Decizia civilă nr. 104/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ **
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R.
JUDECĂTOR: V. G.
G.: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în apelurile formulate de apelanta- reclamantă A. PENTRU A. A. S. și apelanta-pârâtă SC A. SA împotriva sentinței civle nr. 2505 din 16 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ ** al T. ui Maramureș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2505/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ *, s-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâta SC A. SA.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actuala AAAS) cu privire la sumele menționate în convențiile nr. 101/1994 și 124/1995.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actuala AAAS) în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei sima de 25.571,80 lei, sumă datorată în baza convenției nr. 29/1996 respectiv nr. 1208/1996 și suma de
2.372 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A. pentru
A. A. S. (fosta AVAS și succesoare legală a APAPS) a chemat în judecată pârâta SC A. SA B. M. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 230.145,6 lei, reprezentând sume datorate conform convențiilor nr.101/_, nr.124/_, nr.29/_ și nr.1208/_ .
În esență, prin aceste convenții, pârâtei i-au fost puse la dispoziție, de către fostul FPS, sumele ce fac obiectul litigiului, în vederea restructurării financiare, prin recapitalizarea și a reabilitării activității economice, prin crearea condițiilor de trecere la privatizare.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, referindu-se punctual la fiecare dintre cele 4 contracte de creditare. Se relevă că, potrivit acestora, sumele au fost virate în contul pârâtei, urmând a fi rambursate din dividende și dividende suplimentare. Până la finele anului 2004 dreptul de a
cere restituirea sumei este prescris, conform art.1 și 3 din Decretul Lege nr.167/1958, putând face obiectul analizei doar restituirea sumelor aferente anului 2005, prevăzute în convențiile nr.29 și 1208/1996, în cuantum de 23.800 lei. În opinia pârâtei însă, nici această sumă nu este datorată conform clauzelor contractuale, întrucât această societate nu a distribuit acționarilor dividende în perioada 1994-2005.
Răspunzând acestor apărări, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art.2 lit.c și art.3 lit.b și c din Convenția nr.1208/_, conform cărora, în cazul privatizării pârâtei, suma pusă la dispoziție de către FPS urmează a fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor, prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor.
De asemenea, conform acelorași clauze, în situația în care suma acordată conform acestei convenții și cele puse la dispoziție anterior de către FPS și nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor, pârâta se obligă să restituie integral aceste sume în perioada 1997- 2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06 și 31.12 ale fiecărui an.
În acest context, reclamanta a relevat că numai privatizarea societății de către ADS putea fi pusă în discuție recuperarea fondurilor de restructurare, conform etapei prev. de art.3 lit.c din Convenția nr.1208/1996, respectiv recuperarea fondurilor în rate.
Cauza a fost inițial soluționată prin sentința civilă nr.686/_, schimbată în apel prin Decizie civilă nr.168/_ pronunțată de Curtea de Apel
care a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr.3806/_, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel care prin Decizie civilă nr.40/_ a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Maramureș Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal.
Instanța în conformitate cu prevederile art.315 alin.2 Cod procedură civilă a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriului în sensul celor menționate în îndrumarul deciziei de casare.
Pârâta SC A. SA a primit de la actualul AAAS (fosta AVAS și succesoare legală a APAPS și FPS) în baza convențiilor încheiate nr. 101/_, nr. 124/_, nr.29/_ și nr. 1208/_ suma totală de 230.145,60 lei cu titlu de fonduri de restructurare.
Potrivit dispozițiilor art-3 lit.c din Convenția nr.-1208/1996 "În situația în care suma pusă la dispoziție de FPS (antecesorul reclamantei) conform art.1 la prezenta convenție, cât și alte sume acordate anterior de către FPS și nerecuperate până la data prezentei nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor SC A. SA se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1997- 2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu până la datele de 30.06. și 31.12 ale fiecărui an.
Din probele de la dosar nu rezultă să fi for distribuite dividende suplimentare în perioada 1997-2005 pentru a fi incidentă clauza de la art.2 lit.c din Convenția 1208/_ nefiind aplicabile nici prevederile art.3 lit.b din acea convenție ce fac trimitere la vânzarea de acțiuni.
Privatizarea societății pârâte s-a realizat în anul 2002 prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de Agenția Domeniilor S. la Asociația Salariaților Agroindustriale prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 7/_ .
