Decizia comercială nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/2012
Ședința de la 27 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanții K. M., K. A. împotriva sentinței civile nr. 4824 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimații SC GH G. S., intimat C. A., intimat C. R. M., având ca obiect constatare nulitate act.
Se constată că la data de 26 ianuarie 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de apelanți.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 4824 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu de către instanță, și în consecință:
S-a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. și K. A. în contradictoriu cu pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul J. C.-N., reclamanții K. M. și K. A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M., să se constate nulitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți la data de 16 august 2008 având ca obiect apartamentul nr. 13 și parcarea nr. 10 precum și cota parte de teren aferentă acestora situate în Florești și înscrise în CF nr. 6454, CF nr.6457, CF nr. 6458 și CF nr. 6459 și să se dispună restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâților la restituirea prețului de15.950 euro, respectiv 13.504,50 euro, iar în subsidiar să se dispună rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare-cumpărare pe motivul nerespectării obligațiilor contractuale de către pârâți.
La termenul din 8 decembrie 2009, reclamanții au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată (filele 42-43) prin care au solicitat ca în subsidiar față de primele două cereri să se constate că dreptul transmis de către pârâții C. A. și C. M. este un drept de superficie și nu un drept de proprietate și în consecință să se dispună restituirea sumei de 13.504,50 euro încasată de aceștia în mod neîntemeiat.
Pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M. au formulat întâmpinare (filele
29-36) prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta procedură.
Prin sentința civilă F. pronunțată la 14 martie 2011, Judecătoria Cluj-
Napoca a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. și K. A. în contradictoriu cu pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea T. C. C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. C. la data de 16 martie 2011, iar la primul termen de judecată din 15 iunie 2011 s-a pus în vedere reclamanților, prin mandatarul avocat, să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11.301,20 lei și o diferență de timbru judiciar de 14,50 lei sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată (fila 7).
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanții nu au formulat cerere de reexaminare.
La data de 13 septembrie 2011, prin registratura instanței, reclamanții au depus o cerere de renunțare la acțiune (fila 13) prin care au arătat că înțeleg să renunțe la petitul subsidiar din acțiunea principală referitor la rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare-cumpărare precum și la precizarea de acțiune privind constatarea dreptului de superficie și restituirea sumei de 13.504,50 euro, act semnat doar de către unul din reclamanți.
La termenul din 21 septembrie 2011, reclamanții au achitat parțial taxa judiciară de timbru, respectiv 2.075 lei în loc de 11.301,20 lei cât li s-a pus în vedere la termenul din 15 iunie 2011 (fila 18, 7).
Având în vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, la termenul din 21 septembrie 2011, instanța, din oficiu a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepție pe care a pus-o în discuția părților prezente și a reținut cauza în pronunțare.
P. art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 20 alin. 2 teza finală din Legea nr. 146/1997, republicată, cu modificările ulterioare, prevede că în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara, astfel că micșorarea câtimii cererii formulată de către reclamanți nu este de natură a atrage modificarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acestora.
Chiar dacă potrivit art. 14 din legea nr. 146/1997 taxa judiciară de timbru se stabilește distinct pentru fiecare capăt de cerere, aceasta se achită global și anticipat înregistrării cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 20 alin. 4 invocate de către reclamanți în prezenta cauză nefiind aplicabile. A., potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, „dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului sau inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal";.
Raportat la prezenta cauză, având în vedere dispozițiile legale precitate, acțiunea reclamanților nu a fost taxată corespunzător obiectului ei inițial, astfel că nu se mai pune problema soluționării cererii ulterior modificată (fără a ține seamă de neregularitățile cererii de renunțare, cerere semnată dor de către unul din reclamanți), nefiind îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art. 20 alin. 4 din legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare.
