Decizia comercială nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59/2012
Ședința publică de la 06 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC A.-T. A. SA împotriva sentinței civile nr. 868/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu intimata SC G. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. SCP I. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic L. B. pentru apelantă și avocat C. A. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 3 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosar dovada achitării diferenței de onorariu pentru expert în cuantum de 800 lei, iar la 5 aprilie 2012 s-au înregistrat, din partea apelantei, obiecțiuni la raportul de expertiză și o cerere pentru efectuarea unei contraexpertize.
Se comunică obiecțiunile la raportul de expertiză cu intimata, după care, Reprezentantul apelantei susține obiecțiunile astfel cum au fost formulate în scris, învederând că normele tehnice în baza cărora expertul și-a formulat concluziile nu au nici o legătură cu cauza, impunându-se efectuarea unor expertize de laborator. E. nu a făcut o apreciere obiectivă a structurii de rezistență a clădirii, sens în care se impune efectuarea unei contraexpertize.
Reprezentantul intimatei arată că expertul a lămurit edificator situația clădirii, motiv pentru care solicită respingerea obiectivelor și a cererii privind efectuarea unei contraexpertize.
Curtea, după deliberare, respinge atât obiecțiunile formulate de apelantă cât și cererea în probațiune privind efectuarea unei contraexpertize, apreciind că raportul de expertiză efectuat în cauză răspunde obiectivelor stabilite, fiind utilă soluționării cauzei.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
Intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 868 din 09 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. s-a respins excepția prematurității invocate de pârâta SC A. T. A. SA B., ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentința s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. G. C. S. P. F., jud. B.-N., împotriva pârâtei SC A. T. A. SA și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 554.800 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale până la plata efectivă a despăgubirilor. Fără cheltuieli de judecată.
Examinând cu prioritate excepția prematurității formulării acțiunii, conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu motivarea că prin R. dată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița la data de (...), despre care pârâta a luat cunoștință la data de (...), s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pârâta nefăcând dovada până la data pronunțării prezentei sentințe că a formulat plângere împotriva acesteia.
T. a mai reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de conciliere prev. de art. 7201Cod proc. civilă (filele 10-15 din dosar fond) În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data de (...) între părți s-a încheiat polița de asigurare nr. 550098581 prin care societatea pârâtă a asigurat pentru toate riscurile bunurile societății reclamante, respectiv, clădiri (Pensiunea Ambra - motel, restaurant, suprafața 360 mp în regim D+P+M) pentru suma de 480.000 EUR; conținut-mijloace fixe (mobilier specific, aparatura etc.) pentru suma de 52.000 EUR; "cheltuieli" - pentru suma de 2.000 EUR. Valoarea totala asigurată se cifrează la suma de 534.800 EUR. In baza suplimentului de asigurare nr. l din data de (...), părțile au convenit majorarea poliței inițiale de la 480.000 EUR la 500.000 EUR, prin includerea în bunurile asigurate și a unei terase aparținând Pensiunii Ambra. În data de (...), bunurile menționate mai sus au fost distruse în proporție de aproximativ 80%, de un incendiu, împrejurare constatată prin procesul verbal de intervenție nr. 217/(...) întocmit de I. pentru Situații de U. B. Ulterior, la data de (...) I. de S. în C. B.-N. prin procesul-verbal de constatare nr.5., a constatat starea tehnică a construcției în urma incendiului din data de (...). Astfel, se constată că în urma acestui incendiu clădirea a suferit avarii grave, respectiv: a) structura de rezistență: grinzile și tăvănitura din lemn de la planșeul peste parter arse în proporție de 8.