Decizia civilă nr. 1085/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1085/R
Ședința publică din 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta pârâtă SC A. Ț. A. SA, S. B. M., cu sediul în B. M., A. școlii nr. 8, împotriva sentinței civile nr. 915 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. I., cu domiciliul în loc. S. de Sus, nr. 263, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013, 18 octombrie 2013, 25 octombrie 2013 și 01 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 915/30 ianuarie 2013 a Judecătoriei B. M. s-a admis în parte cererea în răspundere contractuală, introdusă de reclamantul P.
I., în contradictoriu cu pârâta S.C A. Ț. A. S.A., prin S. B. M., reprezentată legal prin directorul Sucursalei Konyardy E. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, în baza Poliței de asigurare CASCO nr. 400108645 din_, suma de 14.059 euro, cu titlu de despăgubire, precum și dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării integrale a obligației principale.
A fost obligată aceeași pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.318,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că între reclamantul P. I. și societatea de asigurări pârâtă S.C. A. Ț. A. S.A., prin S. B. M., a fost încheiat un contract de asigurare facultativă, dovedit cu Polița CASCO
nr. 400108645 din_ (f. 7), din cuprinsul căreia instanța reține că bunul asigurat este autovehiculul reclamantului, marca Citroen Xsara Picasso, înmatriculat în România cu numărul_ și cu valoarea de nou 18.226 euro.
Suma asigurată s-a stipulat a fi de 16.403 euro/eveniment, iar durata valabilității asigurării a fost stabilită de la data de_ la data de_, instanța observând că, din prima subscrisă, aceea de 1.025 euro, reclamantul a achitat două rate, de câte 257,49 euro fiecare, rămânând neachitate celelalte două rate, stabilite în sume aproximativ egale (257,48 euro și 252,54 euro) și cu scadențe anterioare producerii riscului asigurat.
Stabilită fiind existența raportului contractual, instanța va examina temeinicia cererii reclamantului, urmând a fi avute în vedere dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu conținutul în vigoare la data încheierii contractului de asigurare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2007, precum și clauzele contractului de asigurare.
Conform art. 2 din legea evocată: "În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare";.
Potrivit Condițiilor Generale ce guvernează aceste raporturi, alături de polița de asigurare și de clauzele speciale anexate acesteia, Asiguratorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, Asiguratului sau, după caz, Beneficiarului desemnat, pentru pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnări etc. (Secțiunea A din Condițiile Generale - f. 273).
Instanța a reținut că, la data de_, s-a produs riscul asigurat la societatea pârâtă conform Poliței CASCO nr. 400108645/_, constatând că autovehiculul reclamantului CITROEN XSARA PICASSO, înmatriculat sub numărul_, s-a răsturnat, în timp ce circula cu acesta pe DJ 171, în localitatea S. de Sus, suferind o avariere totală, evenimentul rutier fiind constatat de organele de poliție, iar asiguratorul întocmind, la data de_, Dosarul de daune nr. 3. și emițând Adresa FN/_, prin care comunică reclamantului că nu a fost aprobată despăgubirea solicitată.
Conform Procesului-verbal de constatare întocmit la data de_ (f. 19), societatea pârâtă a fost notificată cu privire la producerea riscului asigurat și a sumei de 16.403 euro solicitată cu titlu de despăgubire, iar în Nota de constatare întocmită la data de_, au fost menționate reperele avariate ale autovehiculului reclamantului, cu mențiunea "Posibilă Daună Totală"; (f. 20).
De asemenea, instanța a constatat că societatea pârâtă a comunicat reclamantului, cu adresa referită (f. 8), în sensul: "nu a fost aprobată despăgubirea solicitată, constatându-se că avariile acestuia nu s-au produs în împrejurările declarate de dumneavoastră";.
Avizarea de daune auto s-a făcut de către reclamant la data de_ (f. 31-33), acesta descriind evenimentul astfel: "Coborând panta și după curbă, un animal (sălbatic), iepure sau vulpe, mi-a apărut în față, în momentul frânării și a tragerii în stânga de volan, mașina s-a răsucit puțin ajungând pe o parte de taluz suspendat; în momentul când am realizat că taluzul de pământ cedează,
am reușit să sar, deschizând portiera, pe o bucată de taluz, iar mașina, încet, a luat-o la vale pe o pantă abruptă de vreo 60 m (…)";.