Indiferent de modalitatea de rambursare posibilă, convenția nr. 1208/_ prevăzând alternativa la art.2 lit.c și 3 lit. b durata de rambursare și scadența fiecărei tranșe este stabilită precis.
Instanța a reținut că, în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.7/_ este menționată la art.8 lit.c obligația cumpărătorului de a plăti datoriile cumulate și restante ale SC A. SA către APAPS (actuala AAAS) și celorlalți creditori.
Față de cele de mai sus că pârâta nu a restituit vreo sumă reclamantei însă apreciază incidente dispozițiile art.1 și 3 din Decretul Lege nr.167/1958, apreciind prescrise sumele datorate în baza convențiilor nr. 101/_, nr. 124/_, nr. 29/_ și nr.1208/_ .
Rămâne în discuție cum a si recunoscut pârâta în primul ciclu procesual suma de 25.571,80 lei datorată parțial în baza convenției nr.29/1996, aferentă anului 2005 (potrivit graficului de rambursare al celor două convenții).
Astfel, instanța a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă cu privire la contractele nr.101/1994 și nr.124/1995 și cu excepția ratelor (două) din anul 2005 și pentru celelalte două convenții.
Cât privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei, aceasta nu poate fi luată în considerare raportat la mențiunile vizând părțile semnatare ale convențiilor analizate. De altfel, pârâta nici nu a mai susținut excepția invocată în concluziile scrise.
Văzând și prevederile art.276 C.pr.civ., instanța a acordat cheltuieli parțiale de judecată conform dispozitivului prezentei, reprezentând ½ onorar avocat în al doilea ciclu procesual și ½ din taxa judiciară de timbru în apel.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actuala AAAS), cât și pârâta SC A. SA B. M. .
Prin apelul formulat, pârâta S.C. A. SA B. M. a solicitat în principal, anularea în parte a sentinței atacate și reținerea cauzei pentru rejudecare întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea tuturor apărărilor de fond invocate de apelanta-pârâtă; iar în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a pretențiilor formulate de intimata-reclamantă față de apelanta-pârâtă; cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul apel.
În motivarea apelului pârâta a arătat că solicită anularea parțială a sentinței atacate întrucât prima instanța a soluționat procesul fara a intra in cercetarea tuturor apărărilor de fond invocate de apelanta-parata.
În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond s-a limitat să reitereze o parte din argumentele formulate de intimata-reclamantă fără să arate care sunt motivele pentru care înlătură apărările formulate de apelanta-pârâtă și fără să se pronunțe asupra probelor cu înscrisuri administrate.
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra următoarelor apărări formulate de apelanta-pârâtă:
invocarea prevederilor art. 3 lit. a din Convenția 1208/_ prin care părțile litigante au convenit ca în situația privatizării pârâta să respecte obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h si va fi exonerată de obligațiile prevăzute la art. 2 lit. b, c, d, si f coroborat cu faptul că societatea pârâtă și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h întrucât investițiile au fost realizate în perioada când pârâta deținea pachetul majoritar de acțiuni astfel că are beneficiul exonerării de la obligația de a restitui sumele acordate;
invocarea transmiterii pasivului prin divizare constând în faptul că după data încheierii convențiilor societatea pârâtă s-a divizat de două ori, prima dată prin Proiectul de divizare nr. 560/_ în temeiul Hotărârii nr. 26/_ a F.P.S. iar a doua oară în temeiul Proiectului de divizare nr. 74/_ iar cu
ocazia ambelor. divizări s-a transmis și o mare parte din pasivele societății pârâte, astfel că sumele nu mai pot fi solicitate în integralitatea lor de la pârâtă;
faptul că în prețul de vânzare al acțiunilor au fost incluse și sumele din convențiile ce fac obiectul dedus judecății deoarece la stabilirea prețului de vânzare a acțiunilor s-au avut în vedere activele societății pârâte astfel cum acestea au fost modernizate în urma investițiilor efectuate cu sumele acordate de reclamantă.
Întrucât în cuprinsul hotărârii atacate, judecătorul nu a făcut nici o referire la aceste apărări invocate de către apelanta-pârâtă, concluzia ce se desprinde este că aceste apărări nu au fost analizate deloc de către instanța de fond.
