Decizia comercială nr. 2652/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Comentarii

0

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2652/2012

Ședința de la 30 M. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H. Judecător M.-I. I.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de SC B. I. E. S., P. D. A. și de S. R. PRIN C. LOCAL AL MUN.C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 4. pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, privind și pe intimații SC I. S., S. R. PRIN M. F. P. B., SC I. SA, F. T. A C. DE C. - F. C., având ca obiect acțiune în constatare.

Se constată că la data de 29 martie 2012 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de recurenții SC B. I. E. S., P. D. A. și, respectiv, de către intimata SC I. S.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 23 martie

2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 446 pronunțată la data de (...) de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC B. I. E. S., în contradictoriu cu pârâta SC I. S. C.-N., având ca obiect obligație de a face și pretenții, cerere înregistrată sub nr. (...).

S-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei SC I. S. cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. Bârsan M. încheiat între pârâta F. T. A C. DE C. F. C., în calitate de vânzător și pârâții SC B. I. E. S. și D. A., în calitate de cumpărători.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. S. în contradictoriu cu pârâții SC B. I. E. S., D. A., F. T. A C. DE C. F. C., SCC I. SA, S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N., cerere înregistrată sub nr. (...) și conexată la cererea înregistrată sub nr. (...).

S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de dezmembrare și vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1060/(...) de notarul public L. Bârsan M. încheiat între pârâta F. T. A C. DE C. F. C., în calitate de vânzător și reclamanta SC I. S., în calitate de cumpărător, nulitatea privind dezmembrarea imobilului înscris în CF 1. C.-N. cu nr. top 8020, 8021/2, teren în suprafată de 1909 mp. și construcții.

S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. Bârsan M. încheiat între pârâta F. T. A C. DE C. F. C., în calitate de vânzător și pârâta SC B. I. E. S., în calitate de cumpărător, nulitatea privind vânzarea-cumpărarea rampei auto în suprafață de 52 mp.

S-a dispus rectificarea CF 1. C.-N. în sensul radierii înscrierilor efectuate sub A2, B3-B6 și C 2. precum și rectificarea CF 1. C.-N., CF 1. C.-N. și CF 1. C.- N. în sensul radierii tuturor înscrierilor efectuate în aceste cărți funciare.

S-a dispus deschiderea unei cărți funciare colective a dreptului de superficie având nr. top 8020/s, 8021/2/s cu teren în suprafață de 1909 mp în str. Belgrad nr. 6-8, cu construcții permanente, în suprafață construită totală de

874 mp, pe fundații din beton, pereți din cărămidă și tablă, acoperiș planșeu din beton, tablă și țiglă, cu părți indivize comune aferente construcțiilor: drept superficie teren, fundațiile comune, pereți comuni, acoperiș comun, branșamente de apă, canal, electricitate și gaz, p.i.c. fiind aferente imobilelor cu nr. top

8020/A, 8021/2/A, nr. top 8020/B, 8021/2/B și nr. top 8020/C, 8021/2/C, asupra terenului înscriindu-se dreptul de proprietate în favoarea S.ui R., iar asupra construcțiilor, p.i.c. aferente, precum și dreptului de superficie asupra terenului, înscriindu-se dreptul în favoarea SC I. S. asupra cotei de 4., în favoarea SC B. I. E. S. în cotă de 3. parte și în favoarea lui D. A. în cotă de 1. parte, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic M. M. T., ce face parte integrantă din prezenta sentință.

S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC I. S. asupra parcelei cu nr. top 8020/A, 8021/2/A, activul A cu suprafață construită de 406 mp compusă din șopron(1) cu 1 încăpere cu sc = 86 mp, atelier(4) cu 1 încăpere cu sc = 98 mp, atelier(6) cu 3 încăperi cu sc = 128 mp, anexe, depozit reziduuri(2), atelier sudură(2), scări(4/1), depozit reziduuri(16) cu sc = 42 mp, rampă auto(13) cu sc = 52 mp și asupra p.i.c. în cotă de 4. parte, cu titlu de cumpărare.

S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC B. I. E. S. asupra parcelei cu nr. top 8020/B, 8021/2/B, activul B cu suprafață construită de 367 mp compusă din depozit materiale(7) cu sc = 21 mp, ateliere(9/1) cu 6 încăperi cu sc = 229 mp, scări(14/2) cu sc = 11 mp, birouri(18) cu 1 hol și 3 încăperi cu sc = 32 mp, baracă metalică (22/1) cu 2 încăperi cu sc = 42 mp, vestiar(23/1) cu 1 hol și 2 încăperi cu sc = 32 mp și asupra p.i.c. în cotă de 3. parte, cu titlu de cumpărare.

S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului D. A. asupra parcelei cu nr. top 8020/C, 8021/2/C, activul C cu suprafață construită de 101 mp compusă din ateliere(9/2) cu 2 încăperi cu sc = 60 mp, baracă metalică(22/2) cu 1 încăpere cu sc = 10 mp, vestiar(23/2)cu 1 hol și 3 grupuri sanitare cu sc =

12 mp., centrală termică(24) cu 1 încăpere cu sc = 19 mp. și asupra p.i.c. în cotă de 1. parte, cu titlu de cumpărare.

S-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor F. T. A

C. DE C. F. C. și SCC I. SA la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare pentru rampa auto și repartajarea terenului aferent parcelei cu nr. top 8020, 8021/2.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții SC B. I. E. S. și D. A., având ca obiect acțiune în constatare, iar aceștia au fost obligați să plătească în favoarea reclamantei SC I. S. suma de 7.052 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din copia

CF 1. C. rezultă că asupra parcelei cu nr. top 8020, 8021/2 era proprietar S. R. cu privire la teren și pârâta F. T. A C. DE C. F. C. asupra construcțiilor (f.13 din dosar nr. 19218/2004). Prin protocolul încheiat la data de (...), pârâta F. C. a recunoscut că imobilul situat în C.-N. str. Belgrad, aferent parcelei cu nr. top

8020, 8021/2 este în „proprietatea de fapt"; a pârâtei SCC I. SA, în același timp exprimându-și acordul ca vânzarea imobilului să se facă de către SCC I. SA(f. 6 din dosar nr. 19218/2004).

Din procesul verbal de vânzare încheiat la data de (...) rezultă că pârâta

SCC I. SA a vândut atelierul de producție auto-service situat pe parcela cu nr. top

8020, 8021/2 (f. 7-8 din dosar nr. 19218/2004), iar obiectivul deviz 9 compus din două rampe auto s-a vândut către reclamanta SC I. S. Prin același act o parte din activ a fost cumpărată de pârâții SC B. I. E. S. și D. A. P. pentru care s-a vândut atelierul de producție auto-service situat în C.-N. str. Belgrad nr. 6 a fost de 2.049.000.000 ROL, obiectivele vândute reclamantei SC I. S. fiind în valoare de 1.117.200.000 ROL, cele vândute pârâtei SC B. I. E. S. fiind în valoare de

740.000.000 ROL, iar cele vândute pârâtului D. A. fiind în valoare de

191.800.000 ROL. În procesul verbal de vânzare s-a prevăzut că plata se face până la data de (...), dată la care se emit facturile și se încheie contractele de vânzare cumpărare. D. până la data de (...) nu se achită prețul integral se anulează procesul verbal de vânzare și cumpărătorii care nu achită prețul pierd garanția depusă.

Din adresa nr. 411/(...) emisă de pârâta SCC I. SA rezultă că reclamanta SC I. S. a achitat integral prețul de 1.117.200.000 ROL, fiind menționate și obiectivele vândute, între acestea aflându-se și cele două rampe auto (f. 12 din dosar nr. 19218/2004).

Pentru a se putea efectua operațiunile de întabulare în cartea funciară a acestor vânzări a fost realizată o documentație tehnică de către SC GEO TOP S., iar conform propunerilor efectuate în această expertiză cele două rampe auto au fost incluse în lotul care s-a propus a fi atribuit pârâților SC B. I. E. S. și D. A., cu nr. top 8020/2/c, 8021/2/2/c (f. 61-70 din dosar nr. 19218/2004). Această documentație tehnică a fost avută în vedere la încheierea contractelor autentice de vânzare cumpărare având ca obiect atelierul de producție auto-service situat în C.-N. str. Belgrad nr. 6.

Prin contractul de dezmembrare și de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1060/(...) de notarul public L. M. s-a dezmembrat imobilul cu nr. top 8020,

8021/2 din CF 1. C. conform planului de situație întocmit de SC GEO TOP S.(f.9-

10 din dosar nr. 19218/2004). Ca urmare, parcela cu nr. top nou 8020/1/c,

8021/2/1/c - teren în suprafață de 751 mp. s-a atribuit în proprietatea S.ui R. și în folosința F., iar construcțiile cu fundații de beton, pereți din cărămidă și tablă, acoperiș cu planșeu din beton, tablă și țiglă compuse din șopron (1), atelier (1), atelier (6) și anexe în proprietatea F., iar parcela cu nr. top nou 8020/2/c,

8021/2/2/c - teren în suprafață de 1158 mp. s-a atribuit în proprietatea S.ui R.

și în folosința F., iar construcțiile cu fundații de beton, pereți din cărămidă și tablă, acoperiș cu planșeu din beton, tablă și țiglă având părți indivize comune terenul gardul, curtea, fundațiile, pereții și branșamentele în proprietatea F. Apoi parcela cu nr. top nou 8020/2/c, 8021/2/2/c a fost dezmembrată în apartamentul nr. 1-activul 1, cu nr. top nou 8020/2/c/I, 8021/2/2/c/I în care a fost inclusă și rampa auto și în apartamentul nr. 2-activul 2, cu nr. top nou

8020/2/c/II, 8021/2/2/c/II.

