Decizia civilă nr. 33/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA C. Nr. 33/2013

Ședința publică de la 28 Februarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D. Grefier M. T.

S-au luat în examinare apelul formulat de reclamanta R. R. ȘI pârâta SC

O. VIG SA (F. SC B. A. V. I. G. SA) și SC O. VIG SA (F. SC

1. A. V. I. G. SA) S. C., împotriva sentinței civile nr. 4203/_

   , pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., având ca obiect pretenții-despăgubiri.

   La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat Zsigmond Erika, cu delegație la dosar și reprezentanta pârâtei apelantă, avocat Opriș nastasia, cu delegație de substituire al dosar.

   Procedura de citare este legal îndeplinită.

   S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apeluriule sunt timbrate, iar la dosar s-a depus răspuns la întâmpinare.

2. ea învederează reprezentantei reclamantei apelante insuficienta timbrare a apelului, motivat de faptul că reclamanta apelantă fiind citată cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 1125,17 lei, a înțeles să achite o sumă de doar 970 lei.

Reprezentanta reclamantei apelantă arată că va achita și diferența la taxa judiciară de timbru, dacă instanța îi va pune în vedere acest aspect, apreciind însă că, raportat la obiectul apelului, nu se impune achitarea în întregime a taxei judiciare de timbru.

C. ea pune în vedere reprezentantei reclamantei apelantă, achitarea diferenței la taxa judiciaraă de timbru, în sumă de 155,19 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca insuficient timbrat.

Reprezentanta reclamantei apelantă arată că va achita diferența învederată, până la terminarea dezbaterilor și depune la dosar răspuns la întâmpinare.

Reprezentanta pârâtei apelantă depune la dosar notă de probatoriu, în cuprinsul căreia solicită încuviințarea efectuării unei adrese către Electrica SA, cu solicitarea de a comunica la dosar dacă acel contract de furnizare a energiei electrice vizează imobilul litigios, motivat de faptul că la momentul pronunțării hotărârii atacate, reclamanta a depus la dosar copia unei facturi de plată a energiei electrice.

Solicită totodată încuviințarea administrării probei cu interogatoriul reclamantei apelantă, solicitat și la fond, având în vedere declarațiile contradictorii și raportat la ansamblul probator administrat până în porezent, precum și încuviințarea efectuării unei expertize în construcții în conformitate cu obiectivele precizate în nota de probațiune.

C. ea, pune în vedere reprezentantei pârâtei apelantă să precizeze care este pertinența, concludența și utilitatea administrării probei cu înscrisurile solicitate SC Electrica SA.

Reprezentanta pârâtei apelantă arată că reclamanta apelantă are propria culpă în producerea incendiului datorită faptului că instalațiile electrice nu au fost întreținute în mod corespunzător, raportat și la faptul că spațiul fiind utilizat ca

bar, se dorește a se afla dacă acesta avea toate avizele necesare de la această entitate.

C. ea pune în vedere reprezentantei pârâtei apelantă să precizeze care este pertinența, concludența și utilitatea administrării probei expertiza în construcții și a cererii cu interogatoriul reclamantei apelantă, raportat la faptul că interogatoriul vizează fapte personale.

Reprezentanta pârâtei apelantă arată că prima instanță a subliniat faptul că nu a fost administrată această probă, astfel încât, pentru a întregi ansamblul probator, apreciază că se impune administrarea acesteia.

Reprezentanta reclamantei apelantă solicită respingerea cererii cu înscrisurile ca fiind tardivă, aceasta, nefiind solictată la prima instanță. Apreciază că nu se întrevede pertinența, concludența și utilitatea acesteia.

Cât privește cererea privind administrarea interogatoriului clientei sale, arată că această probă nu a fost solicitată la prima instanță, iar clienta sa domiciliază în Suedia, astfel încât, raportat la caracterul acestei probe, care vizează fapte personale, aporeciază că nu este petinentă, concludentă și utilă cauzei.

Referitor la cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții, reprezentanta reclamantei apelantă arată că la prima instanță, pârâta putea formula obiecțiuni din timp, astfel că, apărările făcute sunt tardive fiind de natură a tergiversa soluționarea prezentei cauze.

C. ea, după deliberare, cât privește probațiunea cu înscrisuri, conform art. 292, alin. 1, fraza 1, apreciază cererea formulată în acest sens ca fiind tardivă, aceasta nefiind inserată în cuprinsul apelului. Cât privește cererea privind administrarea interogatoriului reclamantei apelantă, sub aspectul utilității acesteia nu se întrevede necesitatea administrării ei, raportat la semnificațiile legale a acestui mijloc probator, care vizează fapte de natură personală, aspectele contradictorii din depozițiile martorilor putând fi decelate de către instanță prin intermediul altor mecanisme.

În ceea ce privește cererea privind efectuarea unei expertize, C. ea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 200 C. pr. Civ., urmând a o respinge, motivat de faptul că această cerere nu a fost solicitată la prima instanță.

Reprezentanta reclamantei apelantă depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial.

Nemaifiind alte cereri de solicitat și sub rezerva achitării diferenței la taxa judiciară de timbru, de către reclamanta apelantă, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelurilor, învederând părților să pună concluzii și asupra primului motiv de apel, dacă sub imperiul art. 2812a, acesta poate face obiectul apelului.

Reprezentanta reclamantei apelantă apreciază că acest motiv de apel este admisibil, solicitând pe fond, admiterea apelului propriu așa cum a fost formulat, cu cheltuieli d ejudecată.

Reprezentanta pârâtei apelantă apreciază că primul motiv de apel al reclamantei nu este admisibil, solicitând respingerea apelului reclamantei, conform argumentelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Cât privește apelul propriu, solicită admiterea acestuia așa cum a forst formulat.

Reprezentanta reclamantei apelantă solicită respingerea apelului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

1. ea reține cauza în pronunțare.

   C U R T E A

   Prin sentința civilă nr. 4203 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei SC B. A. V. I. G. SA S. C., în prezent SC O.

   V. I. G. SA S. C., excepție invocată de pârâtă și s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva acesteia.

   A fost admisă, în parte, cererea formulată și precizată de reclamanta R. R.

2. în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA în prezent SC O.

V. I. G. SA și în consecință a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma în cuantum de 155.001,19 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală în conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2000, începând cu data formulării cererii deduse judecății, 13 decembrie 2010 și până la data de 31 august 2011 și dobânda legală remuneratorie conform OG nr.13/2011 începând cu data de 1 septembrie 2011 și până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 12.327,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

Asupra excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei SC B. A.

V. I. G. SA S. C., tribunalul a reținut cu luarea în considerare a disp. art.137 C.pr.civ., ținând cont de faptul că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică, a admis excepția și a respins, drept urmare, cererea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte, apreciind că neavând personalitate juridică, sucursala nu poate sta singură în justiție și nu are capacitatea de a-și asuma obligații și de a-și exercita drepturile. Drept urmare, calitate procesuală pasivă în cauză a avut pârâta SC B. A. V. I. G. SA în prezent SC O. V. I. G. SA, persoană juridică ce are capacitate de folosință și exercițiu.

Analizând cererea precizată formulată de reclamantă, cu luarea în considerare a ansamblului probelor existente la dosar, respectiv înscrisuri, declarații de martori, expertiză tehnică de specialitate, având în vedere și întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta SC B. A. V. I. G. SA, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta este proprietara apartamentului nr.18 situat în C. -N., str. Eroilor nr.32, apartament aflat la subsol, compus din două săli de biliard, un bar, două săli de mese, un SAS, un WC, cu suprafața utilă de 183,36 mp, astfel cum rezultă din extrasul de CF nr.1. C. -N., nr. top.581/1/XVIII, depus la dosar la fila 5 în copie xerox.

În calitate de proprietar, la data de 30 ianuarie 2009 reclamanta a încheiat cu pârâta SC B. A. SA un contract de asigurare concretizat în polița seria IBC nr.0079493, având valabilitate cu începere de la data de 30 ianuarie 2009 și până la data de 29 ianuarie 2010, poliță în baza căreia au fost asigurate împotriva tuturor riscurilor cele două apartamente și bunurile existente în spațiu.

În concret, construcțiile au fost evaluate la suma de 898.000 lei, iar bunurile constând în mobilier/obiecte de inventar pentru 68.685 lei, echipamentele electronice pentru suma de 185.480 lei, iar mașinile/utilajele /instalațiile pentru suma de 32.560 lei rezultând un total de 176.683 lei.

Din cuprinsul poliței de asigurare, instanța reține faptul că doar în situația în care ar fi intervenit riscul asigurat sub forma producerii unui cutremur și imobilul respectiv și bunurile ar fi fost deteriorate reclamanta era obligată să suporte cu titlu de franciză 2% din valoarea bunurilor asigurate.

