de fond este că aceștia nu au dovedit în concret contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte purtate de fiecare dintre reclamanți la data producerii accidentului.
Curtea reține și împrejurarea că pârâtul nu a recunoscut prin înscrisuri anterioare litigiului sau în timpul litigiului contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte solicitate. Mai mult, se reține și împrejurarea că se solicită o sumă consistentă cu titlu de despăgubire materială pentru îmbrăcămintea distrusă în momentul accidentului, în condițiile în care nu a existat probe ale deținerii acelor bunuri, concret indicate, asupra reclamanților la data accidentului.
Pentru a analiza acest aspect Curtea, în apel, are în vedere dispozițiile art. 1199
C. civil din 1864 ( încă în vigoare din perspectiva art. 230 din Legea nr. 71/2011), unde se arată că: „ Prezumtiile sunt consecințele ce legea sau judecătorul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.";
În speță se poate reține o prezumție simplă, faptul purtării unor haine de către apelanți la momentul producerii accidentului, în privința căreia, în lipsa unor alte elemente, se poate aprecia, tot la nivel de prezumție că au fost adecvate activității în desfășurare la momentul accidentului, respectiv haine de călătorie.
Față de această împrejurare, Curtea a apreciat că valoarea de 300 lei reprezentând contravaloare articolelor de îmbrăcăminte este suficientă pentru a fi acordată fiecărui reclamant, cu titlul menționat anterior.
Referitor la daunele morale, Curtea reține că instanța de fond a realizat o analiză a criteriilor de acordare a daunelor morale solicitate, analiză însușită de către instanța de apel, însă Curtea apreciază că nivelul acestora este mult prea scăzut în raport de suferința reală a fiecărui reclamant.
Referitor la cheltuielile de legalizare în sumă de 392,7 lei și cheltuielile de traducere în sumă de 250 lei, Curtea reține că acestea au fost solicitate ca și pretenții distincte de către reclamanți și nu ca și cheltuieli de judecată rezultate din administrarea prezentului litigiu. Rezultă din actele depuse în solicitareaacestor cheltuieli că ele au fost efectuate înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, astfel încât nu pot fi apreciate ca fiind cheltuieli de judecată, așa cum a făcut în mod greșit instanța de fond.
În aceeași situație este și onorariul de avocat de 500 euro achitat înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată, Curtea reține că în fața instanței de fond au fost achitate două expertize, una în sumă de 800 lei de către pârât, iar alta de 1.000 lei de către reclamanți (f.144-165 și f.171).
Instanța de fond, în stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente autoturismului avariat, a avut în vedere expertiza efectuată de către exp. M. Dorel, deci cea achitată de către reclamanți.
În consecință, soluția de compensare a cheltuielilor de judecată, în condițiile admiterii doar în parte a acțiunii introductive, este justificată motivat de faptul că pârâta a mai avut cheltuieli de judecată în sumă de 18.000 lei reprezentând onorariu de avocat (f.41) și a achitat și expertiza efectuată de către exp. M. I., dar pretențiile reclamanților au fost încuviințate doar în parte și în faza de apel.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 296
C.pr.civ., Curtea va admite apelul declarat de reclamanți S. R., S. R. și C. S., va schimba în parte hotărârea apelată, în sensul că va obligă pârâta S. BCR A. V. I. G. S. să achite reclamanților și următoarele sume: 800 lei c/val laptop Fujitsu Siemens Amilo;-650 lei c/val cameră Sony DCR HC23E; câte 300 lei c/val. îmbrăcăminte pentru fiecare reclamant; câte 15000 euro daune morale pentru fiecare reclamant; 392,7 lei cheltuieli legalizare; 250 lei cheltuieli traducere și
500 euro onorar de avocat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de către reclamanți S. R., S. R. și C. S. împotriva sentinței civile nr. 5.342 din 19 octombrie 2011 pronunțată în dosarul (...) al T.ui Specializat C., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta S. BCR A. V. I. G. S. să achite reclamanților și următoarele sume:
- 800 lei c/val laptop Fujitsu Siemens Amilo;
- 650 lei c/val cameră Sony DCR HC23E;
- câte 300 lei c/val. îmbrăcăminte pentru fiecare reclamant; câte 15000 euro daune morale pentru fiecare reclamant;
- 392,7 lei cheltuieli legalizare;
- 250 lei cheltuieli traducere;
- 500 euro onorar de avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2012
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. M. G.-A. N. D. C.
Red.D.M./(...). Dact.H.C./8 ex. Jud.fond: Claudiu G..
| ← Decizia comercială nr. 2652/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 500/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