Prin același contract pârâta F. înstrăinează reclamantei SC I. S. dreptul de proprietate pe care îl deține asupra parcelei cu nr. top nou 8020/1/c,

8021/2/1/c. Rampa auto care face obiectul prezentei cauze nu a fost inclusă în această parcelă. Restul construcțiilor incluse în această parcelă care a rezultat în urma dezmembrării sunt aceleași cu cele vândute reclamantei prin actul sub semnătură privată încheiat la data de (...). În contractul autentic de vânzare cumpărare s-a stabilit că prețul vânzării este de 1.117.200.000 ROL, că din acesta s-a plătit suma de 220.200.000 ROL și că plata prețului trebuie să se facă către SCC I. SA în baza protocolului încheiat la data de (...) între pârâtele SCC I. SA și F. C..

Reclamanta SC I. S. și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului cumpărat în CF 1. C. nr. top 8020/1/c, 8021/2/1/c (f.14-15 dosar fond).

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. M. (f. 57-58 din dosar nr. 19218/2004) pârâta F. C. a vândut pârâtului D. A. imobilul-activ III aferent parcelei cu nr. top 8020/2/c/II,

8021/2/2/c/II pentru prețul de 161.200.000 ROL, fără TVA. Prin același act s-a vândut pârâtei SC B. I. E. S. apartamentul nr. 1-activul 1, cu nr. top nou

8020/2/c/I, 8021/2/2/c/I în care a fost inclusă și rampa auto pentru prețul de

621.800.000 ROL. Cu excepția rampei auto care a fost inclusă în parcela vândută pârâtei SC B. I. E. S., toate celelalte bunuri imobile vândute sunt aceleași cu cele menționate în actul sub semnătură privată încheiat la data de (...). De asemenea, prețul vânzării este același cu cel stabilit în acest act, singura diferență fiind reprezentată de faptul că prețurile stabilite prin procesul verbal de licitație includ și TVA, în timp ce prețurile menționate în actul autentic sunt fără TVA. Pârâtul D. A. și-a înscris dreptul de proprietate în CF 1. C., iar pârâta SC B. I. E. S. și-a înscris dreptul de proprietate în CF 1. C. (f.18-20 din dosar nr. 19218/2004).

Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâta F. C. s-a arătat că rampele auto au fost vândute reclamantei SC I. S. și că aceasta deținea și la momentul formulării cererii de chemare în judecată posesia și folosința rampelor. Din interogatoriul administrat pârâtei SC B. I. E. S. rezultă că rampele sunt folosite de SC I. S. (f.95 din dosar nr. (...)).

La data de (...) între SC B. I. E. S., reclamantă în dosarul nr. (...), și SC I. S. se încheie o convenție autentificată sub nr. 1442/2004 de notarul public L. M. prin care SC I. S. se obligă ca, până la data de (...), să elibereze 2 rampe pentru ca SC B. I. E. S. să poată efectua lucrări de amenajare. La rândul său SC B. I. E. S. s-a obligat să permită SC I. S. accesul la folosința asupra wc-ului pentru perioada (...) - (...) (f.9 din dosar nr. 7166/2006).

Reclamanta SC B. I. E. S. susține că prin această convenție s-a soluționat în mod amiabil problema posesiei asupra celor două rampe auto, însă pârâta SC I. S. nu și-a îndeplinit obligația asumată prin această convenție. Această convenție a reprezentat actul în baza căruia reclamanta SC B. I. E. S. a solicitat pârâtei SC I. S. predarea posesiei și repararea prejudiciului cauzat prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 7166/2006 la Judecătoria Cluj- Napoca și declinată spre competentă soluționare T.ui C. C. unde a fost înregistrată sub nr. (...).

T., analizând convenția autentificată sub nr. 1442/2004, a constatat că prin încheierea acestui act juridic părțile nu au urmărit rezolvarea unei eventuale neînțelegeri în legătură cu posesia exercitată de SC I. S. asupra celor două rampe auto. Din act rezultă că pârâta SC I. S. s-a obligat să elibereze cele două rampe pentru ca reclamanta SC B. I. E. S. să poată efectua lucrări de amenajare, ceea ce înseamnă că eliberarea rampelor are un caracter temporar, respectiv până la efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de amenajare. În cuprinsul convenției nu se face referire la predarea definitivă a posesiei asupra celor două rampe în favoarea reclamantei. De altfel, în schimbul obligației asumate de SC I. S., reclamanta SC B. I. E. S. s-a obligat, la rândul său, să asigure pârâtei dreptul de folosință asupra unui wc pe perioada (...) - (...).

În concluzie, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 969 c.civ. convențiile legal încheiate au putere de lege între părți, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu poate pretinde pârâtei predarea posesiei asupra rampelor auto în baza actului juridic invocat deoarece drepturile și obligațiile născute în temeiul convenției autentificate sub nr. 1442/2004 nu au legătură cu posesia asupra acestor rampe, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC B. I. E. S. în contradictoriu cu pârâta SC I. S. înregistrată sub nr. (...).

Cu privire la cererea de chemare în judecată înregistrată ca urmare a casării hotărârii pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. (...) la Tribunalul

Comercial Cluj, conexată apoi la dosarul nr. (...), pârâții SC B. I. E. S. și D. A. au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei SC I. S. cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/ (...) de notarul public L. Bârsan M. Celelalte excepții de procedură cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. S. au fost soluționate în ședința publică din data de (...), în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin C. Local, a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice și a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC B. I. E. S. și D. A.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/ (...) de notarul public L. M. pârâta F. C. a vândut pârâtului D. A. imobilul-activ III aferent parcelei cu nr. top 8020/2/c/II, 8021/2/2/c/II și a vândut pârâtei SC B. I. E. S. apartamentul nr. 1-activul 1, cu nr. top nou 8020/2/c/I, 8021/2/2/c/I. Reclamanta SC I. S. nu a avut calitatea de parte la încheierea acestui act juridic și a invocat nulitatea absolută parțială a acestuia cu privire la înstrăinarea rampelor auto, fiind invocată existența unei cauze ilicite determinate de faptul că la momentul încheierii contractului vânzătoarea nu mai deținea în patrimoniu rampele auto, deoarece acestea au fost adjudecate prin licitație publică de către reclamantă la data de (...).

Conform art. 948 pct. 4 c.civ., una dintre condițiile de validitate a unei convenții o reprezintă existența unei cauze licite, iar încălcarea acestei dispoziții imperative este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic. R. juridic al nulităților stabilește că nulitățile absolute pot fi invocate de orice parte interesată. Reclamanta SC I. S. are calitatea de parte interesată în a solicita nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. M. deoarece prin acest act s-a vândut un bun asupra căruia reclamanta pretinde că deține un drept de proprietate, iar motivul invocat, respectiv existența unei cauze ilicite reprezintă un caz de nulitate absolută.

Față de cele reținute, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei SC I. S. cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. Bârsan M.

La soluționarea fondului litigiului, instanța a ținut seama de natura juridică a rampelor auto, acestea având calitatea de bunuri mobile prin natura lor în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 473 c.civ. Aceste bunuri, deși sunt fixate în pământ după cum rezultă din planșele fotografice de la fila 71 din dosar nr. 19218/2004, nu sunt bunuri imobile prin natura lor. Imobilele prin natura lor sunt terenurile, clădirile, morile, recoltele neculese încă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 463-465 c.civ. De asemenea, aceste bunuri nu sunt nici imobile prin destinație deoarece din dispozițiile art. 468 c.civ. rezultă că pentru a fi incluse în această categorie este necesar a fi îndeplinite două condiții: să existe un raport de accesorietate între bunul mobil și bunul imobil prin natura lui- condiție care este îndeplinită; ambele bunuri să aibă același proprietar. Această din urmă condiție nu este îndeplinită deoarece terenul pe care sunt fixate cele două rampe auto se află în proprietatea S.ui R., iar rampele s-au aflat în proprietatea pârâtei F. C. D. de folosință pe care pârâta îl deține asupra terenului pe care sunt amplasate rampele auto nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 468 c.civ. care sunt clare în ceea ce privește necesitatea existenței aceluiași proprietar asupra ambelor bunuri.

A., rampele auto asupra cărora se poartă prezentul litigiu sunt bunuri mobile prin natura lor. D. de proprietate asupra bunurilor mobile se transmite la momentul la care părțile au convenit asupra bunului și asupra prețului, chiar dacă bunul nu a fost predat încă și prețul nu a fost plătit. T. a apreciat căacordul de voință al părților cu privire la vânzarea celor două rampe auto s-a realizat la data de (...), dată la care pârâta SCC I. SA, cu acordul pârâtei F. C., a vândut atelierul de producție auto-service situat pe parcela cu nr. top 8020,

8021/2, iar obiectivul deviz 9 compus din două rampe auto s-a vândut către reclamanta SC I. S. La acest moment s-a realizat acordul de voință al părților și transferul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri în favoarea reclamantei SC I. S.

La încheierea procesului verbal de vânzare din data de (...) au fost de față și pârâții SC B. I. E. S. și D. A., astfel încât aceștia au avut cunoștință despre bunurile care au fost vândute reclamantei. S. acestor pârâți în sensul că vânzarea realizată la data de (...) a fost desființată de drept din cauza neîndeplinirii condiției plății diferenței de preț până la data de (...) este nefondată.

Clauza inserată de părți în actul încheiat la data de (...) în sensul că dacă până la data de (...) nu se achită prețul integral se anulează procesul verbal de vânzare și cumpărătorii care nu achită integral prețul pierd garanția depusă pentru vânzare are natura juridică a unui pact comisoriu de grad I. I. acestui pact comisoriu în contract nu atrage desființarea de plin drept și fără intervenția instanței de judecată a actului în situația în care părțile nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract, ci rezoluțiunea contractului trebuie să aibă loc în condițiile art. 1020 c.civ. Chiar dacă reclamanta SC I. S. nu a achitat diferența de preț până la data de (...), vânzătorul nu a înțeles să solicite rezoluțiunea contractului, acesta fiind singurul în măsură să aprecieze dacă neexecutarea obligațiilor asumate de cumpărător trebuie sancționată cu desființarea actului. Pârâții SC B. I. E. S. și D. A. nu au calitatea de parte în contractul de vânzare cumpărare încheiat între SCC I. SA și SC I. S. și nu pot invoca neexecutarea contractului din partea reclamantei. D. cum s-a reținut, pactul comisoriu de grad I inserat în contract nu atrage desființarea de plin drept și fără intervenția instanței de judecată a actului, astfel încât în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se fi dispus rezoluțiunea contractului, acesta produce în continuare efecte juridice.

