Decizia comercială nr. 8191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8191/2012
Ședința de la 17 O. 2012
Instanța constituită din:
P. F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR C. I. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta SC F. SA, reprezentată prin Bor E., președintele consiliului de administrație, împotriva 2031 din data de (...), pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanții D. G. NR D. G., I. M., V. O. și G. V., având ca obiect - acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de (...) recurenta a formulat concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2031 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.
S. C. a fost admisă cererea formulată de reclamanții D. G., I. M., V. O. și G. V. și în consecință a fost anulată hotărârea AGOA nr.1 din (...); dispusă menționarea întregii hotărâri în registrul comerțului și publicarea în M.O. în condițiile art.132 alin.10 din L. nr.31/1990 republicată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.132 alin.2 coroborat cu dispozițiile alineatului 3 din L. nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii pot fi atacate în justiție de către oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar în ipoteza în care se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, în acest din urmă caz instanța opinează asupra faptului că, practic, interesul se confundă cu calitatea procesuală.
Ca urmare, legiuitorul a înțeles să confere legitimare procesuală activă acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
În acest context, în cauză se pune problema calității de acționar a reclamanților, prin raportare la apărările pârâtei, vizând faptul că acestea și-au transmis drepturile cu privire la acțiunile deținute altor acționari și la efectele pe care contractul de cesiune le produce.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 98 alin.1 din L. nr. 31/1990 republicată, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative, emise în formadematerializată, se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor.
Cu privire la interpretarea acestor dispoziții legale și la alegațiile pârâtei vizând forma art.98 alin.1 din L. nr.31/1990, la data încheierii contractelor de cesiune, cu putere de lucru judecat, Î. C.e de casație și Justiție, cu privire la constatarea faptului că SC ELBORIS COM SRL, PĂCURARIU R. și BOR E. ar fi acționare ale SC F. SA, a reținut, prin decizia nr. 3608 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) că aceste dispoziții au în realitate un efect constitutiv în sensul că cesionarii acțiunilor dobândesc calitatea de proprietar ai acțiunilor, numai după efectuarea declarației în registrul acționarilor, având și un efect de opozabilitate față de terți și față de societatea comercială care a emis acțiunile respective, însă tot numai după efectuarea declarațiilor în registrul acționarilor. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra textului aplicabil în speță, hotărârea pronunțată, impunându-se cu putere de lucru judecată, orice alte precizări fiind inutile.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin hotărâri judecătorești anterioare nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra acțiunilor, ci s-a constatat doar valabilitatea cesiunii, pentru transmiterea dreptului de proprietate fiind necesară efectuarea declarației respective în registrul acționarilor, însă, SC ELBORIS COM SRL, PĂCURARIU R. și BOR E. nu au făcut dovada faptului că ar fi solicitat consiliului de administrație al SC F. SA efectuarea acestei declarații, iar ca urmare a refuzului, acestea ar fi formulat o acțiune în realizarea dreptului .
Așadar, până la efectuarea declarației vizată de art. 98 alin.1 în registrul acționarilor, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nu este dobândit doar prin simpla încheiere a contractelor de cesiune.
Astfel, chiar dacă s-au încheiat contracte de cesiune, până la momentul operării declarației în registrul acționarilor, cesionarii nu dobândesc calitatea de proprietari ai acțiunilor cedate. Î.-o altfel de interpretare efectul puterii de lucru judecat al hotărârii Î. C. de C. și Justiție, ar fi practic înfrânt.
Ca atare, întocmirea noului registru al acționarilor de către consiliul de administrație desemnat prin hotărârea atacată, nu poate fi avut în vedere, întrucât, desemnarea consiliului de administrație nu s-a făcut cu votul acționarilor care figurează în registrul acționarilor societății pârâte, printre care se află și reclamanții, iar pe de altă parte.
Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că, având în vedere că între data pronunțării hotărârii Î. C. de C. și Justiție și data întocmirii acestui registru, nu s-a făcut dovada că s-au produs schimbări cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra acțiunilor potrivit art. 98 alin.1 din L. nr. 31/1990 republicată și nici că s-ar fi pronunțat o hotărâre judecătorească în acest sens, evident legalitatea acestui registru este îndoielnică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar pârâta a recunoscut că pe rolul T. S. C. s-au înregistrat cereri de chemare în judecată în acest sens. Întocmirea ulterioară a unui registru al acționarilor, în contextul arătat nu schimbă situația juridică a acestuia.
În fine, pe această cale, instanța nici nu este chemată să constate calitatea de acționar a persoanelor care au adoptat hotărârea atacată, analiza efectuată fiind doar pe cale incidentală, cu atât mai mult cu cât hotărârea Î. C. de C. și
Justiție are putere de lucru de judecat.
