Decizia comercială nr. 162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 162/2012
Ședința publică de la 15 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de pârâta S. T. S., chemații în garanție C. I. D. și P. A., precum și de către contestatorul T. Ș., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul P. I. și chematul în garanție A. N., apelant, având ca obiect obligatia de a face.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , care învederează faptul că la data de (...), apelanții P. A. și T. Ș. au depus la dosar concluzii scrise.
La data de (...), apelantul Couma I. D. a depus la dosar conlcuzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de (...) s- au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale și ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3652 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului P. I. și, în consecință, a fost obligată pârâta SC T. SA Z. să achite reclamantului suma de 144.000 lei, reprezentând despăgubiri contractuale și suma de 35.288,46 lei, reprezentând dobânda legală practicată în materie comercială,aferentă sumei datorate ca despăgubiri contractuale și datorată, conform art. 43 C. comercial și art. 129 alin 6 Cod procedură civilă, până la data de (...) inclusiv.
S-a admis în parte cererea SC T. SA Z., de chemare în garanție a membrilor C. de A. a SC T. SA Z. - C. I. D., T. Ș. și P. A. pe care i-a obligat în solidar, la restituirea către pârâtă a sumei de 1.,46 lei, reprezentând despăgubiri contractuale și dobânda legală (144.000 lei despăgubiri contractuale și 35.288,46 lei dobânda legală).
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a membrului C. de A. a SC T. SA Z. - A. N. I.
S-a luat act de renunțarea chematului în garanție A. N. I. la cererea de chemare în garanție a SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (fostă BT Asigurări Transilvania SA).
S-a admis excepția invocată din oficiu, privind netimbrarea cererii formulată de C. I. D., de chemare în garanție a SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (fostă BT Asigurări Transilvania SA).
S-a anulat ca netimbrată cererea formulată de C. I. D., de chemare în garanție a SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (fostă BT Asigurări Transilvania SA).
S-a admis cererea reclamantului P. I. pentru obligarea pârâtei SC T. SA Z. la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 6523,54 lei.
S-a admis cererea pârâtei SC T. SA Z. pentru obligarea chemaților în garanție
C. I. D., T. Ș. și P. A. la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de
6523,54 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC T. SA la plata sumei de
144.000 lei reprezentând despăgubiri contractuale și la plata sumei de 35.288,46 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate ca despăgubiri contractuale, la termenul din (...), instanța a pus în vedere reclamantului P. I. plata unei taxe judiciare de timbru, în valoare de 4491,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, pentru primul capăt de cerere și a unei taxe judiciare de timbru în valoare de
2022,54 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, pentru cel de-al doilea capăt de cerere, conform prevederilor art. 14 din L. nr. 146/1997 rap. la art. 2 al aceleiași legi. Având în vedere cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, instanța a pus în vedere reprezentantului SC T. SA necesitatea achitării taxelor judiciare de timbru, conform prevederilor art. 10 din L. nr. 146/1997. De asemenea, având în vedere cererile de chemare în garanție a GROUPAMA ASIGURĂRI SA ( fostă BT Asigurări Transilvania SA )formulate de A. N. și C. I. D., instanța a pus în vedere acestora necesitatea achitării taxelor judiciare de timbru. U., chematul în garanție A. N. a renunțat la cererea de chemare în garanție formulată.
În urma respingerii cererii reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, P. I. a achitat taxele judiciare de timbru stabilite, apoi și pârâta a achitat taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în garanție.
Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată cererea formulată de C. I. D. T., a luat act de renunțarea chematului în garanție A. N. I. la cererea de chemare în garanție a SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (fostă BT Asigurări Transilvania SA).
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că, în data de (...), C. de administrație al SC T. SA, conform art. 141 din L. nr. 13. rep., a art. 17 și 18 din Statutul societății și a prevederilor ROF al CA , a hotărât aprobarea încheierii contractului de mandat cu d-l P. I.,în calitate de director general(f.13).
A., reclamantul P. I. a încheiat cu pârâta S. T. S. Z. contractul de mandat nr.
1063/(...). Acest din urmă mandat îi conferea calitatea de director general, cu drepturile si obligatiile prevazute la cap. IV. P. cap. IX art. 15 din acest contract, părțile semnatare au stabilit situațiile în care acest contract putea înceta, specificându-se că, în cazul în care mandatarul este revocat din motive neimputabile lui, acesta urmează a fi despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită pe 24 luni(f.6-11).
Contractul de mandat a fost încheiat pe o perioada de 4 ani, fiind prevăzută pentru mandatar o indemnizatie lunara de 6.000 lei (art. 4 pct. 1, lit. a).
Prin D. nr.19/(...),s-a decis încetarea contractului de muncă a d-lui P. I., încadrat în funcția de director general (f.12).
În data de (...), potrivit procesului verbal de ședință, constatând lipsa mandatării C. de A., de către A. G. a A., privind desemnarea managerului și faptul că odată cu încheierea contractului de mandat nr.1063/(...) nu au fost stabilite în modul prevăzut de lege obiectivele și criteriile de performanță, C. de administrație al SC T. SA Z. a hotărât revocarea contractului de mandat nr. 1063/(...) (f.28-29).A fost apoi adoptată o Hotărâre a C. de A. , potrivit căreia , în baza art. 142 al. 2 lit. c) , art. 1431al. 4 din L. nr. 3. rep.,art. 18 (A) lit. i) din Statutul societății, s-a revocat mandatul acordat d-lui P. I. - D. general al SC T. SA Z., în baza contractului de mandat (management) nr. 1063/(...), începând cu data luării hotărârii încetând efectele contractului de mandat (management) nr. 1063/(...) (f.15). Tot în data de (...), a fost înregistrată la SC T. SA, sub nr. 1577, o cerere formulată de reclamant,prin care acesta solicita "modificarea contractului de mandat nr.1063/(...), prin specificarea obiectivelor și criteriilor de performanță în conformitate cu prevederile OU 79/(...), astfel încât remunerația lunară să poată ficorelată cu realizarea obiectivelor și criteriilor de performanță specificate."; Reclamantul a mai precizat că, în cazul deciderii încetării contractului de mandat, solicită repunerea în situația de dinaintea încetării de drept a contractului individual de muncă ,până la organizarea unui eventual concurs,pentru încheierea unui nou contract(f.30). La data de (...) reclamantul a notificat SC T. SA ca, până la data de (...), să-i achite suma de 144.000 lei reprezentând daune interese conform art. 15 din Contractul de mandat (management) nr. 1063 din (...), iar pentru situația în care pretenția sa nu ar fi onorată, în baza art. 7201pet. 1, 2, 3 din Codul de procedură civilă, a convocat societatea pârâtă în vederea concilierii directe pentru data de (...)( f.18-19). Întrucât pârâta nu a achitat suma solicitată, la data de (...) a fost încheiat procesul verbal de conciliere, cu dată certă, potrivit căruia pârâta arată că nu este de acord cu achitarea sumei solicitate, motivat de faptul că suma este nedatorată, întrucât revocarea contractului de mandat a fost operată în condițiile legale(f.20). Mai întâi, instanța a remarcat faptul că în data de (...) , între reclamant și pârâtă, reprezentată de președintele C. de A., s-a încheiat contractul de mandat (management) nr. 1063/2005, avându-se în vedere dispozițiile art. 1532 și urm. din Codul civil și ale Legii nr. 3. coroborate cu L. nr. 6.