Decizia comercială nr. 132/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 132/2012
Ședința publică de la 18 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanta SC U. S. - PRIN LICHIDATOR J. C. C. S., împotriva sentinței civile nr.
2., pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC R. U. S. - CU S. P. A. LA C. C. S., având ca obiect pretenții facturi neachitate.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , care învederează faptul că, la data de (...), apelanta prin lichidator judiciar CII C. S., a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de
(...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 2369 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., a fost admisă, în parte cererea formulata de reclamanta SC U. S. C.-N., prin lichidator judiciar C. C. S., împotriva pârâtei SC R. U. S. și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 21.795,28 lei cu titlu de preț, penalități de întârziere în cuantum de 1.805,32 lei calculate pe perioada (...)-(...) și în continuare penalități de întârziere în cuantum de 0,01% pe zi până la achitarea integrală a debitului.
A fost respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
S-a constatat că pârâta a ocazionat cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 23.803,38 lei ce urmează să fie achitate de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând cererea formulată de reclamantă, ținând cont de poziția procesuală exprimată de pârâtă, prinîntâmpinarea depusă la dosar, având în vedere înscrisurile depuse de cele două părți litigante în dovedirea pretențiilor și a poziției procesuale, luând în considerare declarațiile de martori și interogatoriile administrate în cauză, a reținut următoarele:
Între reclamanta SC U. S. și pârâta SC R. U. S. s-a încheiat un contract de execuție lucrări înregistrat sub nr.35/(...), contract în baza căruia pârâta, în calitate de beneficiar, i-a solicitat reclamantei, în calitate de executant, efectuarea unor lucrări de ziduri de sprijin din mortar și piatră și baraje din beton, în cadrul obiectivelor „C. torenți D. ob.II"; și „C. torenți V. P..
În baza acestui contract, executantul se obliga să execute și să finalizeze lucrarea în decurs de 24 luni de la data intrării în vigoare a contractului, prețul unitar exclusiv TVA pentru întreaga lucrare executată urma să fie de 415 R. stabilit prin convenția părților.
În conformitate cu disp. art.11.2 din contractul la care s-a făcut referire, executantul avea obligația de a prezenta beneficiarului spre aprobare, înainte de începerea execuției lucrării, graficul de plăți necesare pentru execuția lucrărilorîn ordinea tehnologică de execuție, în cuprinsul art.12.3 din același contract existând obligația beneficiarului de a pune la dispoziția executantului întreaga documentației necesare pentru execuția lucrărilor contractate la termenul stabilit în graficul de execuție a lucrărilor.
Despre existența unui grafic de execuție a lucrărilor se menționează și în cuprinsul art.13, în cadrul căruia părțile au stabilit că lucrările trebuie să se deruleze conform graficului general de execuție a lucrărilor și să fie finalizate la data stabilită.
Ca și modalități de plată beneficiarului îi revenea obligația de a efectua plata către executant în termen de 30 de zile de la primirea facturii. Dacă beneficiarul nu onora plata în termenul de 14 de zile de la expirarea acestei perioade, executantul avea dreptul de a sista executarea lucrărilor sau a diminua ritmul execuției.
În cadrul art.18 pct.3 se menționa faptul că executantul avea dreptul să solicite și efectuarea unor plăți parțiale raportate la valoarea celor executate conform contractului, situațiile de plată provizorii urmând să fie confirmate în termen de 5 zile de la primirea lor, plățile parțiale efectuându-se, de regulă, la intervale lunare.
În ceea ce privește plata facturii fiscale, în cuprinsul art.17.5 se menționa faptul că urma să se facă imediat după primirea facturii.
În art.23 erau reglementate penalitățile de întârziere, ce urmau să fie achitate de beneficiar în condițiile în care acesta nu-și onora facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza inserată la art.18.2 din contract, penalitățile fiind stabilite contractual, constând într-o sumă echivalentă cu 0,01% pe zi de întârziere din plata neefectuată.
Pe ultima pagină a contractului la care s-a făcut referire se menționa faptul că acesta a fost întocmit în 3 exemplare a câte 10 pagini fiecare, un exemplar pentru executant, respectiv pentru reclamantă și 2 exemplare pentru beneficiar.
Ultima pagină a contractului este semnată de ambele părți, pentru executant semnând administratorul statutar S. C. iar pentru beneficiar reprezentantul legal O. C..
Se impune a se preciza faptul că pârâta a contestat conținutul contractului de execuție lucrări, susținând că acesta este contrafăcut, nefiind recunoscut și nefiind asumat conținutul convenției și nici a unui înscris subsecvent emis în baza acesteia, pretinzându-se că între cele două părți litigante s-au derulat mai multe raporturi comerciale, unele materializate în înscrisuri, iar altele nu.
Nu a fost contestată relația contractuală existentă între pârâtă și reclamantă și nici faptul că aceasta a fost constatată printr-un act scris, însă pârâta a arătat că principalele elemente, respectiv obiectul, prețul, termenele de execuție, plată, garanții, sunt alterate, contrafăcute în contractul depus la dosar de către reclamantă, contract prezentat de altfel și în original la solicitarea instanței, originalul fiind depus la grefă.
În dovedirea caracterului contrafăcut al contractului a fost menționat faptul că pe ultima pagină există mențiunea conform căreia contractul s-ar fi încheiat în 10 pagini, în timp ce înscrisul depus la dosar de reclamantă cuprinde doar 6 pagini și că între părți s-a încheiat un contract, cel pretins a fi real fiind depus la dosar de către pârâtă la filele 50-54.
Acest contract nu a fost prezentat însă de către pârâtă în original, deși i s-a pus în vedere ca în conformitate cu prev. art.139 C. să prezinte originalul înscrisului și să-l depună la grefa instanței sub pedeapsa de a nu se ține seama de respectivul înscris.
A. în condițiile în care pârâta a arătat că înțelege să se folosească de înscrisul înfățișat instanței.
În ședința publică din data de 26 mai 2011 reprezentantul pârâtei a arătat că nu este în măsură să depună la dosar în original contractul depus în copie xerox la filele 50-54, întrucât acesta nu este deținut de către pârâtă, arătând că a fost predat domnului M. K. în calitate de reprezentant legal al societății comerciale care se ocupa de contabilitatea pârâtei, solicitând audierea acestuia ca martor pentru a face dovada predării înscrisului în original, precum și a faptului că acest înscris a fost predat ulterior administratorului statutar al reclamantei, domnul C. S..
În conformitate cu disp. art.139 C., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.
În cazul în speță, pârâta a depus la dosarul cauzei în copie contractul de execuție lucrări, neavând număr și care nu poartă nici mențiunea unei date, contract care se susține că a fost încheiat la data de 1 aprilie 2008, dată care apare în cuprinsul convenției la art.5.1, dată de la care respectivul contract se susține că intra în vigoare.
A. copie depusă la dosar poartă mențiunea „conform cu originalul";, fapt care atestă împrejurarea că certificarea s-a făcut raportat la înscrisul original pe care partea l-a deținut, fără însă ca acest înscris original să fi fost depus la dosar la solicitarea instanței, motiv pentru care a fost înlăturat, făcându-se aplicarea disp. art.139 alin.1 C.
Pentru a se dovedi existența unui alt contract decât cel care a fost depus la dosarul cauzei în copie de către reclamantă, contract care a fost depus în original la grefa instanței, pârâta a solicitat audierea martorului K. M., martor care a arătat că este reprezentantul legal al SC I. C. S., persoană juridică ce se ocupa de evidența contabilă atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă.
Martorul a arătat că după data la care reclamanta a intrat în stare de insolvență, în vederea soluționării unei cereri de rambursare de TVA efectuată de aceasta, instituția bugetară a procedat la efectuarea unui control în cadrul căruia i-a solicitat să prezinte o serie de documente și înscrisuri, printre care și contractul ce se referea la relația comercială încheiată între reclamantă și pârâtă, la obiectul denumit generic, menționat în contabilitate „..
S-a arătat că acest contract a fost inițial solicitat administratorului statutar C. S., care a arătat că nu îl deține, motiv pentru care contractul i-a fost solicitat reprezentantului legal al pârâtei, fiind predat de o anumită persoană pe nume R., în original, contabilului la sediul societății de contabilitate.
Martorul a arătat că a văzut personal înscrisul, întrucât a verificat dacă documentul este cel solicitat de instituția bugetară pentru executarea și finalizarea controlului, ocazie cu care a constatat că se referea la efectuarea unei servicii de lucrări de construcții la o locație numită „..
Despre cuprinsul clauzelor contractuale și numărul de pagini a acestui contract martorul nu a fost în măsură să ofere informații, arătând însă că, în aceeași zi sau a doua zi, reprezentantul reclamantei i-a solicitat doamnei Tușa Iulia înscrisul, acesta fiindu-i predat în original pentru a fi prezentat organului care efectua controlul.
Prin intermediul martorului audiat pârâta a făcut dovada faptului că a încheiat cu reclamanta un contract de prestări servicii ce avea ca obiect efectuarea unor lucrări de construcții la o locație numită „., fără însă să fie dovedită împrejurarea că acest contract pe care reclamanta l-a depus la dosar, înregistrat sub nr.35/1 aprilie 2008, este contrafăcut și că nu reprezintă convenția părților.
Instanța nu este în măsură să înlăture înscrisul depus în probațiune de reclamantă în dovedirea pretențiilor sale, nefăcându-se dovada că acesta este unînscris contrafăcut, deși în cuprinsul său sunt o serie de necorelări care se impun a fi menționate.
Astfel, prima necorelare constă în însăși obiectul contractului, reclamantul susținând că obiectul convenției dintre părți îl constituia efectuarea lucrărilor de corecție torenți atât la obiectivul „., cât și la „. P., în timp ce pârâta susținea că lucrările de la V. P. nu au făcut obiectul contractului prezentat de reclamantă, fiind recunoscută existența unei relații contractuale privind acest din urmă obiectiv, însă nu în formă scrisă, o parte din lucrările ce urmau să fie executate la
V. P. fiind dată spre executare reclamantei.
Pentru acest obiectiv, pârâta a încheiat contractul de antrepriză în vederea executării lucrărilor la această locație, după aproximativ 4 luni de la data la care a fost încheiat contractul invocat de reclamantă, împrejurare ce rezultă în mod indubitabil din cuprinsul contractului de subantrepriză nr.2945S/12 august
2008.
Pârâta nu a făcut dovada faptului că prin voința ambelor părți contractante derularea raporturilor s-a stabilit a se face în alte condiții decât cele prevăzute în cuprinsul contractului invocat de reclamantă. Chiar în situația în care contractul invocat de reclamantă ar fi fost înlăturat analizarea pretențiilor deduse judecății ar fi fost pe deplin posibilă în baza facturilor depuse în probațiune și a celorlalte înscrisuri de la dosar de părți. Î. nu s-a dovedit însă, caracterul contrafăcut al înscrisului privit ca instrumentum instanța nu este în măsură să înlăture proba urmând să o analizeze ca fiind dobândită cauzei.
Contractul în baza căruia reclamanta își întemeiază cererea dedusă judecății este un contract de subantrepriză, definit ca fiind acel contract în baza căruia una dintre părți, denumită antreprenor, în cazul nostru executant, se obligă să execute pe riscul său și în mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client (beneficiar) în schimbul unui preț.
Contractul de antrepriză este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă și consensual, legea neimpunând o formă specială pentru valabilitatea lui, pentru dovedirea contractului aplicându-se regulile de drept comun.
R. a susținut că în baza acestui contract au fost emise în sarcina pârâtei mai multe facturi fiscale, depuse la dosarul cauzei la filele 6-11, respectiv facturile nr.77/31 iulie 2008 în valoare de 139.265,70 lei, nr.102/(...) în valoare de 155.197,30 lei, nr.105/(...) în valoare de 21.420 lei, nr.80/(...) în valoare de
28.643,30 lei, nr.120/(...) în valoare de 36.544 ,90 lei.
Pentru justificarea pretențiilor deduse judecății a fost depusă și factura nr.1/(...) în valoare de 4.591,79 lei emisă în baza altor raporturi contractuale decât cele guvernate de contractul de mai sus. în cuprinsul înscrisului intitulat
„Precizări"; înregistrat la data de 21 aprilie 2011, reclamanta a arătat că factura nr.1/(...) nu are la bază contractul nr.35/(...) și că soldul rămas neachitat aferent acestei facturi este în cuantum de 37,04 lei, diferența fiind achitată de pârâtă.
Pretențiile formulate de reclamantă în ceea ce privește această factură nu pot fi admise de instanță, dat fiind faptul că nu întrunesc cerințele prev. de art.379 alin.3 C., creanța neavând un caracter cert, lichid și exigibil, chiar în condițiile în care o parte din valoarea facturii a fost achitată.
A. întrucât factura nu este acceptată la plată, creanța nefiind certă, întrucât certitudinea ei nu rezultă din însăși actul de creanță, nefiind semnată de către pârâtă și nefiind recunoscută de aceasta.
Factura nu este opozabilă, pe cale de consecință, pârâtei, motiv pentru care soldul pretins rămas neachitat în cuantum de 37,04 lei și dobânda legală solicitată cu titlu de accesorii nu vor fi acordate de către instanță reclamantei, nefăcându-se dovada faptului că pârâtei i-a fost predată marfa menționată în cuprinsul facturii.
În ceea ce privește factura nr.105/1 decembrie 2008 în valoare de 21.420 lei, reprezentând contravaloarea a 450 tone piatră concasată, reclamanta a arătat că a fost achitată parțial de către pârâtă, rămânând neachitat un debit în cuantum de 16.420 lei.
Din examinarea facturii nu rezultă împrejurarea că emiterea acesteia s-a făcut cu luarea în considerare a contractului încheiat între cele două părți, contract depus la dosar de către reclamantă în dovedirea pretențiilor sale, motiv pentru care factura va fi analizată în mod distinct de contractul nr.35/2008.
În cuprinsul înscrisului se face mențiunea expedierii facturii prin poștă, fără însă că reclamanta să facă dovada comunicării acesteia cu pârâta și fără ca factura să fie semnată de aceasta.
Creanța pretinsă de reclamantă nu întrunește cerințele prev. de art.379 alin.3 C., neavând un caracter cert, lichid și exigibil, nefiind un înscris care să emane de la debitor și să fie recunoscut de acesta.
R. nu a făcut dovada faptului că i-a livrat pârâtei cantitatea de piatră pentru care a fost emisă factura a cărei contravaloare se solicită, înscrierea facturii în contabilitate neputând fi considerată un argument suficient de puternic pentru ca pârâta să fie obligată la plata prețului.
Împrejurarea că din cuantumul întregii facturi a fost achitată suma de
16.420 lei nu are nici un fel de relevanță, pârâta susținând că a achitat doar contravaloarea cantității de piatră care i-a fost livrată, opunându-se la plata contravalorii diferenței rămase neachitate.
Plata parțială a facturii nu poate fi considerată de către instanță ca fiind o acceptare tacită a întregii valori cuprinse în factura respectivă, cu atât mai mult cu cât este vorba de livrarea unei cantități de piatră și nu predarea unui bun mobil individualizat.
P.rea unei cantități de 450 tone de piatră concasată se impunea a fi dovedită de către reclamantă, întrucât sarcina probei incumbă acesteia, ea fiind titulara pretențiilor formulate împotriva pârâtei, dovadă care însă nu a fost efectuată în condițiile art.1169 C.civ.
În ceea ce privește accesoriile solicitate de către reclamantă aferente debitului principal reprezentând prețul neachitat aferent facturii sus menționate, instanța nu le va acorda în baza principiului accesorium sequitur principale, caracterul nefondat al pretenției principale având drept consecință și respingerea pretențiilor accesorii.
Pentru factura nr.120/30 mai 2009 reclamanta pretinde plata sumei de
35.644,90 lei, susținând că a fost emisă în baza contractului nr.35/2008.
Din cuprinsul acestei facturi depusă la dosar la fila 10 rezultă faptul că denumirea serviciilor prestate de către reclamantă în favoarea pârâtei constituie execuție lucrări corecție torenți V. P. conform contractului plus anexe.
Factura nu este semnată și ștampilată de către pârâtă, nefiind acceptată la plată, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea comunicării prin poștă, dovada acestei comunicări nefiind însă făcută de către reclamantă.
Cu privire la această factură reclamanta susține că nu a fost achitată în întregime de către pârâtă, instanța constatând faptul că din cuprinsul acesteia nu rezultă în concret în ce a constat serviciul pretins efectuat de către reclamantă și efectiv pentru care dintre lucrările de corecție a torenților din V. P. pretins a fi executate de către reclamantă a fost solicitată suma de 36.544,90 lei menționată în cuprinsul facturii.
Corelând însă factura cu cuprinsul contractului depus de către reclamantă la dosar, instanța constată totodată că nu au fost depuse la dosar nici anexele menționate în cuprinsul facturii, anexe care s-ar putea referi la graficul de execuție a lucrărilor stabilite prin contractul depus la dosar.
Deși în cuprinsul contractului, atât în cuprinsul art.11, 12, 13, se face mențiune despre existența unui grafic de plăți și implicit despre un grafic de execuție a lucrărilor la anumite termene stabilite de părțile litigante de comun acord și, mai mult decât atât, despre lucrările ce urmau să se deruleze conform unui grafic de execuție, reclamanta nu a depus la dosar acest grafic pentru a da posibilitatea instanței de a verifica împrejurarea dacă însăși lucrările ce urmau să fie efectuate au fost executate la termenele stabilite și, implicit, dacă au fost efectuate acele lucrări pe care părțile prin acordul lor le-au stabilit ca fiind necesare realizării, în final, a obiectivului stabilit.
Pârâta, de altfel, a susținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și că executarea lucrărilor nu s-a realizat efectiv de către reclamantă, ci de alte terțe societăți comerciale, depunând în acest sens la dosar în dovedirea contractelor de subcontractare încheiate cu alte societăți contractul de execuție nr.26/1 aprilie 2008 încheiat cu SC NIC MAR S., nr.51/1 iulie 2008 încheiat de pârâtă cu SC C. C. S. pentru același obiectiv „. torenți D. obII";, contractul de execuție lucrări din 1 august 2008 încheiat de pârâtă cu SC G. C. S. în calitate de executant pentru lucrări de baraj și ziduri de sprijin din beton și pereți din zidărie de piatră cu mortar la obiectul corecție torenți V. C., V. P. și ua100, contractul de execuție lucrări nr.61/(...) încheiat cu SC EUROTOPAZ RESURCE S. în calitate de executant pentru execuția de lucrări de ziduri de sprijin din beton și pereți din zidărie de piatră cu mortar (766 mc) la obiectivul „. torenți V. C.";, contract de execuție lucrări nr.40/2009 încheiat cu SC C. C. S. în calitate de executant pentru lucrări de construcții la obiectul „. torenți D. obII"; și „. torenți V. C."; și contractul de execuție lucrări nr.41 încheiat cu SC EUROSIN S. în calitate de executant pentru lucrările de construcții la obiectivul „. torenți D. obII"; (f.75-
149).
Instanța a reținut faptul că deși în cuprinsul facturii nr.120/30 mai 2009 apare menționată executarea unor lucrări la V. P., pârâta a emis la data de 23 iulie 2009 o adresă către reclamantă în baza căreia i-a solicitat stornarea acestei facturi și emiterea unei noi facturi pentru suma de 21.795,28 lei, solicitare efectuată în urma unor verificări efectuate pe teren la data de 23 iunie 2009 de către comisia de recepție din partea beneficiarului final SC VIDEOC.TRUCȚIA SA
și a verificării situațiilor de lucrări.
În urma acestor verificări a rezultat facturarea de către reclamantă a unor lucrări efectuate de o terță persoană SC G. C. S., recunoscându-se însă de către pârâtă în favoarea reclamantei execuția lucrărilor în valoare de 21.795,28 lei, sumă ce cuprindea și TVA precum și garanția de bună execuție de 5%, respectiv
995,40 lei (f.186).
Dat fiind faptul că însăși pârâta a recunoscut împrejurarea că reclamanta a efectuat lucrări de execuție la obiectivul V. C., V. P., a căror contravaloare prin raportare la situația de lucrări a fost stabilită la 21.795,28 lei, instanța va considera acceptată la plată această sumă și, pe cale de consecință, ținând cont de disp. art.969, coroborat cu prev. art.1361 C.civ., o va obliga să o achite cu titlu de contravaloare parțială a lucrărilor efectuate în baza facturii nr.120/30 mai 2009.
În baza dispozițiilor contractuale, întrucât părțile au prevăzut în cazul în care pârâta, în calitate de beneficiar, nu achita la termenul de scadență contravaloarea lucrărilor executate, penalități de întârziere în cuantum de 0,01% pe zi din plata neefectuată, se va dispune obligarea acesteia la plata unor penalități în cuantum de 1.805,32 lei calculate pe perioada 12 august 2009, data scadenței obligației de plată prin raportare la prev. art.18 coroborate cu prev. art.23 din convenția părților și până la 17 decembrie 2010 conform principiului disponibilității și în continuare la plata unor penalități de întârziere de 0,01% pe zi până la achitarea integrală a debitului.
R., prin cererea dedusă judecății, a pretins și obligarea pârâtei la plata diferenței rămasă neachitată în cuantum de 18.339,28 lei din contravaloarea facturii nr.77/31 iulie 2008, în valoare totală de 139.265,70 lei.
Din cuprinsul facturii rezultă faptul că aceasta reprezintă contravaloarea a
282 mc reprezentând execuție lucrări conform contractului „. torenți D. obII";.
Factura nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, din cuprinsul acesteia nerezultând împrejurarea dacă suma reprezintă contravaloarea a 282 mc materiale utilizate de către reclamantă ca executant pentru realizarea obiectului contractului ori reprezintă manopera pentru lucrarea executată sau contravaloarea ambelor servicii.
Aferent facturii nr.102/(...) în valoare totală de 155.197,30 lei reclamanta pretinde din partea pârâtei plata sumei de 84.525,93 lei, diferență rămasă neachitată, în cuprinsul facturii făcându-se mențiunea că aceasta reprezintă, de asemenea, execuție lucrări, fiind menționată cantitatea de 314,26 mc.
Și cu referire la această factură, instanța constată că nu poate fi stabilit ce anume reprezintă factura în sine, nefiind depuse la dosar documente justificative care să dovedească efectiv realizarea lucrărilor și nici faptul că pentru realizare acestor lucrări a fost necesară o anumită cantitate de ciment, de piatră, fier beton sau alte materiale necesare realizării lucrării.
Aceeași este situația și în ceea ce privește factura nr.80/11 august 2008 în valoare totală de 28.643,30 lei (f.9), din care rămasă neachitată suma de
23.643,30 lei solicitată de reclamantă prin cererea introductivă, factură ce reprezintă contravaloarea a 59 mc lucrări executate conform contractului la obiectivul „..
R. a depus la dosar în dovedirea pretențiilor deduse judecății, la filele 19-
39, o serie de înscrisuri, respectiv fișa clienților în care apare menționată și pârâta SC R. U. S., balanța de parteneri aferentă lunii aprilie 2010, jurnalul de vânzări aferent lunii iulie 2008, balanța contabilă aferentă lunii iulie 2008, decont de taxă pe valoare adăugată, registru pentru vânzări aferent lunii noiembrie 2008, balanța contabilă aferentă lunii noiembrie 2008, jurnalul vânzări pe luna mai 2009, precum și balanța de verificare aferentă aceleiași luni, acte ce emană exclusiv de la reclamantă, nefiind opozabile pârâtei, în condițiile în care art.52 Cod comercial, în vigoare la data derulării raporturilor contractuale între cele două părți litigante, reglementează faptul că registrele comercianților, chiar neținute în regulă, fac probă contra lor.
Mențiunile conform cărora pârâta apare înregistrată în contabilitatea reclamantei cu anumite sume, sume înregistrate în contabilitate, nu pot fi opuse părții cocontractante pentru a face dovada unei obligații care incumbă acesteia.
Menționarea în balanța de verificare și în jurnalul de vânzări a sumei pretinse de la pârâtă cu titlu de contravaloare servicii prestate, nu face dovada debitului pretins de la aceasta, ca de altfel nici menționarea în registrul jurnalul de vânzări aferente lunilor iulie-noiembrie 2008 a înregistrării în contabilitatea reclamantei a sumelor pe care aceasta le solicită în prezentul litigiu, comercianții, actualmente profesioniști, înregistrați la O. R. C. în baza Legii nr.3., sunt obligați prin L. nr.82/1991 modificată (art.20) să țină anumite registre cum ar fi registrul general, registrul inventar.
Înregistrările efectuate în aceste registre trebuie să aibă la bază documente justificative, acestea dovedind realizarea vânzărilor și fundamentarea mențiunilor efectuate în registrele respective.
Registrele comerciale regulat ținute pot face dovada în justiție, fie în contra comerciantului căruia îi aparțin, fie în favoarea sa, ceea ce constituie o derogare de la principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate constitui o probă pentru a o opune apoi altuia.
În conformitate cu dispozițiile art.6 din L. nr.82/1991, înregistrarea în contabilitate se face în ordine cronologică și sistematic, potrivit planurilor de conturi și normelor emise, orice operațiune patrimonială consemnându-se în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Astfel, înregistrarea în contabilitatea unui comerciant a unor facturi fiscale, cum este și cazul în speță, facturi care îndreptățea reclamanta să beneficieze de plata contravalorii unor cantități de piatră concasată sau o îndreptățea la plata contravalorii unor servicii ce se pretind a fi executate în favoarea pârâtei, nu presupune în mod obligatoriu faptul că bunurile respective au fost livrate și serviciile executate, atâta timp cât nu s-a dovedit executarea lucrărilor și livrarea mărfii.
Listele de inventar și procesul-verbal de inventariere încheiat la data de 3 ianuarie 2009 de către comisia de inventariere desemnată de reclamantă, comisie din care a făcut parte și reprezentantul legal al pârâtei, întrucât acesta avea calitatea de administrator statutar al reclamantei, alături de domnul C. S., ce îndeplinea aceeași calitate, ambii administratori statutari având puteri depline, nu dovedesc decât faptul că persoana juridică și-a îndeplinit obligația legală de a efectua inventarierea unor elemente de activ și de pasiv la sfârșitul anului 2008.
R. a depus la dosar, în urma solicitării instanței de a face dovada faptului că a prestat lucrările pretinse și a utilizat materialele a căror contravaloare se solicita, facturi fiscale emise de terțe persoane juridice, ce atesta livrarea în perioada iulie 2008-aprilie 2009 a unor cantități de sârmă, cuie, ciment, oțel beton.
Au fost depuse și bonuri de consum care fac dovada că bunurile au ieșit din patrimoniul reclamantei și note de recepție în cuprinsul unora dintre bonuri fiind făcută mențiunea „..
De altfel, și pe facturile emise de reclamantă a fost făcută în mod olograf de către domnul C. S. mențiunea „., fapt pe care acesta l-a recunoscut cu ocazia interogatoriului care i-a fost administrat la solicitarea pârâtei.
A. mențiune însă nu face dovada faptului că bunurile respective (cuie, sârmă, beton) s-au utilizat pentru realizarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de execuție lucrări nr.35/2008, chiar dacă în mod firesc și pentru executarea unor astfel de lucrări ar fi necesar ciment, fier beton și alte materiale de construcții.
A. cu atât mai mult cu cât în conformitate cu contractul de execuție lucrări pârâta avea obligația să realizeze lucrările, utilizând materiale proprii sau achiziționate de la terțe persoane și corelativ obligația de a le factura pârâtei, fiind însă de natura acestui contract de subantrepriză prezentarea unor situații de lucrări și a tuturor materialelor utilizate beneficiarului, respectiv pârâtei, pentru ca aceasta să fie în măsură să verifice faptul că în realizate bunurile au fost înmagazinate în lucrările pretins a fi executate.
Ori, deși în cuprinsul contractului se precizează executarea lucrărilor pe baza unui grafic, nu s-a prezentat acest grafic și nu s-a făcut dovada realizării efective a lucrărilor pretinse.
R. fiind o societate care avea în obiectul său de activitate realizarea unor lucrări de construcții, avea posibilitatea să folosească bunurile achiziționate de la terți, specifice acestei activități, la îndeplinirea unor obligații asumate și față de terțe persoane nu numai față de pârâtă.
De altfel, martorul K. M. a arătat că mențiunile efectuate pe factură referitoare la obiectivul „. nu au nici un fel de relevanță decât pentru a sprijini societatea de contabilitate și a identifica în contabilitate pe fiecare lucrare în parte cheltuielile efectuate, pentru ca în viitor să fie alocate la facturare aceste cheltuieli.
Același martor a arătat că dovada efectuării lucrărilor menționate în cuprinsul facturilor înregistrate în contabilitatea reclamantei, facturi a căror contravaloare se solicită a fi achitată de către pârâtă, o constituie devizul de lucrări, cu atât mai mult cu cât, conform convenției părților, executantul se obliga să procure atât materialele necesare realizării obiectivului convenit, cât și să execute lucrarea respectivă. în devizul lucrărilor se impunea, pe cale de consecință, să fie menționat detaliat cele două categorii: materiale utilizate și manoperă. Ori, dovada unui astfel de deviz nu s-a făcut de către reclamantă.
R. nu a depus la dosarul cauzei un deviz de lucrări sau procese-verbale încheiate pe parcursul etapelor de executare a lucrărilor la obiectivele corecție torenți D. sau Vale P., nedepunând nici un proces-verbal de recepție finală încheiat cu pârâta, deși față de specificul contractului și obiectul acestuia un proces-verbal de finalizare a lucrării pe etape era absolut necesar, acesta având și rolul de a face dovada executării efective a lucrării contractate.
Au fost depuse la dosar pentru a se dovedi faptul că lucrarea a fost efectuată ordine de deplasare pentru doi dintre angajații reclamantei, P. G. și P. A., persoane care au fost audiate ca și martori la solicitarea pârâtei în ședința publică din 8 decembrie 2011 (f.44, 45 vol. II).
Martorii au arătat că nu au desfășurat pentru reclamantă în perioada
2008-2009, perioada de referință, lucrări în locația denumită „., ci într-o altă locație, F. din județul C., împreună cu alți 5 sau 6 angajați ai reclamantei.
Martorul P. G. a arătat că în perioada cât a lucrat la SC U. S. a desfășurat activitate doar la locația sus menționată, același fapt fiind arătat și de către martorul P. A., ambii martori susținând în mod ferm faptul că nu au desfășurat niciodată activitate pentru reclamantă la locația „..
În plus, aceștia au specificat faptul că au semnat în alb toate ordinele de deplasare depuse de reclamantă la dosarul cauzei la filele 234-257, ordine completate de domnul C., care a recunoscut această completare în ședința publică din data de 13 octombrie 2011, martorii arătând că semnarea ordinelor s-a făcut la solicitarea acestuia, la aceeași dată, la un sfârșit de săptămână, în momentul în care reveniseră de la C., cu o zi înainte de a se întoarce la locația unde își desfășurau activitatea.
Aceeași martori au arătat că pe șantierul din localitatea F., județul C., lucrau un număr de 5 sau 6 angajați aparținând pârâtei ori, din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosar, respectiv foile colective de prezență din perioada ianuarie 2008-octombrie 2008 rezultă în mod clar că numărul de angajați pe care pârâta îi avea nu depășea acest număr.
Prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv contractele de prestări servicii și contractele de închiriere de la filele 60-79, aceasta a intenționat să facă dovada faptului că avea utilaje suficiente și că a închiriat utilaje în vederea efectuării lucrărilor menționate în cuprinsul contractului nr.35/2008 încheiat cu pârâta, însă instanța reține faptul că din cuprinsul acestor contacte nu se menționează locația la care aceste utilaje vor fi utilizate și că nu s-a dovedit împrejurarea că respectivele utilaje au fost folosite pentru realizarea lucrărilor de execuție de lucrări la obiectivul „. și „. P..
Singurii angajați pentru care au fost emise ordine de deplasare și cu care s- a pretins, pe cale de consecință, că s-au executat lucrările ce au făcut obiectul contractului încheiat între cele două părți, s-a dovedit că nu au desfășurat nici măcar o zi activitate la locațiile respective, instanța apreciind că nu s-a făcut dovada unui fapt esențial și anume executarea acestor lucrări pentru ca reclamanta să fie ulterior îndreptățită să solicite contravaloarea acestora.
Pârâta nu a făcut dovada faptului că a utilizat cantitățile de materiale de construcții pentru care a depus la dosar bonurile de consum și notele de recepțiepentru lucrarea de la D. ori de la V. P., nefiind probate efectiv cantitățile de materiale de construcții pretins a fi utilizate.
Pârâtei nu îi sunt opozabile bonurile de consum și evidențele de ieșiri materiale pe baza cărora au fost făcute operațiuni în contabilitate, nefiind făcută dovada faptului că aceste materiale au fost direcționate spre șantierul de la D. sau pentru lucrarea parțială ce s-a executat la V. P.
În plus, referitor la facturile și avizele de expediție emise de SC S. S., bonurile menționate în cuprinsul acestora s-a dovedit că nu au fost utilizate la D., ci la o altă locație, Moriști 1, unde domnul C. S., administrator statutar al reclamantei, își edifica o construcție.
Pe avizele de expediție depuse la dosarul cauzei, solicitate de instanță acestui terț în urma cererii adresate de pârâtă, a rezultat faptul că locația unde au fost transportate bunurile a fost Moriști și nu D., cum era menționat olograf de domnul S. C. pe aceste înscrisuri înregistrate în contabilitate, edificarea construcției fiind, de altfel, recunoscută în răspunsul la interogator de către administratorul statutar al persoanei juridice.
R. a depus la dosarul cauzei și un extras de cont prin care susține că pârâta a confirmat creanța SC U. S. la data de 31 decembrie 2008 (f.35).
Acest extras de cont pentru suma de 217.526,30 lei este semnat de aceeași persoană, având calitatea de conducător al compartimentului financiar-contabil, atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă, precum și de reprezentanții legali ai celor două persoane juridice.
Instanța a apreciat că rolul acestui extras de cont este acela de a confirma de către debitor, în urma solicitării creditorului, existența unui anumit sold în conformitate cu înregistrările făcute în contabilitate.
De altfel, extrasul de cont a fost semnat de aceeași persoană și pentru reclamantă și pentru pârâtă, întrucât contabilitatea celor două persoane juridice era ținută de aceeași societate de contabilitate, SC I. C. S.
R. susține faptul că pârâta figura în evidențele sale contabile cu un debit în cuantum de 217.526,30 lei la data de 31 decembrie 2008, aspect pe care pârâta prin reprezentantul legal și conducătorul compartimentului contabil îl confirmă, în evidențele contabile ale pârâtei fiind înregistrat același debit.
S. extrasului de cont nu presupune însă acceptarea la plată, deoarece plata trebuia să fie efectuată în condițiile și termenele stabilite în contract, pe baza unui grafic de plăți și în condițiile prezentării unei situații de lucrări.
Ori, o astfel de situație de lucrări, un deviz de lucrări acceptate de către pârâtă pentru a se face dovada efectivă a realizării acestora nu a fost prezentat de reclamantă.
Extrasul de cont nu reflectă prestațiile pretinse de reclamantă, ci doar existența în contabilitatea celor două persoane a unui sold debitor și creditor identic.
E. real că persoanele juridice au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv cel puțin o dată pe an și că creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor, refuzul de confirmare constituind abatere de la normele metodologice ale OMF nr.1754/2004.
E. real că în cuprinsul extrasului de cont există o rubrică de obiecțiuni în cadrul căreia pot fi consemnate obiecțiunile debitorului, însă față de specificul contractului încheiat între cele două părți litigante și față de împrejurarea că pentru ambele persoane juridice contabilitatea era evidențiată de aceeași societate, semnarea fără obiecțiuni de către pârâtă a extrasului de cont nu poate constitui o probă absolută în a dovedi pretențiile reclamantei, în condițiile în care pot fi efectuate corectări a unor erori, chiar și după încheierea exercițiului financiar, martorul K. M. arătând că efectuarea acestor corectări nu este limitatăîn timp și că, drept urmare, este posibilă stornarea unor facturi de către emitentul acestora, respectiv de către reclamantă și nu de către pârâtă, în situația în care lucrările nu au fost efectiv realizate și nu au la bază documente justificative.
Nu are nici un fel de semnificație împrejurarea că reclamanta a fost supusă unui control de către autoritățile fiscale și că în urma rezultatului controlului s- au afirmat ca fiind valabile înregistrările în contabilitate, întrucât aceste înregistrări din contabilitate nu vizau facturile în litigiu.
Față de considerentele mai sus reținute, instanța a apreciat că doar suma recunoscută de către pârâtă în cuantum de 21.795,28 lei și comunicată prin adresa din data de 23 iulie 2009 reclamantei, poate fi considerată o sumă certă, lichidă și exigibilă, datorată de către pârâtă și, pe cale de consecință, cu luarea în considerare a disp. art.969 C.civ., coroborat cu art.1361 C.civ., s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de executare lucrări la V. P., neachitate, pârâta fiind obligată să achite și penalități de întârziere pe care reclamanta le-a solicitat până la data de 17 decembrie 2010 în sumă globală reprezentând
1.805,32 lei.
În baza prevederilor contractuale, pârâta a fost obligată să achite penalități de întârziere în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere aferente acestui debit, până la plata lui integrală.
În ceea ce privește restul pretențiilor formulate de reclamantă, instanța a considerat că nu au fost dovedite de către aceasta și a fost respinse ca nefondate.
În baza disp. art.274 C., întrucât pretențiile formulate de reclamantă au fost admise doar în parte, iar pârâta a solicitat plata obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli în cuantum de 23.803,38 lei, proporțional cu pretențiile ce au fost respinse din cuantumul total al pretențiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Cabinetul Individual de P. în I. C. S. în calitate de lichidator judiciar al SC U. S. C.-N., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată, având în vedere și răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise depuse în fața instanței de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că apelanta Cabinetul Individual de P. în I. C. S. prin reprezentantul său legal ing. C. S. în calitate de lichidator judiciar al S. U. S. a formulat la data de (...) cerere înregistrata pe rolul T. S. C. sub nr. (...) prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-intimată, obligarea acesteia la plata sumei de 193.209,37 lei, din care 179.510, 45 lei cu titlul de preț, 2.885,16 lei cu titlu de dobândă legală și 10.813,71 lei cu titlu de penalități calculate de Ia data scadenței facturilor neachitate și până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, (...), precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii și a penalităților și pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate.
După cum a arătat în cererea introductivă, față de S. U. S., în dosar nr. (...) aflat pe rolul T. C. C., prin S. comercială nr. 2229 pronunțată în ședința publică din data de (...) și publicată în BPI nr. 4319/(...), judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, apelanta fiind desemnată în calitate de administrator judiciar în vederea administrării procedurii și îndeplinirii atribuțiilor prevăzute în art. 20 al Legii 85/2006 privind insolvența comercială. Ulterior, prin încheierea comerciala nr. 1266/(...) s-a dispus trecerea debitoarei în faliment în formă simplificată, subscrisa fiind numită în calitate de lichidator judiciar.
În exercitarea atribuțiilor care revin administratorului/lichidatorului judiciar și având în vedere că ne-au fost puse la dispoziție actele prevăzute în articolul 28 al legii, a demarat procedura de recuperare a creanțelor. Astfel înurma punerii la dispoziție a actelor contabile, precum și în urma analizării acestora am constatat că:
Intre SC U. S. și SC R. U. S. s-au derulat relații comerciale care au avut ca obiect prestări de servicii și vânzări de produse.
Astfel, S. U. S. a emis către SC R. U. S. factura fiscală nr.77/(...), în valoare de 139.269,70 lei, sumă neachitată 18.339,28 lei la care se adaugă și penalități calculate în suma de 1.463,45 lei; factura fiscală nr.1 02/(...), în valoare de
155.197,30 lei, suma neachitată 84.525,93 lei la care se adaugă și penalități calculate conform contractului în sumă de 5.705,51 lei, factura fiscală nr.80/(...), în valoare de 28.643,30 lei, suma neachitată 23.643,30 lei la care se adaugă și penalități de întârziere în cuantum de 1.839,43 lei, factura fiscală nr.120/(...), în valoare de 36.544,90 lei, sumă neachitată integral la care se adaugă și penalități în sumă de 1.805,32 lei, factura nr. 1/(...), în valoare de 4.591,79 lei, suma neachitată de 37,04 lei la care se adaugă și dobânda legală calculată până la data de (...) așa cum rezultă și din anexă în sumă totală de 3,23 lei, factura fiscală nr.105/(...), în valoare de 21.420 lei, suma neachitată 16.420 lei la care se adaugă și dobânda legală în cuantum de 2.881,93 lei.
În aceste condiții, precum și în aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 720 ind. 1 Cod de pr. civila, lichidatorul judiciar a formulat către SC R. U. S. o invitație la conciliere directă, pentru data de 01 iulie 2010, ora 13,30, aceasta fiind reprogramata la cererea pârâtei pentru data de (...), ora 12,00, dar pârâta nu s-a prezentat, fapt care este confirmat de procesele verbale încheiate cu acea ocazie.
În susținerea acțiunii noastre am administrat probe cu înscrisuri. interogatorii martori, probe din care a reieșit, fără putință de tăgadă că pârâta- intimată datorează reclamantei SC U. S. sumele de bani solicitate, astfel încât cererea, cum a fost formulată în fata instanței de fond, era întemeiată în fapt și în drept.
Cu toată această stare de fapt și de drept arătată mai sus, dovedită de aceasta probele administrate, instanța de fond a admis parțial acțiunea.
C.ideră că sentința sus-menționată este nelegală având în vedere următoarele:
I. Contractul nr. (...)
În ceea ce privește contractul nr. 35/(...), referitor la care instanța de fond menționează că ar conține necorelări, arătăm că în ceea ce privește obiectivul Corectare torenți din bazinul hidrografic V. C., s-a încheiat contractul nr.
2945/(...) ( f.87 -97 voI. 1 ) între SC Hidrocontrucția SA Sucursala Ardeal și SC R. U. S. Din titlul acestui contract rezultă că și SC Hidroconstrucția avea Încheiat anterior contractul nr. 1516/2006. Apoi SC R. U. S., în realizarea aceleiași investiții a încheiat mai multe contracte de subantrepriza, astfel: cu SC G. C. S. contractul nr. 85/(...) și Convenția de securitate și sănătate în muncă-situații de urgență ( f.100-110 voI.1), cu SC Eurotopaz Research S. contractul nr. 61/(...) (f.111-120 vol.1), cu SC C. C. S. contractul nr. 40/2009 (f.121-122 voI.1), cu SC U. S. contractul nr. 35/(...) (f.12 vol 1). Î. contractului dintre SC R. U. S. și SC Eurotopaz Research S. și SC G. C. S. la data de (...), atestă că și SC R. U. S. a încheiat contracte de subantrepriza pentru acest obiectiv, înainte de a încheia contractul cu SC Hidroconstructia SA Sucursala Ardeal( (...)).
În plus aceasta susține și confirmă răspunsul dat de d-nul. C. la interogator, la întrebarea nr. 14, respectiv că înainte de Î. contractelor în formă scrisă se știa de contractul în care SC R. U. S. urma să aibă calitatea de subantreprenor.
II .Referitor la extrasul de cont din (...)
Cu privire la facturile emise în baza contractului nr. 35/2008, respectiv facturile nr. 77/(...), nr.80/(...), nr.102/(...) și nr.105/(...), consideră că proba ceamai relevantă pentru soluționarea cauzei este documentul Extras de cont (f.35 vol.2) semnat de reprezentantul legal al reclamantei (d-nul. C. S.-D.) și al pârâtei (d-nul. C. - V. O.). Prin acest din urma înscris se confirmă nu numai existența la data de (...) a debitului în sumă de 217.526,30 lei, dar și faptul că sumele din care este compus sunt aferente acestor facturi, facturi ce fac obiectul cererii de chemare în judecată și care reflectă prestațiile reclamantei. E. real că debitul la data de 31 decembrie 2008 este mai mare decât cel ce a format obiectul cererii de chemare în judecată, dar aceasta se justifică prin plățile făcute ulterior datei la care a fost semnat extrasul de cont. Ori și aceste plăți ulterioare nu fac altceva decât să confirme realitatea sumelor cuprinse în extrasul de cont menționat anterior
În susținerea faptului că extrasul de cont din (...) exprima realitatea debitelor, invocăm dispozițiile OMF nr. 1754/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, act normativ în vigoare la sfârșitul anului 2008. Potrivit pct.3, unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, iar potrivit pct.6 răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, revine administratorului.
Acest act normativ, la pct.29 prevede ca creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit Extrasului de cont prezentat ca model în anexa la aceste norme. în - continuare se menționează expres că _ nerespectarea acestei proceduri de inventariere, precum și refuzul de confirmare constituie abateri de la normele metodologice.
În anexa la normele metodologice este prezentat modelul extrasului de cont, stabilindu-se că acesta servește la comunicarea și solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, ramase neachitate, provenite din relațiile economico-financiare și ca instrument de conciliere prearbitrală. Același act normativ prevede că un exemplar se transmite unității debitoare, care ÎI restituie unități emitente semnat de conducătorul acesteia și de conducătorul compartimentului financiar-contabil, pentru confirmarea debitului.
Eventualele obiecții asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul unității și conducătorul compartimentului financiar-contabil. Pârâta, prin d-nul. C. - V. O. a semnat fără nici o obiecțiune extrasul de cont menționat.
Prin urmare, existența extrasului de cont semnat fără obiecțiuni are semnificație, confirmării debitului de către reprezentantul pârâtei, atât din punct de vedere al realității prestațiilor, cât și al valorii acestora și al calității lor.
Susține că instanța de fond a greșit atunci când, în concret, a minimalizat rolul și scopul extrasului de cont din (...), motivând că " rolul acestui extras de cont este acela de a confirma de catre debitor, în urma solicitării creditorului, existenta unui anumit sold în conformitate cu înregistrările făcute în contabilitate. De altfel, extrasul de cont a fost semnat de aceeași persoana și pentru reclamanta și pentru pârâtă, întrucât contabilitatea celor doua persoane juridice era ținută de aceeași societate de contabilitate, se I. C. S. R. susține faptul că pârâta figura în evidențele sale contabile cu un debit în cuantum de
217.526,30 lei la data de 31 decembrie 2008, aspect pe care pârâta prin reprezentantul legal și reprezentantul compartimentului contabil îl confirma, în evidentele contabile ale paratei fiind înregistrat același debit. S. extrasului de cont nu presupune însă, acceptarea la plată deoarece plata trebuia să fie efectuată în condițiile și termenele stabilite în contract, pe baza unui grafic de" plăți și în condițiile prezentării unei situații de lucrări .... Extrasul de cont nureflectă. prestațiile pretinse de reclamantă, ci doar existența în contabilitatea celor două persoane a unui sold debitor și creditor I. E. real că persoanele juridice au obligația să efectueze inventarierea generală, a elementelor de activ și pasiv cel puțin o dată pe a[l și că. creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor, refuzul de confirmare constituind abatere de la normele metodologice ale OMF nr.1754/2004".
Instanța nu ia în considerare prevederile art. 53 a OMF 1753/2004 în vigoare la aceea data care prevedea "rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidența tehnico-operativă în termen de ce! mult 3 zile de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator sau ordonatorul de credite. R. inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. Pe baza registrului-inventar și a balanței de verificare întocmite la 31 decembrie se întocmește bilanțul care face parte din situațiile financiare anuale, ale cărui posturi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale reglementărilor conta bile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor de activ și de pasiv stabilită pe baza inventarului."
Răspunsurile la interogator (fila 26-28 vol 2 ) date de dnul. C.-V. O.-I., reprezentantul pârâtei, la întrebările 9, 10 și 11 confirmă realitatea înregistrărilor contabile, respectiva debitului precum și faptul că exercițiul financiar pentru anul 2008 s-a încheiat ca atare. Prin urmare documentele contabile primare nu au conținut date nereale care să fi impus efectuarea de stornări sau alte corecturi în evidența contabilă. Orice afirmație făcută chiar prin răspunsul la interogator, nu poate fi primită peste conținutul înscrisurilor, respectiva documentelor contabila: facturi, extras de cont și proces verbal de inventariere a patrimoniului, ultimele două documente fiind semnate de reprezentanții ambelor societăți.
Exactitatea înregistrărilor contabile este confirmată și de martorul K. M.
(f.10-11 vol. 2) care a declarat că exista posibilitatea corectării unor erori chiar și după Î. exercițiu lui financiar și că nu a fost sesizat în nici un fel în legătură cu eventuale erori în facturile în litigiu. în condițiile în care pârâta nu a sesizat firma de contabilitate pentru a efectua corecturi cu privire la vreuna din facturile în litigiu, susținem că toate Înregistrările efectuate în contabilitatea pârâtei fac dovada temeinicia cererii noastre de chemare în judecata.
O astfel de sesizare nu s-a făcut nici după ce părțile implicate au făcut o analiza a stadiului de executare a lucrărilor la investiția D., așa cum rezultă din răspunsul dat de dnul. C. la" interogator, întrebarea nr. 8. și din actul nr. 81/(...) ( f. 186 voL1).
Răspunsul dat la interogator la întrebarea nr. 8 și actul nr. 81/(...), infirma răspunsul dat la interogator la Î. nr. 10, respectiv că facturile nu ar fi fost însoțite de situații de lucrări și ca dnul. C., reprezentantul pârâtei, a analizat facturile numai la momentul chemării în judecată. Astfel în actul 81/(...), care emană de la pârâta, se face referire în mod expres la existența situațiilor de lucrări. De altfel și firma de contabilitate a confirmat existența situațiilor de lucrări, așa cum rezultă din corespondența purtată pe e-mail cu firma de contabilitate, documente depuse în copie, în ședința publica din 8 decembrie 2011. Și corespondența menționată atestă ca au existat situații de lucrări, dar care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar. Prin urmare,
În condițiile în care reprezentantul pârâtei, administrator statutar și al reclamantei, nu și-au îndeplinit obligația de a preda aceste documente lichidatorului judiciar, nu se poate apăra în prezent prin invocarea lipsei acestor documente. în concluzie, instanța nu ia în considerare faptul că devizele delucrări au existat, au fost chiar analizate de către pârâtă prin administrator statutar, dar care nu le-a predat lichidatorului judiciar (acesta având și calitatea de administrator statutar al reclamatei).
Prin urmare, susține că instanța de fond în mod total nefondat nu a acordat nici o valoare probatorie extrasului de cont deși acesta cuprinde facturi care nu au fost refuzate la plată, iar conținutul extrasului de cont se coroborează și cu alte probe din dosar, așa cum a menționat anterior.
III. "Referitor la facturile emise
Înainte d,e a detalia pentru fiecare făcuta în parte criticile noastre privind soluția din sentința civila mai sus menționata, arată ca este important a fi subliniat faptul ca d-nul C.-V. O.-I., administratorul statutar al paratei, a avut calitatea de administrator statutar și al reclamantei. Prin urmare, parata, prin administratorul statutar, identic cu cel al reclamantei, nu poate susține ca facturile menționate în cererea de chemare în judecata nu reflecta raporturile reale dintre cele doua societăți, întrucât dnul C., în considerarea calității ce" a deținut-o în ambele societăți, în special de administrator și al reclamantei, avea posibilitatea, la momentul efectuării prestațiilor sau la cel al emiterii facturilor, și daca era necesar, sa dispună corectarea acestor documente sau a înregistrărilor din evidenta contabila a celor doua societăți, și în special în cea a reclamantei, situație permisa de dispozițiile legale privind tinerea contabilității, iar ulterior sa nu semneze extrasul de cont din (...) sau sa il semneze cu obiecțiuni.
Pentru factura nr.1/(...) am făcut dovada ca exista un rest de plata neachitat. Pentru aceasta am avut în vedere_ ca parata a înregistrat în contabilitatea sa integral aceasta factura în cuantum de 4.591,79 lei, dovada fiind în acest sens înregistrarea în fisa analitica partener 401 U. S. (fila nr. 162 voi 1), insa nu a achitat-o integral. Daca valoarea facturii nu corespundea prestațiilor efectuate de reclamanta, atunci parata trebuia la momentul plătii parțiale sa facă refuz de plata pentru diferența.
Lipsa unui refuz de plata atesta ca parata nu a contestat nici un moment valoarea prestațiilor efectuate și a căror valoare a fost trecuta în factura. Drept urmare instanța de fond considera greșit ca creanța nu este certa lichida și exigibila și ca nu s-a făcut dovada faptului ca paratei i-a fost predata marfa menționata în cuprinsul facturii.
Pentru Factura 105/(...) în valoare de 21.420 lei (neachitata 16A20 lei) este trecuta .chiar de parata cu aceasta valoare în Fisa analitica partener pe anul
2008 (f. 161 vol. 1 ), fisa realizata de parata în contabilitatea proprie. în plus, reclamanta a făcut aprovizionarea cu piatra de la A. C. M. intr-o cantitate mult mai mare, respectiv 3.080 tone, așa cum rezulta și din facturile depuse la filele
317-320 vol. 1, din care numai 450 tone au fost livrate paratei. C.ideram ca și în acest caz instanța de fond considera greșit ca creanța nu este certa lichida și exigibila. Apoi, evidențierea facturii de către parata în propria contabilitate și apoi în extrasul de cont din (...), atesta ca în mod neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond ca nu i-a fost comunicata paratei aceasta factura. Apoi, așa cum am arătat și în scriptul intitulat Precizări înregistrat sub nr. 918/(...) (fila 6-7 voi
1) și dupa cum rezulta din facturi cele doua firme aveau același sediu, iar dl C. O. V. are calitatea de administrator statutar al ambelor societăți, astfel încât consideram ca este imposibil ca factura sa nu fi fost comunicata. A. afirmație este susținuta și de faptul ca parata si-a înregistrat în contabilitate factura integral (fila 161 vol.l) și a făcut plata parțiala. Greșit interpretează instanța ca acest înscris nu este recunoscut de parata în condițiile în care a înregistrat integral în contabilitate factura, a confirmat existenta obligației din aceasta factura prin extrasul de cont din (...), a făcut plata parțiala fără ca, la momentul acestei plăți, sa facă refuz de plata motivat pe neexecutarea prestațiilor. în ceea ce privește înscrisul fără data referitor la calitatea necorespunzătoare a materialului livratconform facturii nr. 105/(...), la care face referire în întimpinarea înregistrata în data de (...), fila 45-47, (document depus în dosarul nr. (...), pentru "care am solicitat acvirarea ), parata prin reprezentantul sau legal, dnul. C., nu poate invoca cu succes, în acest moment, livrarea de către reclamanta de piatra concasata de calitate necorespunzătoare în condițiile în care, reprezentantul paratei, avea la acel moment și calitatea de reprezentant legal al reclamantei, calități care impuneau implicarea acestuia în efectuarea unor livrări de calitate atât de către reclamanta cat și de către parata. Mai menționează ca nu consideră ca nu îi este opozabil acest înscris cu atât mai mult cu cat acest înscris nu a fost comunicat și înregistrat la societatea reclamanta și nu are data. Cu toate acestea, prin acest înscris parata recunoaște ca datorează suma de 7447,5 lei. Menționează ca în sentința mai sus menționata nu se face nici o referire la acest document.
În ceea ce privește factura nr. 120/(...) în suma de 36.544,9 lei parata, reprezentata de dnul C. -V. contesta efectuarea de lucrări la investiția C. torenti
V. C. obiectiv V. P., deși prin înscrisul cu nr. 81/(...) (f. 186 vol.1) emanând de la aceasta se solicita stornarea facturii nr.120/(...) și - întocmirea unei alte facturi pentru suma de 21.795,28 lei. Prin urmare parata a confirmat executarea lucrărilor la obiectivul V. P. cel puțin la nivelul sumei de 21.795,28 lei indicata de aceasta. Cu toate ca prin înscrisul menționat anterior se contesta valoarea - lucrărilor, la sfârșitul anului 2009, în documentul Fisa analitica partener pe anul
2009, fisa întocmita de parata și evidențiata în contabilitatea proprie, este trecuta factura cu valoarea integrala de 36.544,90 lei și cu mențiunea V. P.(f.162 voI.1).
Instanța retine numai ca nu au fost depuse la dosar anexele menționate în factura și nici graficele de execuție prevăzute în contract fără insa a tine seama de precizările făcute de reclamanta și fără a analiza cele invocate de - noi în legătura cu lipsa acestor documente. Astfel, a arătat ca firma de contabilitate a. confirmat existenta situațiilor de lucrări, așa cum rezulta din corespondenta purtata pe e-mail cu firma de contabilitate, documente depuse în copie, în ședința publica din 8 decembrie 2011. și corespondenta menționata atesta ca au existat situații de lucrări, dar care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar. De altfel, în actul 81/(...), care emana de la parata, se face referire în mod expres la existenta situațiilor de lucrări Prin urmare, în condițiile în care reprezentantul paratei, administrator statutar și al reclamantei, nu si-a îndeplinit obligația de a preda aceste documente lichidatorului judiciar, acesta nu se poate apărea în prezent prin invocarea lipsei acestor documente. în plus, instanța de fond nu face nici o referire la apărării formulate cu privire la imposibilitatea prezentării acestor documente. Nedepunerea documentelor la care face referire instanța de fond nu poate constitui singurul temei pentru respingerea pretențiilor noastre, fără a fi analizate toate apărările și toate celelalte probe vizând factura nr. nr. 120/(...).
În ceea ce privește calitatea lucrărilor sau a produselor livrate, susține ca aceasta nu poate fi contestata decât în baza unor înscrisuri opozabile reclamantei și comunicate acesteia. înscrisurile depuse de parata nu îndeplinesc aceste exigente. Aceste înscrisuri au valoarea unei recunoaștere unilaterale de către parata a executării de lucrări de către reclamanta atât la obiectivul C. T. D. O. (18/(...) fila 185 vol. 1), cat și la obiectivul C. T. V. C. obiectiv V. P. (act nr. 81/(...) fila 186 voI.1). Actul 18/(...) nu este opozabil reclamantei în ceea ce privește calitatea lucrărilor, cu atât mai mult cu cat este semnat din partea SC U. chiar de către dl C. O. C. acestui înscris și semnarea lui de către dl C. O. atesta ca acesta s-a ocupat de lucrarile efectuate la obiectivul D., astfelca este infirmat raspunsul la potrivit caruia dl C. nu s-ar fi ocupat de lucrările la acest obiectiv din partea U. S.
Greșit apreciază instanța și ca martorii P. A. și P. G. sunt singurii angajați pentru care au fost emise ordine de deplasare și cu care s-a pretins, pe cale de consecința, ca s-au executat lucrările, instanța apreciind ca nu s-a făcut dovada unui fapt esențial și anume executarea acestor lucrări.
Chiar daca, martorii nu au lucrat la obiectivele în litigiu, arată ca aceste ordine de deplasare se refera la perioada ianuarie 2009-iunie 2009,.perioada care diferă de cea în care s-au făcut lucrările ce fac obiectul facturilor din litigiu. Pentru perioadele la care se refera facturile nu am susținut niciodată ca lucrările au fost executate de aceste persoane.
Greșit retine instanța și ca nu are nici un fel de semnificație împrejurarea ca reclamanta a fost supusa unui control de către autoritățile fiscale și ca în urma rezultatului controlului s-au afirmat ca fiind valabile înregistrările în contabilitate, întrucât aceste înregistrări din contabilitate nu vizau facturile în litigiu. Pentru aceasta avem în vedere ca în cazul solicitării rambursării de TVA sunt controlate toate facturile societății. Acest aspect este susținut și de martorul K. M.
Martorul a arătat ca după data la care reclamanta a intrat în stare de insolventa în vederea soluționării unei cereri de rambursare de TVA efectuata de aceasta, instituția bugetara a procedat la efectuarea unui control în cadrul căruia i-a solicitat sa prezinte o serie de documente și înscrisuri, printre care și contractul ce se referea la relația comerciala încheiata intre reclamant și parat, la obiectul denumit generic, menționat in contabilitate „Dudale";. Rezulta ca documentele contabile referitoare la acest obiectiv au fost controlate.
Raportul de inspecție fiscala și din Decizia de impunere, acte depuse la fila
342-348 vol. I și din actele conta bile depuse la filele 20-39 voI. 1. Confirma valabile înregistrările contabile, deci și cuantumul creanței. De altfel, așa cum am mai arătat, exactitatea înregistrărilor conta bile este confirmata și de martorul K. M., reprezentantul firmei care conducea evidenta contabila la ambele societăți, și care a arătat ca nu a fost sesizat cu vreo solicitare din partea paratei SC R. U. S. în sensul neînregistrării in contabilitate a facturilor în litigiu. Confirmarea de către firma de contabilitate a exactității înregistrărilor contabile este în consens cu dispozițiile art. 6 din L. nr. 82/1991, legea contabilității.
In ceea ce privește concluzia instanței ca actele depuse de către reclamanta la filele 19-39 (balante, fise parteneri, deconta TVA), și ca parata apare înregistrata în contabilitatea reclamantei cu anumite sume nu pot fi opuse părții cocontractante pentru a face dovada obligațiilor care incumba acesteia nu este fundamentata. A. în vedere faptul ca aceste obligații apar înregistrate și în contabilitatea paratei, conform fiselor de parteneri de puse chiar de către aceasta (fila161, 162), ca au fost confirmate prin semnarea fără nici o obiecție a extrasul de cont și rezultatele controlului fiscal și faptul ca firma care conducea evidenta contabila la ambele societăți nu a fost sesizata cu vreo solicitare din partea paratei SC R. U. S. în sensul neînregistrării în contabilitate a facturilor în litigiu sau corectarea înregistrărilor prin radierea înregistrărilor greșite. De altfel dl C. O. V. avea calitate de administrator la ambele societăți, astfel incat putea solicita efectuarea corecturi lor în contabilitatea ambelor societăți.
Prin urmare, parata, prin administratorul statutar, identic cu cel al reclamantei, nu poate susține ca facturile menționate în cererea de chemare în judecata nu reflecta raporturile reale dintre cele doua societăți, întrucât d-nul C., în considerarea calității ce a deținut-o în ambele societăți, avea posibilitatea, la momentul efectuării prestațiilor sau la cel al emiterii facturilor, daca era necesar, sa dispună corectarea acestor documente sau a înregistrărilor din evidenta contabila a celor doua societăți, și în special în cea a reclamantei, situație permisa de dispozițiile legale privind tinerea contabilității.
Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. 3.. Potrivit în art. 73 lit. c) din acest act normativ, administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existenta registrelor cerute de lege, și corecta lor ținere, iar art. 10 din L.
82/1991, legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
R. a făcut dovada aprovizionării cu materiale necesare efectuării lucrărilor.
Mențiunile de „. pe aceste facturi au fost efectuate deoarece pana în anul 2008 contabilitatea se efectua și pe centre de cost, mențiunile acestea apar și în documentele contabile sintetice. Daca nu ar fi corespuns realității, iar cheltuielile nu ar fi corespuns adevărului, dl C. în calitate de administrator și al paratei avea posibilitatea sa dispună corectarea lor.
Facturile S. din lunile octombrie și noiembrie 2008 depuse la dosar atesta ca s-a livrat ciment și ca livrarea s-a făcut pentru SC U. S. Chiar daca pe facturile prezentate de parata este făcuta mențiunea „moriști";, aceasta mențiune nu infirma ca livrarea s-a făcut către U. S. în măsura în care cimentul nu ar fi fost folosit efectiv de SC U. S., dnul C., în calitate de administrator statutar al S. U. S. trebuia sa refuze înregistrarea acestora în evidenta contabila a SC UTILCON.S S. Inexistenta unor refuzuri de plata atesta recepționarea produselor și înglobarea acestora în lucrările realizate de SC U. S. în plus, așa cum a mai arătat, valoarea lucrările efectuate pana în data de 31 decembrie 2008 a fost confirmate de cei doi administratori statutari prin extrasul de cont (...), valoarea acestor lucrări înglobând și valoarea materialelor utilizate.
IV. În soluționarea cauzei solicită să se pronunțe și cu privire la cheltuielile de judecata. A. în vedere faptul ca instanța a arătat ca reclamanta a fost obligata la plata unor cheltuieli în cuantum de 23.803,38 lei, proporțional cu cheltuielile care fost respinse din cuantumul pretențiilor, fără a arata cuantumul cheltuielilor de - judecata solicitate de parata și raționamentul care a dus la stabilirea valorii acestora .In plus, consideram ca la stabilirea cheltuielilor de judecata, instanța trebuia sa aibă în vedere și situația concreta în care se afla reclamanta, respectiv ca este în procedura falimentului precum și faptul ca aceste cheltuieli trebuiau stabilite și în considerarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod pr. civila.
În susținerea motivelor de apel, în afara de probele administrata în fata instanțe, pe care solicită să fie reapreciate, solicită să se dispună și încuviințarea altor probe în măsura în care din dezbateri rezulta și necesitatea administrării altor probe.
Pentru toate aceste considerente, solicită ca, reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, să se admită apelul formulat, să fie schimbată în parte sentința atacata și pe cale de consecința sa admiterea în totalitate pretențiile formulate de reclamanta - apelanta împotriva paratei-intimate SC R. U. S. .
Prin concluziile scrise depuse la dosar S. R. U. S. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de reclamanta S. U. S. în insolvență și, pe cale de consecință menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinică șilegală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele:
1. Așa cum rezultă din economia dosarului primei instanțe starea de fapt a fost corect reținută, de altfel apelanta nici nu a formulat critici de netemeinicie ci exclusiv de nelegalitate.
2. Cu privire la criticile din apel, C.ea reține următoarele:
2.1 În ceea ce privește critica privind contractul nr. (...) față de care apelanta reproșează primei instanțe că a reținut greșit existența unor necorelări circumscrise mai multor aspecte decât cele învederate de apelantă.
Astfel, prima instanță reține existența acestei situații nu numai raportat la data încheierii contractului ci și cu referire la obiectul contractului. Mai mult, sub aspectul semnării contractului există o diferență de 4 luni între momentul semnării Contractului cu subantreprenorul SC U. S. și momentul semnării cu antreprenorul general (Contractul nr. 2945S/12 august 2008, or ipoteza de la care pleacă apelanta există o diferență de 12 zile care este acceptabilă în materia contractelor de antrepriză, fiind obișnuită subcontractarea anterior semnării contractului cu Antreprenorul general, dar aproape de acest moment, aceste susțineri revelându-se ca fiind irelevante.
2.2 Cu privire la extrasul de cont din (...), C.ea reține că prima instanță a analizat toate susținerile evidențiate de reclamantă și le-a înlăturat motivat, corect și legal.
Sub aspect probator, trebuie reținut că prima instanță nu a înlăturat înscrisul ci dimpotrivă a făcut o analiză formală și de substanță a acestuia.
C.iderentele pentru care prima instanță nu a reținut pertinente solicitările apelantei au fost pe larg relevate în cuprinsul sentinței.
În primul rând instanța a făcut constatări de fapt pertinente în ceea ce privește modalitatea de întocmire și semnare a extrasului, mai apoi a reținut corect că semnarea extrasului de cont nu înseamnă implicit și acceptarea la plată, deoarece plata ca mijloc de executare al obligațiilor specifice contractului trebuie realizată în condițiile și termenele stabilite pe cale convențională, pe baza unui grafic de plăți și sub condiția prezentării unei situații de lucrări, reținându- se întemeiat că astfel de acte probatorii, recte situații de lucrări, deviz de lucrări acceptate de către pârâtă nu au fost prezentat de reclamantă.
Pe de altă parte, cu privire la incidența sub aspect formal a Ordinului M.ui
Finanțelor nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, instanța a reținut just că raportat la starea de fapt dedusă judecății din care a rezultat că activitatea contabilă a celor două societăți a fost conducă de către aceeași societate care presta servicii de contabilitate, recte SC I. C. S., al cărui reprezentant a fost audiat ca martor, chiar acesta din urmă a confirmat că extrasul de cont nu poate constitui o probă pentru a dovedi pretențiile reclamantei de vreme ce legea permite efectuarea unor corecții în contabilitatea unei societăți și nu limitează termenul în care aceste corecții pot fi efectuate.
2.3. Cât privește materialul probator administrat la solicitarea reclamantei, facturile fiscale emise de apelanta intimată cât și celelalte documente justificative, trebuie notat că prima instanță le-a analizat în întregime și motivat a respins pretențiile la plată.
Astfel, în ceea ce privește factura nr. 1/(...) în valoare de 37,04 lei prima instanță a reținut corect că factura nu întrunește cerințele prevăzute de art. 379 alin. 3 C., creanța neavând caracter, cert, lichid și exigibil, cu toate că a fost plătită o parte din sumă deoarece factura nu a fost acceptată la plată și deci nu a fost recunoscută în întregime de către pârâtă.
Cât privește factura nr. 105/(...) în valoare de 16.420 lei reprezentând contravaloare a 450 tone de piatră concasată, corect s-a relevat de către prima instanță că factura nu s-a emis cu luarea în considerare a contractului încheiat între părți, mai mult, deosebit de aceasta, reținându-se pertinent că factura nu constituie un document opozabil pârâtei, nefiind comunicată acesteia, nefiind făcută dovada acceptării la plată și nici că marfa indicată în factură ar fi fost livrată, simpla înscriere a facturii în contabilitate nefiind un argument suficientper se pentru a genera obligația de plată a sumei de 16.420 lei.
Cât privește factura nr. 77 din 31 iulie 2008 privitoare la suma de
18.339,28 lei, la fel s-a reținut corect că factura nu a fost acceptată la plată, și deci este inopozabilă pârâtei, mai mult din conținutul facturii nerezultând explicitcă suma înscrisă în factură reprezintă contravaloare a 282 mc materiale utilizate de reclamantă ca executant pentru realizarea obiectului contractului ori reprezintă manoperă pentru lucrarea executată sau contravaloarea ambelor servicii.
Față de această situație corect constată de prima instanță, pretenția reclamantei a fost fondat respinsă.
2.4 Cu privire la factura nr. 102/(...) în sumă de 85.525,93 lei la fel ca mai sus primei instanțe i-a fost imposibil să deceleze cu ajutorul probelor administrate ce anume reprezintă factura, în lipsa unor documente relevante care să certifice realizarea efectivă a lucrărilor, că pentru acestea au fost necesare cantitățile de materiale evidențiate în factură, situația fiind identică și în ceea ce privește factura nr. 80/(...).
2.5 Cu privire la critica privind acordarea cheltuielilor de judecată, se reține că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 rap. la art. 276 C.
E. real că instanța nu a motivat concret care este indicele de proporționalitate pentru calculul cheltuielilor de judecată parțiale acordate dar nici apelanta nu a indicat concret unde se plasează nelegalitatea sentinței cu privire la acest aspect.
C.ea are în vedere că pârâta a formulat o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 26.829,6 lei (f. 125 dos. fond) și că instanța de fond a admis parțial acțiunea reclamantei pentru o sumă totală de 23.600,6 lei care raportat la suma totală din acțiunea introductivă 204.023,08 lei este deci proporțională. Și este așa, deoarece pretențiile reclamantei au fost admise aproximativ în proporție de 8,6 %.
Aplicat acest procent la valoarea totală a cheltuielilor de judecată rezultă aproximativ cheltuielile de judecată în sumă de 23.803,38 lei acordate de instanța de apel.
Sub aspectul incidenței art. 274 alin. 3 C. C.ea reține că reducerea cheltuielilor de judecată cu onorariul avocațial este un drept al instanței și nu o obligație.
Pe de altă parte, apelanta nici în concluziile orale (f. 112-115) și nici în cele scrise (f. 133-136) nu a solicitat primei instanțe aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.
Față de cele ce precedă, C.ea reține că prima instanță a efectuat o analiză pertinentă a probatoriului administrat în cază care a fost corect evaluat pronunțând astfel o sentință legală sens în care în conformitate cu prevederile art. 296 C. apelul va fi respins ca nefondat.
Fiind găsită în culpă procesuală în urma soluției pronunțate în apel, în temeiul art. 274 C., C.ea va obliga apelanta SC U. S. C.-N. să plătească intimatei SC R. U. S., suma de 6903,37 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (f. 14-16).
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de C. C. S. în calitate de lichidator judiciar al SC U. S. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 2369 din (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. S. C., pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta SC U. S. C.-N. să plătească intimatei SC R. U. S., suma de
6.903,37 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
M. D. L. U.
GREFIER, M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. C. C.
← Decizia comercială nr. 1476/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... → |
---|