Potrivit art.261 alin. l Cod procedura civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate sub toate aspectele, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 Cod procedura civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza A. ina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea ort. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 297 alin. 2 C.pr.civ. se impune, anularea în parte a sentinței atacate și reținerea cauzei pentru rejudecare, întrucât trimiterea spre rejudecare primei instanțe nefiind permisă decât o singură dată iar prezenta cauză a mai fost trimisă spre rejudecare hotărârea atacată prin prezentul apel fiind dată în al doilea ciclu procesual.
Apelanta pârâtă solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate in sensul respingerii in întregime a pretențiilor formulate de intimata-reclamantă.
În măsura în care se va aprecia că instanța de fond a soluționat toate apărările invocate de apelanta-pârâtă, se apreciază că acestea au fost soluționate în mod greșit de către instanța de fond având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 3 lit. A din Convenția 1208/1996 pârâta este exonerată de obligația de restitui sumele acordate.
Prin art. 3 lit. a din Convenția 1208/_ părțile au convenit ca în situația privatizării pârâta să respecte obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h și va fi exonerată de obligațiile prevăzute la art. 2 lit. b, c, d, si f.
În fapt societatea pârâtă și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h întrucât investițiile au fost realizate în perioada când pârâta deținea pachetul majoritar de acțiuni astfel că are beneficiul exonerării de la obligația de a restitui sumele acordate.
In prețul de vânzare al acțiunilor au fost incluse și sumele din convențiile ce fac obiectul dedus judecății. Așa cum rezultă din obiectul și mai ales din anexele celor 4 convenții aflate la filele 6-34 din dosarul de fond, sumele acordate de reclamantă au fost folosite pentru retehnologizarea activităților desfășurate de societatea pârâtă. Retehnologizarea a constat în transformarea unor grajduri și construirea de magazii, de instalații electrice și de alimentare cu apă, modernizarea unei carmangerii și a unui uscător pentru fructe, etc.
Toate aceste investiții au fost efectuate de către pârâtă în decursul anilor 1995-1997 sub supravegherea reclamantei, iar la momentul vânzării acțiunilor toate aceste investiții au fost incluse în prețul acțiunilor.
Așa cum rezultă din dosarul de prezentare privind oferta de vânzare de acțiuni întocmit de Agenția Domeniilor S., cu prilejul vânzării acțiunilor s-a făcut o prezentare completă a tuturor activelor societății inclusiv a investițiilor în curs.
Este evident că la stabilirea prețului de vânzare a acțiunilor s-au avut în vedere activele societății pârâte astfel cum acestea au fost modernizate în urma investițiilor efectuate cu sumele acordate de reclamantă, astfel că în prețul acțiunilor s-au inclus în mod indiscutabil și sumele acordate de reclamantă.
Din cele de mai sus rezultă că la momentul vânzării acțiunilor au fost incluse în ofertă valoarea investițiilor efectuate cu sumele puse la dispoziție de reclamantă.
Sumele solicitate de reclamantă s-au transmis prin divizare la societățile nou înființate, astfel că apelanta-pârâtă nu pate avea calitate procesuală activă pentru întreaga sumă ce a fost acordată intimatei-reclamante de către instanța de fond.
După data încheierii convențiilor societatea pârâtă s-a divizat de două ori, prima dată prin Proiectul de divizare nr. 560/_ în temeiul Hotărârii nr. 26/_ a F.P.S. iar a doua oară în temeiul Proiectului de divizare nr. 74/_
.
Cu ocazia ambelor divizări s-a transmis și o mare parte din pasivele societății pârâte, astfel că sumele nu mai pot fi solicitate în integralitatea lor de la pârâtă.
La capitolul 1.3.4 dosarul de prezentare privind oferta de vânzare de acțiuni întocmit de Agenția Domeniilor S. (fila 82 din dosarul de fond) se arată care este potrivit datelor transmise de reclamantă totalul sprijinului financiar acordat de reclamantă pârâtei la data de_ și suma care i-a fost repartizată pârâtei în urma divizării intervenite în anul 1999.
Astfel se arată textual că din totalul de 2.581.456 mii lei acordată înainte de divizare apelantei-pârâte. în urma divizării i-au revenit 1.549.338 mii lei.