- L. contractului de management. L. nr. 6. a fost însă abrogată prin adoptarea OUG 7. aprobată cu modificări prin L. nr.59/2002, care a fost, la rândul său, abrogată prin adoptarea OUG 79/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 465/(...). Având în vedere caraterul intuitu personae al contractului de mandat, instanța a apreciat că, atât raportat la temeiul legal în baza căruia a fost încheiat contractul de mandat (management ) nr. 1063/(...), cât și la motivul invocat de pârâtă pentru revocarea mandatului, părțile nu se pot prevala de prezumția de valabilitate a actului juridic încheiat cu încălcarea legii, întrucât prezumția de valabilitate se aplică doar față de terți. A. spus, părțile nu pot invoca în favoarea lor prezumția de validitate a actului întocmit nelegal, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Pe de altă parte, deși H. C. de A. al SC T. SA din data de (...) a fost motivată de lipsa mandatării C. de A., de către A. G. a A., privind desemnarea managerului și de faptul că, odată cu încheierea contractului de mandat nr.1063/(...), nu au fost stabilite în modul prevăzut de lege obiectivele și criteriile de performanță,instanța a constatat că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj a înregistrat , la data de (...), contractul de mandat nr. 1063/(...), dar și H. A. G. din data de (...), prin care s-a aprobat încheierea contractului de mandat cu dl. P. I.-director general (f.48 verso). T., potrivit art. 11 din contractul nr. 1063/(...), aprecierea activității mandatarului se face prin analizarea gradului global de îndeplinire a criteriilor de performanță, iar potrivit art. 21 din contract, bugetul de venituri și cheltuieli aprobat în AGA, cuprinzând indicatorii care cuantifică obiectivele și criteriile de performanță constituie anexă la prezentul contract de mandat. A. se revizuiesc odată cu aprobarea unui nou buget de venituri și cheltuieli .Apoi, din Statutul SC T. SA nu rezultă că A. G. a A. ar avea ca atribuție concretă mandatarea C. de A. în vederea desemnării managerului general. Se constată astfel că susținerile pârâtei sunt contrazise de probatoriul existent . P. cap. VIII, art.14 din același contract, prevederile contractului pot fi modificate, după o prealabilă notificare, cu acordul ambelor părți, prin act adițional. Contractul va fi adaptat corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia , care îi sunt aplicabile . Ori, la data de (...) (data încheierii contractului de mandat), nu intrase în vigoare OUG 7., act normativ de care s-a prevalat CA al SC T. SA pentru motivarearevocării mandatului, o situație juridică putând produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei ( tempus regit actum), legea civilă neretroactivând. Aceste principii sunt expres consacrate în art. 6 din Codul civil, precum și în art. 15 alin. 2 din Constituția României, constituind factori de stabilitate ai circuitului civil. A., în raport de prevederile contractuale și în raport de cererea formulată la data de (...) de către reclamant, contractul de mandat putea fi modificat corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia. Apărarea pârâtei potrivit căreia cererea reclamantului privind modificarea contractului de mandat în sensul specificării obiectivelor de performanță, respectiv a repunerii mandatarului în situația anterioară încheierii contractului de mandat, nu putea fi interpretată decât în sensul renunțării la mandat, în condițiile în care cererea nu avea suport contractual, în contract neexistând prevăzută o astfel de situație, și nici suport legal, având în vedere natura contractului de mandat, încheiat intuitu personae, care ar fi dus la imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost încheiat nu a fost reținută de instanța de fond,aceasta apreciind că o cerere de modificare a unui contract de mandat nu poate echivala cu o manifestare de voință în sensul renunțării la contract de mandat. A. după cum s-a reținut mai sus, potrivit cap. IX art. 15 din contractul amintit, părțile semnatare au stabilit că acesta își poate înceta efectele în una sau mai multe din următoarele situații: revocarea mandatarului în cazul neîndeplinirii obligațiilor din contract ori renunțarea mandatarului la mandatul încredințat în situația neasigurării condițiilor prevăzute în contract ori în situații întemeiate. În schimb, prevederile art. art.142 al. 2 lit.c) din L. nr. 3. stabilesc fără echivoc, ca principală atribuție a unui consiliu de administrație al societății pe acțiuni : numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației lor. Instanța a reținut, așadar, că revocarea mandatului acordat reclamantului s-a facut intempestiv si discretionar, contrar clauzei contractuale de la art. 15 cap. IX. P. art. art.1431al. 4 din L. nr. 3., directorii pot fi revocați oricând de către consiliul de administrație. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune-interese.În art. 15 alin. ultim din contractul de mandat nr. 1063/(...) s-a prevăzut ca, în cazul revocării mandatarului din motive neimputabile lui, acesta să fie despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită pe 24 de luni. Lipsa de culpă invocată de pârâtă nu ar fi aplicabilă în cazul răspunderii civile contractuale, deoarece legea specială citată mai sus prevede expres răspunderea patrimonială, culpa fiind subînțeleasă prin lipsa justei-cauze a revocării. În niciun caz nu pot fi reținute motive imputabile reclamantului pentru revocarea contractului de mandat nr. 1063/(...), astfel încât cererea acestuia de chemare în judecată apare ca fiind întemeiată. Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate, calculat de reclamant în acțiunea introductivă, instanța a reținut solicitarea ca fiind rezonabilă și întemeiată. Reclamantul se afla în situatia în care ocupa un post de conducere, avea așteptarea îndeplinirii în continuare a mandatului său, în cel mai bun caz pe durata de 4 ani convenită de părți. P. material este evident, singura reparație echitabilă în cazul încălcării contractului ar fi suplinirea prin daunele-interese a lipsirii reclamantului de venitul pe care i-l asigura prezentul contract. Prin urmare, reclamantul avea a se astepta la 48 de luni de desfasurare normala a contractului, remunerate cu suma de 6000 lei lunar și, eventual, la primirea , în condițiile îndeplinirii obiectivelor și criteriilor de performanță,a unor premii anuale de maxim 12 remunerații nete (art. 4 lit.a și b din contractul de mandat). Suma solicitată de reclamant ca despăgubiri contractuale se constată că a fost calculată în raport de prevederile art. 15 al. ultimo din contractul de mandat nr. 1063/(...). Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 35.288,46 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate ca despăgubiri, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 43 din Codul comercial, aplicabile potrivit principiului tempus regit actum, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit art.129 al.6 C.proc.civ., în toate cazurile , judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Reclamantul, invocând prevederile art.3 din OG nr.9. privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, a solicitat, ca dobândă legală, o sumă fixă, iar nu o sumă raportată la valoarea sumei datorate ca despăgubiri, cuantificată până la data plății efective. A., pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta se impune a fi obligată să achite și folosul nerealizat,având în vedere data exigibilității sumei datorate ca despăgubiri contractuale, instanța a apreciat ca fiind întemeiată și rezonabilă și această cerere formulată de reclamant. În consecință, s-a admis atât cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 144.000 lei, reprezentând despăgubiri contractuale și a sumei de 35.288,46 lei, reprezentând dobânda legală practicată în materie comercială,aferentă sumei datorate ca despăgubiri contractuale. Având în vedere că hotărârea de revocare a mandatului acordat reclamantului a fost luată în unanimitate de către membrii C. de A. al SC T. SA Z. prezenți la data de (...), respectiv C. I. D., T. Ș. și P. A., iar potrivit prevederilor art. 43 din Codul comercial, art.72 din L. societăților comerciale , art.1551 C.civil, răspunderea lor este solidară în acest sens, instanța a admis în parte cererea SC T. SA Z. de chemare în garanție a acestor membri ai C. de A. al SC T. SA Z. , pe care i-a obligat, în