Clauza inserată în contract nu are nici valoarea unei condiții rezolutorii, astfel cum susțin pârâții. C. este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei duce la desființarea retroactivă a raportului juridic. Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nu rezultă că părțile ar fi înțeles să afecteze obligațiile născute de o condiție rezolutorie. P. prețului este obiectul prestației cumpărătorului, iar prețul este un element esențial al contractului de vânzare cumpărare, în lipsa prețului contractul fiind nul absolut. A., plata prețului nu poate fi în același timp și o condiție rezolutorie de neîndeplinirea căreia să depindă desființarea retroactivă a raportului juridic. P. prețului este o obligație asumată de cumpărător și este de natura contractului, iar în situația neîndeplinirii obligației de plată a prețului intervine rezoluțiunea judiciară sau convențională a actului. Obligația de plată a prețului nu poate fi afectată de condiția plății acestuia în termenul stipulat.

În concluzie, tribunalul a reținut că obligațiile asumate de părți prin actul juridic încheiat la data de (...) nu sunt afectate de o condiție rezolutorie, actul juridic continuând să-și producă efectele și nefiind lipsit de eficacitate, astfel cum au susținut în mod neîntemeiat pârâții prin cererea reconvențională formulată (f.55 din dosar nr. (...)), cerere care a fost respinsă.

A fost apreciată ca neîntemeiată și apărarea formulată de pârâții SC B. I. E. S. și D. A. în sensul că prin neplata prețului de către reclamantă, vânzarea nu a mai avut loc, iar cele două rampe auto au fost vândute pârâtei SC B. I. E. S. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. M.

T. a apreciat că includerea celor două rampe auto în parcela cu nr. top

8020/2/c/II, 8021/2/2/c/II care a fost atribuită pârâtei SC B. I. E. S. a fost rezultatul unei erori determinată de faptul că documentația tehnică întocmită pentru realizarea dezmembrării terenului pe care se afla atelierul service care a făcut obiectul vânzării prin actul încheiat la data de (...) a inclus aceste rampe în lotul care urma să fie atribuit pârâtei, fără a se ține seama de faptul că obiectivul

9, corespunzător acestor rampe, a fost vândut reclamantei. De altfel, prețul menționat în contractele autentice de vânzare cumpărare este identic cu cel prevăzut în procesul verbal de vânzare încheiat la data de (...), iar pârâta SC B. I. E. S. nu a plătit un preț mai mare decât cel stabilit inițial, preț care să includă și valoarea celor două rampe auto.

Prin actul intitulat „proces verbal de vânzare"; încheiat la data de (...) s-a realizat și transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor care au format obiectul vânzării, iar în condițiile în care actul a fost semnat atât de reclamanta SC I. S., cât și de pârâții SC B. I. E. S. și D. A., fiecare dintre aceștia au avut cunoștință care sunt bunurile care au fost vândute fiecăruia, cu atât mai mult cu cât vânzarea a avut loc în cadrul unei licitații. În aceste condiții, dacă pârâții SC B. I. E. S. și D. A. au fost de acord cu includerea în obiectul contractul autentic de vânzare cumpărare și a rampelor auto, aceștia au fost de rea credință la încheierea actului deoarece atât ei, cât și vânzătorul știau că cele două rampe se află în proprietatea altei persoane, respectiv a reclamantei SC I. S.

Pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile care au făcut obiectul actului încheiat la data de (...) nu era necesară încheierea unui act autentic. Forma solemnă a încheierii contractului de vânzare cumpărare era impusă numai pentru vânzarea terenurilor, conform Legii

58/1996 act în vigoare la data de (...). În situația în care obiectul contractului îl reprezintă alte bunuri imobile sau bunuri mobile care se înstrăinează independent de terenul pe care sunt amplasate, pentru a opera transferul dreptului de proprietate nu trebuia îndeplinită condiția formei autentice a actului, transferul dreptului de proprietate realizându-se prin simplul acord de voință. Din cuprinsul procesului verbal de vânzare încheiat la data de (...) rezultă că acordul de voință și transferul dreptului de proprietate asupra rampelor auto s-a realizat la această dată. Părțile nu au convenit ca transferul dreptului de proprietate să se realizeze la o dată ulterioară prin încheierea unui act autentic de vânzare cumpărare.

Chiar dacă părțile au înțeles să încheie contracte de vânzare cumpărare în formă autentică, tribunalul apreciază că transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute la data de (...) nu s-a realizat la încheierea actelor autentice. Forma autentică a fost necesară deoarece s-a realizat o dezmembrare a terenului pe care se aflau bunurile vândute, dezmembrare care a fost realizată în funcție de modul în care erau amplasate bunurile mobile și imobile care au făcut obiectul vânzării, iar asupra parcelelor rezultate s-a înscris un drept de folosință al cumpărătorilor asupra terenului pe care erau amplasate bunurile cumpărate.

Reclamanta SC I. S. a cumpărat la data de (...) un bun mobil reprezentat de cele două rampe auto, iar pârâții au avut cunoștință de existența acestei vânzări. De altfel, posesia exercitată asupra acestor bunuri, posesie care nu a fost contestată de pârâți, reprezintă un mijloc de publicitate, de aducere la cunoștința terților a dreptului de proprietate exercitat de reclamantă asupra acestor bunuri mobile. Pârâții B. I. E. S. și D. A., în calitate de cumpărători, și pârâta F. C., în calitate de vânzătoare, au fost de rea-credință la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare în care a au fost incluse ca bunuri vândute și rampele auto deoarece cunoșteau faptul că aceste rampe se află în proprietatea reclamantei, fiind în prezența vânzării bunului altuia care este întemeiată pe o cauză ilicită care încalcă dispozițiile art. 948 pct. 4 c.civ., fapt ce determinănulitatea absolută a actelor prin care s-a realizat dezmembrarea terenului și vânzarea rampelor auto cu nerespectarea condițiilor vânzării realizate la data de (...).

În aceste condiții, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. S., cerere înregistrată sub nr. (...) și conexată la cererea înregistrată sub nr. (...) și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de dezmembrare și vânzare cumpărare autentificat sub nr.

1060/(...) de notarul public L. Bârsan M. încheiat între pârâta F. T. A C. DE C. F.

C., în calitate de vânzător și reclamanta SC I. S., în calitate de cumpărător, nulitatea privind dezmembrarea imobilului înscris în CF 1. C.-N. cu nr. top 8020,

8021/2, teren în suprafată de 1909 mp și construcții. De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/(...) de notarul public L. Bârsan M. încheiat între pârâta F. T. A C. DE C. F. C., în calitate de vânzător și pârâta SC B. I. E. S., în calitate de cumpărător, nulitatea privind vânzarea-cumpărarea rampei auto în suprafață de 52 mp.

Deoarece au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară a operațiunilor de dezmembrare a parcelei cu nr. top

8020, 8021/2 și a dreptului de proprietate al pârâtei SC B. I. E. S. asupra rampelor auto, în temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus rectificarea CF 1. C.-N. în sensul radierii înscrierilor efectuate sub A2, B3- B6 și C 2 și s-a dispus rectificarea CF 1. C.-N., CF 1. C.-N. și CF 1. C.-N. în sensul radierii tuturor înscrierilor efectuate în aceste cărți funciare.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză topografică de către expertul

M. M. T. prin care au fost făcute propuneri de comasare a parcelelor și de înscriere a construcțiilor, de identificare a construcțiilor și înscriere a părților indivize comune, propuneri de întabularea drepturilor de proprietate dobândite conform actului încheiat la data de (...) (f. 274-294 din dosar nr. 4.1285/206). La soluționarea cauzei, tribunalul a avut în vedere varianta I a raportului de expertiză care a propus înscrierea în cartea funciară a construcțiilor cumpărate de părți prin actul încheiat la data de (...), fără a se face propuneri de dezmembrare a terenului aflat în proprietatea S.ui R.. Această variantă corespunde situației juridice care a luat naștere prin vânzarea de către F. C. a atelierului service, dezmembrarea terenului pe care se află acest atelier și asupra căruia vânzătoarea deținea numai un drept de folosință nefiind necesară. În condițiile în care cumpărătorii au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcțiilor existente pe terenul aflat în proprietatea S.ui R., suntem în prezența unui drept de superficie care include și dreptul de folosință al proprietarilor construcțiilor și celorlalte lucrări asupra terenului, drept de folosință care cuprinde numai terenul aferent construcțiilor. În această situație nu se impune partajarea terenului.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus deschiderea unei cărți funciare colective a dreptului de superficie având nr. top

8020/s, 8021/2/s cu teren în suprafață de 1909 mp în str. Belgrad nr. 6-8, cu construcții permanente, în suprafață construită totală de 874 mp, pe fundații din beton, pereți din cărămidă și tablă, acoperiș planșeu din beton, tablă și țiglă, cu părți indivize comune aferente construcțiilor: drept superficie teren, fundațiile comune, pereți comuni, acoperiș comun, branșamente de apă, canal, electricitate și gaz, p.i.c. fiind aferente imobilelor cu nr. top 8020/A, 8021/2/A, nr. top

8020/B, 8021/2/B și nr. top 8020/C, 8021/2/C, asupra terenului înscriindu-se dreptul de proprietate în favoarea S.ui R., iar asupra construcțiilor, p.i.c. aferente, precum și dreptului de superficie asupra terenului, înscriindu-se dreptul în favoarea SC I. S. asupra cotei de 4., în favoarea SC B. I. E. S. în cotă de 3. parte și în favoarea lui D. A. în cotă de 1. parte, conform variantei I dinraportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic M. M. T., ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Apoi, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC I. S. asupra parcelei cu nr. top 8020/A, 8021/2/A, activul A cu suprafață construită de 406 mp compusă din șopron(1) cu 1 încăpere cu sc = 86 mp., atelier (4) cu 1 încăpere cu sc = 98 mp., atelier (6) cu 3 încăperi cu sc = 128 mp., anexe, depozit reziduuri (2), atelier sudură (2), scări (4/1), depozit reziduuri (16) cu sc = 42 mp., rampă auto(13) cu sc = 52 mp. și asupra p.i.c. în cotă de 4. parte, cu titlu de cumpărare, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC B. I. E. S. asupra parcelei cu nr. top 8020/B, 8021/2/B, activul B cu suprafață construită de 367 mp. compusă din depozit materiale (7) cu sc = 21 mp, ateliere (9/1) cu 6 încăperi cu sc = 229 mp., scări (14/2) cu sc = 11 mp, birouri(18) cu 1 hol și 3 încăperi cu sc = 32 mp., baracă metalică (22/1) cu 2 încăperi cu sc = 42 mp., vestiar (23/1) cu 1 hol și 2 încăperi cu sc = 32 mp. și asupra p.i.c. în cotă de 3. parte, cu titlu de cumpărare și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului D. A. asupra parcelei cu nr. top 8020/C, 8021/2/C, activul C cu suprafață construită de 101 mp. compusă din ateliere (9/2) cu 2 încăperi cu sc = 60 mp., baracă metalică(22/2) cu 1 încăpere cu sc = 10 mp., vestiar (23/2)cu 1 hol și 3 grupuri sanitare cu sc = 12 mp, centrală termică (24) cu 1 încăpere cu sc = 19 mp și asupra p.i.c. în cotă de 1. parte, cu titlu de cumpărare.