În capitolul susmenționat este cuprinsă și o sumă de 28.000 lei acordată în temeiul convenției 462/1994 care nu face obiectul prezentului litigiu, nefiind solicitată niciodată de reclamantă.
Astfel, dacă suma solicitată de reclamantă de 230.145,6 lei a fost diminuată convențional prin intermediul primei divizări la 154.933,8 lei și suma de 25.571,8 lei care nu s-a prescris trebuia diminuată în aceeași proporție respectiv la 17.214,91 lei.
Din cele de mai sus rezultă că reclamanta a aprobat în mod expres prima divizare și a fost de acord cu transmiterea datoriilor către societățile nou înființate astfel că nu se justifică inițierea unei acțiuni împotriva pârâtei pentru întreaga sumă.
Cu privire la divizarea intervenită în anul 2006 reclamanta putea să facă opoziție împotriva acesteia dar a ales să stea în pasivitate și să inițieze în mod greșit acțiune împotriva pârâtei.
Și cu acest prilej s-a transmis pasiv care include și sumele solicitate de reclamantă astfel că suma de 17.214,91 lei rămasă în sarcina pârâtei după prima divizare a fost cu mult redusă.
Convențiile dintre părțile litigante au un caracter aleator deoarece intimata-reclamantă în calitate de acționar majoritar al apelantei-pârâte a acordat acesteia din urmă diferite sume de bani cu speranța că prin restructurările efectuate cu banii acordați, pârâta va realiza un profit mărit iar
reclamanta își va recupera sumele din dividendele ce se vor obține ulterior, suplimentar față de cele obținute până atunci.
Întrucât din anul 1997 și până în prezent pârâta nu a mai realizat profit, nu a mai putut distribui nici dividende astfel că obligația de a restitui aceste sume nu mai subzistă.
Nerespectarea obligația de a include în prețul acțiunilor și sumele puse la dispoziție de reclamantă nu poate fi reținută în sarcina pârâtei deoarece acțiunile au fost vândute de către acționar, în speță Agenția Domeniilor S. și nu de către societate aceasta nefiind în culpă contractuală sub acest aspect.
Astfel culpa de a nu introduce clauze în contractul de vânzare de acțiuni nu aparține pârâtei și Agenției Domeniilor S., față de care reclamanta a avut și are posibilitatea să se îndrepte.
Prin propriul apel, reclamanta A. pentru A. A. S. - AAAS (fosta AVAS, redenumita prin OUG nr. 96/2012), a solicitat admiterea apelului si schimbarea in parte a hotărârii atacate, in sensul admiterii în tot a cererii de chemare in judecată.
În motivarea apelului se învederează instanței faptul că hotărârea este parțial nelegala si netemeinica, impunându-se schimbarea in parte a acesteia.
S.C. A. SA B. M. a beneficiat de fonduri de restructurare in suma totala de 230.145,60 lei, defalcate astfel:
- 20.000 lei in baza Convenției nr. 101/_ ; -27.900 lei in baza Convenției nr. 124/_ ; - 49.795,60 lei in baza Convenției nr. 29/_ ; -
132.450 lei in baza Convenției nr. 1208/_ .
In conformitate cu art. 2 lit. c din Convenția nr. 1208/_, "Suma pusa la dispoziție de către Fondul proprietății de Stat va fi recuperate din dividendele suplimentare corespunzătoare perioadei 1997 - 2005."
Art. 3 lit. b din convenția sus numita stipulează ca "In situația privatizării
S.C. A. SA B. M. părțile stabilesc următoarele - suma pusa la dispoziție de F.P.S. conform art. 1, va fi recuperate in momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia in prețul total al acțiunilor."
Art. 3 lit. c din Convenție arata ca "In situația in care suma pusa la dispoziția F.P.S. conform art. 1 la prezenta convenție, cat si alte sume acordate anterior de către F.P.S. si nerecuperate pana la data prezentei, nu au fost incluse in prețul total al acțiunilor, S.C. A. S.A. B. M. se obligă sa restituie integral aceste sume, in perioada 1997 - 2005 in rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06 si 31.12 ale fiecărui an."