P. art. 35 alin.1 și 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, nu se poate reține că prin stabilirea taxei judiciare de timbru s-ar încălca dreptul reclamanților de acces la o instanță, deoarece în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că « dreptul la un tribunal » nu este absolut, acesta pretându-se la limitări, deoarece comandă prin însăși natura sa o reglementare a Statului care are dreptul de a alege mijloacele de utilizat în acest scop, reamintind constant că nu a exclus niciodată că interesele bune administrări a justiției pot justifica impunerea unei restricții financiare accesului unei persoane la un tribunal. A mai reținut că suma cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanțelor unei cauze date, inclusiv solvabilitatea reclamantului și faza procedurală în care i se impune restricția în cauză, sunt factori de care trebuie ținut seama spre a se stabili dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la tribunal, sau dacă, din cauza sumei cheltuielilor, accesul la un tribunal a fost restrâns într-o măsură încât dreptul a fost atins în chiar substanța sa (Tolstoy-Miloslavsky vs. Marea Britanie, pp. 80-81, §§ 63 și următoarele, și Kreuz vs. Polonia, § 60, mutatis mutandis, Airey vs. Irlanda, hotărârea din 9 octombrie 1979, seria A no 32, pp. 14-16, § 26, Brualla Gómez de la T. vs. S., hotărârea din 19 decembrie 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997
VIII, p. 2955, § 33 ).
Cu privire la scopul legitim urmărit prin instituirea unor taxe judiciare de timbru, Curtea a admis că un astfel de sistem are ca scop limitarea acțiunilor abuzive în justiție și strângerea de fonduri pentru bugetul justiției. Ca urmare este indicat să se examineze caracterul proporțional al limitării dreptului de acces la un tribunal în fiecare situație în parte, dată fiind suma taxei cerute (Iorga împotriva României, nr. 4227/02, § 41, 25 ianuarie 2007, Beian vs. România, Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții vs. Regatul Unit, hotărârea din 10 iulie 1998, Recueil 1998-IV, p. 1660, § 72, Podbielski și PPU Polpure vs. Polonia, no 39199/98, § 64, 26 iulie 2005).
Mai mult, Curtea a examinat dacă modalitățile procedurale prevăzute de dreptul intern cu privire la impunerea și la exonerarea de taxele judiciare pot fi considerate suficient de previzibile în opinia unui justițiabil (Levages Prestations Services împotriva Franței, hotărârea din 23 octombrie 1996, Culegere 1996 V, p. 1543, § 42, și V.M.vs. Bulgaria, hotărârea din 8 iunie
2006), astfel că instanța reține că potrivit OUG nr. 51/2008, persoanele care nu dispun de resurse suficiente au posibilitatea de a obține o scutire de taxa de timbru raportat la situația lor materială concretă, dispoziții suficient de precise și previzibile cu privire la cauzele de acordare a ajutorului public judiciar.
Ori, în cauză reclamanții nu au formulat o atare cerere de acordare a ajutorului public judiciar deși această procedură le era la îndemână, la fel cum nu au uzat nici de procedura specială a cererii de reexaminare a taxeijudiciare de timbru, astfel că taxele stabilite au devenit irevocabile prin neexercitarea acestei căi de atac.
Având în vedere faptul că reclamanții nu au achitat integral taxa judiciară de timbru în cuantum de 11.301 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 14,50 lei, la care au fost obligați prin încheierea de ședință din
15 iunie 2011, neconformându-se acesteia, în temeiul art. 20 alin.3 din
Legea nr. 146/1997 raportat la art. 35 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/1996, instanța a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și în consecință a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. și K. A. în contradictoriu cu pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M.
Instanța a reținut că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții K. M. și K.
A. solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei, respingerea exceptiei insuficientei timbrari a cererii de chemare in judecata si trimiterea dosarului catre Tribunalul Cluj pentru solutionarea pe fond a cauzei.
Considera hotararea pronuntata in cauza ca fiind data ca urmare a unor incalcari ale prevederilor legale aplicabile in speta.
In primul rand precizează faptul ca, inainte de ultimul termen de judecata, reclamantii au depus prin registratura, la data de (...), un script prin care si-au precizat pozitia si au aratat ca :" ne mentinem actiunea numai cu privire la petitul principal formulat prin cererea de chemare in judecata, referitor la constatarea nulitatii antecontractelor de vanzare cumparare care fac obiectul cauzei."