În cuprinsul poliței de asigurare la pct.13 "Documente anexate"; a fost menționată împrejurarea că,m în ceea ce privește bunurile ce au făcut obiectul asigurării, sunt cuprinse în lista de bunuri care a fost predată asigurătorului, dovada predării fiind însăși faptul că pârâta depunând în instanță dosarul de daună, ca urmare a solicitării instanței, a depus la dosar și lista bunurilor ce făcea parte din dosarul de daună, aflată la filele 4-7 din acest dosar.

La data de 6 iunie 2009 în spațiul asigurat s-a produs un incendiu, în urma căruia a fost deteriorat spațiul și au fost distruse o parte din bunurile mobile

existente în acesta, fiind, drept urmare, întocmit de asigurator dosarul de daună nr. IBC/CJ/001078/09, dosar ce a fost comunicat instanței de către pârâtă, aflându-se la filele 75-164.

Deși pârâta contestă existența listei bunurilor menționată la art.13 din polița de asigurare și susține că aceasta nu este în fapt lista de bunuri care ar fi făcut obiectul asigurării, susținerile sale se impun a fi înlăturate, întrucât odată predată lista asigurătorului și acesta neavând nici un fel de obiecțiuni cu privire la existența bunurilor, se prezumă că aceste bunuri au fost identificate de către agentul de asigurare cu ocazia vizionării lor la locația unde se aflau bunurile în momentul respectiv și, pe cale de consecință, și-a însușit conținutul listei.

Instanța a apreciat că mențiunea făcută în cuprinsul listei conform căreia

"aceste obiecte se vor regăsi la sfârșitul închirierii în stare funcțională"; nu dovedește faptul că bunurile nu se aflau în imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor nr.32 la momentul la care s-a încheiat polița de asigurare, ci dimpotrivă, că aceste bunuri, care au făcut și obiectul unui contract de închiriere încheiat de reclamantă cu ultimul locatar SC NEW RAD MAR SRL, se aflau la momentul încheierii poliței de asigurare în locația respectivă, au fost vizionate de agentul de asigurări și pentru acestea a fost încheiată polița de asigurare din care rezultă obligația asigurătorului de a achita contravaloarea despăgubirilor în situația producerii evenimentului asigurat.

De altfel, la momentul la care a fost încheiată polița de asigurare asigurătorul a efectuat o serie de fotografii privind starea imobilului ce a făcut obiectul asigurării și fotografii referitoare la bunurile asigurate și că în situația în care existența acestor bunuri nu ar fi fost constatată la momentul încheierii poliței, asigurătorul era îndreptățit să identifice în fapt bunurile existente în spațiu și să menționeze în cuprinsul listei doar acele bunuri care există, refuzând să încheie o asigurare pentru bunuri care se pretinde că nu ar fi existente în materialitatea lor.

Odată depusă la dosar lista de bunuri, instanța consideră că pârâta, ca și asigurător, persoană de specialitate care acționează ca și profesionist, și-a asumat implicit existența tuturor bunurilor în spațiul aparținând reclamantei și că, pe cale de consecință, era obligată să facă dovada lipsei acestor bunuri și, totodată, dovada faptului că aceste bunuri nu au valoarea pe care părțile au acceptat-o și care a fost menționată în listă ca fiind la valoarea la care s-a calculat și o eventuală despăgubire și, implicit, prima de asigurare.

Dovada inexistenței bunurilor și, implicit, dovada faptului că acestea au o altă valoare se impunea a se face de către pârâtă prin raportare la disp. art.1169 C.civ., atâta timp cât polița de asigurare reprezintă o convenție între părți, lista bunurilor predată de reclamantă pârâtei făcând parte integrantă din contract și reprezentând, în fapt, însăși obiectul asigurării.

Încheierea poliței de asigurare s-a făcut, de altfel, în urma vizionării spațiului, fapt ce rezultă din declarațiile martorului Drăgan Alexandru Remus (f.3-4 vol.II), acesta deplasându-se personal cu agentul de asigurare, o domnișoară pe nume Octavia, la spațiul în litigiu pentru a-l viziona și a se face o serie de poze.

Martorul a arătat că, cu acea ocazie, i-au fost puse o serie de întrebări de către agentul de asigurare și că, în limita cunoștințelor, i-au și fost furnizate răspunsuri agentului, arătând însă că nu avea cunoștință despre anul construirii imobilului, fapt pe care i l-a comunicat agentului.

Polița de asigurare a fost completată în fața martorului, agentul arătându-se mulțumit de informațiile pe care i le-a furnizat, declarând că totul este în regulă.

Pe cale de consecință, din declarațiile acestui martor coroborate cu celelalte înscrisuri de la dosar reiese în mod clar faptul că asigurătorul a vizionat imobilul ce a făcut obiectul contractului de asigurare, imobil în care se aflau și bunurile mobile, existența acestor bunuri rezultând, de altfel, și din pozele depuse de asigurător la dosar, poze efectuate și după producerea incendiului.

În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că în conformitate cu polița de asigurare menționată mai sus, suma în cuantum de 989.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire pentru clădiri s-ar fi datorat pentru ambele apartamente care au fost cuprinse în polița respectivă, adică pentru apartamentul nr.18 și apartamentul nr.9 și, drept urmare, pentru apartamentul nr.18 pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată și se solicită plata despăgubirilor suma acordată cu titlu de despăgubiri poate fi doar jumătate din cea menționată în poliță, se impun a fi înlăturate întrucât apartamentul nr.9 a făcut el însuși obiectul unei alte asigurări, pentru acesta fiind încheiată între asigurat SC ALM. AR INVEST SRL și pârâtă polița seria IBC nr.0099497 la aceeași dată, 30 ianuarie 2009, în cuprinsul poliței prevăzându-se și suma asigurată pentru această clădire ca fiind

107.500 lei.

Pe cale de consecință, instanța nu a putut să accepte susținerile pârâtei, acestea fiind nefondate, cu atât mai mult cu cât, chiar în situația în care s-ar avea în vedere doar existența poliței nr.00079493 din 30 ianuarie 2009, în condițiile în care nu se menționează în cuprinsul acesteia o sumă diferențiată pentru cele două apartamente și nu există o mențiune din cuprinsul căreia să rezulte că suma se acordă pentru ambele imobile, asigurătorul este obligat să achite valoarea de înlocuire în cuantumul stabilit pentru fiecare apartament în parte.

La data producerii incendiului în spațiul asigurat, 6 iunie 2009, s-a încheiat și procesul-verbal de intervenție nr.269, aflat la dosarul de dună și depus la dosarul instanței la fila 145 în copie xerox chiar de pârâtă, din cuprinsul căruia rezultă că o cauză probabilă a evenimentului a constituit-o existența unui scurtcircuit electric în aparatura electronică și faptul că instalația electrică era suprasolicitată.

Împrejurarea determinantă a incendiului, astfel cum rezultă din același proces-verbal, a constituit-o existența instalației electrice suprasolicitate, datorită căreia au luat foc aparatele electrocasnice din incinta spațiului, primul material care s-a aprins fiind masele plastice existente în locația respectivă.

Instanța a apreciat că producerea incendiului a fost generată de cauza stabilită prin procesul-verbal încheiat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență

"Avram Iancu"; al județului C., atâta timp cât nu s-a făcut de către pârâtă dovada faptului că alta ar fi fost cauza producerii riscului asigurat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta nu a înțeles să conteste cauza producerii incidentului menționată în cuprinsul procesului-verbal de intervenție, deși în conformitate cu prev. art.115 C.pr.civ., coroborate cu disp. art.118 C.pr.civ., avea obligația de a menționa în cuprinsul întâmpinării dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere formulat de reclamant, de a menționa, în situația în care intenționa a fi administrată proba cu martori, numele acestora, precum și adresa lor, dispoziții care sunt pe deplin aplicabile în situația în care pârâtul a fost reprezentat de un avocat.

La momentul la care a fost discutată probațiunea în cauză, respectiv la data de 22 septembrie 2011, dată la care ambele pârâte erau legal citate, pârâta SC B.

A. V. I. G. SA nu a fost reprezentată în instanță, iar la termenul următor, 17 noiembrie 2011, când au fost administrate probele încuviințate de instanță la solicitarea reclamantei, pârâta, prin mandatarul acesteia, dl. avocat Dacian Munteanu, nu a formulat la rândul său cereri în probațiune, arătând că nu se opune cererilor formulate de reclamantă.

Aceeași poziție procesuală a avut-o mandatarul pârâtelor și la data de 8 decembrie 2011, dată la care s-a pus în discuție cererea în probațiune formulată de reclamantă având ca obiect efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru evaluarea pagubelor produse spațiului și bunurilor existente în acest imobil în urma producerii incendiului, pârâta neopunându-se cererilor formulate de reclamantă și neavând cereri în probațiune proprii de formulat.

De altfel, pârâtele prin reprezentantul lor nu au formulat obiective care să fie analizate în cuprinsul expertizei dispusă de instanță în cauză.

