Încheierea comercială nr. 200/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 200/2012
Ședința Camerei de C. din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, conflictul de competență ivit între Tribunalul Comercial Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de
ședință din data de 05 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 12 martie
2012 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 9004 din 25 mai 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) a J. C.-N. s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea T. C. C.
Pentru a dispune în acest sens, instanța față de dispozițiile art. 137 și
158 din Codul de procedură civilă, a reținut că potrivit art. 2, pct. 1, litera a)
C pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. Instanța a reținut că apartamentul în litigiu face parte dintr-un ansamblu de trei locuințe colective situate în str. Muzeul Apei, comuna F., construit de pârâți cu scop de vânzare a tuturor apartamentelor și obținerii de profit. În consecință, vânzarea apartamentelor din blocul construit de pârâți constituie fapta de comerț, conform dispozițiilor art. 4 din C.com., împrejurare ce atrage incidența în speță a dispozițiilor art. 56 C.com., după cum în mod corect au apreciat pârâții. Prin urmare, pretențiile reclamantei izvorâte dintr-un contract comercial au tot o natură comercială, iar în raport de caracterul comercial al acțiunii și de prevederile imperative ale dispozițiilor art. 2, al. 1, pct. 1 C.pr.civ., raportat la valoarea obiectului cererii reclamantei, 65.965 euro și 12.500 lei, competența materială de soluționare a cauzei în prima instanță revine T. C. C.
Prin sentința civilă nr.5164 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.
Specializat C. s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei formulate de către reclamanta B. A. împotriva pârâților S. S., S. A. E., B. P.
S., B. A. M., în favoarea J. C.-N..
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, C. de A. C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. C., în data de 14 iunie 2011, instanța, la rândul ei, invocând, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Față de această excepție, reclamanta a susținut că litigiul are o natură civilă, iar pârâții că are o natură comercială.
Analizând excepția invocată, instanța a admis-o și conform art. 158
C.pr.civ., a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N., pe raza teritorială a căreia a fost edificat imobilul, tot în C.-N. având domiciliile și părțile. P. apartamentului supus înstrăinării a fost stabilit la suma de 50.000 euro, sub valoarea de 500.000 lei care odată atinsă ar fi atras competența materială de soluționare a cauzei de către tribunal, așa cum prevede art. 1, pct. 1, art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ.
Litigiul nu are nicidecum un caracter comercial, edificarea acelui imobil din care face parte și apartamentul vândut pârâtei neputând fi apreciată doar prin ea însăși ca fiind o activitate comercială. Așa cum prevede art. 7 C.com., sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită. Or, pârâții, care au construit un imobil, în scopul vânzării lui, nu poate fi considerat comerciant din moment ce nu acest lucru este profesiunea lui. Numărul de apartamente al unei construcții nu este definitoriu pentru a considera ca fiind comercial faptul edificării și vânzării lor. În codul comercial edificarea de construcții nu este enumerată printre faptele de comerț obiective, deși, în mod evident acum peste 100 de ani se construiau în mod frecvent clădiri pentru locuit sau pentru a fi folosite în alte scopuri. O astfel de activitate nu avea cum să scape legiuitorului care a enumerat în 20 de puncte, în art. 3 C.com. aproape exhaustiv, faptele de comerț, activități care toate se desfășoară și în zilele noastre. Mai mult, la punctul 8 se specifică în mod expres că sunt fapte de comerț doar întreprinderile de construcțiuni, (deci persoane juridice), fiind evident că acele construcții edificate de către persoanele fizice nu pot fi considerate așa ceva.
În fine, obiectul litigiului nu îl constituie fapte sau acte de comerț legate de construcția propriu-zisă, acțiunea având ca și capăt principal rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare referitor la un apartament. Or, o astfel de cerere nu poate avea decât un caracter civil.
Dacă s-ar accepta teza contrară a comercialității vânzărilor de imobile de către persoanele fizice, indiferent cât de dese ar fi aceste operațiuni, ar interveni arbitrariul în a aprecia caracterul comercial al unor astfel de fapte în funcție de cât de multe ele s-ar săvârși, lucru evident de neconceput. O activitate este comercială sau nu și ea nu poate fi comercială decât dacă este săvârșită de un comerciant. Or, noțiunea de comerciant presupune o autorizare specială sau cel puțin luarea în evidență a persoanei fizice comerciant, evidența comercianților (de exemplu persoane fizice autorizate) fiind reglementată pentru fiecare situație posibilă.
Nici faptul construirii unui imobil în vederea obținerii de profit nu este un argument pentru a considera acest lucru ca fiind de natură comercială.
Obținerea unui profit sau câștig nu este apanajul doar al comercianților, în mod firesc și chiar des, chiar și persoanele fizice urmărind, de-a lungul vieții lor obținerea unor câștiguri care să le îmbunătățească nivelul de trai. M. imobilului sau numărul de apartamente pe care el îl deține nu poate constitui un argument în susținerea comercialității litigiului, de multe ori, pe anumite terenuri, conform unor planuri urbanistice, neputând fi construite decât un anumit tip de imobile, de o anumită mărime, proprietarul fiind astfel practic constrâns să edifice blocuri și nu locuințe individuale.
Ivit fiind conflictul negativ de competență, conform art. 20, pct. 2
C.pr.civ., în temeiul art. 22 C.pr.civ., instanța a dispus trimiterea dosarului, pentru soluționarea acestuia, instanței superioare și comune J. C.-N. și T. C.
C., C. de A. C.
Curtea de A. constată că este legal sesizată și drept urmare în considerarea dispozițiilor art. 22 C.pr.civ. urmează a constata următoarele:
Conflictul negativ de competență urmează a fi soluționat în sensul stabilirii competenței materiale de judecată în primă instanță a acțiunii formulate de reclamantă în favoarea J. C.-N..
Fără a pune în discuție modalitatea în care Judecătoria Cluj-Napoca
și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei după mai multe termene de judecată iar Tribunalul Specializat C. a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei după alte trei termene, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, Curtea are în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit.b C.pr.civ. în vigoare la data sesizării cu soluționarea prezentului conflict.
Potrivit dispoziției legale enunțate anterior, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, (…).
Întrucât în speță valoarea obiectului cererii reclamantei este situată sub limita minimă impusă de legiuitor în măsură să atragă competența în prima instanță a tribunalului, Curtea va stabili că potrivit art.1 C.pr.civ., revine J. C.-N. competența materială de soluționare a acțiunii reclamantei.
În consecință, Curtea urmează ca, potrivit art. 22 C.pr.civ., să stabilească competența de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea J. C.-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract, în favoarea J. C.-N..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. L. F.
Red.M.S/C.A.,7 ex. - (...)
| ← Decizia comercială nr. 8559/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