Chiar daca acest script este intitulat "Renuntare la actiune" continutul sau include si o precizare sau modificare a actiunii, in sensul aratat mai sus, iar instanta era obligata sa interpreteze acest act dupa continutul sau si nu dupa titlu.
A., in primul rand cu privire la articolul invocat de catre instanta de judecata, care a stat la baza motivarii admiterii exceptiei insuficientei timbrari, respectiv art. 20 alin 2 din Legea 146/1997, considera ca acesta nu este aplicabil in speta de fata.
A. acest articol se refera la situatia in care, pe parcursul procesului, se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune, taxa judiciara de timbru urmand a se percepe la valoarea initiala.
Considera ca interpretarea acestui termen de " micsorare a valorii pretentiilor" se face in sensul strict al expresiei, stricto sensu, respectiv atunci cand prin actiunea principala se solicita anumite pretentii, care ulterior sunt micsorate, referindu-se la un singur petit al actiunii, care este micsorat ca si valoare, ulterior inregistrarii actiunii.
Aceasta situatie nu poate fi extinsa insa si in alte cazuri care nu se incadreaza acesteia si nicidecum cauzei noastre, in care reclamantii nu au miscorat valoarea nici a unui petit din actiune, dimpotriva cele trei petite, respectiv nulitatea, rezolutiunea si actiunea in constatare sunt pe ti te distincte, cu temei juridic diferit, fara nici o legatura intre ele, care trebuie sa fie tratate si solutionate distinct si nu ca un tot unitar, chiar daca sunt cuprinse in aceeasi actiune.
In acest sens, din considerentele deciziei nr. 4602/2004 a I.C.C.J - pe care a depus-o la dosarul de fond- rezulta ca aplicarea art. 20 alin 2 se face in raport cu natura unitara a pretentiilor deduse judecatii, obligatia legala de taxa de timbru avand deasemenea un caracter unitar, in speta fiind vorba despre o suma de bani, atunci cand nu exista un temei legal pentru ojudecare a pretentiilor reclamantului proportional cu valoarea sumelor achitate de el.
Aceasta nu este insa cazul in speta noastra in care natura pretentiilor noastre, respectiv cele trei petite nu are un caracter unitar, ele sunt separate si de sine statatoare, nici obligatia de a plati taxa de timbru nu are un caracter unitar, legea prevazand o taxa de timbru separata pentru fiecare dintre petite, chiar instanta a calculat in mod separat si nu unitar taxa de timbru datorata pentru fiecare dintre cele trei petite.
Din acest punct de vedere sustinerea instantei din motivarea sentintei, in sensul ca taxa de timbru, chiar daca se stabileste distinct pentru fiecare capat de cerere, ea se achita global, nu are nici o relevanta din punct de vedere juridic, nu exista nici un motiv legal care sa impiedice partea sa plateasca prin chitante distincte, fiecare taxa datorata, pentru fiecare capat de cerere.
Chiar si printr-o interpretare logica a textului legal sus mentionat, daca ne-am imagina situatia ipotetica in care am fi formulat trei actiuni separate pentru fiecare petit, una pentru nulitate, alta pentru rezolutiune si alta pentru constatare( deoarece exista aceasta posibilitate, ele fiind petite care se pot judeca separat fara nici o problema), daca am fi platit taxa de timbru legala pentru actiunea in nulitate si nu am fi platit pentru restul actiunilor, nu s-ar fi putut anula toate cele trei actiuni, ci numai cele netimbrate legal.
Ori simpul fapt ca au fost cuprinse aceste trei petite in acelasi inscris nu justifica anularea intregii actiunii, ci in opinia reclamanților era corect sa fie judecat petitul care a fost timbrat legal, mai ales in conditiile in care partea a aratat expres precizarea depusa la dosar inaintea termenului din 21 septembrie- la ultima fraza din acest script- ca intelege sa-si "mentina actiunea numai cu privire la petitul principal din cererea de chemare in judecata, referitor la constatarea nulitatii antecontractelor de vanzare cumparare care fac obiectul cauzei".
In aceasta situatie rezulta cu certitudine ca taxa legal platita a fost pentru acest petit fiind singurul pe care partea dorea sa-l mentina.
Fata de cele aratate mai sus, mentinerea doar a unui singur petit din trei petite absolut distincte intre ele, nu poate fi interpretata ca o micsorare a pretentiilor in sensul art. 20 alin 2 din Legea 146/1997.
Mai mult decat atat importante sunt si prevederile arte 20 alin 4 din legea 146/1997, care le considera a fi aplicabile in speta, contrar celor aratate de instanta de fond, care spun ca, daca in momentul inregistrarii sale actiunea a fost taxata corespunzator obiectului sau initial, dar a fost modificata ulterior, ea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata, in limitele in care taxa de timbru s-a platit in mod legal.
De asemenea arte 18 ind. 1 alin 1 din legea 146/1997 spune ca determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata.
In aceste conditii considera ca pana la data de (...) la care T. le-a pus in vedere sa completam taxa de timbru cu suma de 11301,20 ron, taxa pentru proces a fost platita corespunzator, deoarece ea a fost stabilita de catre instanta de judecata si ne-a fost pusa in vedere prin citatia emisa in (...), pentru termenul din (...), iar reclamanții au achitat-o la acest termen.
Prin precizarea depusa de catre reclamanți la dosar in data de (...) și- au modificat actiunea in sensul ca și-au mentinut numai primul petit, pe care l-a si timbrat corespunzator.
In consecinta, in aceste conditii devin aplicabile prevederile art. 20 alin
4 si in urma modificarii actiunea trebuie sa fie judecata in limitele in care taxa s-a platit legal.
Considera ca motivarea data de catre instanta de fond cu privire la incalcarea prin sentinta pronuntata a prevederilor art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil este neantemaiata.
Sustinerea ca dreptul la un tribunal nu este absolut, ci se preteaza la anumite limitari, se justifica eventual in situatia in care reclamantul nu plateste taxa legala de timbru , dar nu se poate aplica situatiei in care reclamantul a platit corect si legal taxa de timbru pentru cererea de constatare a nulitatii absolute a unui contract, iar instanta nu a judecat in fond aceasta cerere ci a respins-o ca netimbrata sau insficient timbrata.
In situatia in care, desi reclamantul a platit taxa legala ( care nu este mica) pentru solicitarea sa de a se constata nulitatea absoluta a unui act juridic, ii este anulata intreaga actiune, pentru ca nu a putut sa plateasca si taxa datorata pentru alte cereri, care nu au legatura cu cererea initiala, cereri pe care a aratat in mod expres ca nu si le mai mentine, consideram ca este o grava incalcare a dreptului la un proces echitabil al fiecarui cetatean al Uniunii Europene.
Se ajunge la situatia in care reclamantul ramane cu banii platiti, pentru ca taxa platita nu se mai restituie si nu beneficiaza de serviciile justitiei.
Sustinerea instantei in sensul ca reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru nu are nici o relevanta in cauza, deoarece acesta nu a manifestat nici un fel de reclamatie cu privire la modul de calcul al taxei, ci a aratat ca nu isi mentine cererea decat pentru un singur petit.
De asemenea si observatia instantei in sensul ca reclamantii nu au formulat cerere de ajutor public judiciar, desi aveau aceasta posibilitate, nici nu are relevanta in cauza, iar instanta nu cunoaste care este situatia materiala a partilor si in plus de acest aspect, nici macar nu a sesizat ca reclamantii sunt cetateni straini, in conditiile in care acest aspect era relevant fata de obiectul cauzei.
In alta ordine de idei si practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca, in situatia in care actiunea are petite de sine statatoare, iar pretentiile din actiune nu sunt unitare, netimbrarea unuia dintre ele nu poate duce la anularea intregii actiuni ca insuficient timbrate, ci instanta trebuie sa judece petitele care au fost legal timbrate.
In consecinta solicita admiterea apelului.
Pârâții intimați S. GH G. S., C. A. și C. R.-M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de către apelanti împotriva sentinței comerciale nr. 4. pronunțată în ședință publică la data de 28 septembrie 2011 de către Tribunalul Comercial Cluj în dos. nr. (...) ca nefondat; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul apel, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin S. C. nr. 4. pronunțată în ședință publică la data de 28 septembrie 2011 de către Tribunalul Cluj în dos. nr. (...) instanța a admis excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu și în consecință a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de către apelanții K. M. și K. A..
Consideră că soluția pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj este legală și temeinică, instanța de judecată în mod corect anulând cererea de chemare în judecată formulată de către apelanți ca insuficient timbrată.
Instanța de judecată în baza rolului activ a invocat cu temei insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată formulată de către apelanți, aplicând dispozițiile ar. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 în care se stabilește clar faptul că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat":
La primul termen de judecată din 15 iunie 2011 instanța a pus în vedere apelanților prin mandatarul avocat, să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11.301,20 Lei și o diferență de timbru judiciar de
14,50 Lei, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, însă cu toate acestea, la data de 21 septembrie 2011 apelanții au depus doar o chitanță cu suma de 2.075 Lei cu titlu de taxă de timbru și nu 11.301,20 Lei cum corect a pus în vedere instanța de judecată la termenul din data de 15 iunie 2011.
Apelanții susțin că au achitat doar suma de 2075 Lei cu titlul de taxă de timbru pe considerentul că la data de 13 septembrie 2011 au depus prin registratura instanței o cerere de renunțare la judecată (fila 13 de la dosar) prin care au arătat că înțeleg să renunțe la petitul subsidiar din acțiunea introductivă referitor la rezoluțiunea celor două contracte de vânzare- cumpărare, precum și la precizarea de acțiune privind constatarea dreptului de superficie și restituirea sumei de 13.504,50 Euro.
Ceea ce au omis însă apelanții este faptul că instanța de judecată se poate pronunța sau lua act de renunțarea la judecată cu privire la anumite capete de cerere numai după legala sa investire, adică numai după ce taxa judiciară de timbru a fost achitată în mod corespunzător și în integralitatea sa, taxă calculată în funcție de petitele din cererea introductivă, în conformitate cu dispozițiile legii în materie.
Dacă ne raportăm la speța noastră, din moment ce la termenul din 21 septembrie 2011 apelanții nu au achitat în integralitatea sa taxa de timbru judiciar stabilită de către instanță, în mod corect instanța a procedat la admiterea exceptiei insuficientei timbrări și anularea cererii de chemare în judecată. Instanța de judecată nu putea proceda la continuarea judecării cauzei, nefiind legal investită cu soluționarea cauzei.
Tribunalul Comercial Cluj în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora" Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. In cazul cand se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate În actiune sau in cerere, dupa ce a fost inregistrata. taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara":
A., chiar dacă și-au modificat cererea de chemare în judecată prin renunțarea la anumite petite, apelanții aveau obligația de achitare a taxei judiciare de timbru așa cum aceasta a fost calculată de către instanța de judecată. Taxa judiciară de timbru se calculează prin raportare la pretențiile formulate în acțiune, după înregistrarea sa, modificările ulterioare neputând conduce la diminuarea taxei de timbru, așa cum eronat consideră apelanții.
Mai mult, chiar dacă potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997 taxa judiciară de timbru se stabilește distinct pentru fiecare capăt de cerere, aceasta se achită global și anticipat cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 20 alin. 4 invocate de către apelanți nefiind aplicabile înspeță. Trebuie remarcat faptul că și textul art. 20 alin. 4 stabilește că "Dacă in momentul inregistrarii sale actiunea sau cererea a fost taxata corespunzător obiectului sau initial, dar a fost modificata ulterior, ea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata, in limitele in care taxa judiciara de timbru s-a platit in mod legal": de unde rezultă clar faptul că instanța de fond în mod corect admis excepția insuficientei timbrări, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată inițială nu a fost corespunzător taxată la momentul înregistrării sale. În aceste condiții, corect a apreciat instanța ca nu sunt aplicabile în speță apelanților dispozițiile art. 20 alin. 4 referitoare la soluționarea în limitele în care taxa judiciară de timbru a fost plătită, din moment ce inițial nu a fost corect achitată taxă.
Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 stabilesc clar la art. 35 alin. 1 și 5 faptul că taxele de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea !., efectuarea sau eliberarea actelor taxa bile sau înainte de prestarea serviciilor, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sanctionându-se cu anularea acțiunii sau cererii.
Raportat la alegațiile apelanților cum că prin anularea cererii de chemare în judecată pentru neachitarea în totalitate a taxei de timbru care le incumbă acestora conform legii, li se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consideră că nu se poate reține că prin stabilirea taxei judiciare de timbru cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie se aduce atingere dreptului garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului. La nivel european, Curtea de la S. a arătat în mod constant în jurisprudența sa faptul că Dreptul la o instanță nu este absolut, acesta pretându-se la anumite limitări, deoarece comandă prin însăși natura sa o reglementare a statului care are dreptul de a alege mijloacele de utilizat în acest scop, reamintind constant că nu a exclus niciodată că interesele bunei administrări a justiției pot justifica impunerea unei restricții financiare accesului unei persoane la un tribunal.
Nu trebuie omis faptul că apelantii în prezenta cauză aveau la îndemână și alte modalități procedurale prevăzute de dreptul intern, dar cu toate acestea nu au apelat la acestea. A., apelanții aveau posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare a taxei de timbru în condițiile Legii nr.
146/2011, dar nu au făcut-o. De asemenea, OUG nr. 51/2008 le conferea dreptul de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar și de a obține scutire, eșalonarea sau reducerea taxei de timbru. În aceste condiții taxa de timbru stabilită în sarcina acestora la data de 15 iunie 2011 de către Tribunalul Comercial Cluj în cuantum de 11.301, 20 Lei a devenit irevocabilă și se impunea achitarea în integralitatea sa pentru corecta investire instanței de judecată și implicit pentru continuarea judecării cauzei.
În consecință, se impune respingerea apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 4. pronunțată în ședință publică la data de 28 septembrie 2011 de către Tribunalul Comercial Cluj în dos. nr. (...) ca nefondat.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm,. Art. 274 C.pr.civ., precum și toate celelalte acte normative la care s-a făcut referire prin întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J. C.-N., reclamanții K. M. și K. A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC GH G. S., C. A. și C. R. M.,
- să se constate nulitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți la data de 16 august 2008 având ca obiect apartamentul nr. 13 și parcarea nr. 10 precum și cota parte de teren aferentă acestora situate în Florești și înscrise în CF nr. 6454, CF nr.6457, CF nr. 6458 și CF nr. 6459 și să se dispună restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâților la restituirea prețului de15.950 euro, respectiv
13.504,50 euro, iar în subsidiar
- să se dispună rezoluțiunea celor două antecontracte de vânzare- cumpărare pe motivul nerespectării obligațiilor contractuale de către pârâți.
2. La termenul din 8 decembrie 2009, reclamanții au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată (filele 42-43) prin care au solicitat ca în subsidiar față de primele două cereri
- să se constate că dreptul transmis de către pârâții C. A. și C. M. este un drept de superficie și nu un drept de proprietate și în consecință să se dispună restituirea sumei de 13.504,50 euro încasată de aceștia în mod neîntemeiat.
3. Prin încheierea din (...) Tribunalul Comercial Cluj pune în vedere reclamantilor să achite o diferență de taxă de timbru în cuantum de 3723,50 lei aferentă capătului de cerere privind nulitatea antecontractelor; de asemenea o 3723,50 lei aferentă capătului de cerere privind rezilierea și o taxă de 5.504,20 lei aferentă precizării de acțiune depusă la filele 42,43 dosar fond. Prima instanță a ținut cont de taxa de 1650 lei achitată deja când a realizat calclului diferenței de taxă datorată de apelanții reclamanți.