Abia la data de 19 ianuarie 2012 pârâtele au formulat o cerere prin care au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice ce avea ca obiect stabilirea cauzelor producerii incendiului, susținând că există o contradicție între constatările pompierilor de la fața locului și declarația martorului Drăgan Alexandru Remus audiat de instanță la data de 17 noiembrie 2011.

Cererea formulată de către pârâte a fost respinsă întrucât partea era decăzută din dreptul de a mai formula cereri, probațiunea discutându-se la un alt termen, necesitatea administrării acestei probe nereieșind, de altfel, din dezbateri.

Din declarațiile martorului audiat de instanță, prezent la fața locului după momentul la care pompierii au stins incendiul, întrucât reclamanta era plecată din țară, martor care de altfel se ocupa de spațiul respectiv, fiind persoana care aerisea imobilul și hrănea periodic peștii din acvariul amenajat în imobilul asigurat, a reieșit faptul că pentru a se lămuri cu privire la cauza producerii incendiului, martorul s-a deplasat pe str.Dorobanților din C. -N., unde își avea sediul Detașamentul de Pompieri. Cu acea ocazie, i s-a comunicat că mențiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal referitor la cauza producerii accidentului s-ar referi în concret la existența unui aparat electrocasnic care ar fi funcționat defectuos.

Același martor a arătat că intrând în spațiu după momentul stingerii incendiului a identificat în mijlocul uneia dintre încăperi un frigider din cele 3 sau 4 câte erau în bar și care funcționau înainte de incendiu, frigider care fusese deplasat de la locul unde se afla ca locație spre mijlocul încăperii și era ars aproape în integralitate. Cu aceeași ocazie, martorul a arătat că a verificat prizele din spațiul în care se aflau cele 3 sau 4 frigidere montate în linie dreaptă și a constatat că acestea nu erau topite sau arse.

Declarațiile martorului vin să confirme mențiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal de intervenție în sensul că sursa probabilă a incendiului ar constitui-o existența unui aparat electric defect ori suprasolicitarea instalației electrice.

Instanța a reținut faptul că prin întâmpinarea depusă de către pârâtă la dosar nu a fost contestată cauza producerii incendiului, astfel cum a fost menționat în procesul-verbal de intervenție întocmit de Detașamentul de Pompieri la data de 6 iunie 2009, pârâta invocând prin cuprinsul notelor de ședință înregistrate la dosar la data de 17 aprilie 2012 aspecte distincte de cele ce au făcut obiectul întâmpinării, susținând că, față de cauzele producerii incendiului menționate în procesul-verbal, ar fi exonerată de la plata despăgubirilor întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în clauzele condițiilor generale, opozabile reclamantei, care ar înlătura răspunderea sa și, implicit, ar avea drept consecință neplata despăgubirilor solicitate de reclamantă.

Se impune a se preciza faptul că în urma producerii riscului asigurat formularea cererii de acordare a despăgubirilor s-a făcut de către martorul Drăgan Alexandru Remus, cererea fiind formulată a doua zi după data producerii incendiului, dată la care martorul s-a întâlnit și cu un reprezentant al pârâtei, dl. Almașu G. ., la locația unde a avut loc incendiul pentru a se face constatările.

Cu acea ocazie, au fost analizate împreună de cel două persoane lucrurile aflate în imobil și prin raportare la lista de inventar invocată de reclamantă, depusă la dosar și de către pârâtă, s-a stabilit care dintre bunuri mai puteau fi utilizate și pentru care s-ar fi impus acordarea de despăgubiri întrucât erau degradate în întregime.

Martorul a fost îndrumat a se adresa unor societăți comerciale pentru a-i furniza oferte privitoare la contravaloarea lucrărilor de remediere a degradărilor produse imobilului și pentru aducerea spațiului în situația anterioară, precizând că inspectorul de daună i-a comunicat necesitatea depunerii la dosar a cel puțin 3

oferte de la toate firmele ce și-au exprimat intenția de a efectua lucrările de reparații.

Același martor a arătat că a predat ofertele societății de asigurare, oferte solicitate și pentru remedierea pagubelor produse la instalația electrică și că după întoarcerea reclamantei în țară a făcut împreună cu aceasta demersuri de solicitare a unor oferte pentru igienizarea spațiului, zugrăvirea acestuia și repararea tuturor instalațiilor audio și de sonorizare care fuseseră degradate în urma incendiului.

Martorul a arătat că s-a făcut o evaluare referitoare la aparatura audio și că lista respectivă a fost depusă la dosarul de daună.

Instanța a constatat, de altfel, că la dosarul de daună au fost înregistrate astfel de oferte, comunicate de reclamantă pârâtei și că necesitatea depunerii acestor oferte rezultă și din adresele pe care pârâta l-a comunicat reclamantei pentru completarea dosarului de daună în vederea analizării cererii de acordare a despăgubirilor și soluționării acesteia.

De altfel, din nota de constatare întocmită de inspector de daune Almașu G. la data de 13 august 2009, depusă la dosar la fila 13, rezultă faptul că părțile au identificat cu ocazia vizionării imobilului și a bunurilor cuprinse în cadrul acestuia, o serie de bunuri mobile, bunuri care figurau și în lista de bunuri depusă de către reclamantă la dosar, anexă contractului de asigurare, bunurile fiind menționate și cu numărul de ordine corespondent din această listă.

O serie de poziții, cele barate în nota de constatare, s-a menționat că nu sunt cuprinse în polița de asigurare și că pentru acestea, drept urmare, nu se impunea plata unor despăgubiri.

Nota de constatare este semnată de către martor și confirmă susținerile acestuia în sensul că a fost făcută o constatare directă a bunurilor care au fost supuse degradării, în cuprinsul ei menționându-se și faptul că în vederea soluționării cererii de despăgubire este necesar să fie depuse la dosarul de daună devize de lucrări detaliate pe operații emise de unitatea reparatoare și documente fiscale privind manopera, piesele și materialele folosite în procesul de reparație.

La data de_, după mai bine de un an de la data producerii incendiului, 6 iunie 2009, reclamantei i-a fost comunicat prin adresa nr.1695 depusă la dosar în copie xerox la fila 81, faptul că nu-i vor fi acordate despăgubiri, întrucât spațiul asigurat cu destinație club-bar nu avea la data evenimentului documentul autorizație de funcționare a comercianților din punctul de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor, refuzul de plată a despăgubirilor având la bază și cauza producerii incendiului, respectiv instalația electrică suprasolicitată.

În cuprinsul aceleiași adrese au fost invocate prevederile art.3.15 din contractul de asigurare - condiții generale, care exclud acordarea despăgubirilor.

La baza acestui refuz a stat, de altfel, și nota înregistrată sub nr.4445/_ întocmită de directorul Direcției de daune și back office, din cuprinsul căreia rezultă respingerea cererii de acordare a daunelor, chiar și parțial, în favoarea reclamantei.

Instanța, referindu-se la clauzele de excludere invocate de către pârâta SC B.

A. V. I. G. SA, a constatat următoarele:

În cuprinsul dispozițiilor art.3 din condițiile generale ale contractului de asigurare încheiat între reclamantă și pârâtă rezultă faptul că asigurătorul este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în anumite situații reglementate în mod distinct, situații care sunt limitativ prevăzute și care exonerează, practic, asigurătorul de plata despăgubirilor în condițiile producerii riscului asigurat.

Astfel, dispozițiile art.3.15 menționate în cuprinsul adresei comunicate reclamantei prin care i se aducea la cunoștință împrejurarea că nu este îndreptățită la plata despăgubirilor datorită clauzelor de excludere, statuează asupra faptului că asigurătorul nu va plăti despăgubiri pentru acele daune produse bunurilor asigurate în cazul în care se constată că nu există autorizațiile legale de construcție și funcționare emise de organele în drept sau daunele sunt produse ori agravate

prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor pe baza cărora au fost acordate aceste autorizații, inclusiv a Normelor PSI și ISCIR.

Pârâta a susținut că la momentul la care a fost încheiată polița de asigurare s-a menționat în cuprinsul acestei polițe faptul că tipul de activitate care se desfășura în imobilul ce a făcut obiectul asigurării, imobil situat în str. Eroilor nr.32, era de club-bar și că este exonerată de plata despăgubirilor, întrucât reclamanta nu a depus la dosarul de daună autorizațiile de funcționare în conformitate cu legea a respectivei activități.

S-a apreciat, pe cale de consecință, că în lipsa autorizației de funcționare a activității specifice prestărilor servicii de natura cluburilor sunt incidente prev. art.3.15 din condițiile generale de asigurare.

Reclamanta a făcut însă dovada faptului că în spațiul închiriat, la momentul producerii incendiului, nu se desfășura o activitate specifică celei de club-bar menționată în cuprinsul poliței de asigurare și că această activitate a încetat la data de 16 ianuarie 2009, anterior încheierii poliței de asigurare, respectiv datei de 30 ianuarie 2009.

