Încheierea comercială nr. 349/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR.349/2012
Ședința Camerei de C. din data de 07 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Bistrița, în vederea soluționării acțiunii formulate de contestatorii SC R. T. SRL, SAS C. A. și SAS A. în contradictoriu cu intimata SC M. L. IFN SA, având ca obiect contestație la executare.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10664/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata SC M. L. IFN SA, și în consecință s-a declinat contestația la executare formulată de contestatoarea SC R. T. SRL și SAS C. A., în contradictoriu cu intimata SC M. L. I. SA în favoarea J. C.-N. căreia i s-a trimis dosarul spre soluționare
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei, invocată de intimată, prin contractul încheiat nr. 125/(...), în art. 18 teza finală, părțile au stabilit de comun acord că „se angajează să depună toate eforturile pentru a ajunge la o soluție amiabilă a diferendului sau litigiului intervenit între ele. D. în ciuda acestor eforturi, părțile nu vor putea ajunge la o înțelegere, diferendul sau litigiul va fi dedus spre soluționare instanțelor de judecată din municipiul C.-N. (fila 57 din dosar).
Întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, conform dispozițiilor art.969 C., reclamanta avea obligația să respecte această clauză, în speță fiind înlăturată posibilitatea sa, prevăzută de art.12 C., de a alege între instanțele alternativ competente.
Potrivit art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată „contractele deleasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii."
Atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instanță de judecată, așa cum prevăd disp. art. 399 al. 3 din C.pr.civ.,se pot invoca, în cadrul contestației la executare, apărări de fond împotriva acelui titlu, fiind astfel asigurate exigențele unui proces echitabil.
Cu alte cuvinte, titlul executoriu poate fi „desființat"; de către instanța de judecată, în cadrul judecării contestației la executare, dacă se constatăfaptul că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate în contract cu privire la desființarea unilaterală a acestuia.
Ca urmare, competența teritorială de soluționare se determină potrivit regulilor prevăzute de lege pentru soluționarea fondului și se reține că, potrivit principiului prevăzut de art.12 C., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Competența teritorială este alternativă în ipotezele reglementate de art.10 C. și în cazul alegerii instanței prin convenția părților. În acest din urmă caz însă, competența teritorială este alternativă numai în situația în care alegerea s-a făcut în favoarea părții care va declanșa, ulterior, procesul, deci în favoarea viitorului reclamant. În această situație, reclamantul poate sesiza fie instanța aleasă prin convenție, fie instanța competentă teritorial potrivit regulilor de drept comun. D. însă, alegerea instanței a fost făcută în interesul ambelor părți, sau în interesul exclusiv al celui ce va fi chemat în judecată, adică în interesul pârâtului, competența teritorială nu mai este alternativă, reclamantul fiind ținut, conform principiului forței obligatorii a contractelor, reglementat de art.969
C., să acționeze la instanța aleasă prin convenție.
În materia competenței teritoriale reglementată de norme de ordine privată, menționarea într-un contract a unei clauze atributive de competență are drept consecință prorogarea voluntară de competență permisă de dispozițiile art. 19 C. proc. civ.
Prorogarea convențională (voluntară) se produce în cazurile în care legea procesuală îngăduie părților să deroge normele de competență supletive, așa încât, părțile, prin voința lor, aleg o altă instanță decât cea prevăzută de lege pentru soluționarea unui litigiu. Temeiul acestei forme de prorogare este convenția părților. P. a opera se cer întrunite următoarele condiții: condițiile de valabilitate a oricărei convenții privitoare la capacitate, consimțământ, obiect și cauză, în conformitate cu art. 948 Codul civil; convenția părților să fie expresă, indiferent dacă există sau nu un înscris constatator; în convenție să fie determinată instanța aleasă în mod clar, precis și neechivoc; instanța aleasă să nu fie necompetentă absolut. Așadar, prorogarea convențională nu poate opera decât cu privire la normele relative de competență; altfel spus în materie de competență generală, materială și teritorială excepțională, reglementate prin norme imperative, nu poate avea loc nici o prorogare convențională, căci sunt norme de ordine publică de la care nu se poate deroga.
Constatând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul citat mai sus și fiind vorba despre norme relative de competență , precum și lipsa de incidență în speță a disp. art. 13,14,15 și 16 care să atragă competența teritorială excepțională prevăzută în acestea, instanța a admis excepția invocată de către intimată, și în baza art. 158 și 159 indice 1 din C.pr.civ. a declinat contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata în favoarea J. C.-N. căreia i s-a trimis dosarul spre soluționare.
Prin sentința civilă nr.5600 din (...) pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a J. C.-N., invocata din oficiu.
S-a declinat competenta de soluționare a contestației la executare si la titlu formulata de contestatorii S. R. T. S., SAS A. si SAS C. A., in contradictoriu cu intimata S. M. L. IFN S.