solidar, la restituirea către pârâtă a sumei de 1.,46 lei, reprezentând despăgubiri contractuale și dobânda legală aferentă. Întrucât A. N. I., membru al C. de A. al SC T. SA Z. , nu a fost prezent la întrunirea din data de (...) și nu a votat revocarea contractului de mandat încheiat cu reclamantul, instanța a respins cererea de chemare în garanție a acestuia , cerere formulată de pârâta SC T. SA. În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta căzută în pretenții la cheltuieli de judecată de 6523,54 lei , reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, iar ca efect al admiterii în parte a cererii de chemare în garanție, a obligat chemații în garanție C. I. D., T. Ș. și P. A. la plata, către pârâta SC T. SA, a cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 6523,54 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC T. SA și chemații în garanție C. I. D., T. Ș. P. A.. Prin apelul declarat de pârâta SC T. S. Z. s-a solicitat admiterea prezentului apel, modificarea sentinței apelate ca fiind netemeinica si nelegala si pe cale de consecința, respingerea cererii de chemare in judecata a intimatului P. I., fata de pârâtă, cu cheltuieli de judecata În motivarea apelului, apelanta a arătat, în esență, următoarele 1 .Contractul de mandat (management) nr. 1063/(...) este lovit de nulitate, raportat șa dispozițiile OUG 7., care prevedea: a. Mandatarea, in mod obligatoriu, de către AGA a unei persoane care sa semneze contractual de performanta in numele societății. Lipsa acestui mandat si neconfirmarea de către AGA a respectivului contract de către persoana desemnata de consiliul de A. echivalând cu lipsa capacității civile de exercițiu a societății la încheierea contractului, fapt care atrage nulitatea respectivului contract. b. Având in vedere scopul OUG 7., era important a se stabili prin respectivul contract de mandat indicatorii de performanta , lipsa acestora echivalând cu lipsaobiectului contractului, fapt care atrage , de asemenea, nulitatea contractului incheiat. Ori, instanța de fond avea obligația de a tine cont de aceste prevederi legale, neputand acorda daune interese in baza unui contract lovit de nulitate, respectiv a art. 15 din contract. 2. Revocarea contractului de mandatat (management) nr. 1063/(...), s-a făcut la cererea intimatului P., conform cererii nr. 1577/(...) In acest sens, C. de A. al SC T. SA, constatând împreună cu intimatul P. I., faptul că contractul de mandatat (management) nr. 1063/(...), este lovit de nulitate absolută, Și având în vedere solicitarea intimatului din adresa 1577/(...), au decis revocarea mandatului acordat. In situația în care contractul de mandat (management) nr. 1063/2008, era lovit de nulitate absolută Și existând cererea formulată de către mandatar -nr. 1577/(...) - singura soluție juridică legală Și admisibilă era revocarea mandatului în temeiul art. 15 lit.c din contract. Raportat la aceste aspecte, instanța de fond avea obligația sa constate ca soluția revocării contractului de mandate dintre SC T. SA si intimatul P. I. a avut ca premise cererea intimatului înregistrata sub nr. 1577/(...). U. acestei cereri, si nu anterior cum in mod eronat rezulta din hotărâre, C. de administrație al SC T. SA s-a întrunit si a luat in discuție cererea formulate de intimatul P. I. Ori, raportat la aspectele învederate, consideră ca cererea intimatului P. I., nu putea fi interpretată decât ca o renunțare la mandat, sens in care soluția pronunțată de către judecătorul fondului, este netemeinică Și nelegală, nefiind în situația prevăzută de art. 15 alin.3 din contract. 3.In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor si intinderea lor, instanța de fond, admițând acțiunea, a acordat intimatului P. I. daune interese la valoarea solicitata, justificând soluția ca „. solicitată de reclamant ca despăgubiri contractuale se constata ca a fost calculata in raport de prevederile art. 15 al ultim o din contractul de mandat nr. 1063/(...). " Apreciază, chiar mergând pe temeiul C. de mandat (management) nr. 1..05.200-8, ca se impune a se face diferența intre remunerația bruta de 6.000 lei (prevăzută la art. 4 alin. 1 lit. a din contract) cuvenita directorului pentru îndeplinirea atribuțiilor sale Și despăgubirile stabilite de contract la o valoare echivalenta cu remunerația cuvenita pe 24 luni, Arată faptul că renumerația brută stabilită, 6000, lei este diferită de renumerația neta cuvenită pentru îndeplinirea indicatorilor de performanță, remunerația cuvenita directorului constând in diferența dintre remunerația bruta si impozitul pe venit, contribuțiile datorate către stat. Rezulta astfel ca din remunerația bruta de 6.000 lei/luna, directorul societarii obținea o remunerație neta diminuata cu 32,5 %, respectiv 4.050 lei/luna. O opinie contrara, precum cea adoptata de instanța de fond, ar însemna o îmbogățire fara justa cauza a reclamantului. Prin apelurile declarate de chemații în garanție s-a solicitat admiterea apelurilor, modificarea in totalitate a hotărârii apelate, și, în principal, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul P. I. ca neîntemeiata si pe cale de consecința respingerea cererilor de chemare in garanție, în secundar, in cazul menținerii soluției privind cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul P. I., admiterea excepției lipsei calității procesuale active a societății T. S. în formularea cererii de chemare in garanție; pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile in promovarea cererii de chemare in garanție de către societatea T. S.; pe fond, respingerea cererii de chemare in garanție, cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelurilor chemaților în garanție, s-au arătat următoarele 1- Cu privire la raportul litigios dintre reclamantul P. I. si T. S. 1.1 Instanța de fond a consemnat in mod greșit elemente ale stării de fapt, cu consecințe importante asupra soluției pronunțate Analizând premisele deciziei de revocare, instanța de fond a reținut in prima faza desfășurarea ședinței C. de administrație al T. S. din data de (...) în care s-a votat revocarea mandatului directorului general al d-lui P. I. iar in a doua faza (tot in data de (...)) a consemnat cererea înregistrata de P. I. sub nr. 1577 prin care solicita ,,modificarea contractului de mandat nr. 1063/(...) (...)"". Or, din chiar cuprinsul procesului verbal al C. de administrație din data de (...) rezulta ca ordinea de zi a fost stabilita având in vedere cererea d-lui P. I., inregistrata sub nr. 1577, de a dezbate soarta contractului de mandat menționat mai sus. A. consemnare greșita a stării de fapt are, asa cum rezulta din cuprinsul hotărârii apelare, consecințe importante în formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțata in prezentul dosar. 1.2 Instanța de fond a interpretat in mod greșit legea in cazul analizării dreptului de numire si revocare al directorilor Analizând competentele AGA si CA în lumina prevederilor Legii 3. (pag. 10 si pag. 12 (pur. 2) din hotarâre), instanța de fond a stabilit că potrivit prevederilor art. 142 alin. 2 lit. c al aceleiași legi, consiliul de administrație are urmatoarele competente de bază care nu pot fi delegate directorilor: numirea si revocarea directorilor si stabilirea remunerației lor. Cu toate ca au fost analizate si dispozițiile Legii 6. — legea contractului de management, OUG 7. respectiv OUG 7., apreciază ca instanța a analizat competentele C. de administrație de a numi si revoca directorii din perspectiva Legii 3.. Insa, dat fiind caracterul special al normelor cuprinse in L. 6., respectiv OUG 7. si OUG 7. - norme care se aplica in cazul societăților la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este acționar majoritar, prezenta situație deroga de la L. 3.. Or, potrivit OUG 7., in vigoare la data semnării contractului de mandat (management), conducerea societății se asigura de către persoane fizice in baza unui contract de performanta, anexa la contractul individual de munca, încheiat in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta. In continuare, art. 4 alin, 2 din OUG 7. stabilește mandatarea prealabila de către AGA a persoanei care va incheia in numele societății contractul de performanta. Mai mult, din Statutul societății T. S. nu rezulta competenta C. de A. de a numi si revoca directorul societății. Prin urmare, in baza legii speciale, AGA avea competenta de numire a persoanei care va reprezenta societatea la incheierea contractului iar nu C. de administrație, asa cum s-a intamplat in cauza. Reținerea greșita a acestui fapt de către instanța de fond, respectiv ca C. de administrație ar avea drept de numire al directorilor, a determinat pronunțarea unei soluții netemeinice. 