În acest sens, a fost depus la dosar contractul încheiat de reclamantă cu locatarul SC NEW RAD MAR SRL la data de 14 mai 2008, înregistrat și la Administrația Finanțelor P. e C. -N. sub nr.38550/22 mai 2008 (f.64-65), contract din cuprinsul căruia rezultă că locatarului i-a fost închiriat apartamentul nr.18 situat în C. -N., B-dul Eroilor nr.32, apartament care a fost ulterior asigurat de către pârâtă, pentru desfășurarea activității specifice unui bar, spațiul fiind închiriat mobilat și cu toate bunurile necesare desfășurării unei activități de această natură.

În conformitate cu convenția părților (art.11 lit.e) s-a stabilit prin acea convenție în sarcina locatarului și obligația de a încheia un contract de asigurare de bunuri împotriva incendiilor, a calamităților naturale și împotriva furtului, vizându- se bunurile mobile existente în spațiu, la litera i interzicându-se locatarului să subînchirieze imobilul și bunurile închiriate.

Locatarul avea și obligația de a obține, pe cheltuiala sa, toate avizele, autorizațiile și licențele necesare desfășurării activității, răspunzând conform normelor juridice în vigoare pentru activitatea desfășurată în spațiu, revenindu-și și obligația de a restitui bunurile închiriate la data încetării contractului, data încetării convenției fiind stabilită pentru data de 15 mai 2010 (art.12).

Contractul de închiriere însă a fost reziliat la data de 16 ianuarie 2009 de către reclamantă, întrucât locatarul înregistra o restanță la chiria datorată în cuantum de 1.387 euro, părțile fiind de acord să procedeze la predarea-preluarea spațiului și a bunurilor mobile ce au făcut obiectul contractului de închiriere la aceeași dată, în contract menționându-se faptul că au fost predate cheile aferente imobilului.

Rezilierea contractului anterior împlinirii termenului contractual a fost confirmată și de către martorul Drăgan Alexandru Remus, care a susținut că a fost de față la momentul la care s-a încheiat contractul de reziliere, rezilierea făcându-se oarecum intempestiv conform declarațiilor acestuia, profitându-se de faptul că reclamanta și soțul acesteia erau în țară.

Martorul avea cunoștință despre faptul că locatarul promisese de mai multe ori că achită chiria și nu și-a îndeplinit această obligație prevăzută contractual, arătând totodată că la momentul rezilierii în spațiu a rămas marfa specifică activității de club-bar pe care o desfășura reclamantul SC NEW RAD MAR SRL și că ridicarea acesteia de către proprietar urma să se facă doar la momentul la care se achita chiria restantă.

Acesta este motivul pentru care au rămas în funcțiune frigiderele, funcționarea acestora făcându-se cu scopul de a se preveni deteriorarea unora dintre băuturile care aparțineau locatarului și pe care reclamanta se obligase să le

restituie la momentul la care se achita chiria restantă. Această împrejurare rezultă din declarațiile aceluiași martor.

Instanța a apreciat, pe cale de consecință, că nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că este îndreptățită să refuze plata despăgubirilor solicitate de reclamantă motivat pe faptul că aceasta nu a depus la dosar autorizațiile de funcționare a spațiului, autorizații necesare desfășurării activității de club-bar întrucât începând cu data de 16 ianuarie 2009 în imobilul situat în C. -N., str.Eroilor nr.32, ap.18 nu se mai desfășura o activitate specifică acestor servicii.

Această împrejurare este, de altfel, dovedită și prin declarațiile martorei Olaru

V. (f.2 vol.II), care a arătat că în spațiul pentru care ea însăși a făcut demersuri în vederea poliței de asigurare, poliță care s-a încheiat chiar de martoră ca și mandatar al reclamantei, funcționase cândva un bar, însă la momentul asigurării barul nu mai funcționa.

Martora a susținut că reclamanta era plecată în străinătate și că de spațiul respectiv se ocupa domnul Drăgan, acesta având cheile de la imobil, prezentarea spațiului în vederea încheierii contractului de asigurare făcându-se de această persoană, agentului de asigurare, doamna Octavia, fiindu-i intermediată de către martoră o întâlnire cu domnul Drăgan.

Martora, de altfel, a și achitat ratele poliței de asigurare și i-a comunicat doamnei Octavia, agentul de broker aparținând pârâtei, că în spațiu nu se desfășoară nici o activitate, acesta fiind închis.

De altfel, spațiul ce a făcut obiectul asigurării figurează în cartea funciară ca fiind un apartament, împrejurare față de care instanța consideră că nu sunt necesare autorizații de funcționare, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că la data producerii incendiului și chiar la data încheierii poliței de asigurare activitățile specifice prestărilor de servicii club-bar nu se mai derulau în imobil.

Instanța a respins și susținerile pârâtei în sensul că refuzul de plată a despăgubirilor este justificat din perspectiva acelorași dispoziții ale art.3.15 din condițiile generale de asigurare, întrucât instalația electrică aferentă apartamentului nr.18 era suprasolicitată și, drept urmare, în aceste condiții, ar opera o cauză exoneratoare de răspundere.

În conformitate cu disp. art.3.13 din condițiile generale, asigurătorul era exonerat de plata despăgubirilor pentru acele daune produse bunurilor asigurate de acțiunea normală a curentului electric/alte fenomene electrice inclusiv scurtcircuit survenite din orice motiv dacă acestea nu au fost urmate de incendiu.

Altfel spus, deteriorarea unor bunuri ce au făcut obiectul asigurării datorită acțiunii normale a curentului sau a unor fenomene electrice, indiferent de motivul pentru care acestea au intervenit, nu va face obiectul despăgubirii în condițiile în care aceste bunuri nu au fost incendiate.

per a contrario, despăgubirile se acordă în situația în care bunurile au fost incendiate, în cuprinsul clauzelor contractuale nefiind menționată vreo situație în care incendiul produs de acțiunea curentului electric să fi fost exonerator de răspundere. Asigurătorul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea despăgubirilor și în situația în care erau bunurile incendiate, iar cauza incendiului era legată de acțiunea curentului electric, nefiind excluse situațiile în care instalația electrică era suprasolicitată sau curentul era produs de un aparat electric defect.

De altfel, motivul pentru care s-a încheiat contractul de asigurare îl reprezenta și situația producerii unor incendii, obligația de acordare a despăgubirilor vizând toate cazurile, cu excepția celor reglementate la art.3, excepții care în cauză nu se regăsesc.

În plus, instanța a apreciat că atâta timp cât în spațiu nu funcționa o activitate specifică celei de club-bar nu era necesară obținerea unor autorizații de funcționare emise de organele în drept și că în speță nu s-a făcut dovada faptului că pagubele produse la bunurile proprietatea reclamantei se datorează nerespectării de

către aceasta a condițiilor legate de autorizația de construire a imobilului, neimpunându-se a fi verificată îndeplinirea altor condiții de funcționare și, implicit, respectarea unor normative în vigoare referitoare la normele PSI și ISCIR.

De altfel, pârâta a invocat dispozițiile art.3.15 doar din perspectiva faptului că susținea împrejurarea că în imobilul ce a făcut obiectul asigurării se derula o activitate de cafe-bar, activitate care s-a dovedit că nu era în derulare la momentul la care s-a încheiat contractul de asigurare și ulterior la momentul la care s-a produs riscul asigurat.

Împrejurarea că pentru apartamentul nr.18 i s-a comunicat pârâtei faptul că nu există încheiat un contract de furnizare a energiei electrice se apreciază de către instanță că nu are nici o relevanță în cauză atâta timp cât reclamanta a făcut dovada faptului că i se furnizează energie electrică de către SC ELECTRICA FURNIZARE SA, iar contravaloarea acestei energii este achitată de către reclamantă, fiind depusă la dosar factura fiscală nr.2117478958 emisă la data de 5 februarie 2012 ce atestă împrejurarea că pentru spațiul în litigiu s-a facturat consumul de energie electrică aferent perioadei 3 ianuarie-2 februarie 2012 și că pârâta figurează și cu un sold anterior de 8,70 lei, contravaloarea facturii curente fiind de 8,32 lei.

Inexistența contractului de furnizare încheiat în sens de instrumentum nu este de natură să înlăture raporturile juridice ce se derulează între reclamantă și instituția prestatoare a acestor servicii, atâta timp cât existența contractului în formă scrisă nu este cerută ca o condiție de validitate, plata contravalorii serviciilor furnizate de către prestator făcând dovada unor raporturi ce se derulează între cele două părți și, implicit, dovada acordului de voință dintre cele două părți contractante.

În condițiile în care reclamanta nu respectă dispozițiile Legii energiei electrice nr.13/2007, cu modificările și completările ulterioare, prestatorul de servicii este îndreptățit să procedeze în conformitate cu normele legale în vigoare la sistarea furnizării energiei electrice, fără însă ca raporturile dintre cele două părți să intereseze obligațiile și, respectiv drepturile părților litigante născute în urma încheierii contractului de asigurare.