- pereții și planșeul de la mansarda arse în proporție de 1. b) structura acoperiș:- structura șarpantă inclusiv învelitoarea distruse în proporție de 1. c). instalații:- instalațiile interioare electrice alimentate de la grup electrogen propriu și instalații sanitare cu alimentare din puț propriu - distruse in totalitate; - instalații interioare de alimentare la bucătărie cu GPL distruse în totalitate. Prin adresa nr. 253/(...), reprezentanții societății pârâte au solicitat să conserve construcția distrusă în cele mai bune condiții, până la finalizarea cercetărilor, sub sancțiunea refuzului plății despăgubirilor. Urmare a acestei adrese, la data de (...), reclamanta a solicitat în scris societății pârâte, acordul pentru degajarea molozului și a cenușii rezultate în urma incendiului, fără a afecta structura de rezistență a demisolului clădirii, în scopul protejării părții de demisol-bucătărie și sala de servire - de efectul ploilor și al infiltrațiilor de apa, prin acoperirea cu folie protectoare impermeabilă a demisolului, care se degradează pe zi ce trece, însă pârâta nu a răspuns acestei solicitări. Pârâta invocă în apărare nerespectarea obligațiilor contractuale de către reclamanta, cu consecința imposibilității legale de a obține acordarea despăgubirilor, excepția de neexecutare a contractului fiind invocată expres doarprin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, astfel că instanța nu o va analiza. deoarece nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților Referitor la apărările pârâtei, aceasta susține că reclamanta avea obligația contractuală de a asigura pază permanentă la imobilul asigurat, obligație apreciată ca fiind neîndeplinită. Cu privire la această apărare, instanța de fond a reținut că în situația riscului de incendiu această obligație nu exista in sarcina asiguratului, obligația fiind prevăzută doar în caz de furt pentru conținut. Din cuprinsul art. 14 din Condițiile privind asigurarea de bunuri (clădiri și conținut) rezultă că pentru cuprinderea riscului de furt pentru conținut în cuprinsul poliței "S. E." sau "T. R." și pentru plata despăgubirilor sunt necesare anumite măsuri de protecție și securitate enumerate în conținutul articolului. Dacă nu există aceste mijloace de securitate și protecție, acceptarea în asigurare poate fi făcută numai în condițiile în care asiguratul declară, în scris, că are organizată pază permanentă cu personal calificat și se angajează să o mențină pe toată durata asigurării. A doua apărare a pârâtei se referă la necomunicarea asiguratorului in termenul contractual a "schimbării împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat", apreciind că, constituie o astfel de modificare necomunicarea asigurătorului în termen de 14 zile calendaristice a faptului că aproximativ cu o lună înainte de incendiul din data de (...) a mai avut loc un incident de acest gen, tribunalul a reținut că este neîntemeiată, invocându-se prevederile art. 23 litera f din contractul de asigurare. Este real că, conform art. 23 litera f din contractul de asigurare, pe întreaga perioadă de valabilitate a poliței asiguratul este obligat să comunice asigurătorului, în termen de 14 zile calendaristice, orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la încheierea poliței, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat, însă a opinat tribunalul, împrejurarea invocată de pârâtă nu se încadrează în aceste ipoteze. Raportat la considerentele reținute mai sus, reținând că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv cea de plată a primelor de asigurare, tribunalul, în temeiul art. 969-971 cod civil, art. 9-30 din Legea nr. 136/1995 și art. 43 din Codul comercial, s-a admis acțiunea ca fiind întemeiată și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 554.800 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale până la plata efectivă a despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe pârâta S. A.-T. A. S. a declarat apel, solicitând instanței anularea hotărârii atacate și respingerea cererii reclamantei S. "G. C." S. privind obligarea sa la plata sumei de 554.800 E. cu titlu de despăgubiri, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea apelului, pârâta a susținut că instanța a acordat integral despăgubirile mai sus menționate, fără a tine seama de apărările sale. Pârâta consideră că excepția de prematuritate a cererii a fost respinsă în mod nelegal deoarece în contractul de asigurare încheiat cu reclamanta la pct. 43 se prevede că: "A.ul are dreptul să amâne plata despăgubirii dacă, în legătură cu dauna, a fost instituită .... o anchetă sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei sau procedurii." Pârâta susține că a precizat prin C. scrise ca deși prin R. data de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița la data de (...), se dispune neînceperea urmăririi penale, aceasta rezolutie, nu are caracter definitiv, efectele rezolutiei, conform art. 278 Cod Pr. Pen. se produc doar în termen de 20 zile