1.3 Instanța de fond a apreciat in mod greșit elemente ale probelor existente la dosar Analizând un extras de la ORC S. - proba secundara, instanța de fond a omis sa cerceteze proba primara pe care se bazează aceasta inregistrare. In realitate, nu exista nicio Hotărâre a A. G. din data de (...) (nefiind depusa nici la dosar) ci doar o Hotărâre a C. de A. din data de (...) prin care s-a decis încheierea contractului de mandat cu dl. PI II" I. (depus de reclamant ca anexa la cererea introductiva). A., instanța a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. Prin urmare, nu exista in realitate mandatarea C. de A. de către AGA sa incheie contractul de mandat cu dl. P. I., astfel cum a reținut instanța de fond, fapt care impune reconsiderarea soluției pronunțate de prima instanța. 1.4 Instanța de fond a interpretat in mod greșit existenta obiectivelor si criteriilor de performanta Instanța de fond, bazandu-se pe dispozițiile art. 11 si art. 21 din Contractul de mandat (management) încheiat intre parti a reținut existenta acestor indicatori de performanta în cuprinsul bugetului de venituri si cheltuieli aprobat in A. Or, apreciază ca bugetul de venituri si cheltuieli constituie punctul de pornire in realizarea indicatorilor de performanta, fara a se putea substitui acestora (nefiind individualizate prin bugetul de venituri si cheltuieli, criteriile de performanta pe funcția de director). Mai mult, din cuprinsul art. 6 al OUG 7. rezulta ca acești indicatori trebuiau sa fie avizați de AGA, fapt care in cazul de fata nu s-a intamplat. Prin urmare, reținerea instanței ca este valabila includerea indicatorilor de performanta in bugetul de venituri si cheltuieli este de asemenea greșita, fapt care a determinat pronunțarea unei soluții greșite. Bazandu-se pe elementele menționate mai sus, gresii interpretate si calificate, instanța de fond a aprecia! ca justificata cererea reclamantului de acordare a daunelor interese întrucât ..revocarea mandatului acordat reclamantului s-a făcut intempestiv si discreționar, contrar clauzei contractuale de la art. 15 cap. IX. " (pag. 12 din hotărâre). Apreciază insa ca acordarea de daune interese reclamantului este neintemeiata având in vedere următoarele aspecte: A. Contractul de mandat (management) nr. 1063/(...) este lovit de nulitate Chiar trecând peste faptul ca L. 6. — legea contractului de management, avuta în vedere de parti, era abrogată la data încheierii contractului, având in vedere dispozițiile OUG 7. in vigoare si cu aplicabilitate directa actului juridic incheiat intre parti, contractul de mandat (management) este lovit de nulitate. Avand in vedere cele doua motive de nulitate indicate mai sus, contractul incheiat intre T. SA. si dl. P. I. nu produce nici un efect juridic, neputandu-se dispune acordarea de daune interese in temeiul unui contract lovit de nulitate, respectiv in baza art. 15 din contract. De altfel, instanța de fond a dat putere acestor considerente, stabilind ca "părțile nu se pot prevala de prezumția de valabilitate a actului juridic încheiat cu inculcarea legii, întrucât prezumția de valabilitate se aplica doar fata de terți." Totuși, interpretarea greșita a unor dispoziții legale si a probelor din dosar au determinat pronunțarea unei soluții contrare reținerilor de mai sus. B. Contractul de mandat a fost revocat in temeiul unor juste cauze In măsura in care se apreciază ca actul dintre parti este valabil încheiat, trebuie observat ca discutarea si adoptarea soluției revocării contractului de mandat dintre T. S. si dl. P. I. a avut ca premisa cererea reclamantului P. I., înregistrata sub nr. 1577/(...). U. acestei cereri (si nu înainte, astfel cum rezulta din hotărâre — pag. 9) s-a întrunit C. de administrație al T. S. care a luat in discuție cererea formulata de dl. P. I. Apreciind ca temeinice obiecțiile formulate de dl. P. I. fata de contractul de mandat (management), C. de A. a constatat nulitatea contractului. Date fiind motivele de nulitate ale contractului (inclusiv motive de nulitate absoluta), aceasta era singura soluție juridica posibila pentru a indrepta un raport viciat, fara sa fie posibila confirmarea sau modificarea actului. A., chiar având in vedere dispozițiile art. 143 ind. 1 alin. 4 din L. 3., care da dreptul directorilor de a pretinde drame interese, apreciază ca nu este indeplinita condiția prevăzuta de lege ca revocarea sa fi survenit fara justa cauza. C.Lipsa prejudiciului cauzat reclamantului . acțiunea C. de administrație La analizarea acestei situații se impune a se avea in vedere ca dl. P. I. a fost director al societarii T. S. si înaintea încheierii contractului de mandat (management) nr. 1063/(...), fapt pentru care putea sau trebuia sa cunoască elementele prevăzute de lege care ii guvernau raportul cu societatea. Prin urmare, incetarea contractului de mandat a survenit ca urmare a acordului părților de a pune capăt unei relații viciate dintre societate si director, chiar daca forma adoptata pentru incetarea contractului de mandat a fost de revocare. De altfel, asa cum rezulta din actele de la dosar, concursul pentru funcția de director al T. S. a fost organizat imediat, respectiv in data de (...) dar reclamantul a ales sa nu se mai prezinte. Or, prejudicierea drepturilor reclamantului s-ar fi produs daca, după incetarea contractului de mandat, nu i s-ar mai fi permis sa participe la concurs. 2. Cu privire la raportul de garanție dintre T. S. si apelanți 2.1 Instanța de fond nu a verificat calitatea procesuala activa a societății T. S. in promovarea acțiunii sens in care se impune verificarea acestui fapt de către instanta de control judiciar, în acord cu dispozițiile art. 155 alin. 1 si 2 din L. 3.. La momentul promovării cererii de chemare in garanție, T. S. nu a depus si hotărârea AGA de aprobare a inițierii unei astfel de acțiuni fata de subsemnatul si de mandatare a persoanei responsabile cu inițierea procesului. Mai mult. cercetând si istoricii! ORC (anexa 3), o astfel de hotărâre nu a fost înregistrata in perioada premergătoare promovarii cererii de chemare in garanție asa încât societatea T. a acționat fară a avea mandat din partea acționarilor de a incepe un astfel de proces. 2.2 Instanța de fond nu a verificat indeplinirea procedurii prealabile inițierii cererii de chemare in garanție de catre societatea T. S. cu apelanții. Pe aceleași considerente pentru care instanța de fond a calificat litigiul dintre dl. P. I. si TRANSl"RIMS S. ca având natura comerciala, aceasta trebuia sa verifice si existenta îndeplinirii procedurii prealabile de către T. S. cu apelantul, în temeiul art. 720 ind. 1 Cod proc. civ. Exceptia lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, peremptorie și absoluta, pentru ca norma care o reglementează este imperativa. Or, deși T. S. avea cunoștința inca din septembrie 2008 de acest litigiu, fiind convocata la conciliere directa de catre dl. P. I., apelanții au fost chemați direct in proces, fără a putea sa își exprime poziția fata de dreptul invocat de reclamant. 