Așadar, se observă că în cauză calitatea de acționari ai reclamanților, lipsa lor de la adunare și nu în ultimul rând invocarea unor motive de nulitate absolută a hotărârii atacate, justifică interesul acestora în promovarea cererii de chemare în judecată.
Asupra primului motiv de nulitate invocat, tribunalul reține că acesta vizează convocarea reglementată de art. 117 din L. nr. 31/1990, pretinzându-se că nu ar fi fost îndeplinită față de nici unul dintre acționarii societății.
În esență, exercitarea dreptului de vot, ca atribut al calității de acționar, este o facultate a fiecărui acționar și nu o obligație legală, însă, exercitarea acestuia presupune în prealabil informarea acționarului asupra datei și a locului adunării generale și a ordinii de zi asupra căreia își poate exercita drepturile.
Din această perspectivă, ordinea publică societară referitoare la adunările generale ale acționarilor, ca limită a legalității hotărârilor, dar și a libertăților contractuale în materie, se constituie în jurul unor norme care privesc procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor, precum și exercitarea dreptului de vot.
Așadar, respectarea cerințelor de ordin procedural privind convocarea adunării generale a acționarilor, este destinată să asigure informarea prealabilă într-un termen rezonabil a acționarilor despre ținerea adunării. I.ă în această categorie publicarea în Monitorul oficial partea a IV-a și într-un ziar de largă de circulație, respectiv transmiterea scrisorii recomandate cu confirmare de primire, respectarea termenului de publicare sau comunicarea convocării și menționarea în convocator a elementelor legale obligatorii.
În practica judiciară s-a decis că este lovită de nulitate absolută hotărârea adoptată, în cazul în care s-a constatat nedatarea convocatorului semnat de acționari, întrucât nu se poate verifica termenul de convocare, în egală măsură fiind lovită de nulitate și hotărârea adoptată pe baza unui convocator care nu a menționat locul ținerii adunării sau nu a fost respectat termenul de publicare a convocatorului, neasigurându-se acționarilor un termen rezonabil de pregătire a participării la adunare (decizia nr. 966/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 1134/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 2250/2009 a Î.C.C.J).
Prin urmare, lipsa convocatorului adunării generale și nu doar a unor mențiuni din acesta, nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
În acest context, instanța subliniază faptul că pârâta nici nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit că ar fi realizat și transmis în condițiile legii, convocatorul adunării generale a acționarilor, limitându-se în cuprinsul întâmpinării se menționeze că adunarea generală a fost convocată în condițiile necesității adoptării de urgență a unor măsuri.
Deși, lipsa convocatorului determină aplicarea sancțiunii nulității hotărârii
AGOA nr. 1 din 17 ianuarie 2012, astfel încât, celelalte motive invocate în cererea de chemare în judecată, rămân practic lipsite de obiect, totuși instanța subliniază și faptul că în condițiile în care SC ELBORIS SRL și d-na BOR E., conform hotărârii Î. C. de C. și Justiție, nu sunt acționare ale societății pârâte, iar d-na PĂCURARIU R. deține doar un procent de 1,39% din acțiunile societății, nici condițiile de cvorum pentru adoptarea hotărârii AGA atacate, nu au fost întrunite.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs S.C. F. S-A solicitând modificareahotărârii în sensul respingerii acțiunii și obligarea la cheltuieli.
În susținerea celor solicitate se arată că în mod greșit s-a reținut situația și respins excepția lipsei de interes în condițiile în care reclamanții nu au justificat un interes în formularea acțiunii în anulare, lipsind orice vătămare din moment ce votul acestora nu ar fi putut fi determinat în privința adoptării hotărârii într-o altă formă și conținut.
Astfel, se arată nu s-a produs o confuzie întrucât nu a contestat nici un moment calitatea de acționar al reclamanților ci s-a evidențiat în conținutul întâmpinării faptul că au calitatea de acționari minoritari. Î.-adevăr legiuitorul aînțeles să confere legitimitate procesuală activă acționarilor ce nu au luat parte la adunarea generală…însă în condițiile respectării și a celorlalte cerințe impuse pentru admisibilitatea unei acțiuni în speță a interesului. Prin urmare ceea ce s-a invocat a fost lipsa interesului, cu alte cuvinte folosul practic imediat pentru a justifica o astfel de procedură. Mai mult comportamentul intimaților este neîntemeiat și sistematic luării unei hotărâri în desfășurarea activității. În acest sens nu există o vătămare prin eventuala nerespectare întocmai a procedurilor privind convocarea adunării generale atâta timp cât rezultatul la care s-ar fi ajuns urmare a nerespectării procedurilor ar fi același. Modalitatea de convocare este prevăzută de.art.117 din L. nr.31/1999 însă spre deosebire de dispozițiile art.112 și art.115 acest text nu prevede expres că formalitățile sale sunt impuse pentru validitatea deliberărilor astfel că încălcarea ar fi sancționabilă cu nulitatea virtuală în condițiile în care s-ar dovedi o vătămare a intereselor părții reclamante.