de la momentul comunicării ei si către societatea pârâtă, cu conditia de a nu fi atacată cu plângere în acest termen, astfel încât doar după curgerea acestui termen se poate pune în discuțienașterea vreunei obligații in sarcina sa, în măsura în care această obligație ar exista. A arătat si dovedit ca a solicitat comunicarea R. data de P. de pe lângă J. B. prin cererea înregistrată sub nr. 3316/(...). În pct. 42 din contractul de asigurare încheiat cu reclamanta se menționează:" Despăgubirile se plătesc în maximum 15 zile lucrătoare de la depunerea întregii documentații la A., în baza acordului scris al Asiguratului asupra sumelor cuvenite, pe actul de evaluare." La pct. 24 lit.b) din contractul de asigurare este prevăzuta obligația reclamantei de a solicita "întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat", dar reclamanta nu a manifestat interes de a fi încheiate actele cu privire la cauzele incendiului (expertiza tehnica judiciara întocmită de domnul Z. V., expert tehnic procese pirogene si incendii în cadrul Biroului Local de E. fiind solicitată si achitată de pârâtă). Reclamanta nu a solicitat, până la aceasta data, încheierea vreunui act de evaluare, chiar daca în contract de asigurare erau asigurate contravaloarea unor cheltuieli de expertizare a daunei, iar asiguratul avea posibilitatea de a evalua aceste pagube. Chiar in sentința atacata se precizează la fila 1 si 4 ca exista in contractul de asigurare la rubrica "C." suma de 2000 de Eur, (suma neîntrebuințata de reclamant dar acordată de instanță) motiv pentru care, o data in plus cererea era prematura. Excepția de neexecutare a contractului, a fost respinsa de instanța de fond in mod nelegal cu motivarea că a fost invocată doar prin concluziile scrise. Apoi, instanta de fond a respins apărarea formulată de pârâtă privind nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de asigurare de către reclamanta S." G. C." S., in mod nelegal desi a precizat ca reclamanta a declarat la încheierea asigurării că va avea" paza permanenta", ceea ce constituie o împrejurare esențiala" privind posibilitatea producerii riscului asigurat", De asemenea, instanța a schimbat înțelesul dispozițiilor contractuale considerând ca aceasta obligație este prevăzută "doar în caz de furt pentru conținut" deși în Raportul inspecție Bunuri Persoane Juridice se prevede că si clădirea are "paza permanenta". A mai arătat pârâta că, asa cum se consemnează si in cuprinsul sentintei apelate, că la pct.23 lit.t) din contractul de asigurare se dispune ca pe întreaga perioadă de valabilitate a politei, reclamanta, în calitate de asigurat, avea obligația "să comunice A. în termen de 14 zile calendaristice, orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la încheierea politei, precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat". Reclamanta nu a informat societate pârâtă în termenul prevăzut că nu mai avea "paza permanentă" si nici nu a comunicat "faptul ca aproximativ cu o luna înainte de incendiul din data de (...) a mai avut loc un incident de acest gen" considerând nejustificat că respectivele situatii nu duc la "schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat", insa instanța de fond a considerat ca un antecedent privind o încercare de incendiere si ulteriore lăsarea fără supraveghere a bunurilor asigurate nu au sporit riscul de producere a incendiului care a avut loc în data de (...). În opinia pârâtei, suma de 554.800 E. solicitată de reclamantă și acordată de instanța, nu duce decât la o îmbogățire fără just temei, deoarece suma de 2000 de E. prevăzută în contractul de asigurare la rubrica "C." nu a fost întrebuințată de reclamantă, iar la pct. 28 din contractul de asigurare se arată că despăgubirile pentru clădiri/construcții, care nu au fost distruse în totalitate (cum este cazul construcțiilor realizate integral din lemn), despăgubireareprezintă "costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei necesare pentru readucerea clădirii avariate sau distruse la starea anterioară producerii riscului asigurat." Apărarea invocata de societatea pârâtă privind lipsa caracterului cert al prejudiciului, nu a fost luată în considerare de instanța de fond, nepronunțându- se asupra acestei apărări, desi reclamanta nu a fost preocupata de întocmirea unui act de evaluare a pagubei. Iar în contractul de asigurare la pct 52. se prevede ca: "În orice acțiune, proces sau litigiu în care A.ul pretinde, potrivit prezente lor condiții, că un eveniment nu este acoperit prin polita de asigurare, sarcina probei de acoperire revine Asiguratului". De asemenea, clădirea asigurată inițial