Nici faptul că reclamanta ar fi pasibilă de plata unor contravenții în condițiile prevăzute de HG nr.537/2007, act normativ invocat de pârâtă, nu are vreo relevanță în speță, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că reclamanta se află în culpă pentru producerea incendiului în imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor nr.32, ap.18 și nu s-a dovedit împrejurarea că exploatarea instalațiilor și a echipamentelor electrice s-a făcut în mod deficitar din culpa reclamantei ori că au existat cauze care ar fi impus intervenția acesteia în vederea diminuării pagubelor produse în urma incendiului.

De altfel, suprasolicitarea instalației electrice nu a fost menționată ca una din clauzele exoneratoare de răspundere, în apartamentul nr.18 funcționând la momentul producerii riscului asigurat un număr de 4 frigidere, conform declarațiilor martorilor, un acvariu și instalația de ventilat.

Din adresa nr.63/_ comunicată de SC FILIALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE "ELECTRICA DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD"; SA S.

C. -N. reclamantei a rezultat faptul că anul punerii în funcțiune a instalațiilor electrice din zona B-dul Eroilor este 1964 și că nu există înregistrări în evidențele acestei instituții cu privire la eventuale intervenții, eliberări de avize/autorizații/verificări la adresa situată în C. -N., B-dul Eroilor nr.32, ap.18 (f.60).

Aceeași persoană juridică îi comunică pârâtei, la solicitarea acesteia, faptul că asupra instalației electrice aferente aceluiași imobil menționat mai sus, nu există înregistrări cu privire la eventualele intervenții.

În plus, în cauză nu sunt incidente nici disp. art.3.19 din condițiile generale, nefiind făcută dovada culpei sau neglijenței grave a asigurătorului definit ca fiind

comportamentul unei persoane care dă dovadă de o lipsă neobișnuită de grijă și atenție și indiferență față de cea ce ar trebui, în principiu, să fie clar pentru oricine într-o anumită situație.

Instanța a considerat că la momentul la care a fost încheiată polița de asigurare nu au fost încălcate obligațiile asiguratului prevăzute de supct.6.1.1., 6.1.4., 6.1.5. și 6.1.6., astfel încât nu există nici un motiv pentru ca asigurătorul să nu fie obligat la plata despăgubirilor în baza contractului de asigurare încheiat între reclamantă și pârâtă.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, la solicitarea acesteia s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili contravaloarea lucrărilor necesare aducerii imobilului în starea inițială, precum și contravaloarea lucrărilor de instalații electrice, a sistemului de sonorizare, a manoperei și materialelor necesare pentru reabilitarea instalațiilor spațiului incendiat, expertiza fiind dispusă și pentru stabilirea contravalorii lucrărilor de renovare a spațiului pentru aducerea lui la situația anterioară.

Aceasta deoarece, deși inițial reclamantei i s-a comunicat de către inspectorul de daună G. Almaș Sandu faptul că valoarea despăgubirilor necesare renovării spațiului, refacerii instalației electrice, înlocuirii sistemului de sonorizare, reparării sau curățirii acelor bunuri mobile care nu au fost distruse în întregime și respectiv contravaloarea obiectelor de inventar ar îndreptăți-o pe aceasta la plata unei despăgubiri de 85.794 lei și 18.047,77 euro, calculul vizând reparații în regie proprie (f.37), ulterior propunerea de despăgubire nu a mai fost onorată, refuzându- i-se reclamantei plata oricărei despăgubiri.

Deși pârâta susține că această propunere de despăgubire comunicată reclamantei prin e-mail nu poate fi luată în considerare ca o propunere de despăgubire, ci eventual ca și un calcul preliminar făcut cu titlu informativ pe baza devizelor existente la dosar, la cererea reclamantei, instanța va înlătura aceste apărări ca fiind neconforme realității, întrucât rezultă din cuprinsul înscrisului că suma comunicată reclamantei reprezintă, în fapt, o propunere de despăgubire și nu un calcul preliminar.

Instanța a considerat că nimic nu ar fi împiedicat-o pe pârâtă prin angajatul său să-i comunice reclamantei înscrisul cu menționarea faptului că reprezintă un calcul preliminar, dacă intenția acesteia nu era aceea de a-i comunica contravaloarea despăgubirilor ca sumă rezultată din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și din analiza întregului dosar de daună.

Din cuprinsul raportului de expertiză ordonat în cauză de instanță la solicitarea reclamantei, instanța a reținut faptul că suma necesară lucrărilor de curățire a spațiului ce a făcut obiectul asigurării se ridică la suma de 5.196,64 lei, sumă defalcată în cuprinsul centralizatorului financiar al categoriei e lucrări (anexa

2) și devizul pe cantități de lucrări (f.79-81).

Din cuantumul acestei sume, însă, instanța a dedus cheltuielile indirecte cu CAS, șomaj, sănătate, accidente, CGCS, având în vedere doar cheltuielile directe reprezentând contravaloarea materialelor, manoperei, utilajelor și transportului, stabilite la suma de 2.855 lei, la care se vor adăuga cota de TVA de 24%, rezultând un cuantum total al contravalorii lucrărilor de curățire de 3.540,2 lei.

În ceea ce privește contravaloarea lucrărilor de instalații electrice expertul a stabilit în cadrul raportului de expertiză din care face parte integrantă și anexa nr.3 și devizul pe cantități de lucrări (f.82-85), faptul că aceasta reprezintă suma de 49.431,36 lei, instanța procedând la deducerea acelorași cheltuieli pe care consideră că asigurătorul nu este necesar a le efectua, plata acestora fiind obligația prestatorului de servicii care urmează să le execute și neinteresând raporturile contractuale născute între reclamantă și pârâtă ca asigurător.

Din devizul pe cantități de lucrări întocmit de expert a fost dedusă contravaloarea a unui număr de 9 tablouri electrice, în condițiile în care contravaloarea unui tablou reprezintă suma de 343,14 lei, la care se va adăuga TVA, precum și suma necesară încercării celor 9 tablouri, instanța apreciind că un singur tablou electric este suficient pentru imobilul în litigiu, nefiind justificată montarea unui număr de 10 tablouri.

De altfel, pârâta a contestat necesitatea montării unui număr de 10 tablouri electrice în imobilul ce a făcut obiectul contractului de asigurare, fiind contestată în mod implicit și contravaloarea lucrărilor necesare pentru încercarea acestor tablouri, instanța apreciind că obiecțiunile formulate sunt justificate, procedând, pe cale de consecință, la diminuarea sumei stabilite de expert.

Referitor la corpurile de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare, pârâta a susținut că sistemul de iluminat nu este realizat cu corpuri FIA, fapt care contravine constatărilor pe care le-a făcut însăși expertul, astfel încât obiecțiunile formulate de pârâtă au fost înlăturate.

Au fost înlăturate și aspectele referitoare la tipul de cablu tras prin tub de protective precum și inexistența celor 100 de prize și a întrerupătoarelor manual îngropate unipolar, dat fiind faptul că expertul și-a asumat responsabilitatea existenței acestora prin întocmirea raportului de expertiză, nefăcându-se dovada existenței unui număr mai mic de prize și întrerupătoare, astfel cum susținea pârâta.

Prin deducerea contravalorii tablourilor electrice și a manoperei necesare verificării acestora, prin aplicarea cotei de TVA la suma de 27.427,64 lei s-a reținut faptul că pentru instalațiile electrice contravaloarea lucrărilor necesare pentru aducerea instalației în situația anterioară se ridică la suma de 34.010,27 lei, sumă pe care pârâta a fost obligată să o achite.

În ceea ce privește contravaloarea lucrărilor aferente sistemului de sonorizare, acest sistem incluzând și aparatură de sunet și lumină, instanța a avut în vedere faptul că contravaloarea lucrărilor se ridică la suma de 19.702 lei și nu cuprinde aparatura pentru care reclamanta a solicitat inițial plata de despăgubiri.

Prin precizarea cererii formulate împotriva pârâtei, precizare făcută la data de

27 septembrie 2012 reclamanta a susținut că prin raportare la concluziile raportului de expertiză tehnică ordonat în cauză își majorează pretențiile deduse judecății la suma de 195.984,68 lei, sumă compusă din contravaloarea lucrărilor de curățire, renovare și reparare a instalațiilor (171.306,68 lei) și contravaloarea bunurilor asigurate și deteriorate recunoscute și de societatea de asigurare (24.678 lei).

Din cuprinsul acestei completări și precizări de acțiune rezultă împrejurarea că reclamanta nu a mai învestit instanța cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii aparaturii aferente sistemului de sonorizare.