2.3 Netemeinicia cererii de chemare in garanție formulata de T. S. Admițând actiunea reclamantului instanța de fond a admis si cererea de chemare în garanție. Totuși răspunderea administratorilor fata de societate se angajează in condițiile dreptului comun al răspunderii civile. Mai mult. art. 144 ind. 1 din L. 3. asocietarilor comerciale, stabileste o serie de limitări in aprecierea culpei administratorului. Acest aspect nu a fost luat în considerare de instanța de fond pentru care, simplul fapt al adoptarii deciziei de revocare de către administratorii prezenți in C. de administrație din data de (...) atrage automat răspunderea administratorilor in cauza. Analiza considerentelor expuse în prezenta califica acțiunea adoptata de către administratori ca decizie de afaceri luata cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 144 ind. 1 din L. 3.. Mai mult, deciziile administratorilor erau adoptate după consultarea prealabila a departamentului juridic al societății T. S.., care verifica legalitatea si temeinicia tuturor actelor adoptate de C. de administrație. A. procedura a fost urmata si in cazul deciziei de semnare iar apoi de revocare a contractului de mandat (management) cu dl. P. I., fapt care se poate proba cu interogatoriul pârtilor implicate si cu martori. Pe cale de consecința, administratorii au încercat sa ia toate masurile posibile pentru a îndeplini in mod corect mandatul acordat de societate, aspect pentru care aveau conștiința ca deciziile adoptate erau in acord cu interesul societății. Pentru aceste motive, indiferent de soluția data acțiunii introductive a reclamantului, apreciază ca cererea de chemare în garanție formulata de T. S. fata de apelant este neîntemeiata. 2.4 Soluția respingerii cererii de chemare in garanție promovata de societatea T. S. fata de paratul A. N. I. este neîntemeiata. Soluționând cererea de chemare in garanție promovata de societatea T. S., instanța de fond a apreciat ca răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat societății revine doar administratorilor prezenți la ședința C. de administrație din data de (...), respingând ca nefondata cererea fina de A. N. I. Adoptând aceasta soluție, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 144 ind. 2 alin. 5 din L. 3. care exonerează de răspundere administratorii in următoarea situație: "În societățile care au mai mulți administratori răspunderea pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde si la administratorii care au făcut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administrație, Î. lor și încunoștiințat despre aceasta în scris pe cenzori sau auditorii interni și auditorul financiar " Or, în lipsa unui, asemenea demers, efectele deciziilor adoptate in cadrul C. de administrație se Î. asupra tuturor administratorilor in funcție. In măsura admiterii cererii de chemare in garanție, se impune ca răspunderea sa fie atrasa si fata de administratorul A. N. I., in funcție la data adoptării deciziei, fiind fara relevanta neparticiparea sa la ședința C. de administrație atâta vreme cat nu s-a impotrivit acestei decizii. 3. Netemeinicia acordării daunelor interese in cuantumul stabilit de reclamant Instanța de fond, admițând acțiunea, a acordat reclamantului daune interese la valoarea solicitata. In măsura in care se apreciază ca revocarea a survenit fara justa cauza iar reclamantul, in calitate de fost director trebuie sa beneficieze de daune interese, se impune a se constata ca valoarea pretinsa este nejustificata. a. In primul rând, reclamantul putea participa la concursul organizat in vederea ocupării postului de director, organizat in data de (...), cu atât mai mult cu cat revocarea a intervenit pentru îndreptarea viciilor contractului incheiat inițial. Dar reclamantul a ales sa nu se prezinte la acest concurs, preferând sa se prevaleze de o clauza contractuala prin care obținea o suma de bani echivalenta cusalariul sau pe 24 de luni, fara o contraprestatie din partea sa. Or. potrivit legii părțile trebuie sa acționeze cu buna credința in exercitarea drepturilor ce decurg din contract. b. Apoi, chiar mergând pe temeiul C. de mandat (management) nr. 1063/(...), apreciază ca se impune a se face diferența intre remunerația bruta de 6.000 lei (prevăzuta la art. 4 alin, 1 lit. a din contract) cuvenita directorului pentru îndeplinirea atribuțiilor sale si despăgubirile stabilite de contract la o valoare echivalenta cu remunerația cuvenita pe 24 luni. In concret, remunerația bruta de 6.000 lei este diferita de remunerația cuvenita (neta) acordata directorului. Prin urmare, remunerația cuvenită directorului consta in diferența dintre remunerația bruta si impozitul pe venit, contribuțiile datorate către stat. In drept s-au invocat prevederile: art. 287 si urmat. Cod proc. civ., art. 720 ind. 1 si urmat. Cod proc. civ., OUG 7., OUG 7., L. 3.; Chematul în garanție intimat A. N. I. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul C. I. D. prin care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă în parte apelul formulat și să se mențină în parte hotărârea atacată în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în garanție față de intimat. Reclamantul intimat P. I. a formulat întâmpinare la apelurile formulate in cauza de către T. SA, C. I. D., P. A. si T. Ș., solicitând respingerea acestora. În motivarea întâmpinării, a arătat intimatul-reclamant că societatea T. SA este compania locala de transport public de calatori din Municipiul Z., cu capital integral de stat, acționar fiind C. Local al M. Z. S. este administrata in sistem unitar, conducerea societății fiind delegata de către C. de A. către D.i, in condițiile art. 143 si următoarele din L. nr. 3.. In data de 4 octombrie 2004, prin D. C. Local Z., in calitate de A. al T. SA, au fost numiți in funcție membrii C. de A. I. acești membri se număra si reclamantul. A doua zi, la prima ședința a C. de A., acesta si-a desemnat președintele si director general al societății in persoana reclamantului, in baza Legii 3. privind societățile comerciale si a Statutului societății. U. a demisionat din funcțiile deținute in C. de A., păstrând in continuare funcția de D. general al societății, desfășurându-și activitatea pana in (...) in baza unui contract individual de munca. b. încheierea contractului de mandat La finalul anului 2007, in urma modificărilor aduse Legii nr. 3. prin O. nr. 8. in ceea ce privește introducerea reglementarii privind sistemul dualist de administrare si modificarea prevederilor privitoare la relația contractuala intre directori si societate, au fost introduse si prevederile care extind sfera de interzicere a încheierii contractelor de munca si pentru ceilalți conducători ai societăților pe acțiuni (si nu doar pentru Administratori). In acest sens, reclamantul impreuna cu ceilalți membri ai conducerii T. SA, a demarat procedurile privind înlocuirea contractului de munca încheiat pentru poziția de D. general, cu un contract de A. (mandat), conform prevederilor actualizate ale Legii nr. 3.. Prevederile legale la care face referire sunt cele ale art. 137 ind. 1 alin. (3) raportate la art. 152 alin. (1) si (2) din L. nr. 3.: In acest context, C. de A. al T. SA, reunit in ședința din data de 15 mai 2008, in exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de art. 143 din L. nr. 3.. a decis delegarea conducerii societății, numind pe reclamantul P. I. in funcția de D. G. T., având in vedere prevederile art. 1371 alin. 3 raportate la art. 152 alin, 1 si 2 din L. nr. 3., s-a decis încetarea raportului de munca si incheierea contractului de mandat intre reclamantul si T. SA. Fata de cele de mai sus, intre parti s-a încheiat Contractul de mandat din 30 mai 2008, pe o perioada de 4 ani, obiectul principal al contractului fiind îndeplinirea indicatorilor cuprinși in Bugetul de V. si C. aprobat anual de AGA - fiind astfel stabiliți indicatorii si criteriile de performanta de indeplinit de către reclamant. Concomitent, s-au întocmit documentele aferente încetării C. individual de munca, astfel incat orice raport contractual decurgând sau cu caracter accesoriu acestuia a încetat cel mai târziu incepand cu data de 30 mai 2008. c. Modificările aduse de O. nr. 7. După aproximativ 3 săptămâni de la modificările menționate in secțiunea precedenta, a fost adoptata O. nr. 79 din 18 iunie 2008, publicata in Monitorul Oficial din 23 iunie 2008. Actul normativ prevede asigurarea conducerii societăților cu capital de stat de către directori, prin delegarea potrivit prevederilor Legii nr. 3., aceștia urmând a incheia contracte de administrare cu S., prevazandu-se necesitatea menționării exprese a indicatorilor de performanta si a unor clauze specifice privind sancționarea neatingerii lor. Elementul de noutate adus de către OUG nr. 7. consta in obligația inserării chiar in contractul incheiat cu D.ul a obiectivelor si criteriilor de performanta raportat la