Decizia comercială nr. 174/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C. Nr. 174/2012
Ședința publică de la 29 N. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta S. P. A. C. S. Z., împotriva sentinței civile nr. 3924/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu S. P. P. S. Z. și S. P. P. S. Z. - PRIN LICHIDATOR I. 2. I. Z. și pe apelant, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă, avocat B. I., cu delegație la dosar.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , după care, nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3924/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s- a admis acțiunea formulată de reclamanta S. P. P. S. prin lichidator I. 2. I. Z. și a fost obligată pârâta S. P. A. C. S. să achite în favoarea acesteia suma de 147.368,06 lei cu titlu de daune materiale. S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În data de 1 mai 2009, între reclamanta S. P. P. S. în calitate de locator și pârâta S. P. A. C. S. în calitate de locatar s-a încheiat contractul nr. 21, având ca obiect material mai multe utilaje, respectiv autoutilare, pe durată nedeterminată. Printre acestea sunt enumerate în contract și autoutilitara N3, marca MAN, nr. de înmatriculare Sj-77-RRR și remorca cu nr. de înmatriculare Sj-75-RRR, prețul chiriei fiind de 700 E.. Printr-un înscris denumit „. adițional la contractul de subînchiriere din 21 ianuarie 2010";, reclamanta își dă acordul ca autoutilitara și remorca sus individualizate să facă obiectul sublocațiunii, respectiv să fie subînchiriate către S. B. M. S. (f.22). În data de 21 ianuarie 2010, pârâta a încheiat cu S. B. M. S. un contract de prestări servicii, această din urmă societate având calitatea de beneficiar, iar pârâta calitatea de prestator. Obiectul contractului l-a reprezentat prestări diverse servicii cu camionul marca MAN cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca cu nr. de înmatriculare (...). Prestatorul de servicii s-a obligat să înmâneze cele două bunuri în bună stare tehnică. Alături de aceste înscrisuri, pârâta a depus la dosar o adresă emisă de IPJ S. prin care se arată că la data de (...) a fost înregistrată cu nr.P/700566 plângerea penală a S. P. A. C. S., cu nr. unic 2565/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, privind dispariția unei autoutilitare marca MAN cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca având nr. de înmatriculare (...). La cererea instanței, aceeași instituția a comunicat că dosarul penal cu nr. unic 2565/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și nr.P/700566 al I. de P. J. S., S., privind pe B. B., plângere penală depusă de către S. P. A. C. S., s-a soluționat în data de (...), cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, fiind înaintat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău. În baza acestor înscrisuri, pârâta susține încetarea contractului de locațiune prin pierirea totală a lucrului, intervenită prin caz fortuit. Susține că sublocatara nu i-a mai restituit cele două bunuri întrucât i-au fost sustrase. Conform art. 1431 C.Civil, locatarul, la încetarea contractului de locațiune, este dator să restituie lucrul în starea în care l-a primit, conform inventarului, dacă acesta a fost făcut; nu este însă răspunzător de pierderea sau deteriorarea provenită din cauza vechimii lucrului, a forței majore sau cazului fortuit. Cazul fortuit este definit ca o împrejurare care nu putea fi prevăzută și care presupune lipsa vinovăției. Cu privire la vinovăție, art. 1082 C.Civil prevede că în materia răspunderii civile contractuale, în condițiile în care creditorul dovedește existența contractului și faptul că obligația nu a fost executată, culpa debitorului este prezumată. Sarcina probei în răsturnarea acestei prezumții incumbă așadar debitorului. În speță, pârâtul este ținut a dovedi faptul imposibilității restituirii bunului, dovedind intervenirea cazului fortuit. Instanța a apreciat că din declarațiile celor doi martori audiați în cauză nu rezultă intervenirea cazului fortuit, adică a unei împrejurări care, dincolo