P. a pronunța această soluție instanța verificându-si din oficiu competenta, potrivit prevederilor art. 1591alin. 4 C. proc. civ., având invedere obiectul actiunii si dispozitiile art. 373 alin. 2, 3 C. proc. civ., din oficiu, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a J. C.-N.. Potivit prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanta este obligata, inainte de a intra in fondul dezbaterilor, sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura care fac de prisos cercetarea in fond a pricinii. Asupra excepției necompetentei teritoriale a J. C.-N., instanta a retinut urmatoarele: Este fara indoiala ca prin acțiunea formulata, contestatorii au formulat o contestație la executare si la titlu, iar prin motivarea in fapt au arătat ca înțeleg sa invoce aparari de fond împotriva titlului executoriu, pe care se sprijină cererea lor de anulare a actelor de executare silita, care se circumscriu dispozițiilor art. 399 alin. 1 si 3 si art. 400 alin. 2 C. proc. civ. Conform art. 373 alin. 2 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria in circumscripția căreia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Apoi, potrivit alin. 3 al art. 373 si art. 400 alin. 2 ultima teza C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, precum si contestațiile la titlu. In speța de fata, executarea silita a început la B., la sediul si respectiv domiciliul contestatorilor. Prin urmare, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 12 ori 19 C. proc. civ. privind alegerea sau prorogarea convenționala a competentei teritoriale, ci in situația competentei teritoriale exclusive, pe care partile nu o pot inlatura, potrivit art. 159 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ. Fata de considerentele de fapt si de drept retinute, instanta a apreciat ca exceptia invocata trebuie admisa si in consecinta, in temeiul art. 1591raportat la art. 159 C. proc. civ., s-a declinat competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea J. B., ca instanța de executare. Constatând ivit conflictul negativ de competenta, in temeiul art. 21, 22 C. proc. civ., instanța a dispus înaintarea dosarului Curții de A. C. pentru a hotari asupra lui. Analizând conflictul creat între cele două judecătorii care nu seaflă în circumscripția aceluiași tribunal Curtea reține următoarele: Prin contestatia la executare si la titlu înregistrate pe rolul J. B. contestatorii S. R. T. S. SAS A. si SAS C. A. in contradictoriu cu intimata S. M. L. IFN S. au solicitat instantei, ca prin hotararea ce va pronunta, sa se dispună anularea actelor de executare realizate in dosarul execuțional nr. 3/2011 al Societatii Profesionale de executori J. A. V. D. & A. D. M. anularea contractului 125/0(...) si suspendarea executarii silite pana la soluționarea actiunii, cu cheltuieli de judecata. In fapt contestatorii arata ca la data de 0(...) intre intimata si contestatoarea SC R. T. SRL s-a incheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata in rate nr. 125/2009, având ca obiect finanțarea in sistem de rate a utilizatorului pentru achiziționarea de obiecte conform anexei 1, după care au incheiat un contract de garanție reala imobiliara - contract de gaj fara deposedare având ca obiect autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), si contractul de fidejusiune nr. 125/(...). Cu toate ca livrarea utilajelor contractate s-a realizat si plata ratelor a început, livrarea mărfii nu a fost însoțita de certificate de garanție, carte tehnica si plăcute de înmatriculare, astfel ca nu poate folosi utilajele livrate, iar intimata nu i-a pus la dispoziție aceste acte deși i le-a solicitat in repetate rânduri. In pofida stării de faptexpusa, intimata a investit cu formula executorie contractul de leasing si a început executare silita pentru realizarea creanței in suma de 8392,34 lei plus penalitati de întârziere de 3% pe zi, executorul judecătoresc emițând somația pentru suma de 1. lei. In consecința, înțelege sa invoce aparari de fond împotriva titlului executoriu, precum si anularea actelor de executare, iar pana la soluționarea actiunii solicita suspendarea executarii silite. Reclamantul este obligat să determine, prin cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil instanța fiind obligată să respecte aceste limite ale investirii sale, iar reclamanta a invocat prevederile art 399 C pr civ . În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, care consacră și principiul rolului activ al judecătorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedură civilă, instanța este obligată doar să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIILE UNITE prin D. nr. XV din 5 februarie 2007 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 12 noiembrie 2007 pronunțată în examinarea recursului în interesul legii, a statuat în sensul că judecătoria este competentă să judece în primă instanță contestația formulată împotriva executării silite propriu-zise sau care vizează lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, iar calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în cazul unei astfel de contestații este recursul, care se judecă la secția civilă a tribunalului. Curtea a reținut că În art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin nr. 4., se prevede că "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare", iar "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege". Potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. 2 se prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu. Din coroborarea art. 400 alin. 1 cu art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevede că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că, în ceea ce privește competența soluționării contestației la executare propriu- zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă. Referitor la competența de soluționare a contestației la titlu art. 400 alin. 2 distinge două situații. Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de la un organ cu activitate jurisdicțională, art. 400 alin. 2 teza a II-a din codul de procedură civilă face trimitere la instanța de executare. Cum această instanță este întotdeauna judecătoria, conform art. 373alin. 2 din Codul de procedură civilă, rezultă că aceasta este competentă săjudece în primă instanță contestația la titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicție, inclusiv în materie comercială. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial potrivit prevederilor art 3307alin 4 C pr civ . Concluzia J. B. potrivit căreia în prezentul litigiu competența teritorială de soluționare se determină potrivit regulilor prevăzute de lege pentru soluționarea fondului este în contradicție cu statuările Înaltei Curți de C. și Justiție care a stabilit competența în mod neechivoc pentru toate contestațiile le executare în favoarea instanței de executare . Instanța de executare în speță apare, în raport de dosarul execuțional nr 3/2011 și actele de executare contestat ,raportat la art. 373 si art. 400 alin. 2 ultima teza C. proc. civ., care statuează că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, precum si contestațiile la titlu, ca fiind Judecătoria Bistrița . Considerentele evidențiate au format convingerea Curții asupra instanței competente iar potrivit prevederilor art 22 C pr civ , va stabili competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorii SC R. T. SRL, SAS C. A. și SAS A. în contradictoriu cu intimata SC M. L. IFN SA, având ca obiect contestație la executare, în favoarea J. B.. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorii SC R. T. SRL, SAS C. A. și SAS A. în contradictoriu cu intimata SC M. L. IFN SA, având ca obiect contestație la executare, în favoarea J. B.. Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER A. M. C. L. F. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 1219/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 10111/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