la suma de 480.000 de E., ulterior la 500.000 E., a fost distrusă partial prin incendiu, astfel încât costul reparațiilor pentru readucerea clădirii în starea anterioară riscului asigurat nu este cert, nefiind adusa nici o proba de către S." G. C." S., (nici măcar un deviz de lucrări), din care să se poată concluziona care ar fi costurile respective. Î. instanța de fond nu s-a pronunțat asupra caracterului cert al prejudiciului, a lăsat nesoluționată determinarea corecta a prejudiciului prin nedispunerea unei probe esențiale si anume expertiza tehnică care să determine exact cuantumul prejudiciului deoarece în procesul-verbal nr. 27/(...) întocmit de I. se precizează că incendiu a cuprins 80% din pensiune, menționându-se doar unele bunuri care au ars, iar în procesul verbal de constatare nr. 5. întocmit I. teritorial în construcții la Cap II. C., se menționează că din cele 7 subpuncte precizate la structura clădirii au suferit avarii grave doar cele 3 menționate la lit.a) si b). In aceste condiții, instanța de fond trebuia să insiste pentru efectuarea expertizei tehnice cerute inițial de pârâtă prin cererea de chemare în judecata, si pe cale de consecință, ținând seama de necesitatea acestei expertize si de motivele invocate mai sus să dispună anularea sentinței Comerciale nr. 868/2011 pronunțata de T. B.-N. Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se evalua starea imobilului incendiat și a se stabili dacă este vorba despre o daună totală, raportul de expertiza fiind depus la filele 42-64. Curtea, analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raportde actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată căacestea sunt de natură să conducă doar la schimbarea în parte a sentinței primei instanțe. În privința stării de fapt, Curtea reține că aceasta a fost stabilită în mod corect de către prima instanță, raportul de expertiza tehnică efectuat în etapa judecății apelului confirmând producerea unei daune totale în urma incendiului în care a fost implicată Pensiunea Ambra, clădire asigurată la societatea apelantă. Pretențiile deduse judecății derivă din polița de asigurare nr. 550098581 din (...) încheiată între reclamanta SC G. C. S. și pârâta SC A.- T. A. SA, în care au fost precizate categoriile de bunuri asigurate și anume: clădiri pentru o sumă asigurată de 480.000 E., conținut - mijloace fixe pentru o sumă asigurată de 52.800 E. și cheltuieli pentru o sumă asigurată de 2.000 E., toate aceste bunuri aflându-se în localitatea P. F., com. Tiha Bârgăului, județul B. N. Polița de asigurare acoperea toate riscurile la care puteau fi expuse bunurile asigurate. Cu această ocazie, asigurătorul a verificat și constatat existența bunurilor asigurate, făcând o descriere detaliată, așa cum este probat prin specificația de asigurare anexată poliței de asigurare, fără a exista vreo obiecțiune vizând situația de fapt. Ulterior, la data de 14 iulie 2010 s-a încheiat un supliment la polița de asigurare prin care suma asigurată a fost majorată de la 480.000 euro la 500.000euro ca urmare a includerii în obiectul asigurării a unei terase evaluată la 20.000 euro. In cadrul perioadei de asigurare de 12 luni, cuprinsă între 15 ianuarie 2010 și (...), respectiv la 23 septembrie 2010 a izbucnit un incendiu, care a distrus bunurile asigurate. Î. riscul asigurat s-a produs, reclamanta a solicitat asigurătorului plata despăgubirilor cuvenite. În apel pârâta a reiterat excepția de prematuritate a acțiunii, evocată și în fața instanței de fond. C. contractuală pe care apelanta și-a întemeiat această apărare se regăsește la pct. 43 din condițiile generale ale contractului de asigurare, care statuează că asigurătorul are dreptul să amâne plata despăgubirii dacă în legătură cu dauna a fost instituită o anchetă sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei sau a procedurii. Cu toate că apelanta se prevalează de această clauză contractuală, care în opinia sa ar justifica o amânare a plății, aceasta nu a probat nici măcar în fața instanței de apel că s-ar fi declanșat o anchetă penală cu privire dosarul de daună constituit în urma incendiului în care au fost implicate bunurile asigurate. I. unei anchete penale presupune cel puțin ca organele de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale, simpla formulare a unei plângeri penale constituind doar premisa declanșării unei proceduri penale, fără a fi aptă prin sine însăși să conducă la începerea procesului penal. În condițiile în care în fața instanței de fond s-a dovedit că organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția din (...) dată în dosarul nr. 