Decizia comercială nr. 1428/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1428/2012
Ședința publică de la 24 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1341 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B.-N., privind și pe intimatul-reclamant M. G., având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul M. G. personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că la data de 16 februarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Intimatul solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, pentru motivele arătate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport, conform chitanțelor justificative pe care le depune la dosar. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1341 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. s-a admis în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. G., împotriva pârâtei SC A. SA B. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2616,3 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1013,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este titularul contractului de furnizare a apei potabile și de preluare în rețeaua de canalizare a apelor uzate menajere și meteorice nr. 5030/(...) încheiat cu fosta Regie Autonomă Județeană de Apă B.-N. A. în prezent pârâta SC A. SA. În data de (...), când reclamantul a achitat factura nr. l224466/l(...), a sesizat verbal atât la casieria pârâtei cât și la biroul de reclamații că valoarea facturii este dublă față de luna precedentă, existând indiciile unei defecțiuni. În zilele următoare, mai multe echipe de instalatori au venit la locul unde este amplasat căminul de vizitare al contoarelor de apă, însă nu s-au remediat defecțiunile, acesta fiind plin cu apă peste nivelul apometrelor. După ce a fost scoasă manual apa din cămin, împreună cu un echipaj al pârâtei, reclamantul a reușit citirea controlului său, care era de l.830 mc. în data de (...), ora l7,00. În următoarele zile, reclamantul a plecat în concediu de odihnă, timp în care a fost sunat de o angajată a pârâtei, care i-a relatat că i s-a citit contorul și are un consum mare de apă și să ia legătura cu numitul H., fapt ce a și făcut, stabilindu-se să fie facturată media consumului pentru două persoane de 8 mc., ulterior urmând să lămurească problema la revenirea în B., după data de l(...). Cu toate acestea, căminul de branșament a continuat să fie inundat, situație în care nu s-a putut depista defecțiunea, iar ulterior un angajat al pârâtei i-a înmânat soției reclamantului factura nr. l252822/(...), cu un consum de 267 mc. apă. Deși în data de l.09.2009 pârâta era în posesia reclamației inițiale, care printre altele se referea și la factura de mai sus, în data de ll.09.2009 a emis factura nr. l267669 prin care i-a facturat reclamantului un consum de l2 mc. de apă în valoare de 44,60 lei, plătit de acesta cu chitanța nr. 2244l8/ l(...). Reclamantul văzând că nu primește răspuns la sesizarea făcută s-a prezentat la directorul general al pârâtei, care a recunoscut că de starea tehnică a căminelor de apă este răspunzătoare societatea pârâtă și că se va lua în acest sens. În luna septembrie reclamantul a primit factura nr. l29o329/ l2.l0.2009 cu un consum de l2 mc., cu o majorare de 36,75 lei. Ultima factură în contul anului 2009, cu nr. l357530 a fost plătită la scadență în data de 26.0l.2010, pentru un consum de l6 mc. cu chitanța nr. 329362/ (...). Văzând că trece timpul și defecțiunea nu se remediază, reclamantul s-a adresat OPC B., D. J. de S. P. și în final ANRSCAT B.. În cursul lunii ianuarie 2010, văzând că pârâta nu întreprinde nimic în vederea remedierii tehnice a căminului de apă, reclamantul a revenit cu o nouă adresă la pârâtă pentru soluționarea pe cale amiabilă a conflictului. Acest lucru nu s-a realizat și în consecință în data de 2 februarie 2010 pârâta a procedat la sistarea furnizării apei reci către reclamant pentru neplata facturilor conform procesului verbal nr. 16/(...). Pentru a nu rămâne în continuare fără apă și încălzire a locuinței în sezonul rece, reclamantul a achitat pârâtei suma de 1074 lei potrivit chitanței seria CAS2 din data de 25 februarie 2010 după care pârâta a reluat furnizarea apei către domiciliul reclamantului (f. 63 dosar fond). Din probatoriul administrat respectiv martorii audiați în cauză rezultă că consumul mare de apă, 267 mc, înregistrat de apometrul reclamantului nu se datorează consumării efective a acestei cantități de reclamant și soția sa ci de o fisură existentă în conducta de branșament aflată pe porțiunea dintre apometru