neindeplinirea cărora se pot aplica eventuale corecții ale remunerației cuvenite, si nu intr-o convenție accesorie raportului contractual principal, precum Contractul de performanta. Consecința acestor modificări in planul concret este prevăzuta chiar de art. 9 din O. nr. 7., in sensul ca: i) Pentru situațiile in care relația contractuala a D. nu a fost inca pusa in acord prevederile O. nr. 8. (situația in care D.ii isi desfășurau in continuare activitatea pe baza vechilor contracte de munca), se prevede incetarea vechilor Contracte de performanta, ca urmare a necesității incheierii înlocuirii contractelor de munca cu contracte de mandat, care sa includă clauzele prevăzute ca obligatorii de O. nr. 7. ii) Pentru situațiile in care contactele de mandat erau deja încheiate, potrivit art. 1371 alin. (3) raportate la art. 152 alin. (1) si (2) din L. nr. 3., cum este si cazul reclamantului, părțile sunt datoare numai sa modifice contractele existente, in sensul includerii clauzelor obligatorii prevăzute de OUG nr. 7.. Acesta este contextul in care, in data de 30 iulie 2008 a formulat C. inregistrata sub nr. 1577/(...), prin care a solicitat adiționarea Contactului de mandat, in scopul includerii in acesta a clauzelor obligatorii prevăzute de OUG nr. 7.. d. Evenimentele care au condus la revocarea intempestiva a mandatului Pe fondul unei decizii politice de revocare cu orice preț a reclamantului din funcția de D. general al T. SA, cererea sa, privind adiționarea Contactului de mandat, in scopul includerii in acesta a clauzelor obligatorii prevăzute de OUG nr. 7., a fost folosita drept pretext pentru convocarea de urgenta a ședinței C. de A. si adoptarea unei hotărâri in sensul revocării mandatului de director general. A., in data de 30 iulie 2008, C. de A. a fost convocat pentru a se reuni in aceeași zi, fara a fi transmisa o convocare prealabila sau fara a se stabili in prealabil o ordine de zi. Nu erau indeplinite nici condițiile convocării pentru situații urgente, unul dintre membri -d-l A. N. - aflandu-se in București si neputand sa-si exprime acordul in acest sens. Ședința avea ca unic scop revocarea reclamantului funcția de D. general, cu orice preț si neapărat in acea zi. Solicitările reclamantului privind amânarea ședinței pentru o data ulterioara, când urma sa fie prezent si D-l A. N., fiind respinse. P. Procesului verbal al ședinței din 30 iulie a C. de A., prima ordine de discuții a fost revocarea mandatului de director general, urmând ca abia ulterior sa se pună in dezbatere solicitarea reclamantului de adiționare a contractului de management - solicitare rămasa fara obiect având in vedere revocarea prealabila a mandatului. A., prin nerespectarea prevederilor C. de mandat inregistrat sub nr. 1063/(...) precum si ale art. 1431 alin. (4) din L. nr. 3., mandatul de director al reclamantului a fost revocat fara justa cauza, anterior implinirii perioadei de 4 ani pentru care fusese acordat. Ca o consecința a revocării intempestive a mandatului, au devenit incidente prevederile pct. 15 paragraful (3) din Contractul de mandat nr. 1063/(...), reclamantul fiind îndreptățit la despăgubiri egale cu remunerația bruta cuvenita pentru o perioada de 24 de luni (6.000 lei x 24 = 144.400 lei). La suma anterior menționata, se adaugă dobânda legala, in cuantumul prevăzut de O. nr. 9., respectiv, O. nr. 1.. Prin A.urile formulate in cauza, atât parata T. SA cat si chemații in garanție C. I. - D., P. A. si T. Ș. (având calitatea de membri in C. de A. la momentul revocării intempestive a mandatului), au solicitat instanței de control judiciar modificarea Sentinței nr. 3. atât in ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, cat si in ceea ce privește soluția de admitere a cererii de chemare in garanție. In ceea ce îl privește, intelege sa contracareze doar criticile care i se adresează, respectiv, cele formulate pe fondul cauzei, considerând ca nu are căderea de a se pronunța asupra soluției in ceea ce privește cererea de chemare in garanție. A., toate criticile formulate de către apelanți si care privesc fondul cererii de chemare in judecata sunt neîntemeiate, după cum arata in continuare: 1. A.antul C. I. D. critica consemnarea in mod greșit de către prima instanța a elementelor de probatiune privitoare la cererea reclamantului de modificare a C. de mangagement, respectiv, ordinea de discutare a chestiunilor in cadrul Ședinței C.. A. critica este nefondata, T. reținând si consemnând corect aceste aspecte. A., C. reclamantului înregistrata sub nr. 1577/(...) a fost folosita drept pretext al convocării de urgenta a C. de A., cu scopul vădit de revocare a mandatului meu. In aceste condiții, este evident ca respectiva petiție a fost menționata in preambului Procesului verbal de ședința, ca fiind motivul întrunirii acestui for. Cu toate acestea, primul punct de pe ordinea de zi s-a finalizat cu votul asupra revocării mandatului de director si abia ulterior s-a pus in discuție solicitarea de modificare a C. pentru a fi pus in acord cu prevederile OUG 7.. Prima instanța a reținut si consemnat, deci, in mod corect si complet aspectele menționate mai sus, sens in care aceasta prima critica a apelantului este nefondata. 2. Toti apelanții critica hotărârea primei instanțe prin prisma inexistentei unei mandatari din partea AGA pentru incheierea C. de mandat, respectiv, interacțiunile intre O. nr. 7., O. nr. 7. si L. nr. 3.. In sensul celor de mai sus, se arata ca prevederile OUG nr. 7. si cele ale OUG nr. 7. ar deroga de la dreptul comun (L. nr. 3.), in sensul ca nu ar fi permis C. de A. al unei societăți comerciale pe acțiuni cu capital de stat sa delege conducerea unuia sau mai multor directori in condițiile art. 143 din L. nr. 3., ci pentru aceasta ar fi nevoie de mandatarea prealabila de către A. Aceste susțineri sunt eronate, criticile formulate in acest sens fiind vădit neîntemeiate. Fata de cele de mai sus, arată ca nici prevederile OUG nr. 7. si nici cele ale OUG nr. 7. nu sunt aplicabile in cauza de fata. A., OUG nr. 7. presupunea incheierea cu conducătorii societăților in cauza a unui contract de munca, pe care se greva, ca anexa, un contract de performanta. U. adoptării O. nr. 8. privind modificarea Legii nr. 3., s-a inlaturat neechivoc posibilitatea incheierii unui contract de munca intre D.ul numit in condițiile art. 143 si societate. Acest raport contractual poate fi doar unul de mandat incepand cu a doua jumătate a anului 2007. Tot prin aceste modificări, au fost inlaturate de la aplicabilitate prevederile contrare conținute in O. nr. 7., astfel ca actul normativ nominalizat nu se aplica in vreun fel C. de mandat nr. 1063/(...). Pe de alta parte, la momentul incheierii C. de mandat, nu era inca adoptata OUG nr. 7., astfel incat prevederile sale nu puteau retroactiva. In alta ordine de idei, arată faptul ca nici chiar in contextul OUG nr. 7. sau al OUG nr. 7., delegarea conducerii de către C. de A. către D.i in condițiile art. 143 din L. nr. 3. nu este si nu poate fi condiționată de mandatarea prealabila de către A. Atribuțiile A. G. care decurg din actele normative citate se refera exclusiv la aprobarea B. de V. si C., respectiv, la aprobarea indicilor si criteriilor de performanta. Un alt element pe care apelanții ii critica in acest palier de idei este faptul ca lipsa mandatarii de către AGA ar echivala cu lipsa capacității civile de exercițiu a T. SA pentru incheierea C. de mandat. A. teza este vădit neîntemeiata, capacitatea civila a unei societăți in ceea ce privește incheierea de contracte cu persoanele desemnate in funcții de conducere, nefiind supusa in nicio situație existentei unei hotărâri a A. G. Toate aceste critici converg spre teza nulității C. de mandat nr. 1063/(...), care, insa, este una falsa. Asa cum a arătat pe larg in cuprinsul prezentei întâmpinări, nu exista nicio prevedere legala sau statutara care sa condiționeze validitatea delegării conducerii societății către directori in condițiile art. 143 din L. nr. 3.. A., C. de A. deține, prin excelenta, prerogativa exclusiva a conducerii societății. A. prerogativa poate fi delegata către unul sau mai mulți directori, prin prevederea expresa a art. 143 alin. (1) din L. nr. 3.. Mai mult decât atât, prevederile art. 9 din O. nr. 7., validează posibilitatea ca activitatea D. sa se desfășoare deja in baza Contractelor de mandat, prevăzând ca acestea urmează sa se modifice pentru a include clauzele nou-prevazute de actul normativ citat. 