Instanța de fond a respins capătul de cerere prin care reclamanta SC I. S. a solicitat pârâtelor F. T. A C. DE C. F. C. și SCC I. SA la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru rampa auto deoarece, după cum s-a reținut mai sus, pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri nu este necesară forma solemnă a actului, transferul proprietății realizându-se la data la care s-a realizat acordul de voință prin semnarea procesului verbal de vânzare din (...). De asemenea, s-a respins și capătul de cerere având ca obiect repartajarea terenului aferent parcelei cu nr. top 8020,

8021/2 deoarece operațiunile de dezlipire a imobilului-teren implică existența unei convenții, convenție care nu există. De altfel, înscrierea în cartea funciară a dreptul de superficie dobândit de cumpărătorii atelierului auto-service nu impuse

și efectuarea unor operațiuni de dezlipire a terenului.

În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ. reținându-se culpa procesuală a pârâților SC B. I. E. S. și D. A., aceștia au fost obligați să plătească în favoarea reclamantei SC I. S. suma de 7.052 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbre judiciare aferente pretențiilor admise (52 lei), onorariu avocat (3.000 lei) și onorariul expertului topograf (4.000 lei).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. și S. B. I. E. S. C.-N. solicitând admiterea acestora și modificarea hotărârii recurate.

În recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. se solicitămodificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. I. S..

În motivarea recursului, pârâtul a invocat, în primul rând, excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul nr.

31/1954, potrivit căruia: "S. este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. EI participa în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop." Prin urmare, a opinat pârâtul, S. R. este reprezentat prin M. F. si doar în cazul unui text de lege expres poate fi reprezentat prin alte persoane juridice.

Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat faptul că Sfatul P.ular al Orasului

Regional C. a dat în administrare terenurile cu nr.top. 8020 si nr. top. 8021, Î. C.

I., înscrise în C. 14221 C.-N. si C. 14226 C.-N. Prin încheierea de carte funciara nr. 7335/2004 si în baza unor documentații, din eroarea cărtilor funciare, asupra terenurilor în suprafața de 909 mp., respectiv de 1000 mp., nu s-a mai evidențiat administratorul, înscriindu-se numai proprietarul S. R.. Apoi, ca urmare a transcrierii imobilelor comasate în C. 1. C.-N., cu suprafața de 1909 mp., ca administrator a fost înscrisă F. T. a C. de C. "F." C., fără a depune niciun document justificativ al schimbării denumirii. Mai mult, în baza contractului de dezmembrare si de vânzare-cumpărare nr. 1060 din 22 aprilie 2004 autentificat de BNP L. M., se vinde si terenul "proprietatea lui F. C." către SC I. S., care se dezmembrează astfel:

- nr.top.8020/2/C, 8021/2/2/C, teren în suprafață de 1158 mp. cu construcții se transformă în proprietăți pe apartamente, înscrise în C. col. nr. 1.

C.-N. si C.ind.nr.1.-1. C.-N.;

- nr.top.8020/1/C, 8021/2/1/C, teren în suprafață de 751 mp., proprietar

S. R., iar asupra construcțiilor S. I. S.

Așadar, la soluționarea prezentului litigiu, pârâtul solicită instantei a avea în vedere împrejurarea că terenurile cu nr.top.mai sus arătate nu se pot înscrie doar în proprietatea S.ui R. fără a se indica administratorul. A., terenurile cu nr.top.8020 si 8021 ce au fost în administrarea Sfatului P.ular al Orasului Regional C. (azi C. local al municipiului C.-N.) în conformitate cu prevederile legale au fost date spre administrare I. C. I. C. si nu F. T. a C. de C. „." C., înscrisă în cărțile funciare fără documente justificative.

În recursul formulat de pârâta S. B. I. E. S. C.-N. și PFA D. A. se solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii intimatei S. S., iar față de P. D. A., prin admiterea lipsei calității procesuale pasive a acestuia. De asemenea, solicită admiterea excepției de necompetenta a instanțelor de judecată și a excepției depășirii puterilor judecătorești în ceea ce privește petitul 4 și 6 din acțiune, respectiv cu privire la constituirea prin hotărâre judecătorească a dreptului de superficie pe un teren proprietatea S.ui R.. Pe fond, se solicită desființarea sentinței pentru netemeinicie și nelegalitate. În final, solicită admiterea cererii reconvenționale în ceea ce privește constatarea ineficacității procesului-verbal de vânzare din data de 0(...) și obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 12.000 Ron, cu titlu de folos de tras, reprezentând 200 Ron/lună (conform expertizei efectuate în cauză) începând de la data de 0(...) (dată la care SC lOVI S. a fost pusă în întârziere prin notificarea trimisă prin intermediul BEJ C. M. R., dosar execuțional nr. 750/2004) până la data de (...) (dată la care a fost emisă Autorizația de desființare nr. 801(...)), cu cheltuieli de judecată.

În primul rând, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. D. A., având în vedere că în prezenta cauză reclamantul nu pretinde nimic de la PFA D. A., acest pârât fiind chemat în judecată pentru simplul motiv că două vânzări au fost constatate prin același act autentic de vânzare-cumpărare, fără ca cei 2 cumpărători să fie coproprietari. A., simplul fapt că în același act autentic apare și PFA D. A., în condițiile în care admiterea sau respingerea acțiunii nu atinge în vreun fel interesele sau drepturile obținute de acesta, nu poate justifica calitatea acestuia de parte în proces.

În concluzie, din moment ce intimatul reclamant nu are nicio pretenție față de PFA D. A., acesta nu poate avea calitatea de pârât în prezenta cauză.

Pe fond, pârâta susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că imobilele vândute prin actele autentice de vânzare-cumpărare sunt aceleași cu cele din procesul-verbal de vânzare din data de 0(...), deși examinarea comparativă evidențiază contrariul. A., construcțiile cumpărate diferă, iar diferența nu se datorează numai măsurătorilor efectuate:

1. Prin contractul autentic SC I. S. nu mai cumpără depozitul obiectiv deviz nr. 8 în suprafață de 80 mp, deși prin procesul-verbal de vânzare aceastăconstrucție este promisă exclusiv către SC I. S., cu toate acestea, parte din depozit este cumpărat de SC B. S. prin contract autentic.

2. Prin contractul autentic SC I. S. nu mai cumpără obiectul de deviz nr. 4 grupul sanitar - vestiar așa cum apare în procesul verbal, acesta fiind cumpărat de S.C B. S. prin contract autentic și contrar celor din procesul verbal (împrejurarea că SC I. S. nu a cumpărat grupul sanitar se deduce și din conținutul Conventiei nr. 1442/(...) prin care acestuia i se acordă dreptul de a folosi instalațiile sanitare)

3. Prin contractul autentic SC I. S. nu mai cumpără obiectul de deviz nr. 9 rampe auto, ci cumpăra șopronul care nu i-a fost promis prin procesul verbal.

În pofida faptului că prețul de vânzare a rămas același, sunt mari diferențe între construcțiile promise spre vânzare prin procesul-verbal de vânzare respectiv contractele de vânzare autentice, iar aceste diferențe nu se referă numai la rampele auto.

Se mai reproșează instanței de fond că nu a observat că la data semnării procesului-verbal de vânzare respectiv la data încheierii contractelor autentice proprietarii vânzători au fost diferiți. A., la data încheierii Procesului verbal de vânzare-cumpărare din data de 0(...) - proprietarul a fost S. INDCOPP SA, iar la data încheierii contractelor autentice de vânzare-cumpărare proprietarul a fost F., care a devenit proprietar tabular ulterior semnării procesului-verbal de vânzare- cumpărare, conform înscrierii din data de (...) din CF 1. C.

Referitor la procesul - verbal de vânzare din data de (...), pârâta susține că acest act are valoare de antecontract si că interpretarea dată de instanta de fond acestui act este contrară prevederilor 977, 978, 982, 983 Cod civil. F. că acest act nu transferă dreptul de proprietate si că intenția părților a fost transmiterea dreptului de proprietate la o dată ulterioară, reiese din însuși conținutul actului în care se prevede: a. Încheierea unor contracte autentice de vânzare - cumpărare la o dată ulterioară. b. Întinderea mandatului reprezentanților S. I. SA, sens în care la pagina 3 al. 7 din procesul verbal se prevede că: "Vânzarea, conform aprobării Biroului Executiv CENTROCOOP B. în ședința din data de (...), trebuie făcută cu plata integral.", ceea ce înseamnă, că la data semnării procesului verbal de vânzare, nici unul din membrii comisiei de vânzare nu aveau împuternicirea deci nici dreptul să transfere dreptul de proprietate asupra imobilelor fără plata integrală a prețului. c. Clauza de la pagina 3 al 9 din procesul-verbal, conform căreia cumpărătorii ce nu achită integral prețul până la data de (...) pierd garanția depusă pentru vânzare, ceea ce este, de fapt, o veritabilă clauză de arvună, caracteristică antecontractelor. d. Petitul 3 din acțiunea intimatului reclamant care solicită pronunțarea unei sentințe care să țină loc de act autentic, care este specifică realizării drepturilor obținute prin antecontracte. Cu alte cuvinte însăși intimata reclamantă consideră că procesul verbal în cauză este un veritabil antecontract. În situația în care reclamanta considera că are deja un titlu de proprietate, așa cum greșit a reținut instanța, cu siguranță nu mai formula un asemenea petit.