și obiectele sanitare consumatoare de apă, defecțiune ce a fost ulterior remediată de reclamant prin schimbarea conductei (f. 113 și 131 dosar fond). Plecând de la această constatare atât pârâta în întâmpinare cât și expertul ce a efectuat expertiza tehnică încuviințată în cauză susțin că utilizatorul răspunde de starea tehnică a instalației existente după apometru și în consecință și de pierderile de apă produse în urma defecțiunii lor tehnice intervenite pe această porțiune a branșamentului. În acest sens expertul tehnic afirmă că „. a avut loc între apometru și primul robinet de după apometru deci în instalația utilizatorului"; (f.157 dosar fond). Observația expertului este corectă până la un punct în sensul că defecțiunea s-a produs între apometru și robinetul de utilizare al reclamantului care la acea dată se afla la o distanță de 8-10 m de contor astfel cum se află și în prezent robinetele de utilizare ale celorlalți utilizatori din blocul de apartamente, reclamantul mutând robinetul după acest incident. Însă instanța de fond nu și-a însușit concluziile pârâtei și ale expertului cu privire la faptul că acea porțiune a branșamentului revenea la momentul survenirii defecțiunii în sarcina reclamantului deoarece potrivit prev. art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANSCR: „instalația interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de alimentare), în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare";. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, defecțiunea și respectiv pierderea apei au survenit înainte de robinetul de după apometru în locul în care se afla montat la acea dată și în consecință atât fisura cât și consumul de apă au avut loc în porțiunea branșamentului ce revenea în responsabilitatea pârâtei. Răspunderea acesteia este cu atât mai mare cu cât depistarea fisurii a fost îngreunată de faptul că în permanență căminul de apometru a fost inundat de apa freatică, cum se afla de altfel și la data efectuării expertizei (f.156 dosar fond), or de starea tehnică a acestuia răspunde operatorul (f.157 și 159 dosar fond) conform prevederilor art. 3 lit. i, u și v din Legea nr. 241/2006 și ale art. 7 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRS. De altfel, pentru acest motiv pârâta a și fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție nr. 427/(...) încheiat de C. B.-N. În consecință, a apreciat tribunalul, pentru cantitatea prea mare de apă (267 mc) înregistrată la apometru și pentru care reclamantul a achitat suma de 1030,30 lei cu chitanța seria CAS2 nr. 2. din (...) (f. 63 dosar fond) este vinovată pârâta. Sub acest aspect este de menționat faptul că pentru aceea perioadă a anului, respectiv lunile iunie-iulie, consumul mediu de apă pentru două persoane astfel cum este cazul reclamantului, este de 12 mc3în valoare de 44,60 lei, cantitate la care a achiesat și pârâta prin receptarea plăților făcute de reclamant potrivit chitanțelor depuse la dosar (f. 19-21 și 25 dosar fond). În concluzie instanța de fond a obligat pârâta să returneze reclamantului diferența dintre 1074,90 lei și 44,60 lei și anume suma de 1030,30 lei. Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamant s-a mai reținut că prin precizarea acțiunii de la f. 108 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1856 lei reprezentând contravaloarea stricăciunilor provocate de angajații pârâtei autovehiculului reclamantului. Sub acest aspect s-a reținut că în cursul lunii februarie 2010 cu ocazia unei intervenții la căminul de apometre în litigiu, angajații pârâtei au mutat autoturismul reclamantului în lipsa acestuia, din locul în care era parcat pentru a avea acces la intrarea în căminul de apometre ocazie cu care i-au produs daune în valoare de 1586 lei, astfel cum rezultă din actul emis de service-ul R. A. B. (f.113 și 110 dosar fond). În consecință instanța de fond a obligat pârâta și la plata acestei sume, alături de suma de 1030,30 lei, pârâta urmând să plătească în total suma de 2616,30 lei. Reclamantul nu a făcut dovada diferenței daunelor materiale până la cuantumul de 6464,61 lei solicitate în cauză și în consecință nu i s-au putut acorda în acest cuantum. Referitor la daunele morale în cuantum de 53.500 lei datorate ca urmare a faptului că a fost lipsit de apă și căldură în sezonul rece, și anume în intervalul dintre data sistării furnizării apei 2 februarie 2010 - și data achitării sumei de 1074 lei 25 februarie 2010, instanța de fond a apreciat că aceasta nu se justifică în cuantumul solicitat, deoarece reclamantul avea posibilitatea