Decizia comercială nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/2012
Ședința din data de 30 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. G. D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 442 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC E. G. D. SA, având ca obiect - pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-reclamantă prin avocat O. M., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 22349/(...) și intimata-pârâtă prin consilier juridic S. T., care depune delegație de reprezentare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, apel, după recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Apelul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de
4055,50 lei, achitată cu chitanța nr. 0005944 din (...), aflată la fila 17 din dosar și timbru judiciar de 5 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantului apelantei un exemplar al întâmpinării depuse de partea adversă.
Reprezentanta intimatei-pârâte arată că întrucât apelanta a depus dovada achitării taxelor judiciare nu mai susține excepția nelegalei timbrări a demersului formulat, iar raportat la împrejurarea că recursul a fost trimis prin poștă și la data înserată pe plic, nu mai susține nici excepția tardivității declarării recursului.
La întrebarea instanței, reprezentantul apelantei apreciază că nu a avut loc o analiză a fondului cauzei în sens în care se impune aplicarea prevederilor art. 297 C. pr.civ., în sensul anulării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare. Se invocă un contract de închiriere în temeiul căruia s-au solicitat despăgubiri de 400 000 lei, care a fost declarat nul în data de (...), fără a fi executat, pentru imposibilitatea îndeplinirii de către reclamantă a obligației contractuale. De asemenea arată că reclamanta a înțeles să mențină ca temei juridic prevederile art. 480-481 C. civ.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 442 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în principal schimbarea în totalitate a sentinței apelate și obligarea pârâtei EON G. la plata sumei de 400 000 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru ocuparea în mod abuziv a terenului aflat în proprietatea societății reclamante.
În subsidiar, solicită anularea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Totodată solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise cărora le va atașa și dovada cheltuielilor judiciare.
Față de susținerile intimatei că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate a terenului pe care este amplasată conducta, prin procesul-verbal de conciliere reprezentantul EON G. a precizat că societatea este dispusă să îngroape conducta de gaz, fără plata despăgubirilor. Mai mult, la dosar au fost depuse extrase de carte funciară iar din 2001 societatea reclamantă nu s-a bucurat de dreptul de a dispune liber de terenul aflat în proprietatea sa întrucât pe acesta era amplasată conducta de gaz aparținând pârâtei EON G., deși deținea o autorizație în vederea amplasării conductei de gaz metan pe proprietatea publică, aflată în imediata vecinătate.
Pe cale de consecință, nu doar că nu a respectat autorizația ce i-a fost eliberată, dar a cauzat și un prejudiciu reclamantei întrucât contractul încheiat în anul 2008 cu societatea Art C. S. a fost declarat nul deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului și acordarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 12166,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, a cărui dovadă o va depune odată cu concluziile scrise.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, pe care o apreciază ca temeinică și legală, fiind pronunțată în urma analizării tuturor probelor depuse la dosar.
Susține că potrivit certificatului de urbanism conducta nu se află pe terenul reclamantei.
În privința adeverinței la care s-a făcut referire, aceasta este de fapt un proces verbal de constatare din data de (...), încheiat de către o comisie formulată într-un specialist în urbanism și un specialist topograf din partea primăriei, care nu prezintă relevanță (f. 30).
Conform actelor existente în proiectul de execuție a conductei, aceasta a fost pusă în funcțiune în data de (...) și nicidecum în anul 2004, așa cum susține reclamanta.
Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 442 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta SC P. C. S. în contradictoriu cu pârâta SC E. G. D. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul (...), reclamanta SC P. C. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta SC E. G. D. SA T. M., obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru ocuparea în mod abuziv a terenului aflat în proprietatea reclamantei.
În motivare, reclamanta a învederat instanței că în anul 2004, fără aprobarea reclamantei, pârâta a amplasat o conductă de gaz metan în lungime de circa 80 metri, afectându-i astfel o suprafață de circa 800 m.p. pe care nu o maipoate folosi din această cauză, intenția sa fiind de-a construi acolo o parcare pentru clienții motelului.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 44 alin. 4, 5 și 6 din
Constituția României, art. 480 - 481 cod civil și art. 91-93 din Legea gazelor.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din (...), pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând, pe cale de excepție, lipsa timbrării și lipsa calității procesuale pasive, inadmisibilitatea acțiunii și prescripția dreptului la acțiune, iar, pe fond, netemeinicia acțiunii.
Trecând la soluționarea excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele: Excepția netimbrării a fost respinsă întrucât la fila 44 din dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de către instanță, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 146/1997.