În ceea ce privește ineficacitatea procesul - verbal de vânzare din data de (...), pârâta susține că în speță este evident că procesul verbal de vânzare este afectat de o condiție, iar aceasta este respectarea termenului de (...) in ceea ce privește plata prețului.

F. că SC I. S. nu a achitat prețul din procesul-verbal până la data de (...) reiese din contractul autentic semnat de acesta, în care la pagina 3 alineat ultim se arată că se obligă să achite restul de preț prin credit acordat de B.

P. susține că prețul nu a fost achitat până la data de (...), iar ca urmare nici unul dintre părțile contractante nu ar executat obligațiile și nu au respectat drepturile obținute prin acest act.

În ce privește stabilirea naturii juridice a rampei auto, pârâta susține că acestea nu sunt imobile prin destinație, dar sunt totuși imobile prin incorporare. A. în conformitate cu art. 468 al ultim Cod civil: "mai sunt imobile prin destinație toate efectele mobiliare ce proprietarul a așezat către fond în perpetuu.", iar în conformitate cu art. 469 Cod civil: "P. se presupune că a așezat către fond în perpetuu efecte mobiliare, când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriorare partea fondului către sunt așezate."

În ceea ce privește buna-credință a SC B. I. E. S., pârâta învederează următoarele:

A. procesul-verbal de vânzare din data de 0(...) a fost încheiat cu SCC I. SA.

și nu cu vânzătoarea F.

B) procesul-verbal de vânzare din data de 0(...) încheiat cu SCC I. SA., a fost viciat de nerespectarea condiției rezolutorie pentru neplata prețului la termenul menționat în acesta, adică data de (...).

C) vânzarea către SC B. și SC I. a avut loc ca rezultat al unor negocieri ulterioare cu noul proprietar SC F. SA.

D) noile negocieri au loc în baza documentației întocmită de SC Geo - Top

S. (efectuată și comunicată anterior vânzării), anexă la ambele contracte autentice, care evidențiază si imobilele cumpărate de SC I. S.

E) dezmembrarea fostului atelier de producție auto-service, s-a efectuat în baza documentației întocmită de SC Geo - Top S., care a făcut obiectul contractului autentic semnat anterior de SC I. S. D. despre care se arată expres că "…părțile contractante sunt de acord" la pagina 1 al 3 numit I care începe cu "Să dezmembrăm acest imobil…" din contractul de vânzare-cumpărare nr.

1060/(...).

F) SC I. S. a avut deja încheiat contract autentic, fără rampe auto, contract autentic încheiat în baza documentației întocmită de SC Geo - Top S. și care este anexă și la contractul semnat de SC I. S.

G) SC I. S. a avut deja intabulat dreptul de proprietate obținut, fără rampe auto si asupra altor construcții decât cele din procesul verbal.

H) La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1311/(...) de către SC B. S. proprietara tabulară a rampelor auto, conform extrasului CF nr.

1. C. nr. top(...)/2, anexă la contract era F., care și-a intabulat dreptul de proprietate obținut ulterior încheierii procesului verbal de vânzare-cumpărare.

Chiar în situația în care și instanța de recurs ar ajunge la concluzia că rampele auto sunt bunuri mobile și că procesul-verbal de vânzare a transferat dreptul de proprietate, deși nu este așa, pârâta susține că recurentul este apărat de principiul bunei-credințe, întrucât s-a aflat într-o eroarea legitimă, în care s-ar fi aflat orice persoană rezonabilă, în aceeași situație, care s-ar fi ghidat după înscrierea din Cartea Funciară si anexa care a fost aceeași la ambele contracte autentice, deci care evidenția și imobilele cumpărate de SC I. S., mai mult SC B. S. s-a aflat într-o eroare comună, invincibilă pentru orice persoană.

Buna-credință se apreciază la momentul semnării contractului și nu la o dată ulterioară, ori la data semnării contractului nu exista nici un dubiu asupra calității de bun imobil al rampelor auto. Ca urmare, a considerat pârâta, calificarea ulterioară a rampelor auto în bun mobil nu poate fi în măsură să anihileze buna sa credință.

O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică drept de superficie în loc de drept de folosință.

A., din 2004 și până la efectuarea expertizei topografice în cauză nu s-a vorbit deloc de dreptul de superficie, iar intimatul reclamant nu și-a precizat niciodată acțiunea în sensul că ar solicita drept de superficie, ci numai drept de folosință.

Or, dreptul de folosință și dreptul de superficie sunt două noțiuni juridice diferite.

Codul civil nu reglementează expres dreptul de superficie. J. dreptului de superficie, în absența unor reglementări exprese, s-a făcut prin interpretarea unor texte de lege, în doctrină afirmându-se că acest drept ar rezulta indirect din prevederile art. 492 Cod civil, fiind o excepție instituită de aceste articol.

În literatura de specialitate dreptul de superficie a fost definit ca fiind un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren, și care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.

Ca urmare, din moment ce reclamantul nu și-a precizat acțiunea, recunoașterea dreptului de superficie excede cadrul procesual cu care a fost investită instanta.

Împrejurarea că hotărârea cuprinde motive contradictorii derivă din faptul că instanța de fond a reținut calitatea de bun mobil a rampelor, dar cu toate acestea se dispune înscrierea acestora în cartea funciară și acordă un drept de superficie.

Din această perspectivă pârâta susține că rampele auto ori sunt bunuri imobile și atunci se pot înscrie în CF și pot face obiectul dreptului de superficie, oi sunt bunuri mobile, situație în care nu se înscriu în CF.

Înscrierea în CF și recunoașterea dreptului de superficie, sunt noțiuni de drept care nu au legătură cu bunurile mobile, ca urmare faptul că instanța de fond califică rampele auto ca bunuri mobile, pentru ca apoi să aplice regimul juridic al bunurilor imobile considerăm că, în mod evident, se contrazic reciproc (sunt motive contradictorii), împrejurarea față de care sunt incidente cauzei prevederile punct 7 art. 304 Cod procedură civilă.

Raportat la cheltuielile de judecată, pârât învederează faptul că acordarea acestora s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 276 C.pr.civ., întrucât pretențiile reclamantei au fost parțial respinse, deci și cuantumul cheltuielilor de judecată trebuiau reduse proporțional.

Instanța de fond a încălcat și prevederile art. 277 C.pr.civ. din moment ce i- a obligat la restituirea cheltuielilor de judecată numai pe 2 dintre pârâți, deși au fost chemați în judecată și alți 3 pârâți, iar niciunul dintre aceștia din urmă nu au fost de acord cu admiterea acțiunii în condițiile art. 275 C.pr.civ., dar cu toate acestea toți ceilalți au fost scutiți de plata cheltuielilor de judecată.

În final, pârâta a susținut că cererea reconvențională este întemeiată, deoarece SC I. S. nu a fost și nu este proprietara rampelor auto pentru motivele arătate în cuprinsul prezentei la care se adaugă cele prevăzute în art. 1295 alin. 2

Cod civil.

Apoi, SC I. S. nu a contestat niciodată că ar fi în posesia rampelor auto. În opinia pârâtei, aceasta a ocupat rampele auto în mod abuziv cauzându-i un prejudiciu constând în lipsa contravalorii de folosință a acestui bun (folos de tras).

Instanța de fond a retinut că nu se poate admite acțiunea numai în baza Convenției nr. 11442/(...), pentru că eliberarea rampelor ar fi fost numai provizorie, adică până la data la care SC B. S., urma să efectueze amenajările constând în grănituire.

Concluzia de mai sus este cât se poate de gresită, iar acest lucru se impune cu forta evidentei, raportat la mejdia dintre terenurile pe care le foloseste, pe de oparte, SC I. S., iar pe de altă parte, SC B. S. Cu alte cuvinte, dacă s-ar fi realizat grănituirea, adică s-ar fi construit un gard despărțitor, rampele auto ar fi rămas pe partea de folosință a SC B. I. E. S., iar SC I. S. nu ar mai fi avut niciodată acces la rampele auto.

Instanța de fond scapă cu vederea că pârâta a invocat și prevederile art. 480 Cod civil, precum și prevederile art. 998-999 cod civil menționând totodată că SC I. S. ar avut obligația de a elibera rampele auto indiferent de C. nr.

1442/(...).

Intimata SC I. S. a formulat întâmpinare atât în privința recursului declarat de S. R. prin C. Local C. N. cât și în privința recursurilor formulate de S. B. I. E.

S. și PFA D. A.

Intimata SC I. S. solicită respingerea recursului declarat de S. R. prin C.

Local C. N. învederând că din argumentația prezentată în memoriul de recurs reiese cu prisosință calitatea procesuală pasivă a C.ui Local al mun. C. N. în calitate de continuator al fostului Sfat P.ular al Orașului Regional C. care a dat în administrarea Î. C. Interregionale terenurile cu nr. top. 8020 și 8021 proprietatea statului. În susținerea acestui punct de vedere au mai fost invocate și prev. art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Criticile referitoare la oportunitatea înscrierii în cartea funciară a administratorului terenului cu nr. top. 8020 și 8021 intimata le califică ca fiind străine de obiectul cauzei.

În ce privește recursul declarat de S. B. I. E. S. și PFA D. A., intimata solicită respingerea și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În opinia intimatei, calitatea procesuală pasivă a recurentului PFA D. A. decurge din împrejurarea că prin sentința recurată s-a dispus radierea dreptului real înscris în CF 1. C. N. în favoarea acestui recurent.