să evite situația prin achitarea acestei sume din momentul în care a fost somat, urmând ca ulterior să promoveze o acțiune în justiție cum de altfel a și procedat până în final. Însă, având în vedere disconfortul evident care i-a fost provocat reclamantului ca urmare defecțiunii tehnice datorate conduitei culpabile a pârâtei și care l-au determinat pe reclamant să facă numeroase intervenții atât la conducerea pârâtei cât și la alte organe ale statului pentru remedierea deficiențelor, instanța a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 1000 lei. În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1013,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în ambele dosare, nr. (...) și (...) reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert. Însă instanța nu a putut lua în considerare și supune analizei petitele noi formulate de reclamant în concluziile scrise care au fost depuse la dosar după ce cauza a rămas în pronunțare și care nu au fost dezbătute în contradictoriu, în ședința publică și cu respectarea dreptului la apărare a pârâtei referitoare la anularea contractului încheiat între părți nr. 5030/(...), la obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un nou contract de furnizare a apei potabile și de evacuare a apelor uzate și meteorice și la obligarea pârâtei la mutarea pe cheltuiala sa a apometrelor din căminul de apă amplasat în parcarea blocului într-o nișă din subsolul blocului în care locuiește reclamantul. Prezenta sentință se întemeiază în drept pe disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil, ale art. 3 lit. i, u, v din Legea nr. 241/2006 și ale art. 7 alin. 1 și 2 și art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRS. Având în vedere că totalul pretențiilor solicitate de reclamant în acțiunea precizată este sub cuantumul de 100.000 lei prezenta sentință, în conformitate cu prev. art. 2821Cod procedură civilă este supusă căii de atac a recursului. Împotriva acestei sentințe, pârâta S. A. S. B. a declarat recurs, solicitândinstanței modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamant. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., pârâta a arătat că instanța de fond nu si-a însușit concluziile expertului si în mod greșit și-a întemeiat motivarea pe prevederile art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC care precizează ca instalația interioara de alimentare cu apa cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de alimentare), în sensul de curgere al apei, până la armatura de utilizare si că defecțiunea, respectiv pierderea de apă, a survenit înainte de robinetul de după apometru în locul în care se afla montat la acea dată, în porțiunea branșamentului ce revenea si în responsabilitatea pârâtei. Referitor la obligarea sa la daune materiale în favoarea reclamantului în sumă de 1586 lei si la plata unor daune morale în sumă de 1000 lei, pârâta invocă dispozițiile Legii nr. 241/2006 care definesc branșamentul și punctul de delimitare a instalațiilor furnizorului față de cele ale beneficiarului si bineînțeles răspunderile, raportat la acest punct de delimitare. A., potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 241/2006, branșamentul de apa este definit astfel: „partea din rețeaua publica de alimentare cu apa, care asigura legătura dintre rețeaua publica de distribuție si rețeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri. Amplasamentul căminului de branșament se stabilește la punctul de delimitare al instalațiilor, de regulă la limita de proprietate a utilizatorului si numai în baza unei documentații avizate de operator, operatorul având numai obligația montării contorului principal de branșament la nivelul limitei de proprietate." P. art. 3 lit. u din același act normativ punctul de delimitare este "locul în care instalațiile aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului se branșează la instalațiile aflate în proprietatea sau în administrarea operatorului furnizor/prestator de servicii, respectiv locul unde se realizează efectiv furnizarea/prestarea serviciului către utilizator. Punctul de delimitare a instalațiilor asigura identificarea amplasamentului căminului de branșament, precizează poziția de montare a dispozitivelor de măsurare- înregistrare a consumatorilor. .. " P. art. 3 lit. v al aceluiași act normativ se definește contorul de branșament ca fiind "aparatul de măsura a volumului de apă consumat de utilizator, care se montează pe branșament intre doua vane - robinete la limita proprietății utilizatorului; contorul este ultima componentă