În cuprinsul aceluiași înscris, inspectorul de daune a consemnat opinia sa, în sensul că: "dauna a fost produsă cu intenție; urmele lăsate de praguri pe acostament indică o traiectorie bruscă spre stânga, aproape perpendicular pe axul drumului; autoturismul a fost orientat direct, cu fața direct spre râpa foarte abruptă (sunt și urme lăsate de anvelope pe pantă); acolo este singurul loc fără copaci sau arbuști; dacă autoturismul cădea sau se răsturna pe lateral, șoferul nu ar mai fi avut unde să sară din mașină; dar dacă a orientat-o cu fața spre râpă, a avut cum să coboare din mașină; nu sunt urme de frânare; dacă sari din mașina care se răstoarnă nu ai timp să închizi ușa";.
Cu privire la starea de întreținere a autovehiculului, a fost selectată mențiunea "bună";, iar cu privire la condițiile de drum s-au consemnat mențiunile "macadam"; și "umed";, pentru starea carosabilului fiind înscrisă și mențiunea "ploaie";.
Descrierea evenimentului de către reclamant s-a făcut și la data de_ (f. 28), acesta arătând atât împrejurările descrise mai sus cât și următoarele:
"Într-o curbă, din cauza unui animal sălbatic și a vizibilității reduse, am tras brusc de volan stânga și am frânat, moment în care am ajuns cu roțile față pe un taluz (…) care s-a rupt și mașina alunecând cu el la vale, pe o râpă de 50-60 m; ruperea malului s-a făcut mai lent, moment în care am reușit să deschid portiera și să sar lateral pe râpă (geamul ușii stânga fiind deschis) ușa stângă rămânând deschisă, nu am apucat să o închid când am sărit";.
A mai arătat reclamantul, la data de_, că a anunțat organele de poliție, pe un număr de telefon fix, la postul de poliție local, iar autoturismul a fost scos cu un utilaj forestier aparținând Primăriei S. de Sus (f. 29), menționând și că nu posedă factură de cumpărare pentru autovehiculul avariat (f. 301).
În ce privește descrierea evenimentului rutier în cuprinsul Procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AU nr. 0207129 din data de_, ora 9:30, în localitatea S. de Sus, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționat cu "avertisment"; reclamantul, a fost descrisă astfel: "Conducând auto marca Citroen, cu numărul de înmatriculare_, de culoare gri, pe DJ171, în localitatea S. de Sus, județul M., pe un sector de drum în pantă, datorită unui animal sălbatic care a sărit în fața autoturismului, șoferul a fost nevoit să vireze la stânga, moment în care taluzul de pământ și o parte din drumul județean a alunecat la vale, antrenând și autoturismul"; (f. 24). Instanța a expus susținerile părților, astfel cum au fost consemnate la momentele cele mai apropiate de cele ale producerii riscului asigurat, întrucât apărarea societății asiguratoare pârâte este centrată pe teza producerii
intenționate a pagubelor pricinuite autovehiculului asigurat, prin răsturnare.
Pentru verificarea acestor susțineri, în cauză au fost efectuate trei expertize specialitate autovehicule rutiere, fiind administrate, în același scop, proba cu martorul P. E. și proba cu interogatoriul reclamantului.
De asemenea, au fost depuse planșele foto existente în Dosarul de daună (f. 37-83), din care rezultă starea autovehiculului după răsturnare, precum și aspectul sectorului de drum pe care s-a produs evenimentul rutier analizat și a râpei în care s-a răsturnat autovehiculul asigurat, instanța reținând că acestea corespund descrierilor de mai sus.