Însă în ceea ce privește pe reclamanți o astfel de vatamare nu este prezumată și nu a fost dovedită ceea ce conduce la concluzia că în măsura în care lipsește prejudiciu lipsește și interesul.
Totodată se arată în cadrul adunării din (...) a fost adoptată hotărârea nr.1 în conținutul căreia a fost reluată o parte din mențiunile hotărârii nr.5 din (...) și anume s-a adoptat componența consiliului măsura luată în vederea evitării unor grave perturbări a activități societății decurgând din lipsa de reprezentare a societății în raporturile cu terți.
În contextul în care se impunea întrunirea de urgență a acționarilor în vederea desemnării administratorilor tocmai pentru a se preveni situația în care societatea să rămână fără reprezentare membrii consiliului de administrație ales prin hotărârea nr.5/2011 au încercat convocarea telefonică. Cu ocazia adunării generale și chiar în lipsă prin hotărârea nr.1 a fost adoptată cu votul acționarilor reprezentând 7636% din capitalul social adică mai mult decât minimul prevăzut de art.112 din L. nr.31/1990.
Rezultă așadar că eventualitatea participării la adunarea generală nu ar fi putut influența adoptarea sau conținutul hotărârii.
Tot astfel se arată că hotărârea adoptată în cadrul adunării din (...) nu diferă de continutul hotărârii din 5/2011 și a cărei valabilitate nu a fost anulată prin vreo hotărâre irevocabilă. Aceasta din urmă hotărâre a respectat toate formalitățile fiind publicată dar aceste împrejurări nu au fost avute în vedere de instanță. Contrar celor reținute în data de (...) a existat cvorumul necesar pentru întrunirea AGA, în acest sens la adunare au fost prezenți acționari ce dețin un număr de acțiuni reprezentând 76,36% din capital. Astfel în conformitate cu registrul ținut S.C. Elboris Com SRL deține un număr de acțiuni reprezentând
51% din totalul acțiunilor Bar E. un procent de 0,99% iar Păcuraru R. deține un procent de 24,36% din totalul acțiunilor. Această situație a fost confirmată și prin ordonanța nr.6426 din (...) pronunțată în dosar nr.(...). Drept urmare contrar celor susținute de reclamanți au fost respectate prevederile art.112 și 120 din L. nr.31/1990.
De asemenea se arată că în mod greșit s-a reținut ca întemeiate argumentele privitoare la lipsa dovezii calității de acționari deoarece registrele au fost ținute în condițiile legii, orice altă variantă prezentată neavând valoare juridică.
În mod greșit se arată s-a reținut și autoritatea de lucru judecat deoarece hotărârea produce efecte doar în ce privește constatările din momentul pronunțării în nici un caz nu analizează modalitatea de transmitere a dreptului în cazul cesiunii de acțiuni, această operațiune trebuind analizată în funcție de legislația în vigoare în momentul cesionării adică anul 2012. din redactareatextului art.98 alin.1 din L. nr.31/1990 la nivelul anului 2002 rezultă că acesta se referă la două condiții: 1) declarația făcută în registrul acționarilor emitentului;
2) mențiunea făcută pe acțiune. A. în vedere că în cazul acțiunilor nominative emise în forma dematerializată este imposibilă mențiunea făcută pe acțiune textul nu se referă decât la acțiunile nominative emise în forma materializată. Prin urmare în cazul acțiunilor nominative emise în forma dematerializată se recurge la normele generale conform cărora, transmiterea dreptului de proprietate în mod cert are loc în momentul contractării când părțile s-au pus de acord cu obiectul vânzării și asupra prețului. Prin prisma celor evidențiate înscrierea dreptului asupra acțiunilor nominative emise în forma dematerializată în registrul anterior modificărilor prin L. nr.161/2003 în mod cert nu era o condiție a transmiterii dreptului ci una de publicitate și opozabilitate față de terți. E. acestui vid legislativ în privința acțiunilor nominative emise în favoarea dematerializată este confirmată prin modificările aduse prin L. nr.161/2003. Reglementarea anterioară nu conținea prevederi și de aceea nu se poate interpreta forma anterioară ca referindu-se și la acțiunile emise în forma dematerializată. Sub acest aspect sunt și considerentele deciziei nr.2608/2010 și doctrina. În acest context este neîntemeiată și susținerea că nu ar fi fost respectate dispozițiile art.101 și 120 din L. nr.31/1990 deficiențele fiind remediate actualizându-se situația acțiunilor și acționarilor.