3910/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, iar această soluție nu a fost desființată până în prezent, încercarea apelantei de a paraliza demersul judiciar inițiat de reclamantă pentru a obține plata despăgubirilor este lipsit de orice suport contractual. Tot în susținerea prematurității acțiunii se invocă și faptul că reclamanta nu ar fi depus diligența necesară pentru a întocmi o expertiză cu privire la cauzele incendiului și la evaluarea prejudiciului. O astfel de apărare este totalmente lipsită de orice suport legal și contractual, reclamantei neincumbându-i astfel de obligații pentru a beneficia de plata despăgubirilor derivând din contractul de asigurare de bunuri. Cât privește obligația reclamantei de a solicita în conformitate cu art. 24 lit. b din condițiile generale întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat se constată că prin depunerea procesului verbal de intervenție nr. 217 din (...) încheiat de ISU B. N. reclamanta s-a conformat acestei obligații contractuale, revenindu-i societății de asigurare obligația de a efectua investigații suplimentare dacă avea îndoieli asupra celor consemnate în cuprinsul procesului verbal. Tot în susținerea apelului s-a invocat excepția de neexecutare a contractului de asigurare, apelanta reproșând reclamantei că nu și-a îndeplinit obligația de a asigura pază permanentă imobilului asigurat și nu i-a comunicat asigurătorului că înainte cu aproximativ o lună de incendiul din septembrie 2010 a mai avut loc un incident similar, fapt ce în opinia apelantei a condus la schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat. Referitor la obiecția de neasigurare a unei paze permanente a imobilului asigurat, Curtea își însușește punctul de vedere exprimat și de prima instanță subliniind faptul că în condițiile generale de asigurare o astfel de obligație subzistă în sarcina asiguratului doar în vederea cuprinderii riscului de furt pentru conținut în polița de asigurare. În acest sens sunt relevante prevederile contractuale de la pct. 12, însușite de către reclamantă, care stabilesc următoarele „Cuprinderea riscului de furt prin polița S. E. și T. R. și plata despăgubirilor se realizează numai în condițiile în care pentru bunurile asigurate sunt îndeplinite următoarele măsuri de protecție și securitate, care trebuiemenținute în mod continuu pe toată durata de valabilitate a asigurării: a) ușile exterioare ale clădirii în care se află bunurile asigurate să fie încuiate cu broaște cu chei, lacăte ori zăvoare interioare b)sisteme de alarmă montate și operaționale în locurile de pătrundere în încăperea în care se află bunurile respective, iar în cazul în care nu există montate sisteme de alarmă, geamurile prin care se poate pătrunde în clădire inclusiv cele de la uși să fie protejate cu grilaje de fier. A. în asigurare fără existența mijloacelor de securitate și protecție menționate la lit. b poate fi făcută numai în condițiile în care asiguratul declară în scris că are organizată pază permanentă cu personal calificat și se angajează să o mențină pe toată perioada asigurării";. Având în vedere că în cazul de față solicitarea de despăgubiri nu este generată de producerea unui furt, ci de un incendiu în care au fost implicate bunurile asigurate, prevederea contractuală de la pct. 12 din condițiile generale de asigurare nu este incidentă. Instanța de apel nu a identificat nicio o altă clauză contractuală care să condiționeze acordarea de despăgubiri în caz de producere a unui incendiu de asigurarea unei paze permanente a imobilului asigurat. Apelanta mai susține că reclamanta nu a respectat obligația contractuală prevăzută la art. 23 lit. f din condițiile generale de asigurare care o obligau să comunice asigurătorului în termen de 14 zile orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la încheierea poliței precum și schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat. Î. esențială care în opinia apelantei a influențat posibilitatea producerii riscului asigurat a constat în faptul că anterior producerii incendiului din (...) a mai avut loc un incident similar care nu a fost comunicat asigurătorului. Cu privire la acest aspect se impun următoarele precizări. Incidentul similar la care face trimitere apelanta este descris în declarația extrajudiciară dată de reprezentantul reclamantei C. B. G. în cuprinsul căreia se relatează că în urmă cu aproximativ o lună de incendiul produs a descoperit că lemnele pe care le depozitase sub streșina clădirii erau carbonizate, cu urme de foc cu flacără deschisă către peretele pensiunii. Apelanta a comandat o expertiză extrajudiciară