Reclamantul, prin răspunsul la interogatoriu (f. 104-108), a recunoscut condițiile meteo existente la momentul producerii evenimentului (întuneric, ceață, ploaie), precum și că zona este împădurită. De asemenea, a recunoscut că, deși la acea dată era frig și ploaie, circula cu geamul stânga față deschis, motivând că poartă un echipament "mai special";, fiind îmbrăcat mai gros, iar în mașină era cald, reclamantul arătând că a preferat deschiderea geamului, în locul utilizării aerului condiționat.
În ce privește dinamica producerii răsturnării autovehiculului, reclamantul a recunoscut că circula pe axul drumului, iar anterior momentului răsturnării, poziția autovehiculului, în raport cu acest ax, a fost "aproape perpendicular";, ajungând pe taluzul drumului cu ambele roți din față ale acestuia, care s-a desprins și a căzut deodată cu autovehiculul.
În fine, cu privire la posibilitatea sa de a coborî din autovehicul anterior momentului răsturnării, a recunoscut reclamantul că a sărit, în râpă, după ce mașina deja pornise la vale, sărind la o distanță de 1-2 m de aceasta, precum a recunoscut și că nu își amintește dacă a închis ușa, afirmând că, în opinia sa nu ar fi putut face acest lucru, câtă vreme încerca să se salveze.
Martorul P. E. a fost una din cele două persoane care au însoțit pe reclamant, cealaltă persoană fiind fratele martorului, însă aceștia nu au fost prezenți la momentul răsturnării autovehiculului, declarația martorului fiind relevantă numai cu privire la condițiile de drum (f. 363-365).
Primul expert desemnat în cauză, dl. Cozma Ivan Eugen, a descris dinamica producerii răsturnării autovehiculului (f. 128-134), concluzionând în sensul confirmării descrierii făcute de reclamant, explicând lipsa urmelor de frânare prin referirea la viteza redusă a autovehiculului, dar și la calitatea suprafeței de rulare, iar cu privire la posibilitatea reclamantului de a coborî din autovehicul înainte de răsturnarea acestuia, s-a explicat prin referirea la mișcarea lentă de alunecare spre prăpastie.
Cu privire la împrejurarea închiderii ușii stângi a autovehiculului, cea prin care a reușit reclamantul să coboare, expertul a concluzionat "se pare că, după ce a părăsit autoturismul, a reușit să o închidă"; afirmând și că "este posibil ca, în momentul coborârii, ușa să fi primit un mic impuls din partea conducătorului auto când a sărit";.
În privința ruperii taluzului și a poziției autovehiculului față de acesta, a explicat expertul că poziția inițială a autovehiculului față de prăpastie, a fost oblică, iar după ruperea taluzului, această poziție a devenit perpendiculară, așa cum arată urmele lăsate de roți sub taluz, în jos.
A concluzionat expertul în sensul că evenimentul rutier s-a produs în modul indicat de asigurat, iar autovehiculul a suferit o daună totală (90%).
Prin completarea la raportul de expertiză, același expert a indicat valoarea epavei ca fiind 1.000-1.200 lei, iar cu privire la cauza accidentului, a fost indicat "elementul surpriză"; (apariția în carosabil a unui potențial pericol, la care conducătorul auto a reacționat normal, încercând evitarea din reflex, spre stânga).
Cel de-al doilea expert, dl. Rajta Rudolf (f. 287-312) și cel de-al treilea expert, dl. Cînța A. (f. 382-393), au confirmat teza societății pârâte, primul numai cu titlu de posibilitate, iar cel de al doilea, cu certitudine, ambii argumentându-și punctele de vedere asupra acestei teze prin elemente de raționament deductiv, după ce au efectuat lucrările în teren la data de_, respectiv la data de_ .
Ambii experți au concluzionat în sensul că lățimea drumului nu ar fi permis reclamantului manevrele de virare bruscă stânga și frânare, așa cum au fost descrise de acesta și confirmate de primul expert.
Însă, expertul Rajta Rudolf afirmă "producerea daunei cu intenție (împingerea mașinii în prăpastie), constatată de inspectorul de daună în avizarea de daună - pg. 33 din Dosar, este posibilă dacă se găsește un motiv real pentru aceasta faptă și dacă prin acest lucru a obținut o despăgubire mai mare ca valoarea reală a mașinii la data accidentului"; (f. 292).