a rețelei publice de distribuție in sensul de curgere a apei." Concluzionând, contorul este ultima componenta a rețelei publice de distribuție în sensul de curgere al apei. In sensul Ordinului ANRSC nr. 88/2007, art. 216, în contradicție cu Legea 241/2006, instalația interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico- sanitar, de la robinetul de după apometru, punctul de alimentare, în sensul de curgere al apei, până la armatura de utilizare. R. interioară de alimentare cu apa aparține, ca obligație de întreținere si reparație, utilizatorului. Deci, potrivit acestui Ordin ultima componenta a rețelei publice de distribuire nu este apometrul (contorul) ci robinetul de după apometru. Aceasta este de altfel si poziția instanței care stabilește ca defectul s-a produs înainte de acest robinet astfel încât pierderea de apa trebuie suportata de către furnizor. Dar chiar si asa fiind, pârâta consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere ca potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 241/2006 apometrul si respectivele robinete se montează numai în interiorul căminului de branșament si numai pe baza unei documentații avizate de operator, iar potrivit acestei documentații atât apometrul cât si robinetul de după acesta se montează numai în interiorul acestui cămin. Instanta nu a observat, în ciuda acestor prevederi imperative, deși a citat în sentința, ca robinetul de utilizare de după apometru, a fost montat la o distanta de 8-10 m de contor, fapt ce de altfel contravine atât prevederilor legale enumerate cat si proiectului si avizului, lucrarea fiind efectuata de către reclamant. De fapt, astfel după cum se menționează si in sentința, ulterior incidentului, reclamantul a revenit si a montat robinetul în cadrul căminului. In consecința, pârâta consideră prin prisma celor expuse mai sus, că punctul de delimitare a instalațiilor este contorul si chiar dacă ar fi robinetul acesta trebuia să se afle obligatoriu montat în căminul de apometru si nu la o distanta de 8-10 m de acesta, defecțiunea fiind constatată în aproprierea robinetului. In acest fel, răspunderea pentru paguba produsă revine în totalitate reclamantului, astfel încât el trebuie să o suporte, motiv pentru care se impunea respingerea acțiunii. Cu privire la faptul ca a fost obligată la plata sumei de 1586 lei, reprezentând daunele produse autoturismului reclamantului cu ocazia mutării acestuia de către angajatii săi, de pe capacul căminului de apometru, pârâta a învederat că potrivit legislației în vigoare este interzisa parcarea autoturismului pe capacele canalelor de apometru ori reclamantul a făcut acest lucru intenționat pentru a obstrucționa pătrunderea angajaților săi la citirea contoarelor aflate sub aceste capace. Având în vedere că autoturismul reclamantului nu a fost mișcat de mai multe luni de pe acest capac, pârâta susține că a intervenit cu o adresa la P. C. a municipiului B. pentru a fi sprijinită în mutarea acestui autoturism, lucru care ulterior a fost si realizat. In aceste condiții, pârâta consideră că nu datorează aceste daune noi, neprovocând nici o pagubă autoturismului în cauza, iar reclamantul nu a făcut nici o dovada că prin mutare s-ar fi produs respectivul prejudiciu, ci a depus doar la dosar un deviz de lucrări ce atestă că autoturismul in cauza a necesitat reparații. In același spirit, pârâta susține că nu datorează nici daune morale reclamantului, defectul ce a cauzat consumul exagerat de apa aflându-se pe instalația lui interioară, iar sistarea furnizării apei intervenind ca urmare a refuzului acestuia de a achita contravaloarea ei. Pentru aceleași considerente nu sunt datorate nici cheltuieli de judecata. Reclamantul M. G. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitatrespingerea acestuia ca netemeinic, inadmisibil și nefondat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a obliga pârâta la mutarea pe cheltuiala sa a apometrelor din căminul de apă amplasat în parcarea blocului într-o nișă din subsolul blocului în care locuiește reclamantul precum și anularea contractului încheiat între părți nr. 5030/p/(...) și obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un nou contract de furnizare a apei potabile și de evacuare a apelor uzate și meteorice și la obligarea pârâtei, cu cheltuieli de judecată. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Recursul formulat de pârâta S. A. S. B. se structurează pe două apărări principale, cea dintâi vizează greșita aplicare a prevederilor art. 216 din Ordinul nr. 88 din 20 martie 2007 emis de A. N. de R. pentru serviciile publice de gospodărire comunală la situația dedusă judecății, iar cea de a doua privește greșita stabilire a întinderii prejudiciului cauzat prin pretinsa faptă ilicită comisă de recurentă. Referitor la cea dintâi critică, Curtea subliniază în primul rând faptul că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt prin prisma probatoriului administrat reținând că defecțiunea la branșamentul de apă a survenit în porțiunea amplasată între apometru și primul robinet în sensul de curgere a apei. Mai trebuie menționat faptul că la realizarea inițială a branșamentului individual pentru locuința reclamantului M. G. nu a fost respectat întocmai proiectul de detaliu referitor la echiparea căminului de apometre, depus la dosarul cauzei, robinetul cu sferă subsecvent apometrului, în sensul curgerii apei, fiind poziționat în afara căminului de branșament, la aproximativ 8-10 metri de contor așa cum reiese din declarația martorului D. I., iar nu imediat după apometru așa cum impunea proiectul întocmit. Cu toate că prin motivele de recurs se susține că branșamentul individual a fost executat de către reclamant, această afirmație nu se verifică prin probele administrate la dosarul cauzei și este contestată de către pârât. Pe de altă parte, chiar dacă acest fapt s-ar confirma, revenea recurentei să observe această neregularitate cu ocazia recepției lucrării și să solicite reclamantului remedierea lucrărilor executate cu nerespectarea proiectului avizat. Acceptând această modificare a proiectului, recurenta și-a asumat implicit responsabilitatea pentru eventualele prejudicii rezultate din executarea necorespunzătoare a căminului de branșament. De altfel martorul D. I., instalator de profesie, a evidențiat faptul că montarea de către pârâta SC A. S. a unui robinet imediat după contor, în mod similar cu cel montat înainte de contor, ar fi permis limitarea cantității de apă scurse prin fisura identificată în țeava montată după contor, la aproximativ 50-70 cm, prin închiderea robinetului. Prin urmare în mod corect a dat eficiență prima instanță prevederilor art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88 din 20 martie 2007 emis de A. N. de R. pentru serviciile publice de gospodărire comunală care stabilesc că instalația interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de delimitare), în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare. A. text de lege mai precizează că rețeaua interioară de alimentare cu apă aparține, ca obligație de întreținere și reparație, utilizatorului. În cuprinsul recursului, pârâta face trimitere la prevederile art. 3 lit. i din Legea nr. 241/2006 care definesc noțiunea de branșament de apă, însă selectează doar acele dispoziții care par să îi susțină punctul de vedere potrivit căruia răspunderea sa poate fi antrenată doar pentru defecțiunile intervenite până la punctul de delimitare care corespunde locului de montare a contorului. Curtea constată însă că potrivit acelorași dispoziții legale fac parte din rețeaua publică de distribuție nu numai branșamentul până la contor ci și căminul de branșament indiferent de modul de finanțare a execuției, iar potrivit proiectului avizat de recurentă căminul de branșament trebuia să conțină apometru și două robinete cu sferă care să încadreze respectivul apometru. În fapt căminul de branșament nu conținea toate aceste componente, lipsind robinetul subsecvent apometrului. De vreme ce fisura a apărut între apometru și primul robinet în sensul de curgere a apei, amplasat la o distanță mult mai mare decât cea prevăzută în proiect, răspunderea incumbă recurentei care avea obligația să recepționeze lucrarea și să se sesizeze că lucrarea a fost executată necorespunzător și să ia măsuri pentru remedierea neregulilor constatate. În aceste condiții în mod corect prima instanță a stabilit în sarcina pârâtei S. A. S. obligația de plată a contravalorii consumului de apă determinat de fisura ivită în branșamentul de apă, înainte de locul de poziționare a robinetului de după apometru, dând eficiență prevederilor art. 216 din Ordinul nr. 88 din 20 martie 2007 emis de A. N. de R. pentru serviciile publice de gospodărire comunală. În schimb cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greșita stabilire a întinderii prejudiciului cauzat este întemeiat. A. pe lângă contravaloarea consumului de apă înregistrat în lunile iulie-august 2009, reclamantul M. G. a solicitat și plata unor daune morale și a contravalorii avariilor provocate autoturismului proprietate personală a reclamantului de către angajații