3. A.antul C. I. D. critica neobservarea de către prima instanța a faptului ca numirea in funcția de D. general s-a făcut printr-o Hotărâre a C. de A. si nu a A. G. Fata de aceste critici, arată ca niciodată T. nu s-a aflat in eroare cu privire la natura H. prin care s-a aprobat delegarea conducerii societății către reclamantul, in calitate de D. G. -este vorba despre H. C. de A. din 15 mai 2008. A. Hotărâre este perfect valida si produce efecte depline in condițiile art. 143 din L. nr. 3., sens in care ea a produs pe deplin efectele prevăzute de lege. In ceea ce privește inexistenta mandatarii C. de A. de către AGA pentru numirea in funcția de D. G., arată ca ea nu era necesara in condițiile in care delegarea conducerii este atributul exclusiv al C. de A., atât potrivit prevederilor legale citate, cat si potrivit Actului Constitutiv al T. SA. 4. A.antul C. I. D. invoca existenta unor cauze juste pentru revocarea mandatului de director Se susține de către apelant faptul ca, date fiind pretinsele motive de nulitate care ar afecta raportul contractual de mandat încheiat intre reclamant si societatea T. SA, unicul remediu posibil ar fi fost revocarea mandatului. A. teza este pe cat se poate de falsa. A., in primul rând, asa cum a arătat anterior, nu exista motive de nulitate sau alte vicii care sa afecteze actul de delegare a conducerii ori raportul contractual perfectat in 30 mai 2008. Pe de alta parte, prevederile contractuale care justifica acordarea de despăgubiri nu sunt condiționate de existenta sau inexistenta unor motive întemeiate ci de existenta unor motive străine de persoana D. G. Or, prima instanța a reținut ca, in data de (...), C. de A. al T. SA a decis revocarea mandatului reclamantului, in mod intempestiv si discreționar, contrar clauzei contractuale de la pct. 15 si, oricum, fara sa existe motive imputabile reclamantului. In acest context, raportat la caracterul discreționar al revocării din funcție precum si la inexistenta vreunui motiv care sa justifice o asemenea conduita, consideram aceste critici formulate de către apelanta ca fiind vădit neintemeiate, sens in care solicită respingerea lor. 5. A.anții T. SA, P. A. si T. Ș. critica neobservarea de către prima instanța a faptului ca revocarea mandatului nu a survenit intempestiv, ci ca urmare a cererii reclamantului, aceasta echivalând cu o renunțare la mandat. In susținerea acestei teze se incearca inducerea ideii potrivit căreia reclamantul, prin C. înregistrata sub nr. 1577/(...), ar fi renunțat la mandatul de director. Punctul de pornire al acestei idei eronate este al doilea paragraf al cererii mai sus menționate, paragraf in cuprinsul căruia a solicitat ca in cazul in care se va decide încetarea C. de mandat, sa fie repus in situația anterioara, adică reintrarea in vigoare a C. individual de munca in baza căruia reclamantul și-a desfășurat activitatea ca director general al T. SA incepand cu anul 2001. A. solicitare subsidiara a fost in mod tendențios interpretata ca o renunțare la mandatul de D. G., criticile apelanților fiind vădit nefondate. A., reclamantul nu a renunțat niciodată la funcția care i-a fost încredințată si nu a solicitat niciodată revocarea din funcția de D. G. Sensul manifest al Cererii nr. 1577/(...), care trebuie citit si inteles ca atare, este acela al consecventei reclamantului in asumarea funcției de D. G. si continuarea exercitării acesteia. A., fata de modificările legislative aduse de O. nr. 7. si fata de prevederile art. 9 din acest act normativ (citate mai jos), a inteles a solicita in principal modificarea C. de mandat, pentru a se include in acesta clauzele privind obiectivele si criteriile de performanta instituite prin actul normativ menționat. Intenția si voința reclamantului in sensul continuării activității ca D. G. este neechivoca in sensul ca a solicitat ca, in situația in care va fi decisa rezilierea unilaterala a C. de mandat, sa fie repus in situația anterioara, adică in cea in care își desfășura activitatea de conducător al T. SA pe baza C. individual de munca. In acest context, nu exista niciun element din cuprinsul Cererii semnate de reclamantul care sa poată fi interpretat in sensul vreunei renunțări la mandat. In aceasta ordine de idei, practica judiciara citata de către apelanții P. A. si T. Ș. este irelevanta, ea neavand nicio legătura cu prezenta cauza, ci aplicandu-se doar situației particulare in care titulara mandatului a renunțat la acesta in scopul de abeneficia de prevederile legislației privind concediul de creștere a copilului in vârsta de pana la 2 ani. 6. A.antul C. I. D. invoca lipsa unui prejudiciu pe care reclamantul sa-l fi suferit Motivația si argumentarea prejudiciului suferit de către reclamant este realizata intr-un mod exemplar chiar in cuprinsul Sentinței apelate. A., T. retine ca reclamantul se afla in situația de a ocupa un post de conducere in cadrul T. SA, având așteptarea justificata a indeplinirii acestei funcții pentru intregul mandat de 4 ani acordat. A., erau întemeiate așteptările privind incasarea celor 48 de remunerații lunare brute in cuantum de 6.000 lei precum si a eventualelor premii anuale de maxim 12 remunerații in cazul depășirii criteriilor de performanta. Or, in acest context, revocarea intempestiva a mandatului incredintat, cu consecința nerealizarii beneficiilor financiare mai sus menționate reprezintă o dovada clara a prejudiciului suferit. Mai mult decât atât, părțile au stabilit in avans cuantumul despăgubirilor care urmează a fi plătite, la nivelul de 24 de remunerații lunare brute, adică suma de 144.000 lei; clauza penala instituita prin pct. 15 paragraful 3 din Contractul de mandat este valida si produce efecte depline, motiv pentru care soluția de admitere a acțiunii reclamantului apare ca fiind una pe deplin întemeiata. 7. Ultima dintre criticile formulate de către apelanții T. SA, P. A. si T. Ș. se refera la cuantumul despăgubirilor acordate de către instanța, in sensul ca acestea ar fi supuse impozitării In sensul celor de mai sus, apelanții arata faptul ca potrivit prevederilor art. 152 din L. nr. 3., remunerația directorilor obținută in temeiul contractelor de mandat ar fi asimilata din punct de vedere fiscal salariului, astfel urmând a fi calculate si reținute contribuțiile si impozitul prevăzute de lege. Aceste critici sunt neintemeiate. A., apelanții omit a observa chiar prevederile pct. 15 paragraful 3 din Contractul de mandat, care prevăd îndreptățirea reclamantului la despăgubiri in cuantum egal cu 48 de remunerații lunare brute. Despagubirile la care sunt îndreptățit se raportează, deci, la remunerația bruta de 6.000 lei pe luna si nu la cea neta, rezultata in urma reținerii impozitului si a contribuțiilor legale. De asemenea, apelanții omit a observa faptul ca sumele din prezenta cauza nu reprezintă drepturi salariale ci despăgubiri la care reclamantul este indreptatit pentru revocarea intempestiva a mandatului. In aceasta privința, sunt relevante prevederile art. 42 lit. b) teza II din L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit cărora nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natura primite de către o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale; În drept s-au invocat prevederile: - art. 143 din L. nr. 3.; - art. 1371 alin. (3) raportate la art. 152 alin. (1) si (2) din L. nr. 3.; - O. nr. 8.; - art. 274 Cod proc. civ. Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Pretențiile solicitate de intimatul-reclamant, care fac obiectul prezentului litigiu, decurg din contractul de mandat (management) nr. 1063/(...). P. acestui contract, intimatului-reclamant i s-a încredințat, de către apelanta SC T. SA, organizarea, conducerea și gestionarea activității apelantei, pe o durată de 4 ani, începând cu data semnării contractului, având dreptul, în calitate de director general, o remunerație de 6.000 lei/lună. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din contract, în cazul în care mandatarul este revocat din motive neimputabile lui, acesta urmează a fi despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită pe 24 de luni. Ca urmare a revocării mandatului, prin H. C. de A. a SC T. SA din data de (...), intimatul-reclamant consideră că este îndreptățit la plata despăgubirilor prevăzute în art. 15 din contract, fiind în prezența unei revocări intempestive. Contrar susținerilor intimatului-reclamant, preluate de către prima instanță, Curtea constată că, potrivit art. 2 din contract, SC T. SA a încredințat directorului general (P. I.), organizarea, conducerea și gestionarea activității sale, pe baza unor obiective și criterii de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli. Or, din probele administrate nu rezultă aprobarea obiectivelor și criteriilor de performanță pe baza cărora intimatul-reclamant să poată aduce la îndeplinire contractul încheiat. Mai mult decât atât, Curtea constată că la data încheierii contractului de mandat erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 7., potrivit cărora conducerea agenților economici-regii autonome, societăți și companii naționale și societăți comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, astfel cum este și speța de față, se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanță care reprezintă acordul de voință încheiat între agentul economic, printr-un reprezentant al acestuia, desemnat de adunarea generală a acționarilor, în catul regiilor autonome și conducătorul agentului economic, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă. Acest act normativ a fost abrogat prin adoptarea OUG nr. 7., care menținea aceste dispoziții legale. Contrar susținerilor intimatului-reclamant, Curtea constată că în speță erau aplicabile dispozițiile speciale OUG nr. 7., care derogau de la L. nr. 3., de drept comun, având în vedere calitatea de acționar majoritar al statului în cadrul SC T. SA. Nerespectarea acestor dispoziții, în sensul inexistenței unui contract individual de muncă pe care să se grefeze contractul de performanță nu poate conduce la concluzia că, în speța de față, era posibilă încheierea unui contract de mandat în baza dispozițiilor Legii nr. 3.. Prin urmare, intimatul-reclamant nu putea fi mandatat să conducă societatea pârâtă printr-un contract de mandat, ci, fiind vorba despre o regie autonomă, asigurarea conducerii acesteia putea fi făcută doar prin intermediul unui contract de performanță, care să cuprindă obiectivele și criteriile de performanță ce trebuiau îndeplinite, iar persoana fizică ce putea asigura conducerea societății trebuia desemnată de adunarea generală a acționarilor. Or, Curtea constată, pe de o parte, că intimatul-reclamant nu a încheiat un astfel de contract de performanță, care să stabilească obiectivele și criteriile de performanță ce trebuiau îndeplinite și nici nu a fost desemnat de adunarea generală a acționarilor, astfel cum impuneau dispozițiile legale incidente, toate părțile litigante recunoscând în fața instanței că o astfel de adunare generală a acționarilor nu a avut loc, că nu există nici o hotărâre în acest sens, astfel încât reținerile primei instanțe referitoare la adoptarea unei astfel de hotărâri sunt lipsite de suport probatoriu. A. sunt, de fapt și considerentele pentru care, la data de (...), reclamantul s-a adresat A. G. a A. și C. de A. al SC T. SA, solicitând modificarea contractului în cauză prin specificarea obiectivelor și criteriilor de performanță în conformitate cu prevederile OUG nr. 7., astfel încât remunerația lunară să poată fi corelată cu realizarea obiectivelor și criteriilor de performanță specificate. Or, în condițiile în care, urmare a analizării cererii reclamantului, s-a constatat că în mod nelegal intimatul-reclamant a fost mandatat să asigure conducerea societății, în lipsa unui contract de performanță care să specifice criteriile și obiectivele de performanță, potrivit prevederilor legale și în lipsa unei hotărâri a adunării generale a acționarilor în acest sens, C. de A. a emis H. din data de (...) prin care a decis revocarea mandatului acordat reclamantului. Prin urmare, nu se poate considera că suntem în prezența unei revocări intempestive care să justifice acordarea despăgubirilor solicitate, revocarea intempestivă fiind, în fapt, o revocare abuzivă, ceea ce nu este cazul în speță, când, în realitate, s-a decis punerea în acord cu dispozițiile legale. De altfel, reclamantul a întrevăzut posibilitatea revocării contractului de mandat, fiind conștient de nelegalitatea acestuia, acest aspect rezultând cu claritate din cererea adresată C. de A. la data de (...), în care a solicitat „în cazul deciderii încetării contractului de mandat, repunerea în situația de dinaintea încetării de drept a contractului individual de muncă până la organizarea unui eventual concurs pentru încheierea unui nou contract"; (fila 30 dosar fond). A accepta interpretarea dată de prima instanță, ar însemna să admitem posibilitatea permanentizării unei situații nelegale, deși, la un moment dat, această nelegalitate este observată de persoanele îndreptățite la remedierea situației, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, ceea ce este inadmisibil. Mai mult decât atât, opțiunea subsidiară a reclamantului de repunere în situația anterioară încetării contractului individual de muncă, întemeiată pe starea de fapt reținută anterior, poate fi interpretată ca o renunțare la contractul de mandat, în acord și cu practica judiciară a Î. C. de C. și Justiție, fiind evident că un contract încheiat nelegal, astfel cum este și situația din speță, nu putea fi modificat în sensul dorit de acesta. Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constată că revocarea mandatului nu s-a făcut în mod intempestiv și discreționar, revocarea fiind întemeiată pe o justă cauză, astfel că, chiar în lipsa culpei mandatarului, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 15 din contract, fiind subînțeleasă lipsa culpei mandantului. Or, în acord și cu dispozițiile art. 970 cod civil potrivit cărora convențiile legale cu putere de lege între părțile contractante trebuie executate cu bună-credință, Curtea reține că dispozițiile contractuale invocate de reclamant nu sunt aplicabile, în lipsa unei culpe din partea mandantului sau a unui abuz de drept. A. sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, apelul SC T. SA fiind întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință. Având în vedere că acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă, prin admiterea apelului SC T. SA, Curtea, în baza acelorași dispoziții legale, va admite și apelul declarat de chemații în garanție, fiind evident că, față de soluția dată cererii principale, nu se mai justifică soluția cu privire la cererile de chemare în garanție formulată de pârâtă. Nefăcând obiectul apelului, soluția de anulare a cererii de chemare în garanție a SC Grupama SA urmează a fi menținută și, de asemenea, va fi menținută soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a lui A. N. I., ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimatul P. I. va fi obligat la plata, în favoarea apelanților SC T. SA, C. I., P. A. și T. Ș. a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea pe fond și în apel a litigiului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelurile declarat de SC T. SA, C. I. D., T. Ș., P. A., împotriva sentinței civile nr. 3652/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. I. precum și cererile de chemare în garanție formulate de SC T. SA. Obligă reclamantul P. I. la plata cheltuielilor de judecată față de apelanta SC T. SA, în sumă de 3256,77 lei taxă de timbru și 10 lei timbru judiciar, față de apelantul C. I. D. în sumă de 6246 lei, față de apelantul P. A. în sumă de 4744,77 lei și față de apelantul T. Ș. în sumă de 4744,77 lei. Menține restul dispozițiilor privind anularea cererii de chemare în garanție a SC GRUPAMA SA și de respingere a cererii de chemare în garanție a lui A. N. I. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 9 ex./(...) Jud.fond: Ț. D. B.
| ← Decizia comercială nr. 5226/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 6603/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