Intimata mai susține că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pro.civ. care se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât dreptul de superficie asupra terenului cu nr. top. 8020,

8021/2 nu a fost constituit de către instanță, ci a fost instituit prin act administrativ în favoarea F. care la rândul să l-a transmis prin convenție cumpărătorilor edificatelor de pe acest teren, hotărârea instanței înlocuind doar acordul de voință asupra strămutării dreptului real.

Pe fondul cauzei, se arată că a reținut în mod corect starea de fapt prin raportare la probatoriul administrat, rampele auto fiind adjudecate și plătite de către intimată, iar nu de către recurenta S. B. I. E. S.

Referitor la înscrierea dreptului de superficie, se arată că instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut de vreme ce superficiarul deține un drept de proprietate asupra construcțiilor și un drept de folosință asupra terenului.

Hotărârea nu cuprinde motive contradictorii în opinia intimatei de vreme ce înscrierea dreptului de proprietate s-a dispus asupra întregului activ cumpărat, iar nu în mod individual doar asupra rampelor auto.

Instanța de fond nu a schimbat natura și înțelesul Procesului verbal de vânzare din (...), acesta fiind apt să transfere proprietatea deoarece forma solemnă a actului era obligatorie doar pentru înstrăinarea terenurilor.

Se mai arată că în mod corect recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată cât timp aceștia au formulat cereri proprii și au căzut în pretenții.

Intimata mai arată că în mod corect a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de către recurenta S. B. I. E. S. având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a rampelor deoarece aceasta nu ți-a manifestat niciodată intenția de a cumpăra cele două active.

Referitor la solicitarea recurenților de a se constata ineficacitatea procesului-verbal din 0(...) ca urmare a întârzierii plății prețului se arată căaceștia nu justifică nici un interes în formularea unei astfel de cereri nefiind prejudiciați în nici un fel, iar raportat la art. 11 C. acțiunea este inadmisibilă deoarece se solicită constatarea unei stări de fapt, iar recurenții au posibilitatea introducerii unei acțiuni în realizare. Pe fond, acțiunea este neîntemeiată deoarece în lipsa unei oferte pentru achiziționarea rampelor nu putea solicita ca dreptul de proprietate asupra acestui obiect de deviz să fie întabulat în favoarea sa, contrar bunelor moravuri și dând dovadă de rea-credință.

Analizând recursul formulat de S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N., C.ea reține următoarele:

Criticile recurentului S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. privesc două chestiuni: pe de o parte calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, iar pe de altă parte o pretinsă eroare de înscriere strecurată în C. nr. 14221 și 14226 C.-N. referitoare la terenurile cu nr. top. 8020 si nr. top. 8021.

C.ea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. a fost respinsă în mod corect de către prima instanță în condițiile în care prin chiar motivele de recurs se evidențiază faptul că terenurile cu nr. top. 8020 si nr. top. 8021 au aparținut Sfatului P.ular al Orașului Regional C., antecesorul în drepturi al pârâtului C. LOCAL AL M. C.-N. De vreme ce nu s-a probat prin niciun mijloc de probă că aceste terenuri ar fi fost incluse după anul 1990 în domeniul public al S.ui R. în mod corect a fost împrocesuat C. LOCAL AL M. C.-N., fiind respectate exigențele prevederilor art. 12 alin. 4, 5 și 6 din Legea nr. 213/1998 care prevăd că în litigiile privitoare la dreptul de administrare și la dreptul de proprietate, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate de către consiliile județene, de C. G. al M. B. sau de consiliile locale.

Cât privește solicitarea recurentului de rectificare a cuprinsului cărților funciare în care sunt înscrise terenurile cu nr. top. 8020 si 8021 în sensul menționării titularului dreptului de administrare, C.ea o califică drept inadmisibilă raportat la împrejurarea că o astfel de cerere a fost formulată pentru prima dată în etapa recursului.

Întrucât cererea recurentului excede cadrului procesual stabilit în fața instanței de fond, iar instanța de recurs nu poate verifica decât legalitatea hotărârii în limitele investirii primei instanței, C.ea va respinge cererea recurentului S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. de rectificare a C. nr. 14221 și

14226 C.-N., fără a proceda la o analiză a temeiniciei acesteia ca urmare a impedimentului de natură procesuală reprezentat de regula interdicției formulării de cereri noi în recurs instituită prin prevederile art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive, C.ea în temeiul art. 312 C. va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N.

În privința recursurilor declarate de pârâtele S. B. I. E. S. și PFA D. A.,

C.ea reține următoarele:

Prin motivele de recurs se susține în primul rând că pârâta PFA D. A. nu ar avea calitate procesuală pasivă cât timp reclamanta nu a formulat nicio pretenție proprie împotriva acesteia, iar raporturile juridice litigioase exced raporturilor contractuale în care a fost implicată în mod efectiv această pârâtă.

C.ea nu contestă faptul că diferendul principal poartă asupra celor două rampe auto în privința cărora își arogă drepturi atât reclamanta SC I. S. cât și pârâta S. B. I. E. S., iar decizia ce urmează a fi luată nu este de natură a afecta interesele patrimoniale ale pârâtei PFA D. A. P. omite însă faptul că reclamanta a învestit instanța de fond cu mai multe cereri accesorii prin care tinde la clarificarea situației de carte funciară a imobilelor cumpărate de cele trei părți litigante, sens în care a solicitat și rectificarea CF 1. C. N. Cum pârâta PFA D. A. este titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a dreptului defolosință asupra terenului înscris în această carte funciară, stabilirea corectă a cadrului procesual presupunea în mod obligatoriu împrocesuarea acestei pârâte pentru a-i face opozabilă eventuala rectificare a CF 1. C. N. În acest sens sunt și dispozițiile art. 22 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 care stabilesc că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Întrucât numai prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PFA D. A. se putea da eficiență principiului relativității înscrierilor de carte funciară, C.ea reține că în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acestei excepții.

Recurentele-pârâte reproșează primei instanțe în principal faptul că a stabilit o situație de fapt eronată ca urmare a interpretării greșite a mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

Această critică nu se verifică decât parțial pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În primul rând nu se poate susține că prima instanță nu ar fi observat că identitatea vânzătorului din procesul-verbal de licitație din 0(...) diferă de cea a vânzătorului din contractele autentice de vânzare-cumpărare din (...) și (...) cât timp din considerentele hotărârii rezultă în mod neechivoc că licitația din 0(...) a fost organizată de SCC I. SA, în calitate de vânzătoare, iar la perfectarea contractelor autentice de vânzare-cumpărare această calitate a fost deținută de pârâta F. De altfel prima instanță a explicat că pârâta SCC I. SA „ar fi fost autorizată"; de pârâta F. să înstrăineze imobilele-construcții situate în C. N., str. Belgrad, nr. 6-8 prin protocolul încheiat în (...), recunoscându-i-se calitatea de proprietar de fapt a celei dintâi asupra construcțiilor edificate la adresa poștală sus-menționată.

Disputa între reclamanta SC I. S. și pârâta SC B. I. E. S. s-a ivit în legătură cu cele două rampe auto amplasate pe terenul situat în C. N., str. Belgrad, nr. 6-8, părțile exprimând poziții divergente asupra titularului lotului în a cărui componență au intrat cele două bunuri imobile.

Neînțelegerile au fost generate de faptul că părțile se află în posesia a două înscrisuri cu conținut aparent ireconciliant. A., pe de o parte procesul-verbal de licitație din 0(...) atestă că rampele auto au fost licitate și adjudecate de către reclamanta SC I. S., în timp ce contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de (...) include aceste bunuri în lotul ce a revenit pârâtei SC B. I. E. S.

Această neconcordanță faptică a fost observată de prima instanță. Prin interpretarea probatoriului administrat în fața primei instanțe, aceasta a statuat că voința internă a părților a fost cea reflectată în procesul-verbal de licitație din

0(...), iar cuprinderea rampelor auto în lotul atribuit pârâtei SC B. I. E. S., așa cum este reflectat în contractul de vânzare-cumpărare din (...), ar fi fost rezultatul unei erori generată de întocmirea ulterioară a documentației cadastrale de identificare a bunurilor, eroare de care pârâta a profitat cu rea-credință, apropriindu-și, în deplină cunoștință de cauză, bunuri adjudecate de către reclamantă.

C.ea apreciază că această statuare a instanței de fond este greșită.

În primul rând teza privitoare la efectul translativ de proprietate al procesului-verbal de licitație din 0(...) de la care pornește prima instanță în susținerea acestui raționament nu poate fi acceptată de C.

Silogismul instanței pornește de la o premisă greșită. În primul rând instanța de fond susține că de vreme ce legea nu obliga la momentul organizării licitației la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, efectul translativ de proprietate s-a produs de îndată ce s-a format acordul devoință între vânzător și cumpărător asupra bunurilor vândute și asupra prețului de încasat, în lipsa unei clauze care să fi amânat transferul proprietății.

Este adevărat că procesul-verbal de licitație nu conține o clauză expresă de amânare a momentului transferului dreptului de proprietate, însă circumstanțele concrete în care a fost organizată licitația conduc la o concluzie contrară.

Sub acest aspect prezintă relevanță în primul rând faptul că SCC I. SA, societatea care a organizat licitația în calitate de vânzătoare, nu își reglementase situația juridică a construcțiilor pe care le-a oferit spre vânzare celor două părți litigante, acestea figurând în proprietatea tabulară a pârâtei F.

Societățile cumpărătoare cunoșteau această împrejurare de vreme ce au acceptat ca la un termen foarte scurt după adjudecarea construcțiilor să perfecteze câte un contract de vânzare-cumpărare pentru aceleași bunuri și cu pârâta F. D. părțile litigante ar fi înțeles să confere procesului verbal de licitație efecte translative de proprietate, perfectarea contractelor în formă autentică cu proprietara tabulară a construcțiilor, F., ar fi lipsită de orice logică juridică. Este un nonsens juridic a susține că părțile litigante au dobândit construcțiile edificate pe terenul situat în C. N., str. Belgrad, nr. 6-8 atât de la SCC I. SA cât și de la F., în condițiile în care cele două societății nu dețineau bunurile vândute în coproprietate sau indiviziune. Așadar situația juridică incertă a construcțiilor din momentul organizării licitației obliga prima instanță să atribuie procesului-verbal de licitație efectele specifice unui antecontract de vânzare-cumpărare.