De astfel se arată voința unei societăți exprimată printr-o hotărâre reprezintă voința comună formulată pe baza reguli votului majoritar și cu totul nejustificat și cu rea credință se exercită de către reclamanți drepturile pe care le au încălcând voința societății.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, C.ea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii.
Astfel se reține că prin demersul lor intimații au solicitat instanței anularea hotărârii AGA nr.1 din (...) în considerarea că nu a existat o convocare,acționarii nefiind convocați nu a existat cvorum și respectiv nu au fost respectate prevederile Legii nr.31/1990.
Din conținutul celor susținute se observă că se evocă nulitatea hotărârii în contextul nerespectării reglementării vizând convocarea mai exact a dispozițiilor art.117 din L. nr.31/1990. Actul normativ arătat prin dispozițiile normei menționate statuează că adunarea se convoacă ori de câte ori este necesar, convocarea se publică în monitor și în unul dintre ziarele de largă răspândire,iar dacă acțiunile sunt nominative convocarea se face și numai prin scrisoare recomandată.
Reiese din normă că legiuitorul nu a intenționat să lase celor ce au inițiativa convocării posibilitatea de a deroga respectiv adopta o altă formalitate de convocare decât cele expres reglementate.
Numai o convocare în forma cerută de lege este în măsură să permită acționarilor să se informeze, să se pregătească și să decidă în cunoștință de cauză asupra problemelor supuse dezbaterii. Decizia/hotărârea nefăcând obiectul unei prealabile convocări și informări este lovită de nulitate.
În speță nu s-a făcut dovada convocării cerute de lege context în care raportat la norma enunțată corect prima instanță a reținut că sancțiunea ce se impune este aceea a nulității hotărârii adoptate cu nerespectarea legii.
Sub acest aspect se susține că hotărârea este o preluare a alteia care nu a fost declarată nelegală, ca sa realizat o convocare telefonică. Împrejurarea invocată nu poate conduce la valabilitatea hotărârii contestate de vreme ce aceasta din urmă este adoptată cu nerespectarea normelor. În plus convocarea telefonică pe lângă faptul că nu este prevăzută nu este în măsură să conferecertitudinea prezentării unei informări complete și explicite a ordinii de zi respectiv ca informarea/convocarea s-a realizat efectiv cu toți acționarii.
Adunarea neconvocată cu toți acționarii în conformitate cu legea nu poate avea puterea unei adunări investite cu puterea legală de a delibera și a adopta hotărâri care să producă efecte juridice și să aibă forța obligatorie pe care o are hotărârea adunării legale. A accepta o altă formalitate înseamnă a încuraja ca „. să adopte hotărâri cu încălcarea normelor ceea ce nu este permis. Scopul legii fiind tocmai acela de a evita luarea unor hotărâri într-o formă mascată de natură a altera formarea voinței societare sau a nesocoti drepturile actionarilor fie ei si minoritari. O atare voință se formează din discuțiile ce au loc în adunare, din dezbateri doar dacă convocarea și informarea au fost făcute cu respectarea anumitor cerințe cerute de lege. Ori cerințele de ordin procedural privind convocarea nu au fost respectate. Prin urmare nu se poate menține o hotărâre adoptată cu încălcarea normelor iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Greșite nu sunt nici restul reținerilor primei instanțe deoarece se omite a se avea în vedere puterea de lucru judecat în contextul reținerilor prin decizia Î. C. de C. și Justiție , lipsa unei hotărâri în sensul dobândirii evocate și faptul că prin ordonanța nu s-a rezolvat însuși fondul dreptului.
Desigur se susține că nu este vorba de o nulitate absolută, că nu s-a avut în vedere lipsa interesului. Susținerile nu pot fi primite deoarece norma mai sus arătată privește cerințe de ordin procedural ce nu au fost respectate iar interesul derivă din însăși calitatea de acționar. În cauză interesul a fost justificat ca efect al emiterii unei hotărâri contrare legii respectiv al restrângerii drepturilor derivate din calitatea de acționar - dreptul de a fi informat, de a lua parte la luarea unor hotărâri (fiind convocat) în cunoștință de cauză, de a cere eventuala completare. Ori câtă vreme aceste drepturi au fost nesocotite nu se poate vorbi de o lipsă de interes în sensul invocat de recurentă.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312 C.pr.civ.,
C.ea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC F. SA, împotriva sentinței civile nr. 2031 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
P.
JUDECĂTORI
F. T.
M. H.
C. I.
Red.F.T./D.M.D./2 ex./(...)
GREFIER D. C.
| ← Decizia comercială nr. 5102/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