de voința și puterea de prevedere a pârâtului s-a produs și a determinat pieirea bunului. Martorul Bura Simion, angajat al societății pârâte a declarat că a auzit întâmplător câteva discuții referitoare la cele două bunuri din care a înțeles că acestea nu pot fi restituite de societatea din C. întrucât au fost pierdute sau furate. Martorul C. Dorel, de asemenea angajat al societății pârâte a auzit discuții referitoare la faptul că autoutilara și remorca nu au fost restituite de sublocatară întrucât nu au mai fost găsite. Nici unul din martori nu au dat amănunte în legătură cu modalitatea de pierdere a celor două bunuri, modalitate care să dovedească lipsa de vinovăție a pârâtei, în vederea exonerării ei de răspundere. Nu rezultă cu claritate din contractul încheiat cu S. B. M. S. că este vorba de un contract de sublocațiune, iar probele testimoniale administrate nu sunt în măsura a răsturna prezumția relativă de culpă a pârâtei. De altfel, pârâta a făcut plângere penală pentru furt împotriva unui anume B. B., iar soluția organelor de cercetare penală a fost de propunere de neîncepere a urmării penale. Prin urmare, instanța a apreciat că este un fapt dovedit și necontestat acela că în lipsa lucrului asupra căruia poartă, contractul de locațiune a încetat. La încetarea contractului, pârâta are obligația de restituire a bunului. Întrucât se susține și nu se contestă că acestea nu pot fi restituite în natură, în sarcina pârâtei s-a născut obligația de dezdăunare a reclamantei. În ședința publică din data de 17 mai 2012, reprezentantul pârâtei arată că înțelege să conteste doar existența obligației sale de dezdăunare, cuantumul sumei pretinse, respectiv contravaloarea celor două bunuri fiind reală, neînțelegând să o conteste. Cererile părților pentru obligarea la cheltuieli de judecată au fost respinse, a reclamantei pentru faptul că nu a fost dovedită în condițiile art. 1169 C.Civil, iar a pârâtei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., care obligă la cheltuieli doar partea care a căzut în pretențiuni. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, pârâta SC P. A. C. SRL solicitând ca prin decizia ce se va pronunta: în temeiul art. 304 pct 9 raportat la art.304 alin 1 si 3 (teza 1) CPC, sa se admită recursul si in consecinta sa se modifice sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta SC P. P. S. cu cheltuieli de judecata. În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta, în esență, că cele doua vehicule litigioase au fost subinchiriate de catre societatea parata cu acordul expres al societatii SC P. P. SRL catre SC B. M. SRL, cu sediul in Aghiresu, jud. C., acest acord expres pentru subinchiriere fiind materializat prin actul aditional din data de (...), care s-a incheiat in virtutea Capitolului V, art. 7, alin. ultim din Contractul de inchiriere nr. 21/(...) dintre reclamanta si parata, acest articol prevazand ca "masinile si utilajele se pot subinchiria numai cu acordul proprietarului". In speta de fata exista asadar doua contracte- unul de inchiriere si unul de subinchiriere- ambele avand acelasi obiect-autovehiculele litigioase, si ambele fiind incheiate cu respectarea normelor lega le in materie de inchiriere. In data de (...) a fost inregistrata la IPJ S. plangerea penala cu nr.P/700566 facuta de catre SC P. A. C. SRL, formandu-se dosarul cu nr, 2565/P/2010 a Parchetului de pe langa J. Z., privind disparitia unei autoutilitare marca MAN cu numar de inmatriculare (...) si semiremorca avand nr. de inmatriculare (...). Potrivit art. 1423 Cod Civil, "Daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfacut. " De asemenea, art. 1156 cod civil prevede " cand obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere, de se scoate din comert, sau se pierde astfel incat absolut sa nu se stie de existenta lui, obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit sau s-a pierdut, fara greseala debitorului, si inainte de a fi pus in intarziere". In baza acestor texte de lege, coroborate cu adresa emisa de IPJ S. prin care se arata ca la data de (...) a fost