Așadar, instanța de fond, pe de o parte apreciind prescrise sumele datorate in baza celor patru convenții sus numite (mai puțin suma de 25.571,80 lei datorata in baza Convenției nr. 29/_, respectiv Convenției nr. 1208/_ ) iar, pe de alta parte, admițând prescripția dreptului la acțiune in ce privește convențiile din 1994 si 1995, respectiv parțial (excepție făcând doua rate) pentru convențiile din 2006, nu a avut in vedere prevederile art. 2 lit. c si art. 3 lit. b din convenția susmenționata, ci numai art. 3 lit. c din aceasta (prin similitudine si pentru aceleași considerente si temeiuri de ordin juridic raționamentul este valabil si in cazul celorlalte trei convenții).
Arătam ca AVAS (fost FPS) nu putea aplica direct prevederile art. 3 lit. c deoarece trebuiau parcurse mai întâi etapele prevăzute la art. 2 lit. c, respectiv recuperarea din dividende suplimentare, apoi cele de la art. 3 lit. b, respectiv recuperarea prin prețul acțiunilor vândute.
Având in vedere ca in anul 1999 S.C. A. SA B. M. a fost transferata la M. Agriculturii, in baza OUG nr. 198/1999, parcurgerea etapei de la art. 2 lit. c a fost întrerupta iar cea de la art. 3 lit. b a devenit inaplicabila pentru instituția apelantă.
Se apreciază ca numai după privatizarea societății de către Administrația Domeniilor S. (instituție in subordinea fostului Minister al Agriculturii si Alimentației) putea fi pusa problema recuperării fondurilor de restructurare, conform etapei prevăzute la art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/_ (prin similitudine si pentru aceleași considerente si temeiuri de ordin juridic recuperarea fondurilor de restructurare este valabila si in cazul celorlalte trei convenții), respectiv recuperarea fondurilor in rate.
Ori, in contractul încheiat nu s-a prevăzut faptul ca fondurile de restructurare se vor recupera de instituția reclamantă prin prețul acțiunilor vândute.
Analizând apelurile declarate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiune, reclamanta A. pentru A. A. S. (fosta AVAS, succesoare legală a APAPS) a chemat în judecată pârâta SC A. SA
B. M. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 230.145,6 lei, reprezentând sume datorate conform convențiilor nr. 101/_, nr.124/_, nr. 29/_ și nr. 1208/_, prin care pârâtei i-au fost puse la dispoziție, de către fostul FPS, sumele ce fac obiectul litigiului, în vederea restructurării financiare, prin recapitalizarea și reabilitarea activității economice, pentru crearea condițiilor de trecere la privatizare.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 686/_, schimbată în apel prin decizia civilă nr. 168/_ a Curții de Apel C., decizie casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3806/_ . Cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel, care prin decizia civilă nr. 40/_ a trimis cauza spre rejudecare T. ui Maramureș, unde s-a dat posibilitatea completării probatoriului de către părți în sensul celor menționate în îndrumarul deciziei de casare.
Curtea reține că SC A. SA a primit de la AAAS (fosta AVAS, succesoare legală a APAPS și FPS) în baza convențiilor încheiate nr. 101/_, nr. 124/_, nr. 29/_ și nr. 1208/_ suma totală de 230.145,60 lei cu titlu de fonduri de restructurare și că în conformitate cu art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, dacă aceste sume nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor SC A. SA, aceasta se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1997-2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu până la datele de
30.06. și 31.12 ale fiecărui an.
Alternativ cu această modalitate de recuperare a sumelor, aceeași convenție prevedea la art. 2 lit. c că suma pusă la dispoziție de către FPS va fi recuperată din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1997-2005 conform unei anexe, și la art. 3 lit. b că suma pusă la dispoziție de către FPS va fi recuperată va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor.
În cauză nu s-a demonstrat nici existența unor dividende suplimentare în perioada 1997-2005, nici includerea sumelor în prețul total al acțiunilor. Privatizarea SC A. SA s-a realizat în anul 2002 prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de către Agenția Domeniilor S. către Asociația Salariaților Agroindustriale prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 7/_ ; după acest moment, clauzele cuprinse în art. 2 lit. c și art. 3 lit. b din Convenția nr. 1208/1996 au devenit caduce (dividendele nu mai reveneau reclamantei, momentul de stabilire a prețului acțiunilor fusese depășit), astfel încât singura modalitate de recuperare rămânea art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, respectiv restituirea de către SC A. SA a sumelor în perioada 1997-2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu până la datele de 30.06. și
31.12 ale fiecărui an. În acest sens este și art. 8 lit. c din Contractul de vânzare- cumpărare de acțiuni nr. 7/_ care specifică obligația cumpărătorului de a
plăti datoriile cumulate și restante ale SC A. SA către APAPS (actuala AAAS) și celorlalți creditori.