Același expert aduce în atenția instanței un "accident mare"; suferit anterior de autovehiculul asigurat, ce a implicat reparații al căror cuantum a fost indicat de expert a fi fost 4.101 euro (f. 293), dar concluzionează: "nu pot să afirm că asiguratul avea sau nu interesul ca să însceneze un accident cu daună totală și să încaseze o sumă asigurată cu mult peste valoarea reală a mașinii. Aceasta trebuie lămurit de organele competente";.
În fine, cu privire la împrejurarea că ușa stângă, cea prin care a ieșit reclamantul anterior răsturnării autovehiculului în prăpastie, expertul a concluzionat în sensul "că era închisă de conducătorul auto sau s-a închis din mișcările de balansuri laterale datorită diferențelor de nivel dintre roțile din stânga și dreapta față, nu pot stabili";, iar în ceea ce privește dauna suferită, a afirmat expertul că este totală, valoarea epavei fiind stabilită la suma de 1.834 euro.
Privind urmele perpendiculare pe taluz, s-a concluzionat în sensul că, raportat la timpul si spațiul (lățimea drumului) aflat la dispoziția reclamantului pentru manevra de virare necesară a aduce autovehiculul în poziția perpendiculară pe taluzul drumului, o astfel de manevră nu ar fi fost posibilă, instanța reamintind ca lucrarea în teren s-a efectuat de către acest expert după mai mult de trei ani de la data producerii riscului, iar cu privire la lipsa urmelor de frânare, același expert a explicat prin existenta dotării cu ABS a autovehiculului reclamantului.
Cel de-al doilea expert, dl. Cînța A., a opinat că lățimea drumului (6
m) nu permite virajul ce ar aduce autovehiculul în poziție perpendiculară față de marginea prăpastiei în care a căzut, concluzia fiind sprijinită pe experimentul făcut de expert în teren cu un autovehicul similar ca cel al
reclamantului, acest expert concluzionând că numai prin manevre succesive față-spate, ar fi fost posibilă orientarea autovehiculului într-o astfel de poziție, prin această teză explicându-se și împrejurarea că gemul din stânga față a fost deschis, pentru a permite reclamantului manevrele enunțate.
Instanța nu a împărtășit concluziile acestui din urmă expert.
În primul rând, nu au fost valorificate aceste concluzii, dat fiind caracterul preponderent speculativ al acestora, întemeiate pe un element ce nu a fost constatat la momentul încheierii contractului de asigurare, așa cum rezultă din inspecția făcută autovehiculului, finalizată cu concluzia că autovehiculul nu prezintă avarii la exteriorul caroseriei, la faruri, la semnalizatoare, la parbriz și la geamurile laterale (f. 279).
Instanța a observat în acest sens pct. IV din Condițiile Generale (f. 273).
Acest element este sugerat a fi un accident "major";, suferit anterior celui expertizat și cu privire la care s-a afirmat, pe cale de raționament, iar nu pe bază de constatări tehnice, că ar fi constituit interesul reclamantului de a produce cu intenție dauna.
Într-un al doilea rând, concluziile care imprimă un caracter intenționat faptelor descrise de reclamant, al căror rezultat a fost răsturnarea în prăpastie a autovehiculului asigurat, nu vor fi primite și pentru că au fost determinate de o expertiză efectuată la un timp de 4 ani, de la data producerii evenimentului expertizat, timp în care drumul redat în planșele foto existente în dosar a suferit în mod sigur modificări, unele influențând și lățimea acestuia, așa cum rezultă din adresa nr. 1631/_ emisă de SC DRUMURI-PODURI M. SA (f. 409), instanța observând că ambii autori ai expertizelor a 2-a și a 3-a își fundamentează concluziile pe imposibilitatea efectuării manevrelor de virare stânga în modalitatea descrisă de reclamant, tocmai dată fiind lățimea drumului, ce nu ar permite astfel de manevre.