inregistrata plangerea penala a SC P. A. C. SRL privind disparitia autoutilitarelor litigioase, consideră ca respectivul contract de subinchiriere, respectiv contractul initial de inchiriere este desfacut de drept, fiind vorba de un caz fortuit si anume de un furt, sublocatarul nefiind tinut sa restituie valoarea bunului, avand in vedere ca, fiind vorba de un furt, nu avea cum sa fie in culpa. In motivarea instantei este data definitia cazului fortuit, si anume ca este o imprejurare care nu putea fi prevazuta si care presupune lipsa vinovatiei. In opinia apelantei, cazul din speta se incadreaza perfect in tiparul cazului fortuit, pentru ca, pe de o parte, societatea care a inchiriat bunurile nu putea sa prevada faptul ca cineva va incerca sa le sustraga, si pe de alta parte, neavand posibilitatea sa prevada macar posibilitatea survenirii unui furt, nu avea cum saactioneze cu vinovatie, obligatia lui de sub locatar fiind sa foloseasca bunurile conform destinatiei acestora. Insa, instanta, pe baza declaratiilor a doi martori-angajati ai societatii parate a constatat ca nu rezulta intervenirea cazului fortuit, adica a unei imprejurari care, dincolo de vointa si puterea de prevedere a paratului s-a produs si a determinat pieirea bunului, pentru ca nici unul din martori nu a dat amanunte in legatura cu modalitatea de pierdere a celor doua bunuri, modalitate care sa dovedeasca lipsa de vinovatie a paratei, in vederea exonerarii ei de raspundere. Instanta a procedat nelegal, incalcand principiul legal statuat in art. 1899alin 2 Cod Civil, potrivit caruia buna-credinta se prezuma si a instituit, de fapt, o prezumtie de rea-credinta in sarcina recurentei. Mai mult decat atat, daca Parchetul de pe langa J. Z., in legatura cu plangerea penala privind pe B. B. a decis neinceperea urmaririi penale, nu se poate trage concluzia ca din moment ce in legatura cu B. B. nu s-a inceput urmarirea penala, inseamna ca autoutilitarele respective nu au fost furate. Plangerea penala s-a facut impotriva numitului B. B. pentru ca exista suspiciunea ca acesta ar fi sustras autovehiculele litigioase, insa, din moment ce Parchetul de pe langa J. Z. a decis neinceperea urmaririi penale nu inseamna automat ca furtul nu a avut loc, ci inseamna ca persoana respectiva nu a comis furtul, si, conform Codului de P. C., persoana vatamata trebuie sa sesiseze furtul, nu sa gaseasca singura persoana vinovata de comiterea lui. Pronuntand solutia de neincepere a urmaririi penale fata de numitul B. B., procurorul a retinut ca in privinta acestuia nu se poate retine savarsirea unei infractiuni de furt, (art.10 lit c CPP), insa procurorul a retinut existenta faptei, pentru ca altfel ar fi pronuntat solutia conform art. 10 lit. a CPP pe motivul ca fapta nu exista. In motivarea instantei s-a retinut faptul ca din contractul incheiat intre SC P. A. C. SRL si SC B. M. SRL nu rezulta cu claritate faptul ca acel contract este unul de sublocatiune, in conditiile in care SC P. P. SRL si SC P. A. C. SRL au incheiat un act aditional prin care societatea proprietara a autoutilitarelor isi dadea arcordul expres ca SC P. A. C. SRL sa subinchirieze autoutilitarele firmei SC B. M. S. În drept, s-au invocat prevederile art. (...)(2) Cod Civil art. 304 pct 9, art. 312 alin 1 raportat la art. 312 alin 3 teza I Cod P. C.. În apărare, Societatea I. 2. I. Z., reprezentata prin C. S. I. in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. P. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a Sentintei civile nr.3942/(...) pronuntata de T. S. (filele 15-16 dosar apel). Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Potrivit stării de fapt, necontestate în speță, la data de 01 mai 2009, între SC P. P. SRL, în calitate de locator și apelanta SC P. A. C. SRL, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 21, având ca obiect, printre altele, autoutilitara N3, marca MAN, cu nr. de înmatriculare (...), prețul chiriei fiind de 700 euro/lună. Ulterior, intimata SC P. P. SRL și-a dat acordul, prin actul adițional la contractul de subînchiriere din 21 ianuarie 2010, ca remorca și autoutilitara să fie subînchiriate SC B. M. S. Întrucât prin sentința civilă nr. 1613/(...) a T.ui S. s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC P. P. SRL Z., lichidatorul desemnat a investit instanța de fond cu cererea având ca obiect obligarea apelantei la restituirea bunurilor care au făcut obiectul contractului de închiriere sau a contravalorii acestora. Consideră apelanta că în mod nelegal a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar, în condițiile în care a dovedit faptul că cele două utilaje au fost furate, fiind incidente dispozițiile art. 1423 din Codul civil în vigoare la acel moment, potrivit cărora dacă în timpul locațiunii lucrul închiriat ori arendat se strică în totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfăcut, precum și cele ale art. 1156 din același act normativ, potrivit cărora când obiectul obligației este un corp cert și determinat, de pieire, de se scoate din comerț sau se pierde astfel încât absolut să nu se știe de existența lui, obligația este stinsă, dacă lucrul a pierit sau s-a pierdut, fără greșeala debitorului și înainte de a fi pus în întârziere. Contrar susținerilor apelantei, Curtea constată, la fel ca și prima instanță, că prin caz fortuit se înțelege o împrejurare mai presus de voința părții și care nu putea fi prevăzută. Or, posibilitatea furtului nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții, care să nu poată fi prevăzută și, deci, nu se poate afirma că sunt îndeplinite condițiile existenței cazului fortuit. Mai mult decât atât, simpla formulare a unei plângeri penale nu face dovada că acest furt s-ar fi săvârșit. De altfel, plângerea formulată s-a soluționat la data de (...), cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, motivat de faptul că persoana indicată ca autor al furtului nu a săvârșit această faptă. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1431 Cod civil, la încetarea contractului de locațiune, locatarul este dator să restituie lucrul în starea în care l-a primit, conform inventarului, dacă acesta a fost făcut, excepție făcând cazul fortuit care, după cum s-a arătat anterior, nu este incident în speță. De altfel, deși apelanta susține că bunurile în litigiu ar fi fost subînchiriate către SC B. M. SRL, cu acordul proprietarului, din actele depuse la dosar rezultă că, de fapt, între apelantă și această din urmă societate a fost încheiat un contract de prestări servicii, prin care apelanta se obliga să presteze servicii cu camionul și semiremorca în discuție. Or, dacă nu ar fi fost în posesia acestor bunuri, se pune întrebarea cum ar fi putut apelanta să aducă la îndeplinire acest contract de prestări servicii. Nu trebuie omis nici faptul că acest contract de prestări servicii a intervenit cu doar 3 zile înainte de deschiderea procedurii împotriva debitoarei locatoare, în condițiile în care administratorul celor două societăți, părți în litigiu, era comun, astfel încât cu atât mai mult se poate prezuma că acest contract a fost unul fictiv. Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care ar fi existat un contract de subînchiriere cu privire la cele două utilaje, răspunderea apelantei subzistă în continuare, în baza dispozițiilor art. 1434 Cod civil, potrivit cărora locatarul este răspunzător de stricăciunile și pierderile cășunate de sublocatar. Prin urmare, nefiind în prezența unui caz fortuit, mai mult decât atât, existând îndoieli chiar cu privire la realitatea contractului de prestări servicii, încheiat cu 3 zile înainte de deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei, Curtea constată că apelanta a fost în mod corect obligată la plata contravalorii bunurilor închiriate. În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge apelul declarat de SC P. A. C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3924/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, M. D. Judecător, R.-R. D. Grefier, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 6 ex./(...) Jud.fond: P. A. R.
| ← Decizia comercială nr. 6700/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