pârâtei și care au fost estimate la suma de 1586 lei. Pentru a justifica acest prejudiciu, reclamantul a susținut că pentru a interveni la căminul de apometre angajații pârâtei au mutat autoturismul, proprietatea sa, parcat în aria de acces la respectivul cămin, ocazie cu care autoturismul a fost avariat, iar reparațiile necesare au costat 1586 lei. Martorul Hordouan V., audiat în cauză, a relatat instanței că i-a văzut pe lucrătorii de la S. A. S. când au mutat autoturismul reclamantului care era parcat deasupra căminului de branșament, dar nu afirmă că această operațiune ar fi cauzat avarii autoturismului, astfel că susținerea reclamantului potrivit căreia ar fi suferit vreun prejudiciu prin mutarea forțată a autoturismului de către angajații pârâtei rămâne o simplă afirmație neprobată. Nici devizul de la fila 110 nu probează legătura de cauzalitate dintre acțiunea angajaților pârâtei și prejudiciul pretins de reclamant deoarece nu are aptitudinea să conducă la concluzia că reparațiile evidențiate în deviz sunt consecința directă a acțiunii de mutare a autoturismului sau reprezintă contravaloarea unor lucrări de întreținere efectuate în mod voluntar de către reclamant sau a unor reparații determinate de cauze străine comportamentului prepușilor pârâtei. Pe de altă parte acest înscris nici măcar nu face dovadă plății sumei de 1586 lei de către reclamant în favoarea unității de service, ci reprezintă un simplu deviz de lucrări. Pentru aceste considerente, Curtea va reține că prejudiciul material cert cauzat reclamantului M. G. prin comportamentul pârâtei este reprezentat exclusiv de suma de 1030,30 lei, contravaloarea consumului de apă determinat de fisura ivită la branșamentul de apă, urmând a fi respinsă cererea reclamantului de plată a sumei de 1586 lei, reprezentând costul unor pretinse reparații, ca nedovedite. Cât privește daunele morale în mod corect a apreciat tribunalul că acestea se impun a fi acordate într-un cuantum de 1000 lei. Totodată, fiind admise doar în parte pretențiile reclamantului, în temeiul art. 274 C.proc.civ. Curtea va modifica sentința primei instanței și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată datorate în fond de către reclamantă în sensul diminuării acestora la 875,62 lei, ca urmare a neacordării taxei judiciare de timbru aferentă pretențiilor ( 1586 lei ) respinse de către instanța de recurs. Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de pârâta S. A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1341 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1030,30 lei cu titlu de daune materiale și suma de 875,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței. Referitor la solicitarea intimatului M. G. de modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a obliga pârâta la mutarea pe cheltuiala sa a apometrelor din căminul de apă amplasat în parcarea blocului într-o nișă din subsolul blocului în care locuiește reclamantul precum și anularea contractului încheiat între părți nr. 5030/p/(...) și obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un nou contract de furnizare a apei potabile și de evacuare a apelor uzate și meteorice, formulată pe calea întâmpinării, Curtea o va respinge în considerarea faptului că în etapa recursului nu se pot formula cereri noi, ci instanța este obligată să verifice legalitatea hotărârii de fond în limitele învestirii acesteia din urmă. În plus pe calea întâmpinării, intimatul poate răspunde doar la motivele de recurs susținute de partea adversă, nefiindu-i permis să formuleze pretenții proprii direct în această etapă procesuală. În temeiul prevederilor art. 276 C.proc.civ. având în vedere că recursul pârâtei a fost găsit întemeiat doar în parte, fapt ce a condus la respingerea parțială a pretențiilor reclamantului, Curtea va compensa cheltuielile de judecată ocazionate de judecata recursului constând în plata taxei de timbru, pe de o parte, și în cheltuielile de transport, pe de altă parte. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta S. A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1341 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1030,30 lei cu titlu de daune materiale și suma de 875,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond. Menține restul dispozițiilor sentinței. Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2012. { F. | PREȘEDINTE, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V..
| ← Decizia comercială nr. 1030/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3236/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