De altfel niciuna din părți nu a susținut pe parcursul litigiului că transferul dreptului de proprietate ar fi operat la data realizării licitației.

S-a mai susținut de către recurente inclusiv ineficacitatea procesului verbal de licitație din data de 0(...) ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii decurgând din neplata prețului datorat de către reclamanta SC I. S. până la data de (...).

C.ea apreciază că această apărare a fost înlăturată în mod corect de către prima instanță, argumentele expuse în considerentele hotărârii recurate urmând a fi însușite în întregime. Așa cum a subliniat și instanța de fond clauza referitoare la neplata prețului până la data de (...) are natura juridică a unui pact comisoriu de grad I care nu atrage de plin drept desființarea procesului verbal de licitație, fără intervenția instanței de judecată. C.ea mai adaugă și faptul că recurenta SC B. I. E. S. nu a suferit nicio vătămare prin neplata la scadență a prețului convenit, singura îndreptățită să justifice vreun interes în invocarea acestei clauze fiind pârâta SCC I. SA în favoarea căreia s-a stipulat acest termen de plată. De altfel doar părților le este rezervat dreptul de a solicita rezoluțiunea unei convenții în ipoteza în care cocontractantul nu își execută vreo obligație contractuală. Cât timp recurenta pârâtă este un terț față de înțelegerea intervenită între SC I. S. și SCC I. SA, cea dintâi nu se poate prevala de dreptul de a solicita desființarea contractului pentru neplata prețului.

Prin întâmpinarea formulată în recurs, intimata SC I. S. susține în mod vehement că adjudecarea celor două rampe auto s-a făcut în favoarea sa, fiind plătite integral din fondurile sale, iar recurenta SC B. I. E. S. nu și-a manifestat niciodată intenția de a cumpăra aceste bunuri. Cu toate acestea a acceptat cu vădită rea-credință ca rampele auto să fie incluse în lotul său cu ocazia încheierii contractului autentic din data de (...).

În susținerea acestei apărări, intimata se prevalează de cuprinsul procesului verbal de licitație din 0(...), de factura fiscală nr. 5321103 din 3(...) emisă de SCC I. SA ( f. 11 ) și de adeverința nr. 411 din (...) emisă de pârâta SCC I. SA ( f. 12 ).

C.ea nu poate valida această apărare pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după licitația organizată de pârâta SCC I. SA a fost întocmită o expertiză extrajudiciară de către SC GEO-TOP S. la solicitarea tuturor participanților la licitație: SC I. S., SC B. I. E. S. și PFA D. A. care a avut drept obiectiv identificarea construcțiilor situate pe terenul situat în C. N., str. Belgrad, nr. 6-8 și formarea loturilor care urmau să revină fiecărui participant la procedură.

Potrivit mențiunilor din memoriul tehnic, cele două rampe auto în suprafață de 52 mp au fost incluse în lotul ce urma a fi înscris în cartea funciară în favoarea reclamantei SC B. I. E. S. ( f. 64).

Intimata SC I. S. pretinde că includerea celor două rampe auto în lotul recurentei este rezultatul unei erori.

Cu toate că teza susținută de intimată este una seducătoare C.ea nu o poate valida deoarece comportamentul manifestat de cele două părți după încheierea procesului-verbal de licitație sugerează existența unei înțelegerii verbale ulterioare între cele două părți litigante cu privire la partajarea bunurilor adjudecate într-o altă modalitate decât cea menționată în procesul-verbal de licitație.

În primul rând dacă ar fi fost vorba despre o eroare materială comisă de către expertul topograf cu ocazia redactării documentației cadastrale reclamanta ar fi trebuit să o observe cu ocazia unei simple lecturi și să solicite expertului înlăturarea greșelii strecurate în enumerarea bunurilor care compun cele trei locuri propuse prin memoriul tehnic.

Apoi nu este lipsit de importanță nici faptul că intimata SC I. S. a fost cea care s-a prezentat mai întâi la notarul public pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta F., procedând la înscrierea lotului ce i-a revenit în cartea funciară. Această împrejurare este dovedită prin depunerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1060 din 22 aprilie 2004 de BNP L. M. și a CF 1. C. N.

Contractul autentic de vânzare-cumpărare cuprinde mențiunea că autentificarea s-a realizat după citirea actului și după ce părțile au declarat că acesta corespunde voinței și condițiilor convenite. Este foarte surprinzător că intimata nu a remarcat nici cu această ocazie că nu au fost enumerate rampele auto în lotul asupra căruia opera transferul dreptul de proprietate în favoarea sa, deși această împrejurare rezultă la o simplă citire a actului. Această neconcordanță se impunea a fi reperată de orice persoană cu un nivel de instruire mediu, fără a fi necesare cunoștințe juridice. De asemenea intimata nu a reclamat nicio neregularitate nici după înscrierea contractului în cartea funciară deși din cuprinsul cărții funciare rezulta cu evidență că cele două rampe auto nu sunt evidențiate în foaia A.

Un argument în plus pentru susținerea tezei că între intimata SC I. S. și SC

B. I. E. S. a intervenit o înțelegere verbală ulterioară conform căreia cele două rampe auto urmau a fi atribuite recurentei este și convenția perfectată de cele două părți în 25 mai 2004, autentificată de BNP L. M.

În primul rând trebuie subliniat faptul că această convenție a fost încheiată la un interval de timp foarte scurt după ce ambele părți litigante au perfectat contractele de vânzare-cumpărare cu pârâta F.

Prima instanță a reținut că această convenție are un conținut echivoc și că nu i s-ar putea da relevanță în demersul de identificare a părții care exercita o posesie utilă și legitimă asupra rampelor auto la momentul respectiv.

C.ea opinează că prin această convenție intimata și-a asumat o obligație certă de a elibera cele două rampe. În lipsa unei referiri la vreun interval de timp la care se limita această obligație nu se poate conchide că intimata și-a asumat această obligație cu titlu temporar. C.ea nu își poate explica această conduităasumată de intimata decât acceptând faptul că intimata era în deplină cunoștință de cauză că cele două rampe auto nu îi aparțineau.

De asemenea ipoteza realizării unei înțelegerii verbale între intimata SC I.

S. și SC B. I. E. S. cu privire la cele două rampe auto, ulterior organizării licitației, este susținută inclusiv de pârâta SCC I. SA care prin pozițiile scrise aflate la filele 143, 164 încunoștințează instanța de judecată că înainte de întocmirea documentației pentru întabulare între cele două societăți a existat o înțelegere prin care SC I. se obliga să mute rampele auto în alt loc și să elibereze terenul respectiv.

Cele două înscrisuri de care se prevalează intimata SC I. S. pentru dovedirea erorii și a relei-credințe a recurentei, respectiv factura fiscală nr.

5321103 din 3(...) emisă de SCC I. SA ( f. 11 ) și adeverința nr. 411 din (...) emisă de pârâta SCC I. SA ( f. 12 ) nu pot primi relevanță pretinsă de recurentă întrucât există indicii că acestea au constituite pro causa, respectiv după ce recurenta SC B. I. E. S. a notificat-o pe intimată, prin executor judecătoresc C. M., la data de (...), să elibereze cele două rampe auto. D. cum se poate observa atât factura fiscală cât și adeverința care atestă plata prețului au fost întocmite de SCC I. SA după această dată, respectiv la sfârșitul lunilor august, septembrie 2004, deși nu există nici o rațiune ca factura fiscală să fie emisă de pârâta SCC I. SA de vreme ce contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu pârâta F. A. în vedere că starea conflictuală era deja ivită între cele două părți litigante, prin solicitarea adresată pârâtei SCC I. SA de eliberare a celor două înscrisuri în care sunt evidențiate rampele auto intimata nu a urmărit altceva decât să își preconstituie înscrisuri pe care să le utilizeze în favoarea sa.

Față de toate aceste considerente C.ea apreciază că nu se poate reține reaua credință a recurentei SC B. I. E. S. la încheierea contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1311 din (...) de BNP L. M. și nici împrejurarea că vânzarea s-ar fi efectuat cu privire la un bun care aparținea intimatei SC I. S., nefiind îndeplinite condițiile cauzei ilicite, reținută în mod eronat de către instanța de fond.

O altă chestiune ridicată în cadrul recursului privește natura juridică de bun mobil sau imobil a celor două rampe auto.

Raportat la împrejurarea că în anul 2004 doar tranzacțiile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor erau supuse condiției ad validitatem de perfectare în formă autentică, elucidarea acestui aspect nu prezintă nicio relevanță în stabilirea momentului la care s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra celor două rampe auto.

Tranșarea acestei chestiuni se impune pentru a se verifica pretinsa contradicție între considerente și dispozitiv susținută de pârâta SC B. I. E. S. prin motivele de recurs. În opinia pârâtei, includerea rampelor auto în categoria bunurilor mobile de către prima instanță vine în contradicție cu dispoziția de înscriere a acestor bunuri în cartea funciară, cunoscut fiind faptul că prin cărțile funciare se asigură doar publicitatea bunurilor imobile.

Observația recurentei este pertinentă, fiind susținută de prevederile art. 1 din Legea nr. 7/1996 care definesc cadastrul și cartea funciară ca fiind un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țări. Consecința logică a includerii rampelor auto în categoria bunurilor mobile trebuia să fie cea a respingerii cererii de înscriere în cartea funciară a rampelor auto în favoarea reclamantei SC I. S., însă dispozitivul sentinței recurate dovedește contrariul, așa încât contradicția între considerente și dispozitiv este din această perspectivă evidentă.

De altfel înscrierea celor două rampe auto în cartea funciară nu putea fi dispusă de prima instanță la momentul pronunțării sentinței recurate deoareceacestea nu mai existau din punct de vedere fizic, fiind demolate în baza autorizației de desființare nr. 80 din (...) ( f. 16 dosar recurs) încă din anul 2010 și valorificate la o societate de preluare a fierului vechi, împrejurare de fapt recunoscută de ambele părți după cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 23 martie 2012.