în specialitatea procese pirotehnice și incendii pentru a se stabili care a fost cauza izbucnirii incendiului. E. Z. V. a concluzionat că incendiul a izbucnit în zona camerei birou de la mansardă, iar cauza certă a declanșării incendiului nu a putut fi determinată, fiind lansate trei ipoteze: 1. o țigară lăsată aprinsă din neglijență pe materiale combustibile pat sau masă cu timp de ardere mocnită 30 de minute; 2. flacără deschisă, chibrit, lumânare utilizată în intervalul 20,30-21 și lăsată din neglijență aprinsă în zona camerei birou, 3. flacără deschisă utilizată intenționat pentru incendiere în zona camerei birou, în interiorul sau în exteriorul acesteia. Așadar singura certitudine este că incendiul a fost determinat de existența unei surse de foc deschis, fără a se putea stabili dacă focul deschis a fost rezultatul unei acțiuni premeditate sau al unei acțiuni neglijente. Din modul de derulare a evenimentelor nu se deduce în nici un caz că descoperirea unei grămezi de lemne carbonizate lângă imobilul asigurat ar fi de natură a influența în mod semnificativ probabilitatea de producere a riscului asigurat în condițiile în care nu există nici un indiciu că între incidentul relatat mai sus și incendiul produs în septembrie 2010 ar exista vreo legătură de cauzalitate. De asemenea apelanta nu deține nicio dovadă că izbucnirea incendiului s-ar fi datorat unei acțiuni premeditate. Tocmai de aceea incidentul la care face trimitere apelanta nu poate fi asimilat „unei împrejurări esențiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat"; în sensul dispozițiilor art. 23 lit. f din condițiile generale de asigurare. A. sunt elementele avute în vedere de un asigurător atunci când își evalueazăriscurile de apariție a unui incendiu în cazul asigurării unei clădirii. Acestea sunt îndeosebi de natură obiectivă și privesc: natura materialelor utilizate la edificarea construcției, starea instalațiilor electrice și termice, destinația clădirii, natura materialelor depozitate în interiorul clădirii. Probabilitatea incendierii premeditate depinde de factori subiectivi și subzistă în cazul oricărei clădiri ce formează obiectul unei polițe de asigurare, risc pe care asigurătorul și-l asumă în mod implicit cu ocazia încheierii contractului de asigurare de bunuri ce acoperă și un astfel de risc. Prin motivele de apel se mai critică hotărârea instanței de fond și din perspectiva faptului că nu a evaluat prejudiciul cauzat prin incendiu și nu a stabilit dacă este vorba despre o daună totală sau ar exista posibilitatea readucerii clădirii la forma anterioară, pe cheltuiala societății de asigurare. A. chestiune a fost lămurită de instanța de apel prin suplimentarea probatoriului, fiind efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcții. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către domnul expert E. B. s- a concluzionat că incendiul care a avut loc în (...) a produs o daună totală asupra construcției pensiunii Ambra. Din cercetările efectuate la fața locului, expertul tehnic a constatat că acoperișul și mansarda au fost distruse complet, la parter a rămas numai structura de rezistență, puternic afectată de foc, fără planșeul superior, iar la demisol a rămas structura de rezistență, planșeul din beton armat peste demisol și parțial finisajele care nu mai pot fi utilizate fiind și acestea distruse de incendiu. E. a afirmat că părțile de construcție care au rămas nu prezintă o garanție satisfăcătoare în ce privește capacitatea portantă din cauza duratei incendiului care s-a extins pe o perioadă de 7 ore și 7 minute. De asemenea s-a arătat că în ipoteza în care s-ar intenționa să se reconstruiască edificiul prin utilizarea părților rămase din structura de rezistență nu ar rezulta o construcție care să aibă rezistența și stabilitatea corespunzătoare și să satisfacă cerințele Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Totodată s-a concluzionat că degradarea structurii de rezistență a continuat după producerea incendiului întrucât nu s-au luat măsuri de protecție adecvate, procesul de eroziune continuând în mod natural sub acțiunea intemperiilor naturii. Sub acest aspect sunt edificatoare planșele foto anexate raportului de expertiză. A. stare a lucrurilor este imputabilă apelantei care a refuzat în mod tacit să își dea acordul pentru degajarea molozului și a cenușii rezultate în urma incendiului, fapt ce ar fi permis intimatei să protejeze demisolul clădirii cu folie protectoare impermeabilă, împrejurare ce rezultă din notificarea comunicată de intimată apelantei la data de (...) ( f. 14 dosar fond ). Prin urmare fiind vorba de o daună totală, în mod corect a obligat apelanta- pârâtă la plata sumei de 500.000 euro reprezentând valoarea asigurată a clădirii și a terasei și la plata sumei de 52.800 euro reprezentând valoarea asigurată a mijloacelor fixe. Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apelanta a contestat inclusiv valoarea bunurilor asigurate, fără a aduce însă nici un mijloc de probă în susținerea afirmațiilor sale. Valoarea bunurilor asigurate este menționată în cuprinsul poliței de asigurare, iar apelanta nu a făcut nicio obiecție cu privire la sumele la care au fost evaluate bunurile asigurate deși le-a inspectat anterior încheierii contractului de asigurare. Cât timp primele de asigurare au fost calculate prin raportare la suma asigurată, apelanta nu își poate invoca propria culpă pentru a obține o diminuare a despăgubirilor datorate în baza poliței de asigurare încheiate. Contestarea la acest moment a valorii bunurilor asigurate echivalează cu o executare cu rea credință a obligațiilor contractuale ceea ce contravine prevederilor Codului civil, așa încât Curtea nu va da eficiență acestei apărări speculative. Prin motivele de apel s-a mai susținut că reclamanta nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de natura celor enumerate în polița de asigurare pentru a beneficia și de suma de 2000 euro asigurată cu acest titlu. A. critică este parțial întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Pentru a răspunde acestei obiecții este relevantă anexa ce însoțește polița de asigurare în cuprinsul căreia se menționează că suma asigurată de 2000 euro se datorează de societatea de asigurare în mod fracționat după cum urmează : 500 euro pentru cheltuieli cu proiectarea, 500 euro pentru cheltuieli ocazionate de curățarea locului după eveniment, 500 euro pentru cheltuieli determinate de intervenția pompierilor și 500 euro pentru cheltuieli determinate de expertizarea daunei. Apelanta susține că reclamanta nu a făcut dovada suportării acestor cheltuieli. Curtea consideră pertinentă această observație și urmează a valida apărarea formulată mai puțin în ce privește suma de 500 euro ce reprezintă suma asigurată pentru cheltuieli ocazionate de curățarea locului după eveniment. Pentru a decide în acest sens Curtea reține că reclamanta nu a efectuat nicio cheltuială de proiectare de vreme ce dauna a fost calificată ca fiind una totală, astfel de cheltuieli incumbând reclamantei doar în ipoteza unei daune parțiale urmată de readucerea clădirii în forma inițială. De asemenea reclamanta nu a dovedit că ar fi suportat anumite sarcini pecuniare ca urmare a intervenției pompierilor pentru stingerea incendiului produs, astfel că aceasta nu este îndreptățită la încasarea sumei asigurate de 500 euro destinată acestui scop. Reclamanta nu a suportat niciun cost pentru expertizarea daunei produse în urma evenimentului asigurat, așa încât nu este îndreptățită la încasarea sumei de 500 euro asigurată cu acest scop. Situația diferă însă în privința sumei de 500 euro rezervată cheltuielilor ocazionate de curățarea locului după eveniment. Este adevărat că degajarea materialelor rămase după incendiu nu a avut loc până în prezent însă un astfel de prejudiciu este cert și previzibil, fiind evaluat inclusiv de expertul tehnic desemnat în cauză la o sumă mult mai mare decât cea asigurată, respectiv la 55.678 lei. Având în vedere acest prejudiciu este unul cert, dar viitor, Curtea consideră că reclamanta este îndreptățită la încasarea sumei de 500 euro asigurată pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de curățarea locului după eveniment. Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 C.proc.civ. va admite apelul declarat de pârâta S. A.-T. A. S. împotriva sentinței civile nr. 868 din 09 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o schimbă în parte și în consecință admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 553.300 euro cu titlu de despăgubiri. Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi păstrate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite apelul declarat de pârâta S. A.-T. A. S. împotriva sentinței civile nr. 868 din 09 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o schimbă în parte și în consecință admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 553.300 euro cu titlu de despăgubiri. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, G.-A. N. M. I. I. A. B. Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./7 ex. Jud.fond: B. L.T..
| ← Decizia comercială nr. 3110/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1636/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