În ceea ce privește contravaloarea lucrărilor de renovare necesare pentru aducerea spațiului incendiat la situația anterioară, în anexa nr.4, precum și în devizul pe cantități de lucrări depuse la dosar la filele 86-89, au fost menționate toate lucrările necesare specifice acestei operațiuni, instanța deducând din cuantumul total al acestor cheltuieli, respectiv din suma de 78.207 lei, contravaloarea cheltuielilor indirecte, considerând că asigurătorul este obligat în baza prevederilor contractuale doar la plata contravalorii lucrărilor, nu și la plata diferitelor contribuții datorate bugetului de stat, suma pe care pârâta o datorează fiind de 61.783 lei, la care se va adăuga cota de 24% TVA, rezultând în total suma de 76.610,92 lei.

Obiecțiunile formulate de pârâtă în ceea ce privește contravaloarea acestor lucrări stabilite de expertul desemnat în cauză au fost înlăturate ca fiind nefondate, atâta timp cât instanța a apreciat că devizele de evaluare întocmite de doamna expert reprezintă opinia unei persoane de specialitate și că modalitatea prin care

aceasta a stabilit contravaloarea lucrărilor nu se impune a fi cenzurată de instanță, avându-se în vedere suprafața imobilului asigurat, respectiv 183,36 mp, menționată în cartea funciară, precum și suprafețele pentru care expertul a considerat că se impune efectuarea unor lucrări de tencuieli interioare și zidărie, suprafețe care printr-un simplu calcul aritmetic rezultat prin luarea în considerare a dimensiunilor fiecărei camere astfel cum rezultă din schița imobilului, nu contravin situației reale. Referitor la placajul de faianță și prețul pentru metrul pătrat stabilit de către expert, instanța a considerat că este corect și că pârâta se află în eroare întrucât prețul de 2.532 lei este prevăzut pentru cei 17 mp, rezultând un preț pe metrul pătrat de 148,9 lei, preț care practic se încadrează în prețul de piață invocat de

pârâtă ce variază între 60 lei/mp și maxim 300 lei/mp.

Instanța a considerat că valoarea stabilită de către expert nu este exagerată și nu se impune reducerea valorii pagubelor pentru lucrările de construcții cu suma de 22.416,62 lei, o astfel de reducere nefiind justificată.

Drept urmare, instanța, prin raportare la contractul de asigurare încheiat între reclamantă și pârâtă, ținând cont de prev. art.969 C.civ., conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, având în vedere faptul că reclamanta era titulara unei polițe de asigurare valabilă la data producerii incendiului, a obligat-o pe pârâtă să îi achite reclamantei suma de 130.323,19 lei cu titlu de despăgubiri pentru aducerea imobilului ce a făcut obiectul contractului de asigurare în starea inițială, precum și pentru remedierea daunelor produse instalației electrice și sistemului de sonorizare deteriorate ca urmare a producerii incendiului.

Totodată, ținând cont de completarea și precizarea cererii reclamantei și având în vedere aceleași raporturi contractuale rezultate în urma încheierii contractului de asigurare, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei și contravaloarea sumei de 24.678 lei pentru acele bunuri menționate în cuprinsul notei de constatare de către inspectorul de daune G. Almașu Sandu.

În această notă de constatare din data de 13 august 2009 au fost menționate bunurile pe care inspectorul de daună le-a identificat în urma producerii incendiului în imobilul aparținând reclamantei, la stabilirea valorii acestora avându-se în vedere valoarea pe care fiecare dintre bunuri o avea menționată în lista anexă depusă de către pârâtă, listă ce face parte din polița de asigurare menționată în cuprinsul art.13 din poliță.

Contravaloarea acestor bunuri se ridică la suma de 24.678 lei, pârâta necontestând această contravaloare, susținând nedepunerea listei de către reclamantă ca și listă anexă la contract, susținere pe care instanța a înlăturat-o pentru motivele mai sus reținute.

Concluzionând, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 155.001,19 lei, sumă la care se adaugă dobânda legală aplicabilă în materie comercială, în conformitate cu dispozițiile OG nr.9/2000, începând cu data formulării cererii deduse judecății, 13 decembrie 2010 și până la data de 31 august 2011, dată la care dispozițiile OG nr.9/2000 au fost abrogate, astfel încât cu începere de la data de 1 septembrie 2011 și până la plata integrală a debitului pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei dobânda remuneratorie conform dispozițiilor OG nr.13/2011.

În conformitate cu disp. art.1 din actul normativ invocat, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, conform alineatului 2 al art.1, iar alineatul 3 definește dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență ca fiind dobândă penalizatoare.

Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din actul invocat privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.

În cuprinsul art.3 alin.1 și 2 din OG nr.13/2011 legiuitorul a reglementat stabilirea ratei dobânzii legale remuneratorii prin raportare la rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, iar rata dobânzii legale penalizatoare prin raportare la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

Instanța, față de faptul că reclamanta nu a menționat în cuprinsul cererii sale introductive și nici în cuprinsul cererii precizatoare dobânda pe care o solicită, a considerat că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii penalizatoare, însă, față de faptul că acest cuantum al dobânzii este mai mare decât cel al dobânzii remuneratorii, iar obligația de plată revine asiguratului, pentru a respecta principiul obligării debitorului la plata sumei mai mici în situația în care există o incertitudine asupra debitului, a obligat pârâta la plata dobânzii remuneratorii aferente debitului principal.

În baza disp. art.274 C.pr.civ., întrucât pârâta a căzut în culpă procesuală, a fost obligată să-i achite reclamantei cheltuieli de judecată parțiale proporțional cu pretențiile admise în cuantum de 12.347,41 lei reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar proporțional cu pretențiile admise (4.716,02 lei), contravaloarea raportului de expertiză (4.241,39 lei) și onorariu avocațial proporțional cu pretențiile admise (3.370 lei).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel R. R. D. și SC O.

V. I. G. S.A

.

Prin apelul declarat de pârâta SC O. V. I. G. S.A

s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului pârâta a arătat că instanta a pronuntat o hotarare prin stabilirea gresita a situatiei de fapt și prin interpretarea gresita a dispozitiilor contractuale.

Cu privire la bunurile anexa la contractul de asigurare atestat de Polita 0079493/_ instanta a retinut ca acea lista de bunuri aflata la paginile 4-7 din dosar, ar fi Documentele anexate mentionate la pct. 13 din Polita de Asigurare și ar reprezenta "mijloacele fixe". Argumentul instantei precum ca "odata predata lista asiguratorului și acesta neavand nici un fel de obiectiuni cu privire la existenta bunurilor, se prezuma ca aceste bunuri au fost identificate de catre agentul de asigurare cu ocazia vizionarii la locatia unde se aflau bunurile în momentul respectiv" (pag. 6 paragraful 1 din Sentinta) nu poate fi retinut, fiind total lipsit de coerenta logica și juridica.

Adica pe de-o parte instanta arata ca aceasta lista o fost predata" subscrisei asigurator insa pe de alta parte (cu toate instanta arata ca a fost predata subscrisei) totusi retine ca agentul de asigurare a identificat aceste bunuri din lista cu ocazia vizionarii. Cum oare se impaca ideea predarii directe de catre reclamanta a listei cu aceea a constatarii listei de catre agentul de asigurare a subscrisei. Daca agentul ar fi intocmit lista atunci lista ar fi purtat stampila și semnatura din partea subscrisei asigurator insa asa cum am aratat și prin Notele de Sedinta: lista mentionata nu poarta semnatura nici unui reprezentant al paratei și nici stampila S.C. SCR A.

1. I. G. S.A.; la sfarsitul listei se mentioneaza termenul de locatar, valoarea de inlocuire mentionata în polita pentru toate obiectele de inventar, echipamente electronice, masini/utilaje/instalatii din cele doua apartamente (176.683 lei) este mult inferioara valorii totale mentionata în lista depusa de reclamanta.

   Instanta apreciaza intr-un mod eronat ca .mentiunee facuta în cuprinsul listei ... nu dovedeste faptul ca bunurile nu se aflau în imobilul situat în C. -N. " intrucat arata instanta ca, ba din contra, aceasta mentiune atesta ca aceste bunuri

   au facut obiectul unui contract de inchiriere incheiat de reclamanta cu ultimul locatar SC NEW RAD MAR SRL, și ca au fost vizionate de agentul de asigurari.

   Nu stim cum instanta a ajuns la rationamentul ca daca bunurile au fost enumerate cu ocazia incheierii contractului de inchiriere atunci agentul de asigurari le-a constatat.

   Pârâta susține că este terță fata de contractul de inchieriere incheiat intre reclamanta și SC NEW RAD MAR SRL și astel nu am avut nicio implicare în incheierea acelui contract.

   Acele fotografii pe care asiguratorul ar fi trebuit sa le efectueze cu ocazia incheierii asigurarii nu au rolul de a constata ce bunuri s-au asigurat, fiind vorba de bunuri ce se identifica prin denumiri specifice, ci fotografiile au rolul de a constata starea unui imobil, adica daca este afectat de anumite fenomene precum alunecari de teren sau alte deteriorari vizibile precum infiltratii, etc.