Revenind la chestiunea ce trebuie clarificată, C.ea nu îmbrățișează punctul de vedere exprimat de prima instanță referitor la includerea rampelor auto în categoria bunurilor imobile.

Pentru a concluziona în acest sens instanța de fond a dat o interpretare extrem de formalistă și restrictivă prevederilor art. 468 din Codul civil, susținând că pentru a deveni bunuri imobile prin destinație atât fondul ( bunul imobil ) cât și bunul mobil destinat a deservi fondul trebuie să aparțină în mod obligatoriu aceluiași proprietar. Pornind de la această premisă a conchis că rampele auto nu pot fi incluse în categoria bunurilor imobile prin destinație deoarece terenul aparține S.ui R., iar rampele auto s-au aflat în proprietatea pârâtei F.

C.ea nu poate fi de acord cu acest mod de interpretare a dispozițiilor art. 468 din Codul civil deoarece se restrânge în mod nepermis de mult sfera de aplicabilitate a acestui text de lege. I. legiuitorului a fost aceea de a califica drept bunuri imobile prin destinație toate acele bunuri mobile care sunt încorporate într-un bun imobil prin fixare cu ghips, var sau ciment și care nu pot fi desprinse de bunul imobil fără o deteriorare a acestora sau a fondului căruia au fost destinate să servească ( art. 469 C.civ. ). Este adevărat că cele două texte de lege îl imaginează pe proprietarul bunului imobil ca autor al încorporării dar nu există nicio rațiune pentru a-i exclude pe ceilalți titulari de drepturi reale sau de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate din categoria persoanelor care ar putea afecta un bun mobil uzului unui bun imobil în condițiile art. 469 din Codul civil. E. în opinia Curții pentru definirea bunurilor imobile prin destinație este legătura materială strânsă care trebuie să se creeze între bunul imobil și cel mobil și care să nu poată fi înlăturată fără deteriorarea bunurilor implicate în acest proces.

De vreme ce proprietara tabulară a construcțiilor în litigiu, F., a exercitat un drept real de folosință legal constituit asupra terenului pe care sunt amplasate cele două rampe auto se poate prezuma că procesul de încorporare a rampelor auto a avut loc cu acordul proprietarului, S. R., astfel că acestea au devenit bunuri imobile prin destinație cu respectarea prevederilor art. 468 C.civil.

De asemenea C.ea apreciază întemeiată și critica recurentei prin care se susține că instanța de fond, prin recunoașterea dreptului de superficie în favoarea părților litigante, a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

A. deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC I. S. a solicitat înscrierea dreptului de folosință asupra terenului, prin dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a recunoscut în favoarea părților un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 1909 mp situat în C. N., str. Belgrad. Nr.6-8, a dispus deschiderea unei cărți funciare colective și înscrierea dreptului de superficie în favoarea tuturor părților litigante.

Întrucât regimul juridic al dreptului de folosință constituit în temeiul Legii nr. 109/1996, de care beneficia vânzătoarea F., diferă în mod fundamental de cel al dreptului de superficie recunoscut pe cale jurisprudențială, nu se poate pune semn de egalitate între cele două categorii de drepturi așa cum sugerează intimata prin întâmpinare. În lipsa unui titlu ( convenție, legat, uzucapiune ) care să fi dat naștere la dreptul de superficie în favoarea părților litigante, instanța nu putea recunoaște prin hotărâre judecătorească un astfel de drept, cu atât mai mult cu cât nici măcar nu a fost investită cu o astfel de cerere.

Prin acțiunea principală, intimata SC I. S. a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M. L. sub nr.

1060/(...) cu privire la dezmembrarea terenului cu nr. top. 8020, 8021/2 în suprafață de 1909 mp. În susținerea acestei cereri s-a arătat că intimata și F. nu puteau proceda la partajarea terenului deoarece terenul aparținea S.ui R., așa încât convenția ar fi întemeiată pe o cauză ilicită.

Chiar dacă intimata se prevalează de un motiv de nulitate absolută această nu justifică un interes personal în susținerea cererii de anulare a convenției de dezmembrare a terenului, ci își invocă propria turpitudine în condițiile în care însăși intimata a consimțit la semnarea actului de dezmembrare. S. persoană interesată care poate invoca producerea unei vătămări în urma operațiunii de dezmembrare a terenului înscris în CF 1. C. N. sub nr. top. 8020,8021/2 este S. R., proprietarul tabular al terenului.

Întrucât intimata SC I. S. nu a justificat care este folosul personal și actual pe care l-ar obține în ipoteza în care s-ar constata nulitatea absolută a clauzei contractuale referitoare la dezmembrarea terenului cu nr. top. 8020, 8021/2 în suprafață de 1909 mp înscris în CF 1. C. N., C.ea apreciază că demersul său judiciar se impune a fi respins ca lipsit de interes.

Recurenta a mai criticat și modul în care a fost soluționată cererea reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei SC I. S. la repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de eliberare a celor două rampe auto, obligație asumată prin convenția din 25 mai 2004 autentificată de BNP L. M.

D. efectuarea raportului de expertiză recurenta SC B. I. E. S. și-a precizat întinderea pretențiilor la 200 lei/lună începând cu 0(...) până la predarea efectivă a posesiei asupra rampelor auto, cu titlu de folos de tras.

Chiar dacă instanța de recurs a reținut în paragrafele anterioare că recurenta SC B. I. E. S. era îndreptățită să solicite intimatei SC I. S. eliberarea celor două rampe auto în virtutea obligației asumate prin convenția din 25 mai

2004 autentificată de BNP L. M., pretențiile pecuniare ale recurentei nu pot fi admise deoarece raportul de expertiză efectuat de tehnic B. M. este irelevant în privința evaluării prejudiciului suferit de recurentă prin neîndeplinirea obligației de a face asumată de intimata SC I. S.

Pentru a conchide în acest sens C.ea s-a raportat la constatările expertului tehnic și la calculele efectuate de acesta.

În primul rând acesta a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că cele două rampe auto nu sunt utilizate ca utilaj auxiliar în lucrările de reparații pentru ridicarea automobilelor, lucrările de reparații la motoare care necesită ridicare realizându-se cu elevatoare hidraulice. De asemenea s-a arătat că din cauza uzurii morale și tehnice nu s-a putut stabili o valoare de circulație a acestora.

Expertul a mai menționat că cele două rampe auto sunt deservite de o platformă betonată de 52 mp care este utilizată pentru parcarea autoturismelor înainte și după efectuarea lucrărilor de reparații.

Pornind de la suprafața platformei amenajate și de la destinația efectivă dată acesteia, expertul a calculat contravaloarea lipsei de folosință a celor două rampe raportându-se la valoarea chiriei practicate în C. N. pentru o parcare amenajată, ajungând la concluzia că lipsa de folosință a unei rampe a produs în dauna recurentei un prejudiciu de 100 lei pe lună.

Această concluzie nu poate fi primită de către C.e deoarece ar conduce la situație absurdă și nu are în vedere situația juridică a terenului în cauză.

Domnul expert nu a luat în considerare că terenul pe care este amenajată platforma betonată în suprafață de 52 mp nu aparține recurentei SC B. I. E. S., ci S.ui R. prin C. Local al mun. C. N. În plus, recurenta deși exercită un drept defolosință asupra terenului situat în C. N., str. Belgrad. Nr.6-8, aflat în proprietatea S.ui R., nu achită nicio taxă pentru exercitarea acestui drept. Ca atare ar fi imoral ca această să pretindă contravaloarea lipsei de folosință a unui teren care face parte din patrimoniul unui terț și pe care îl folosește cu titlu gratuit.

Prin convenția invocată intimata SC I. S. și-a asumat obligația de a elibera cele două rampe auto, reprezentate în fapt de scheletele metalice incorporate în sol așa cum evidențiază toate planșele foto depuse la dosarul cauzei. Raportul de expertiză menționează în mod expres că rampele auto în sine sunt uzate din punct de vedere tehnic și moral, neputând fi folosite în scopul pentru care au fost construite, recunoscând implicit că neutilizarea acestora ca utilaje nu a produs nici un prejudiciu recurentei.

Prejudiciu evaluat la 100 lei lunar nu se raportează la lipsa de folosință a celor două schelete metalice, ci la lipsa de folosință a platformei betonate în privința căreia intimata SC I. S. nu și-a asumat nicio obligație de eliberare prin convenția din 25 mai 2004 autentificată de BNP L. M.

În lipsa probării unui prejudiciu cert, determinat de lipsa de folosință a celor două rampe auto, demersul judiciar al recurentei SC B. I. E. S. se impune a fi respins, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.

Pentru toate aceste considerente, C.ea în temeiul art. 312, va respinge recursul declarat de S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.

446 pronunțată la (...) de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...).

Va admite recursurile formulate de S. B. I. E. S. și PFA D. A. împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S. I. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâții SC B. I. E. S., D. A., F. T. A C. DE C. „., S. I. S., S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N., cerere înregistrată sub nr. (...) și conexată la cererea înregistrată sub nr. (...).

Vor fi menținute restul dispozițiilor.

În temeiul art. 276 C. C.ea va compensa cheltuielile de judecată având în vedere că cererile tuturor părților litigante au fost respinse ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 446 pronunțată la (...) de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...).

Admite recursurile formulate de S. B. I. E. S. și PFA D. A. împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S. I. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâții SC B. I. E. S., D. A., F. T. A C. DE C. „., S. I. S., S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N., cerere înregistrată sub nr. (...) și conexată la cererea înregistrată sub nr. (...).

Menține restul dispozițiilor. Compensează cheltuielile de judecata . Decizia este irevocabila.

Pronunțată în ședința din 30 martie 2012.

Red.M.I.I. /(...).

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S.Ivănescu.

← Decizia comercială nr. 8443/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia comercială nr. 6920/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Sentința comercială nr. 374/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 157/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 8443/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 500/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Încheierea comercială nr. 843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Sentința comercială nr. 506/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii