Decizia comercială nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/2012
Ședința publică de la 23 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții D. R. M., D. P.
T. și D. C. I., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta G. P. B. R. - R. DE S. D. C. A. B. R. DE D. S. și intervenientul K. Z., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți, avocat O. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), pârâta a depus la dosar întâmpinare. Reprezentantul apelanților solicită - în principal - admiterea apelului, anularea hotărârii atacată ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare la T. S. C., iar în subsidiar, anularea hotărârii atacată și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și depune la dosar note scrise. CURTEA Prin sentința civilă nr.3732 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., s-a respins cererea formulată de reclamanții D. R. M., D. P. T. ȘI D. C. I. în contradictoriu cu pârâta G. P. B. R. - R. DE S. D. C. A. B. R. DE D. S. T. C. a reținut că este incidentă excepția prescripției la acțiune conforma rt.3 alin.2 din Decr.167/1958 întrucât în materie de asigurare termenul este de 2 ani, iar dreptul la acțiune s-a născut din momentul producerii accidentului când și persoana vinovată a fost cunoscută, iar acest moment s-a produs în data de 26 iulie 2005. În ce privește constituirea unui dosar penal, nu are nicio relevanță sub aspectul pretențiilor, această constituire întrucât dacă s-ar fi dorit repararea prejudiciului într-un dosar civil, acțiunea trebuia formulată până la data de 26 iulie 2007, iar chestiunea suspendării acțiunii civile până la soluționarea laturii penale conform art.19 C.proc.pen., nu are înrâurire asupra îndeplinirii termenului de prescripție extinctivă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. R. M., D. P. T. ȘI D. C. I. solicitând anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj. În motivarea apelului se arată că competența instanței este dată de caracterul civil al acțiunii în răsăundere civilă delictuală și întrucât este o acțiune directă exercitată de persoanele vătămate printr-un accident comis de un făptuitor împotriva asigurătorului acestuia, cauza trebuia judecată de T. civil și nu de T. C. În ceea ce privește tardivitatea acțiunii se arată că termenul de prescripție în materie de asigurări se referă la acțiunea pe care o are asigurătorul împotriva propriului asigurat, iar în această cauză este vorba de un raport juridic delictual și nu de unul contractual fiind aplicabil termenul general de prescripție de trei ani. Referitorla momentul nașterii dreptului la acțiune, stabilirea vinovăției făptuitorului a fost făcută în momentul rămânerii definitive a instanței penale care a constatat fapta ilicită și vinovăția persoanei care a săvârșit fapta. G. P. B. R. - R. DE S. D. C. A. B. R. DE D. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței comerciale solicitând să se constate decăderea reclamanților din dreptul de a invoca necompetența T.ui C. C. întrucât reprezentantul reclamanților a fost prezent la dezbaterea din 6 iunie 2011 și nu a invocat această excepție. Cât privește competența pe fondul cauzei se invocă prev.art.3 pct.17 și art.4 din Codul comercial, iar prezumția este aplicabilă nu numai obligațiilor contractuale ci și celor derivate din fapte licite și ilicite așa cum este speța din cauza de față. Mai mult, caracterul de act comercial al asigurării în ceea ce îl privește pe asigurator atrage aplicabilitatea legii comerciale și față de beneficiarii a acestui act ca o consecință a principiului accesorialității potrivit cu care faptele civile dobândesc caracter comercial, fapt ce face posibilă aplicarea unor norme de drept civil în cadrul unui litigiu comercial fără ca acesta să se transforme într-un proces civil. În acest sens se invocă decizia X.I din (...) pronunțată de I. în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că acțiunea în regres exercitată de asigurator împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială iar nu civilă, fiind aplicabile prin analogie și în virtutea principiului identității de rațiune juridică și în litigiu de față. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al apelului, se apreciază că sunt aplicabile prev.art.3 alin.2 din Decr.167/1958 și faptul că dreptul la acțiune se calculează din momentul producerii accidentului rutier, fiind inadmisibil ca după 6 ani de la momentul producerii accidentului și 3 ani de la momentul pronunțării hotărârii penale de condamnare, să se introducă prezenta acțiune. Asupra apelului, Curtea va reține următoarele: În privința primului motiv de apel, ce se referă la necompetența instanței care a soluționat cauza în fond, Curtea va aprecia că în mod corect cauza a fost soluționată de T. C. actualmente T. S. C. Aceasta deoarece sunt incidente prevederile art.3 pct.17 din Codul comercial privitoare la activitatea de asigurare precum și prezumția de comercialitate instituită de art.4 din C.comercial, care privește nu doar obliațiile contractuale ci și cele reglementate de prev.art.998, 999 C. R. au chemat în judecată societatea de asigurare, astfel ca fiind pârât un comerciant pentru identitate de rațiune cu considerentele expuse prin decizia X. din (...) a I. litigiul trebuie calificat ca fiind comercial și în competența T.ui S..Așa cum dacă s-ar fi constituit parte civilă în procesul penal dacă acesta ar fi fost obligat în virtutea contractului de asigurare era obligat și asiguratorul în calitate de persoană responsabilă civilmente și în ipoteza în care există o acțiune îndreptată de persoanele vătămate direct împotriva asiguratorului, aceasta trebuie calificată ca și comercială în virtutea principiului accesorialității potrivit căruia faptele civile dobândesc caracter comercial datorită strânsei legături cu un fapt calificat de lege ca fiind comercial. În acest sens este și prevederea din art.56 Codul comercial. Pe lângă aceste aspecte, trebuie reținut că prin încheierea nr.248 din (...) a T.ui C. cauza a fost considerată comercială și transpusă la T. S. care s- a considerat competent să soluționeze cauza și în fața căruia nu s-a ridicat excepția necompetenței pentru considerentele invocate în apel. Raportat la motivul de apel privitor la termenul de prescripție și la momentul curgerii acesteia, Curtea apreciază că termenul de prescripție de 2 ani prev.de art.3 alin.2 din Decr.167/1958 se referă la raporturile juridice ce izvorăsc din raporturile contractuale dintre asigurător și asigurat, iar în acest caz, reclamanții sunt terți față de raportul de asigurare existent între asiguratorul de răspundere civilă și asiguratul acesteia, astfel că în această situație este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani și nu termenul special de 2 ani prev.de art.3 alin.2 din Decr.167/1958. În ceea ce privește momentul în care începe să curgă termenul de prescripție, Curtea va considera că nu era necesar vinovăția persoanei să fie stabilită cu titlu definitiv printr-o hotărâre de condamnare a persoanei vinovate de producerea accidentului deoarece în accepțiunea legii civile nu se cere decât ca persoana vătămată să fi cunoscut persoana vinovată de săvârșirea faptei ilicite, prejudiciul cauzat și să dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs. Este de remarcat că încă de la momentul producerii accidentului se cunoștea persoana vinovată, respectiv persoana care a cauzat acest accident astfel că fie printr-o constituire de parte civilă în procesul penal, fie pe cale de acțiune distinctă de procesul penal, reclamanții trebuiau să introducă acțiunea și să dovedească îndeplinirea condițiilor prev.de art.998, 999 C. Cum aceștia cunoșteau că prin fapta persoanei vinovate de producerea accidentului s-a cauzat decesul defunctului D. Vasilie, cum suma cerută reprezintă daune morale și nu materiale care puteau fi cuantificate din acel moment al producerii faptei prejudiciare, momentul de la care curge termenul de prescripție în conformitate cu art.8 alin.1 din Decr.167/1958 era momentul la care s-a produs fapta prejudiciară când și persoana vinovată a fost cunoscută. Chiar dacă termenul de prescripție ce trebuie avut în vedere este cel de 3 ani, acțiunea reclamanților este prescrisă. În consecință, în conformitate cu prev.art.296 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul declarat de D. R. M., D. P. T. ȘI D. C. I. și va menține în totalitate sentința comercială atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge apelul declarat de D. R. M., D. P. T. ȘI D. C. I. împotriva sentinței comerciale nr.3732 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. D. R. R. D. M. T. red.RRD/AC 6 ex. - (...)
| ← Decizia comercială nr. 2220/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1477/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