   Consideră ca argumentul instantei precum ca subscrisa trebuia sa facem dovada lipsei acelor bunuri este în contradictie cu principiul "actori incumbit probatio", reclamanta trebuind sa-si dovedeasca pretentiile. Indiferent ca subscrisa este un profesionist este nelegal și neechitabil ca subscrisa sa dovedeasca lipsa unor bunuri pe care aceasta nu le-a detinut. Trebuie ca instanta sa aiba în vedere ca în Polita se face mentiunea de "Mijloace Fixe" categorie în care nu intra bunurile prezentate în lista de care se foloseste reclamanta.

   Instanta chiar se contrazice în cuprinsul considerentelor cu privire la aceste bunuri din lista pe care o considera ca Anexa a Politei afirmand la pagina 9 paragraful 6 din Sentinta ca "De altfel, din nota de constatare intocmita de inspectorul de dauna Almasu G. la data de_, depusa la dosar la fila 13, rezulta faptul ca părțile au identificat cu ocazia vizionarii imobilului și a bunurile cuprinse în cadrul acestuia, o serie de bunuri mobile, bunuri care figurau și în lista de bunuri depusa de catre reclamanta la dosar, anexa contractului de asigurare".

   Asadar rezulta ca nu toate bunurile constatate cu ocazia intocmirii Notei de constatare sunt și în Lista, prin urmare nu avea cum acea Lista sa fie anexa la Polita de Asigurare în discutie intrucat bunurile din aceasta trebuiau sa fie corespondente în integralitate cu cele din Lista.

   In ceea ce priveste Obiectele asigurate cuprinse în Polita 0079493/_ nu suntem de acord cu sustinerile instantei de a inlatura apararea noastra precum ca Polita 0079493/_ s-a incheiat pentru doua apartamente din imobilul din S. Eroilor nr. 32, respectiv apartamentele 9 și 18. Desi este trecut "negru pe alb" la bunuri asigurate apartamentele 9 și 18, totusi instanta afirma ca apartamentul 9 nu putea sa fie asigurat intrucat pentru acesta s-a depus de catre reclamanta Polita IBC nr. 0099497 incheiata de SC ALM. AR INVEST SRL la data de_, fiind asigurat apartamentul la suma de 107.500 lei.

   Desi noua nu ni s-a comunicat acest inscris, în speta Polita ISC nr. 0099497, totusi nu vedem de ce nu s-ar putea ca pentru un apartament (cu tot cu Mijloace fixe) sa fie incheiate mai multe polite de asigurare. Este o posibilitate larg intalnita în practica (si chiar recomandata pentru ca în acest fel se recupereaza mai usor sumele) și de altfel daca avem in vedere ca asiguratul este o alta persoana, respectiv o societate, SC ALM. AR INVEST SRL, era chiar necesar ca aceasta din urma sa incheie o polita proprie daca dorea sa isi poata recupera în cazul unui risc vreo suma de bani. Asadar acest argument este unul netemeinic.

   Repetă ca nu știe despre ce fel de polita este vorba deoarece noua nu ne-a fost comunicat în cadrul probei cu inscrisuri acest act. De asemenea instanta nu a indicat nici numarul filei. Crede ca ar fi vorba despre Polita ISC nr. 0099497 de care instanta a mai facut vorbire (in incercarea de a argumenta ca Polita 0079493/_ este pentru un singur apartament și nu pentru doua) insa la fel ca mai sus instanta se foloseste de aceasta Polita care insa nu a fost pusa în discutia partilor prin comunicarea și catre subcrisa în cadrul administrarii probei cu inscrisuri.

   Mai mult, avand în vedere ca în Polita 0079493/_ apartamentul este evaluat, asa cum retine și instanta, de 989.000 lei iar în Polita aratata de instanta, Polita ISC nr. 0099497, apartamentul este evaluat la suma de 107.500 lei, nu intelege cum doua apartamente situate în acelasi bloc sa aiba o diferenta colosala de valoare, unul de 107.500 lei iar altul de 10 ori mai mare, respectiv de 989.000 lei. Este evident ca polita în discutie 0079493/_ a fost incheiata pentru doua apartamente, respectiv ap. Nr. 9 și ap. Nr. 18.

   Pe urma nu se arata cu ce titlu a detinut societatea SC ALM. AR INVEST SRL acest apartament nr. 9. Poate aceasta societatea a preluat folosinta și apartamentului nr. 18 și astfel s-a continuat exploatarea ca Club-Bar a acestui apartament nr. 18.

   Referitor la cauza producerii incendiului instanța critica atitudinea procesuala a subscrisei de a nu solicita expertiza pentru determinarea cauzei producerii incendiului din data de_ .

   Or pârâta nici nu avea de ce sa solicitam probe pe acest aspect din moment ce tocmai cauza mentionata în Procesul-Verbal de Interventie din care reiese ca incendiul s-a declansat de la instalatia electrica suprasolicitata, ceea ce denota intocmai faptul ca activitatea desfasurata de reclamanta nu era potrivita fata de dimensionarea instalatiei electrice existente la apartament ceea ce face pe deplin aplicabile dispozitiile art. 3.15. daune prcouse bunurilor asigurate în cazul în care se constata ca nu exista autorizatiile legale de constructie și functionare emise de organele în drept sau daune produse/agravate (pentru partea din dauna care s-a marit) prin nerespectarea de catre Asigurat a conditiilor pe baza carora au fost acordate acestea (normativele în vigoare privind siguranta în constructii), inclusiv a normelor P.S.I. și I.S.C.I.R.;

   Asadar a demonstrat prin inscrisuri coroborate cu declaratiile martorilor ceea ce a avut de demonstrat, intrucat este evident ca reclamanta trebuia sa obtina acordul în drept al organelor competente, care sa ateste ca reteua electrica existenta poate suporta aparatura instalata. Or, reclamanta neobtinand aceste avize si-a incalcat obligatiile contractuale ceea ce activeaza pe deplin dispozitiile art. 3.15 prin care se exclud de la plata indemnizatia solicitata.

   Nu consideră ca trebuia sa mai demonstram ceva ce deja reiese din actele de la dosar precum și din delcaratiile martorilor.

   Astfel pe lângă Procesul-Verbal de Interventie nr. 269/_ intocmit de ISU "Avram Iancu" C. aceasta cauza de producere a incendiului ce rezulta din alte acte oficiale emise de autoritatile competente în constatarea și stingerea incendiului. Ba mai mult este recunoscuta și de catre reclamanta, care prin adresa din data de_ pe care a transmis-o B. recunoaste la pct. 4 ca " ... prin procesul verbal de interventie nr. 269/_ s-au stabilit cauzele evenimentului, nu dispunem de alte documente din care sa se poata stabili o alta stare de fapt."

   Chiar martorul propus de catre reclamanta, O-nul Dragan Alexandru Remus, sustine ca s-a deplasat la sediul pompierilor pentru a lamuri mentiunea privind cauza incendiului respectiv suprasolicitarea instalatiei electrice și ca unul dintre factorii de decizie i-a comunicat faptul ca toate imobilele din zona respectiva aveau instalatia electrica suprasolicitata pentru ca era veche și ca incendiul s-a produs pentru ca un aparat electrocasnic ar fi functionat defectuos, martorul intelegand ca se refera la frigiderul care era aproape integral topit(!!!).

   Mai mult acceptarea de catre reclamanta a acestei cauze, este sustinuta și de raspunsul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "Avram Iancu" al Judetului C. nr. 590257/_ care mentioneaza ca procesul verbal de interventie nr. 269/_ incheiat de Detasamentul de Pompieri C. -N., nu a fost contestat și nici nu s-a primit vreo cerere/adresa prin care sa li se comunice faptul ca exista vreo inadvertenta în procesul verbal intocmit de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Avram Iancu" al Judetului C. .

   In conditiile acestor probe instanta nu poate sa motiveze ca "Declaratiile martorului (se intelege a Dragan Alexandru Remus) vin sa confirme mentiunile facute în cuprinsul procesului-verbal de interventie în sensul ca sursa probabila a incendiului ar constitui-o existenta unui aparat electric defect ori suprasolicitarea instalatiei electrice " (pag. 8 paragraful 7 din Sentinta) deoarece în Procesul-Verbal de Interventie nr. 269/_ intocmit de ISU "Avram Iancu" C. se mentioneaza ca producerea incendiului se datoreaza unui scurtcircuit electric în aparat electric datorita instalatiei electrice suprasolicitate.

   Deci nu are cum "sa confirme" martorul ceva ce nu este deloc inscris în Procesul - Verbal. Eventual instanta putea sa spuna ca martorul "infirma" ceea ce este consemnat în Procesul-Verbal de Interventie insa, asa cum am aratat mai sus, martorul nu face decat sa confirme faptul alegat de subscrisa și anume ca ca producerea incendiului se datoreaza unui scurtcircuit electric în aparat electric datorita instalatiei electrice suprasolicitate.