Din această perspectivă, Curtea reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termen care este în speță cel general de 3 ani (art. 3 din același act normativ).
Prin urmare, în mod corect a reținut tribunalul, în raport cu data introducerii acțiunii, incidența prescripției pentru sumele de până la finele anului 2004. Așa cum corect s-a stabilit la prima instanță, partea care scapă incidenței prescripției este doar suma de 25.571,80 lei datorată parțial în baza convenției nr. 29/1996, aferentă anului 2005.
Apărarea reclamantei față de excepția prescripției, reiterată ca motiv de apel și destul de vag formulată, a fost aceea că numai după privatizarea societății de către ADS putea fi pusă în discuție recuperarea fondurilor de restructurare, conform etapei conform art. 3 lit. c din Convenția nr.1208/1996, respectiv graficul de rate. Reclamanta alegă, așadar, un efect suspensiv al curgerii termenului de prescripție pe care l-ar deduce din existență art. 3 lit. c, însă nu există nici o prevedere expresă în acest sens, iar raportul între cele trei căi de recuperare a fost deja stabilit de curte ca fiind de alternanță, nu de succesiune sau de dependență.
Apelanta pârâtă susține că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra mai multor apărări pe care le-a formulat. Sub acest aspect, Curtea reține că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Helle v. Finlanda, 1997). Din această perspectivă, se observă că tribunalul a adresat toate apărările pârâtei, chiar dacă pe unele numai implicit, prin faptul că a stabilit existența creanței reclamantei așa cum aceasta rezultă din clauzele pertinente din contracte, chiar dacă pentru o parte a acesteia a admis incidența prescripției; creanța reclamantei nu s-a stins prin modurile invocate de pârâta apelantă.
Astfel, pârâta invocă prevederile art. 3 lit. a din Convenția 1208/_ prin care, în opinia sa, părțile litigante ar fi convenit ca în situația privatizării pârâta să respecte obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h și va fi exonerată de obligațiile prevăzute la art. 2 lit. b, c, d, si f; după cum s-a reținut deja, modalitatea alternativă de plată prevăzută de art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996 nu a fost înlăturată și ineficientizată în vreun fel, obligația pârâtei fiind clară în temeiul acestei clauze, independent de împrejurarea alegată de pârâtă. Ca atare, nu prezintă nici o importanță nici faptul că societatea pârâtă și- ar fi îndeplinit toate obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e și h din contract, deoarece sumele s-au acordat cu titlu de credit, nu de finanțare definitivă.
Cu privire la transmiterea pasivului prin divizare de două ori, prima dată prin Proiectul de divizare nr. 560/_ în temeiul Hotărârii nr. 26/_ a
F.P.S. iar a doua oară în temeiul Proiectului de divizare nr. 74/_, pârâta nu a demonstrat că prin divizare, în cadrul repartizării pasivelor, s-ar fi transmis și creanță FPS. Această probă trebuia făcută prin dovedirea existenței unor stipulații exprese în actele de divizare, coroborată cu o eventuală expertiză. În schimb, pârâta s-a prevalat de faptul că la capitolul 1.3.4 din dosarul de
prezentare privind oferta de vânzare de acțiuni întocmit de Agenția Domeniilor S. (fila 82 din dosarul primei instanțe) s-ar arăta care totalul sprijinului financiar acordat de reclamantă pârâtei la data de_ și suma care i-a fost repartizată pârâtei în urma divizării intervenite în anul 1999. Acest înscris nu emană de la reclamantă ca să îi poată fi opus ca o eventuală recunoaștere extrajudiciară acesteia și nici nu este concludentă. Totodată, pârâtul trebuie să-și demonstreze această apărare din perspectiva reus in excipiendo fit actor, iar o simplă prezentare a societății, unilaterală, fără efect juridic, nu reprezintă o dovedire a susținerii pârâtului, probă care se putea face, cum s-a arătat deja, cu actele transmisiunii patrimoniului, coroborate cu o eventuală expertiză. Chiar dacă s-ar fi demonstrat transmisiunea unei părți a pasivului, nu era suficient, ci pârâta trebuia să demonstreze că ceea ce s-a transmis prin divizare reprezintă parte din creanța neprescrisă, altfel nu are nici un fel de sens reducerea proporțională a sumei la care pârâta a fost obligată, cum pretinde aceasta prin apel. Că nu este vorba despre o parte neprescrisă din creanță rezultă din faptul că prezentarea de care pârâta se prevalează este din_, iar sumele la care pârâta a fost obligată datează din 2005, fără să existe o diminuare a acestor sume de către părți, vreo modificare a graficului de plăți convenită sau cel puțin vreo corespondență emanând de la pârâtă care să învedereze reclamantei diminuarea creanței acesteia.
Pârâta nu demonstrează nici afirmația sa potrivit căreia în prețul de vânzare al acțiunilor ar fi fost incluse și sumele din convențiile ce fac obiectul dedus judecății. Pârâta consideră că acest fapt ar fi rezultat deoarece la stabilirea prețului de vânzare a acțiunilor s-au avut în vedere activele societății pârâte astfel cum acestea au fost modernizate în urma investițiilor efectuate cu sumele acordate de reclamantă. Retehnologizarea a constat în transformarea unor grajduri și construirea de magazii, de instalații electrice și de alimentare cu apă, modernizarea unei carmangerii și a unui uscător pentru fructe, etc., investiții efectuate de către pârâtă în decursul anilor 1995-1997 sub supravegherea reclamantei, iar la momentul vânzării acțiunilor toate aceste investiții au fost incluse în prețul acțiunilor. Această împrejurare nu are relevanță din perspectiva contractului nr. 1208/_ care prevede la art. 3 lit. b că suma pusă la dispoziție de către FPS va fi recuperată va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor; includerea în preț vizează sumele efective, nu efectul folosirii acestora materializat în câteva investiții, astfel încât această clauză nu a fost îndeplinită, iar suma nu a fost recuperată pe această cale.
Pârâta mai susține că aceste convenții în discuție în prezentul dosar ar avea au un caracter aleator deoarece intimata-reclamantă ar fi acordat pârâtei apelante sume de bani cu speranța că prin restructurările efectuate cu banii acordați, pârâta va realiza un profit mărit iar reclamanta își va recupera sumele din dividendele ce se vor obține ulterior, suplimentar față de cele obținute până atunci. Pârâta nu indică însă elementul alea de care să depindă rezultatul favorabil sau defavorabil. Bineînțeles, menționarea distinctă de către Curte a acestei susțineri, vădit nefondate, este determinată de împrejurarea că pârâta se plânge de o presupusă nemotivare la prima instanță, ceea ce implică o scrupulozitate sporită în examinarea apelului. Cu același titlu se reține și că pârâta susține că nerespectarea obligației de a include în prețul acțiunilor și a sumelor puse la dispoziție de reclamantă nu poate fi reținută în sarcina pârâtei deoarece acțiunile au fost vândute de către acționar, în speță Agenția Domeniilor
S. și nu de către societatea pârâtă, aceasta nefiind în culpă contractuală sub acest aspect. Pe de o parte, această afirmație reprezintă o recunoaștere a faptului că sumele pretinse de reclamantă nu au fost incluse în prețul acțiunilor și nu au
fost, deci, recuperate pe această cale. Pe de altă parte, apărarea nu are nici un fel de relevanță cu privire la celelalte două modalități alternative de recuperare, din care întemeiată a fost găsită atât la prima instanță, cât și în apel, cea prevăzută de art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, mai puțin partea înlăturată de incidența prescripției.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 296 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelurile declarate de reclamanta A. PENTRU A. A.
S. (actuala AAAS) și pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2505 din_, pronunțată în dosarul nr._ ** al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||||
S. | L. R. | V. | G. | M. | V. | -G. |
Red.SLR/dact.MS 5 ex./_ Jud.fond: S.O.
| ← Decizia civilă nr. 503/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 14/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