Prin înscrisurile depuse la filele 4 - 5 și 26 din dosar, reclamanta a făcut dovada convocării la conciliere prevăzută de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, astfel că instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă este nefondată, întrucât reclamanta, ulterior introducerii acțiunii, a completat toate datele de identificare ale pârâtei, conform prevederilor art. 112 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a analizat această excepție în corelație cu fondul cauzei, reținând că, deși reclamanta a formulat inițial acțiunea ca o acțiune în pretenție, cu titlu de despăgubiri și a întemeiat-o în drept pe prevederile art. 480 - 481 Cod civil (anterior), a indicat ca temei al despăgubirilor solicitate procesul verbal de conciliere încheiat cu pârâta la data de (...) pe care l-a considerat un angajament de plată pentru suma de
400.000 lei, față de care acțiunea nu apare ca fiind prescrisă.
În susținerea probatorie a pretențiilor sale, reclamanta a invocat contractul de închiriere nr. 14/(...) pe care l-a încheiat cu SC Art C. S. și care a fost declarat nul la data de (...), fără a fi intrat în funcțiune, pentru imposibilitatea îndeplinirii de către reclamantă a obligației contractuale referitoare la amenajarea parcării.
Deși instanța a pus în discuție acest aspect, reclamanta nu a înțeles să-și califice acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menținând ca temei juridic dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil (anterior).
Instanța a mai reținut că procesul verbal de conciliere depus la fila 5 din dosar nu poate constitui angajament de plată pentru suma de 400.000 lei, întrucât în alin. final pârâta și-a manifestat disponibilitatea doar de a îngropa conducta pe porțiunea în litigiu, fără plata despăgubirilor solicitate.
Pentru aceste considerente, raportat și la poziția procesuală a reclamantei, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, reclamanta SC P. C. S. solicitând in principal, admiterea recursului astfel cum a fost declarat si pe cale de consecinta, modificarea in totalitate a sentintei recurate; in subsidiar, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata initial de catre reclamantă.
În motivare s-a arătat că:
Conform art, 480 C.civ. dreptul de proprietate este dreptul pe care il are de a se bucura si dispune de un lucru, în mod exclusiv si absolut, însa in limitele determinate de lege. A. anterior, reclamanta avea construit pe terenul aflat în proprietatea sa exclusiva un motel, dorind sa amenajeze pentru clientii sai o intrare catre motel si o parcare, care urmau sa fie amplasate tocmai pe terenul pe care parata a amplasat abuziv conducta de gaz, conducta neîngropată. Datorita faptului ca EON a amplasat conducta pe acesta, reclamanta nu a mai putut demara lucrarile programate.
Art, 90 alin (2) din Legea nr, 351/2004 a gazelor prevede ca «. cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii. revizii. avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia să plateasca despagubiri in conditiile legii. Aceasta prevedere ar fi trebuit sa fie luata in considerare de catre instanta cu atat mai mult cu cat parata nu a obtinut acordul proprietarului terenului, ocupandu-I in mod abuziv.
Asa fiind, reclamantei i-a fost incalcat in mod flagrant dreptul de a dispune in mod liber de terenul aflat in proprietatea sa, cu atat mai mult cu cat intre cele doua nu a existat nici un acord scris referitor la amplasarea conductei de gaz , iar autorizatia paratei a fost eliberata in vederea amplasarii conductei de gaz metan pe proprietate publica.
Pe cale de consecinta, nu doar ca nu a respectat autoritatia ce i-a fost eliberata, dar i-a cauzat un prejudiciu, intrucat contractul ce l-a incheiat cu Art C. S. nr. 14/(...) a fost declarat nul deoarece nu au fost indeplinite conditiile prevazute in contract Paguba suferita a fost raportata la acest contract care nu a putut fi executat datorita amplasarii conductei de gaz metan pe teren, societatea reclamantă aflandu-se in imposibilitatea de a efectua lucrarile de amenajare a unei intrari catre motel, respectiv a amenajarii unei parcari.
Subliniază faptul ca S. Art C. S. prin adresa ce i-a trimis-o își mentine disponibilitatea de a executa contractul daca sunt îndeplinite conditiîle conform Contractului de inchiriere nr. 14/(...). (adica, daca parata va ingropa conducta de gaz pentru ca terenul sa poata fi utilizat ca si parcare)
In mod gresit, instanta a luat in considerare doar nulitatea contractului de inchiriere nr. 14/(...) pe care l-a incheiat cu Art C., fara sa mai tina cont si de disponibilitatea acesteia de a executa contractul (in orice moment) daca terenul in litigiu este eliberat.
In baza adresei nr. 7. din data de (...), a acordat lui E. G. un termen de 30 de zile de a elibera terenul, fara a percepe daune. Cu toate acestea, parata nu s-a conformat, conducta nefiind mutata si nici macar ingropata.