Instanța a valorificat juridic totuși expertiza efectuată de dl. expert Rajta Rudolf, deși a fost întemeiată pe o lucrare în teren desfășurată la mai mult de 3 ani de la data producerii evenimentului expertizat, întrucât concluziile acestui expert sunt întemeiate preponderent pe probele existente la dosar, și mai puțin pe raționamentul deductiv având la bază aceste probe, ce este rezervat, conform afirmațiilor aparținând însuși expertului, organelor judiciare competente.
Nu a valorificat nici expertiza efectuată de primul expert, dat fiind caracterul incomplet al acesteia, caracter ce a determinat ordonarea celei de-a doua expertize.
Prin urmare, așa cum se arată și de către expertul Rajta Rudolf, în cauză nu s-a demonstrat caracterul intențional al evenimentului rutier urmat de avarierea totală a autovehiculului asigurat la societatea pârâtă, cele patru elemente pe care s-a fundamentat această teză (lipsa urmelor de frânare, urmele perpendiculare pe taluzul drumului, gemul față stânga deschis și ușa față dreaptă închisă), au fost explicate de acest expert atât tehnic, cât și deductiv, concluziile deductive urmând a fi înlăturate pentru motivele expuse, dar și pentru că, asiguratorul fiind cel care stabilește condițiile de încheiere a
contractului de asigurare, acestuia îi revine sarcina probei pentru a demonstra că riscul produs este unul dintre cele înscrise la cap. "Excluderi"; din Condițiile Generale.
Expertul Rajta Rudolf a explicat tehnic, așa cum s-a demonstrat în cele ce precedă, cele patru elemente enunțate, pentru a căror lămurire a și fost apreciată necesară expertiza, învederând numai ca și posibilitate răsturnarea voită a autovehiculului asigurat în râpa ce a constituit locul producerii acestui eveniment, posibilitate ce nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate de societatea pârâtă în cauză.
Potrivit art. 970 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, convențiile se execută cu bună-credință, iar reaua-credință trebuie dovedită de cel ce o alegă, în cauză nefiind dovedită reaua-credință invocată de pârâtă cu privire la reclamant.
Raportat la argumentele expuse, instanța a reținut că riscul produs este unul dintre cele pentru care se antrenează răspunderea contractuală a societății de asigurare, urmând a fi obligată aceasta, în baza art. 2 din Legea nr. 136/1995, la plata despăgubirii.
În ce privește cuantumul despăgubirii, instanța a reținut că reclamantul a solicitat suma asigurată din care a dedus primele de asigurare neachitate, a căror scadență era ulterioară producerii riscului asigurat.
Potrivit pct. 80 din Condițiile Generale, din indemnizația de asigurare se deduc valoarea epavei și primele de asigurare rămase neachitate.
Valoarea epavei a fost stabilită prin raportul la expertiză omologat în cauză, la suma de 1.832 euro, iar forța obligatorie a contractului se impune, deopotrivă, și reclamantului.
Așadar, așa cum a indicat și societatea de asigurare prin cererea subsidiară din cuprinsul concluziilor scrise, aceasta a fost obligată la plata către reclamant a unei despăgubiri de 14.059 euro, rezultată prin deducerea din suma asigurată (16.403 lei) a valorii epavei (1.832 euro) și a ultimelor două prime de asigurare (510 euro), la care se va adăuga dobânda legală, dar nu de la momentul indicat de reclamant, ci de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, instanța reamintind că în cauză au existat elemente ce au îndreptățit societatea de asigurare să califice ca fiind intenționată producerea riscului asigurat, elemente ce nu au fost dovedite în cauză, astfel că întârzierea executării obligației contractuale de către societatea pârâtă îi este imputabilă numai după ce creanța reclamantului devine certă, lichidă și exigibilă.
În ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 274 C.pr.civ., societatea de asigurări pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4.318,00 lei reprezentând partea procentuală corespunzătoare măsurii în care cererea acestuia a fost admisă (85%) din cheltuielile efectuate, cu titlu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. Ț. A. SA solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului,
cu obligarea acestuia la plata sumei de 2.185 lei cheltuieli de judecată la fond, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a prevederilor contractului de asigurare și a ansamblului probelor administrate la judecata în fond a cauzei. Respingerea solicitării de despăgubiri a reclamantului s-a fundamentat pe prevederile art. 91 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare Casco nr.400108645/_ .
Astfel, instanța de fond era necesar a verifica dacă declarațiile conducătorului auto referitoare la circumstanțele și dinamica producerii accidentului rutier, date cu diverse ocazii și la diferite intervale de timp, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, declarații de martori și expertize, și nu dacă se poate sau nu dovedi de către societatea pârâtă existența intenției din partea reclamantului în producerea accidentului rutier.
Reclamantul a avut poziții și declarații contradictorii cu privire la unele aspecte vizând modalitatea producerii accidentului rutier.
Raportat la probele administrate în prezentul dosar nu se pot reține ca adevărate, pertinente și sustenabile declarațiile reclamantului cu privire la modalitatea și circumstanțele producerii accidentului rutier în care ar fi fost avariat autovehiculul asigurat casco.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118, art.35, art. 46, art.91 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare Casco nr.400108645/_, Legea nr.136/1995.
Prin întâmpinarea depusă la filele 26-30 intimatul P. I. a solicitat respingerea recursului. S-a arătat că în mod greșit și netemeinic se susține de pârâta-recurentă că instanța de fond și-ar fi limitat analiza probațiunii exclusiv la împrejurări de fapt prin care a fost înlăturat caracterul intenționat al producerii riscului asigurat întrucât, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, a făcut obiectul verificării instanței și modalitatea în care reclamantul a informat societatea de asigurare cu privire la circumstanțele producerii evenimentului rutier în sensul dispozițiilor art.91 din condițiile generale invocate.
Atâta timp cât asiguratorul nu a înțeles să conteste în modalitățile prevăzute de lege declarațiile reclamantului în calitate de conducător auto la data producerii riscului asigurat și nu a solicitat organelor de cercetare penală efectuarea unor investigații legate de eventuala implicare a acestuia într-un alt pretins eveniment rutier anterior datei accidentului, susținerile pârâtei- recurente potrivit cărora producerea accidentului s-ar fi realizat în alte împrejurări decât cele declarate de asigurat au fost infirmate în cauză: cu înscrisurile de la dosar, testimonial și prin concluziile expertizelor, după cum rezultă din analiza lucrărilor de expertiză realizată în considerentele hotărârii.
Societatea de asigurare a dat dovadă de pasivitate dovedită în cauză, atâta timp cât încunoștiințată despre producerea evenimentului rutier nu a trimis imediat reprezentanți la fața locului pentru a constata nemijlocit avariile
și a asista la scoaterea mașinii, măsură de altfel dispusă legal de organele de poliție la momentul constatării acestuia prin procesul verbal seria AU 0207129/_ .
Reclamantul a informat corect societatea de asigurare cu privire la împrejurările de fapt în care s-a produs riscul asigurat și nu a încălcat dispozițiile art.91 din condițiile generale invocate, aspect de fapt ce poate fi reținut din analiza probelor administrate în cauză, care se coroborează atât cu declarațiile asiguratului date imediat după producerea accidentului, atât în fața reprezentanților pârâtei, cât și a organelor de poliție, modalitate de verificare de care a uzat și instanța de fond și poate fi reținută după cum urmează:
Prin declarația asiguratului dată imediat după producerea riscului asigurat în fața organelor de poliție (filele 25-26), precum și din răspunsurile la interogatoriu (filele 104-108), reclamantul a susținut în esență aceeași dinamică a producerii accidentului, confirmată de procesul-verbal de contravenție (filele 23-24), depoziția martorului audiat în cauză (filele 363-365) și lucrările de specialitate-rapoartele de expertiză întocmite de experții C. I. Eugen și Rajta Rudolf.
Expertizele efectuate în cauză de experții C. I. Eugen și Rajta Rudolf, au clarificat modalitatea în care s-a produs accidentul (cap.IV-pct.1), reținându-se în conținutul acestora că împrejurările arătate de reclamant sunt veridice (fila 132-pct.4), corespund cu cele reținute corect în procesul verbal încheiat de organele de poliție (filele 132-pct.3), iar avariile autovehiculului sunt specifice zonei în care acesta a avut loc.