4. Ulterior la (...) formuleaza, în raport de încheierea din (...) cerere de renunțare la petitul subsidiar din acțiunea principală, referitor la rezoluțiunea celor două antecontracte precum și cerere de renunțare la precizarea de acțiune, arătând instanței că înțeleg să își mențină numai petitul principal referitor la constatarea nulității antecontractelor. De asemenea se timbrează o diferență de taxă de 2.075 lei care însumată cu taxa inițială de 1650 lei ar acoperi integral taxa de 3723,50 lei stabilită pentru petitul principal.
5. Instanța din oficiu invocă excepția insuficientei timbrări și întreabă reclamanții dacă acestia au în vedere prevederile art 20 al 2 din Legea nr
146/1997. răspunsul apelanților reclamanți este afirmativ, reprezentanta acestora arătând că aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cazul micșorărării sau majorării cuantumului pretențiilor, ori în prezenta speță aceste dispozitii nu sunt aplicabile întrucât reclamanții au formulat petite separate pentru care se datorează separat taxe de timbru și prin urmare nu se impune a se anula întreaga acțiune ca insuficient timbrată.
6. Prin sentința comercială nr. 4824 din (...) pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu de către instanță, și în consecință:
S-a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. și K. A. în contradictoriu cu pârâții SC GH G.
S., C. A. și C. R. M.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanții nu au formulat cerere de reexaminare.
P. art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța vapune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 20 alin. 2 teza finală din Legea nr. 146/1997, republicată, cu modificările ulterioare, prevede că în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara, astfel că micșorarea câtimii cererii formulată de către reclamanți nu este de natură a atrage modificarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acestora.
Chiar dacă potrivit art. 14 din legea nr. 146/1997 taxa judiciară de timbru se stabilește distinct pentru fiecare capăt de cerere, aceasta se achită global și anticipat înregistrării cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 20 alin. 4 invocate de către reclamanți în prezenta cauză nefiind aplicabile. A., potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, „dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului sau inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal";.
Raportat la prezenta cauză, având în vedere dispozițiile legale precitate, acțiunea reclamanților nu a fost taxată corespunzător obiectului ei inițial, astfel că nu se mai pune problema soluționării cererii ulterior modificată (fără a ține seamă de neregularitățile cererii de renunțare, cerere semnată doar de către unul din reclamanți), nefiind îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art. 20 alin. 4 din legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare.
7. Curtea retine ca art. 20 alin 2 din Legea 146/1997, nu este aplicabil in speta de fata. P. art 20 al 2 din Legea nr 146/1997 dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se
micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere , după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială,fără a se tine seama de reducerea ulterioara.
8. P. art 14 din Legea nr 146/1997 când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciară de timbru se datoreazăpentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Ori potrivit art 20 al 4 dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului sau inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integr al , ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
9. Curtea observă că apelanții nu au contestat modalitatea de calcul a taxei de timbru pe calea cererii de reexaminare, astfel că apectul corectei sau incorectei stabiliri a cuantumului taxei nu poate fi pus în discuție în apel nici pe cale incidentală. Cu toate acestea față de împrejurarea că suntem în prezența unor capete de cerere distincte și nu în prezența unor pretenții care au fost micșorate curtea va observa incidența art 14 și respectiv a art 20 al 4 din Legea nr 146/1997.
Față de cele ce preced curtea va admite apelul declarat de K. M. și K. A. împotriva sentinței civile nr. 4824 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T. C. C., pe care o va schimbă în parte în sensul că va respinge excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere principal din cererea de chemare în judecată referitor la constatarea nulității antecontractelor de vânzare cumpărare și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 4824 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., privind anularea celorlalte capete de cerere formulate de către reclamanții apelanți.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de K. M. și K. A. împotriva sentinței civile nr.
4824 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o schimbă în parte în sensul că respinge excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere principal din cererea de chemare în judecată referitor la constatarea nulității antecontractului de vânzare cumpărare.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Menține restul dispozițiilor.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
8 ex./(...) Jud.fond: C. G.
| ← Decizia comercială nr. 5333/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