Parata i-a impus sa inchirieze un buldoescavator ca sa ingroape conducta de gaz. R. s-a conformat acestei cerinte. iar in perioada 16-23 iulie 2009 buldoescavatorul s-a aflat pe terenul reclamantei si a stat la dispozitia E. ON G. care nici macar nu a binevoit sa se deplaseze la fata locului si sa ingroape conducta de gaz.
Consideră ca in aceste conditii, din actiunile sau inactiunile sale putem afirma ca parata este de rea-credinta, nedorind solutionarea litigiului pe cale amiabila.
A. fiind, a invitat parata la conciliere prin adresa nr. 6..11.201O. SC E. G. a dat curs convocarii reclamantei, iar prin procesul verbal de conciliere incheiat in data de (...), aceasta a convenit ca este de acord cu îngroparea conductei de gaz, dar nu si cu plata despagubirilor.
Cu toate acestea, parata nu si-a respectat obligatia asumata, neprocedand la îngroparea conductei de gaz metan amplasata pe terenul aflat in proprietatea reclamantei.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii căii de atac, susținând că sentința dată este legală și temeinică. De asemenea, a invocat excepția tardivității și a netimbrării recursului-apelului, pe care însă nu a mai înțeles să le susțină șiîn fața instanței, urmare a studierii actelor dosarului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul (...), reclamanta SC P. C. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta SC E. G. D. SA T. M.,obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru ocuparea în mod abuziv a terenului aflat în proprietatea reclamantei.
În motivare s-a arătat că în anul 2004 parata SC E. G. SA a amplasat o conducta de gaz metan de circa 80 m pe terenul aflat in proprietatea reclamantei
(conform nr. Topo 53811, 539/1, 540/1) fără acordul administratorului societatii reclamante. A. conductei a afectat o suprafata de teren de circa 800 mp, teren care a devenit in acest mod inutilizabil. S-a mentionat faptul ca parata nu a ingropat conducta de gaz, astfel cum prevad dispozitiile legale in materie.
Se mai arată că terenul pe care, in mod abuziv, a fost amplasata conducta de gaz se afla in proprietatea privată a societatii reclamante, iar potrivit certificatului de urbanism nr. 200 din (...), parata a fost autorizata sa amplaseze conducta de gaz pe terenul proprietate de stat, teren aflat in vecinatatea terenului care constituie obiectul prezentului dosar. A., aceasta trebuia sa amplaseze conducta cu 15 m mai la nord, pe teren proprietate de stat.
Cuantumul prejudiciului a fost indicat prin raportare la împrejurarea că imposibilitatea amenajării, pe terenul afectat, a unei parcări, a fost cauza care a generat neexecutarea contractului de închiriere, încheiat pentru întregul imobil aflat în litigiu, cu SC Art C. S..
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 44 alin. 4, 5 și 6 din
Constituția României, art. 480 - 481 Cod civil și art. 91-93 din Legea gazelor.
Prin sentința atacată, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă, printre care și cea a prescripției dreptului la acțiune, pe considerentul că pretențiile invocate se întemeiază pe conținutul procesului verbal de conciliere încheiat cu intimata la data de (...), pe care reclamanta l-a considerat un angajament de plată pentru suma de 400.000 lei, față de care acțiunea nu apare ca fiind prescrisă.
Pe fond, s-a relevat că, deoarece reclamanta nu a înțeles să-și califice acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menținând ca temei juridic dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil (anterior), demersul formulat este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât prin procesul verbal de conciliere încheiat la data de (...), pârâta nu a recunoscut debitul ce face obiectul acțiunii.
Prin raportare la aceste considerente, văzând și faptul că părțile nu au fost puse în gardă cu privire la eventuala incidență în cauză a prev. art. 297 alin. 1
C.pr.civ., ca urmare a indicării eronate a căii de atac, prin dispozitivul sentinței, ca fiind recurs, iar nu apel, Curtea a solicitat părților să indice dacă apreciază că fondul cauzei ar fi fost în mod efectiv cercetat de către tribunal, în acest context, la termenul de astăzi, care a constituit și prima zi de înfățișare în cauză, reprezentantul reclamantei susținând că se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Această poziție procesuală va fi validată de către Curte, cu luarea în considerare a următoarelor:
Din analiza considerentelor sentinței fondului, reiese că, din moment ce acțiunea este întemeiată în drept pe prev. art. 480 și 481 C.civ., ea nu poate fi admisă, din moment ce reclamanta nu a înțeles să ceară antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Ca atare, din această perspectivă, se deduce implicit că tribunalul ar fi considerat că cererea este inadmisibilă.
Trecând totuși peste acest aspect, se relevă și că prin procesul verbal de conciliere, creanța invocată de reclamantă nu a fost recunoscută de către pârâtă.
Or, Curtea apreciază că niciuna din aceste alegații nu dovedește că prima instanță ar fi stăruit, cu adevărat, pentru corecta determinare a cadrului procesual și a obiectului învestirii și, implicit, că ar fi fost analizat fondul raporturilor juridice deduse judecății.
Aceasta întrucât, pe de o parte, din conținutul dosarului nu reiese care ar fi fost demersurile întreprinse de către judecătorul fondului pentru indicarea exactăa cauzei cererii de chemare în judecată, deși se menționează în considerente că reclamanta ar fi fost întrebată dacă nu a promovat o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Chiar în lipsa unor astfel de demersuri, necesare în lumina prev. art. 129 alin. 4, 5 și 6 C.pr.civ., nu poate fi ignorată împrejurarea că este extrem de discutabilă calificarea acestei cereri ca fiind una în revendicare, din moment ce ea vine în contradicție vădită chiar cu pretențiile formulate, acelea de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri, datorate, este adevărat, ca urmare a unei pretinse încălcări a dreptului de proprietate al reclamantei.
Or, invocarea prev. art. 480 din vechiul C.civ. în acest context nu poate fi de natură, în lipsa unei poziții procesuale exprimate expres, a duce la concluzia că reclamanta dorește lăsarea terenului afectat în deplină proprietate și posesie, din moment ce unicul petit formulat are cu totul alte valențe.
În plus, în susținerea acestui punct de vedere trebuie subliniat și că acest text legal nu este unicul invocat de către reclamantă, care a indicat și incidența prev. art. 91-93 din Legea gazelor.
Or, art. 91 stabilește chiar criteriile în funcție de care de calculează valoarea despăgubirilor datorate de către pârâtă în cazul în care se produc pagube, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii.
Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. I. exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
T. a statuat că în speță suntem în prezența unei acțiuni în revendicare, deși o astfel de calificare expresă nu a fost susținută de către reclamantă și ea pare a fi în dezacord total nu numai cu pretenția concretă invocată, ci și cu celelalte texte legale invocate de către apelantă.
A., întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea cauzei cererii de chemare în judecată, prima instanță a încălcat atât principiul disponibilității, din perspectiva reclamantei, cât și pe cel al dreptului la apărare, în ceea ce o privește pe pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art. 297 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., Curtea va admite apelul exercitat de reclamantă, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, T. va lămuri aspectele legate de cauza juridică a cererii și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii,
ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din apel.
Aceste considerații rămân valabile chiar dacă se apreciază că, prin referirile la valențele procesului verbal de conciliere, tribunalul s-ar fi pronunțat și pe o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Aceasta deoarece se remarcă că nu acesta este singurul argument invocat de către apelantă în susținerea pretențiilor sale, din descrierea stării de fapt rezultând că nu este așa, cu atât mai mult cu cât a fost depus la dosarul cauzei contractul de închiriere despre care reclamanta a susținut că nu a putut fi executat, din cauza atitudinii culpabile a pârâtei, care a refuzat să relocheze conducta în litigiu.
Pe de altă parte, nu au făcut deloc obiectul analizei instanței apărările pârâtei, conform cărora conducta nu este amplasată pe termenul reclamantei. De asemenea, nu au fost verificate susținerile legate de faptul că ea ar fi fost dată în folosință în cursul anului 2001, fiind necesar a se stabili, din această perspectivă, localizarea exactă a conductei, precum și care a fost stadiul lucrărilor la momentul la care reclamanta a devenit proprietară.
În plus, nu au făcut obiectul analizei instanței susținerile apelantei conform cărora conducta în litigiu nu a fost amplasată cu respectarea proiectului, reclamanta afirmând că s-a produs o deviere a traseului, în sensul în care se prevedea amplasarea lucrării pe un teren învecinat.
Deși toate aceste apărări nu sunt pur formale, Curtea constată că tribunalul a soluționat, de principiu, chestiunile deduse judecății, fără a se pronunța, în mod efectiv și în substanță, cu privire la ele.
Or, în cazul unor elemente cu incidența decisivă, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei. Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor reclamantei și pârâtei, de o manieră care să fie compatibilă cu jurisprudența în materie a CEDO, este de natură, la rândul ei, să atragă incidența prevederilor 297 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., referitoare la anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu respectarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății.
Ca atare, în ipoteza în care prima instanță va ajunge la concluzia că este necesară cercetarea cauzei pe fond, inclusiv după reanalizarea excepției prescripției dreptului la acțiune, toate aceste aspecte vor trebui lămurite prin completarea probatoriului, fiind necesară verificarea stării de fapt existente la data elaborării proiectului, a achiziționării terenului de către reclamantă, precum și la zi, în acest sens urmând a fi administrate toate probele pertinente, cum ar fi proiectul lucrării, cu toată documentația aferentă, precum și o expertiză tehnică de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta SC P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 442 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Sentința comercială nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 1827/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