Concluziile expertului C. se coroborează și cu parte din cele ale expertului Rajta, însușite de altfel de instanță, care admit că virajul la stânga într-un unghi de aproape 90 de grade se putea realiza dacă se circula mult pe partea dreaptă a carosabilului, așa cum arată în mod expres la fila 292 dosar, cap.XI, pct.1, alin.1, fapt ce era pe deplin realizabil la data respectivă întrucât drumul avea dimensiuni de cel puțin 80-100 cm mai mari decât cele actuale.
Expertiza extrajudiciară (fila 22) a concluzionat doar că nu s-ar fi produs accidentul în locul indicat de reclamantul asigurat, fără a face vreo mențiune cu privire la împrejurările de fapt în care acesta a avut loc și care ar fi fost susținute de reclamant, situație față de care este evident că ele au fost admise de expert și în fapt confirmate în sensul respectării de către acesta a dispozițiilor art.91 din condițiile generale cu privire la corecta informare a societății de asigurare.
Prin adresa nr.1631/2012 emisă de S.C. Drumuri și Poduri M. (fila 409), s-a confirmat că pe sectorul de drum unde a avut loc accidentul din_ s-au realizat lucrări de întreținere a D.J. 171, iar șanțul marginal a fost curățat, astfel că dimensiunile acestuia, după efectuarea lucrărilor sunt de 80-100 cm lățime, respectiv adâncime 60-70 cm, aspect esențial cauzei cu privire la locul producerii accidentului și împrejurările de fapt în care acesta efectiv s-a produs, avut în vedere doar de experții C. I. Eugen și Rajta Rudolf.
În mod temeinic a fost înlăturată cea de-a treia expertiză efectuată de către expertul Cânța A. la 4 ani după producerea riscului asigurat și în raport de alte dimensiuni ale tronsonului de drum existente la data accidentului, ca fiind speculativă și nesusținută de evenimentele avute în vedere la momentul încheierii contractului de asigurare, de dispozițiile art.VI din condițiile generale (fila 314) și raportul de inspecție efectuat autovehiculului (fila 320), care nu confirmă niciuna din pretinsele avarii preexistente evenimentului rutier, atribuite doar de către acest expert.
Recursul este fondat.
Prima instanță, analizând probatoriul administrat, concluzionează că în cauză nu a fost dovedită reau-credință a reclamantului.
Într-adevăr, în vreme ce buna-credință se prezumă, reau-credință trebuie dovedită.
Însă, potrivit Condițiilor Generale anexă la polița de asigurare încheiată între părți, anexă asumată de către reclamant, respectarea riguroasă a obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum și presupunerea că declarațiile și răspunsurile acestuia sunt adevărate vor fi o condiție ce preced orice răspundere care revine asiguratorului.
Așadar obligația de despăgubire ce cade în sarcina societății de asigurare este condiționată de realitatea declarațiilor asiguratului.
Probațiunea administrată în speță îndreptățește convingerea potrivit căreia, independent dacă din rea-credință sau din alte rațiuni, reclamantul a prezentat o stare de fapt contrară dinamicii reale de producere a accidentului.
În cauză au fost efectuate trei expertize de specialitate.
Potrivit concluziilor d-lui expert C. Eugen, accidentul putea să se producă în condițiile descrise de reclamant.
Aceste concluzii se impune însă a fi înlăturate, dat fiind faptul că nu se coroborează cu răspunsurile date de către reclamant la interogatoriul luat de instanța de fond.
Astfel la întrebarea nr.16 reclamantul arată că "poziția autovehiculului în raport de axul drumului, la momentul opririi pe acel taluz, era aproape perpendiculară pe axul drumului. Autoturismul meu nu se afla într-o poziție
oblică față de axul drumului
";.
Or expertul, în raportul de expertiză, arată că inițial, autoturismul a avut o poziție oblică față de prăpastia din partea stângă a drumului, care s-a modificat după ruperea taluzului. Datorită forțelor care au acționat pe partea din față a autoturismului, autoturismul a suferit o mișcare de rotație, care a orientat autovehiculul perpendicular pe axul drumului și pe direcția cea mai scurtă până în capătul prăpastiei.
Expertul C. Eugen își menține punctul de vedere și în cuprinsul completării la raportul de expertiză unde arată că rezultă clar că poziția autoturismului în momentul opririi nu a fost perpendiculară, ci a fost oblică (fila 210).
Așadar concluziile expertului, contrazic susținerile reclamantului cu privire la poziția autovehiculului în raport de axul drumului.
Celelalte două expertize efectuate în cauză conduc la concluzia potrivit cărora accidentul nu se putea produce în condițiile descrise de către reclamant. Obiecțiunea reclamantului în vederea înlăturării concluziilor d-lui expert Cânța A. care constă în aceea că timpul scurs de la producerea accidentului până la efectuarea lucrării de expertiză este de 4 ani, între timp efectuându-se lucrări care au modificat esențial geometria locului, se impune a
fi înlăturată.
Potrivit răspunsului dat instanței de recurs de către S.C. Drumuri și Poduri M. S.A. șanțul de scurgere al apelor, situat pe partea stângă a drumului, în sensul invers de mers Suci-limită județ Bistrița-Năsăud, a fost curățat pe lungimea de 1305 m în perioada 18.07.-_ . "Zona râpei"; se regăsește în sectorul de drum menționat. Nu s-a executat șanț nou. Dimensiunile acestuia după efectuarea lucrărilor erau de 80-100 cm în partea superioară, având o adâncime de 60-70 cm. La data de_ a existat șanțul amintit, având aproximativ aceleași dimensiuni. Prin operațiunea de curățire nu se modifică geometria lui, se înlătură doar colectările depuse. Pot exista mici modificări de dimensiuni, dar în ansamblu geometria locului rămâne
neschimbată
.
Așadar, pe baza fotografiilor efectuate de către inspectorul de daune, pe baza constatărilor efectuate în teren, având în vedere răspunsurile reclamantului la interogatoriu, atât dl. expert Rajta Rudolf cât și dl. expert Cânța A. aducând argumente de ordin tehnic concluzionează că dinamica producerii accidentului este diferită de cea descrisă de către reclamant.
Având în vedere și lipsa de colaborare a reclamantului cu experții în vederea elucidării împrejurărilor legate de dauna suferită de autovehicul anterior daunei în prezent analizate, văzând unele contradicții dintre declarațiile reclamantului date în diverse momente de timp (de exemplu în fața asiguratorului și în fața organului de poliție se descrie poziția autovehiculului ca fiind oblică față de axul drumului, în vreme ce în cadrul interogatoriului reclamantul infirmă poziția oblică, susținându-o pe cea aproape perpendiculară pe ax; în fața organelor de poliție reclamantul afirmă că a intrat cu roata stânga sub răzor, iar în conținutul avizării de daună și la interogatoriu arată că a intrat pe taluz cu ambele roți din față a autovehiculului), tribunalul apreciază că în speță este incidentă cauza de excludere a răspunderii contractuale prevăzute în art.91 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare, drept pentru care în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, recursul va fi admis cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Reclamantul fiind căzut în pretenții datorează cheltuieli de judecată recurentei care la fond se ridică la nivelul sumei de 2185 reprezentând onorarii expert (vol.I dosar fond-filele 114, 181, 254; vol.II dosar fond-filele 355,366) iar în recurs la nivelul sumei de 1424,2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 36 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC A. Ț. A. SA împotriva sentinței civile nr. 915 din_ a Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta SC A. Ț. A. SA.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2185 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe intimatul P. I. să plătească recurentei SC A. Ț. SA suma de 1424,2 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. V. B. N. F. V. H. T.
În concediu medical semnează grefier-șef secție
Red.P.V./_ | ||
Tred. T.H./_ | ||
2 ex. | ||
J. ecător la fond: E. | M. | S. |
| ← Decizia civilă nr. 33/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 671/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