   Pe lângă art. 3.15 din Conditiile Generale de Asigurare care asa cum am demonstrat se aplica pe deplin, mai sunt incidente și alte dispozitii contractuale, respectiv art. 3.11, art. 3.19, 6.1.1, 6.1.4, 6.1.5 și 6.1.6 din Conditii Generale de asigurare.

   Astfel în cererea chestionar, anexa la polita de asigurare, reclarnanta a declarat ca starea de intretinere a instalatiilor periculoase (instalatia electrica, instalatia de gaze ... ) este foarte buna.

   Declaratia reclamantei din cererea chestionar, în baza careia a fost incheiata polita de asigurare IBC nr. 0079493 nu este conforma realitatii și prin urmare a indus în eroare asiguratorul, acest lucru rezultand și din urmatoarele:

   1. Sustinerile martorului Dragan Alexandru Remus în sensul ca unul dintre factorii de decizie de la Detasamentul de Pompieri i-a comunicat faptul ca toate imobilele din zona respectiva aveau instalatia electrica suprasolicitata pentru ca era veche și scurtcircuitul a provenit de la un aparat electric defect;

   2. Raspunsul ISU "Avram Iancu" al Judetului C. nr. 590247/_ care precizeaza ca au fost verificate registrele de avizare/autorizare privind securitatea la incendiu din anii 2008 și 2009 și a fost efectuata o verificare în teren pentru imobilul proprietatea reclarnantei situat în Strada Eroilor nr. 32, ap. 18, C. -N. si, din verificari, rezulta ca nu a fost inregistrata nici o solicitare pentru eliberarea avizuluilautorizatiei de securitate la incendiu

   3. Raspunsurile SC Filiala de Distributie Transilvania Nord-S. C. N. nr. 63/_ și 90/_ care mentioneaza ca: anul punerii în functiune a instalatiilor electrice din zona B-dul Eroilor este 1964, iar pentru perioada 2004 (anul cumpararii apartamentului 18 de catre reclamanta) - 2010 nu exista inregistrari în evidentele lor cu privire la eventuale interventii, eliberari de avize/autorizatii sau verificari la ap. 18.

- de la data punerii în functiune nu exista în evidentele lor inregistrari cu privire la interventii asupra instalatiei electrice.

Pentru apartamentul 18 din imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor nr. 32, NU EXISTA INCHEIAT CONTRACT DE FURNIZARE ENERGIE ELECTRICA cu

societate a de furnizare a energiei electrica în PERIOADA în CARE BUNUL ASIGURAT a facut obiectul contractului de asigurare incheiat cu S.C. B. A. V.

I. G. S.A.

In acest sens s-a depus la dosar Adresa formulata de catre parata și inregistrata la A.F.E.E. sub nr. 5782/_ și Raspunsul nr. 608/_ al

A.F.E.E. C. care prevede: "referitor la adresa depusa de d-voastra ...., va comunicam ca ne aflam în imposibilitate de a va furniza informatiile solicita te deoarece în baza noastra de date nu exista incheiat contract de furnizare a energiei electrice /a locul de consum din C. -N., B-dul Eroilor nr. 32, ap. 18. Mentionam ca exista incheiate mai multe contracte de furniza re a energiei electrice în imobilul

mentionat mai sus, dar nici unul nu figureaza pe ap. 18, astfel incat nu stim la ce apartament, din baza noastra de date, faceti referire. "

Prin urmare, se poate trage concluzia în mod intemeiat (i) ca declaratia data privind starea foarte buna a instalatiei electrice nu este conforma realitatii, instalatia fiind foarte veche și (ii) ca au avut loc interventii neautorizate, si, în plus, ca energia electrica nu era furnizata de catre furnizorul de energie electrica în baza unui contract de furnizare energie electrica, ceea ce duce la concluzia ca prin actiunile și inactiunile proprii ale reclamantei ocazionate de folosirea energiei electrice fara a exista un contract de furnizare în acest sens, folosirea unor aparate electrice defecte și a unei instalatii electrice foarte vechi, cumuland imprejurarile generatoare de incendiu a dus la o situatie potential periculoasa care a declansat cu necesitate incendiul și a dus la materializarea distrugerilor, ca și consecinte socialmente periculoase.

In consecinta, culpa reclamantei în producerea incendiului respectiv se incadreaza în clauzele de excludere ale politiei de asigurare-conditiile generale- care valoreaza contract in conditiile art. 969 Cod Civil, fiind asumate atat de asigurator cat și de catre asigurat prin semnarea politei de asigurare, respectiv: - daunele produse de defecte ale bunurilor asigurate, caz de excludere prevazut de dispozitiile pct. 3 Excluderi - subpunctul 3.11 din Conditii Generale: "daunele produse/agravate de erori de proiectare/executie/fabricatie sau defecte ale bunurilor asigurate, existente la data intrarii în vigoare a politei de care asiguratul sau reprezentantii sai au cunostinta, ... "

• daunele produse datorita nerespectarii normele PSI, caz de excludere prevazut de dispozitiile pct. 3 Excluderi - subpunctul 3.15 din Conditii Generale: "daune produse bunurilor asigurate în cazul în care se constata ca nu exista autorizatiile lega le de constructive și functionare emise de organele în drept sau daune produse/agravate ... prin nerespectarea de catre asigurat a conditiilor pe baza carora au fost acordate acestea (normative în vigoare privind siguranta în constructii), inclusiv a normelor P.S.I și I.S.C.LR."

• daunele produse ca urmare a neremedierii din culpa proprie a asiguratului a unor situatii cunoscute acestuia generatoare de pagube, caz de excludere prevazut de dispozitiile pct. 3, subpunctul 3.19 din Conditii Generale.

• Daunele produse/agravate din neglijenta grava a asiguratului/a unui membru din conducerea acestuia, caz de excludere prevazut de dispozitiile pct. 3, subpunctul 3.19 din Conditii Generale.

Prin "neglijenta grava" se intelege "comportamentul unei persoane care da dovada de o lipsa neobisnuita de grija și atentie, precum și indiferenta fata de ceea ce ar trebui, în principiu, sa fie clar pentru oricine intr-o anumita situatie".

Totodata în cuprinsul politei de asigurare -conditiile generale-sunt expres prevazute si OBLIGATII ALE ASIGURATULUI CARE AU FOST INCALCATE de catre

asigurat, astfel:

• obligația prevazuta la subpct. 6.1.1: "sa raspunda corect și exact la intrebarile prevazute în cererea-chestionar și sa furnizeze toate informatiile și datele referitoare la circumstantele privind riscul, atat în momentul incheierii contractului, cat și în timpul derularii acestuia";

• obligația prevazuta la subpct. 6.1.4: "sa mentina pe toata durata de valabilitate a contractului toate masurile de protective aflate sub controlul sau ... existente și declarate asiguratorului la data intrarii în vigoare a contractului, respectand graficele de inspectii/teste impuse de producator/unitatea service/ alte norme legale aplicabile";

• obligația prevazuta la subpct. 6.1.5: "sa intretina bunurile asigurate în bune conditii în conformitate cu dispozitiile legale si/sau recomandarile producatorului"

• obligatia prevazuta la subpct. 6.1.6: "sa ia masurile necesare în scopul prevenirii producerii riscurilor asigurate".

In consecinta, se justifica pe deplin respingerea acordarii despagubirii avand in vedere excluderile și obligatiile neindeplinite de catre asigurat, prevazute în Conditiile Generale pentru asigurarea imobilelor și a altor bunuri în conditiile în care art. 2 din Legea nr.136/1995 statueaza ca privind raporturile dintre asigurat și asigurator în asigurarea facultativa sunt reglementate prin contractul de asigurare și care de asemenea prevede la art. 26 alin.1 obligatia ca asiguratul are obligatia sa intretina bunul asigurat în bune conditii, conform dispozitiilor legale în scopul prevenirii riscului asigurat raportat la art. 23 care prevede dreptul asiguratorului de a opune titularului documentului de asigurare sau beneficiarului toate exceptiile care sunt opozabile contractului de asigurare.

Cu privire la activitatea de club-bar desfasurate de reclamanta desi în Polita 0079493/_ este mentionat în mod expres la tipul afacerii Club-Bar, în fata acestei evidente instanta incearca sa scoata o motivare pentru a arata ca reclamanta nu desfasura aceasta activitate.

Cu toate ca Polita a fost intocmita în baza declaratiilor reclamantei (sau a reprezentantului acesteia) și din fotografiile efectuate cu ocazia constatarilor daunelor se vede clar ca spatiul apartamentului era afectat activitatii de Bar-Club instanta inlatura aceasta evidenta argumentand ca reclamanta a facut dovada ca la momentul producerii incendiului "nu se desfasura o activitate specifica celei de club-bar mentionata în cuprinsul Politei de asigurare" dovada facandu-se, în opinia instantei, prin depunerea Contractului de Inchiriere cu societatea SC NEW RAD MAR SRL nr. 585509/_, care ulterior a fost asigurat pentru desfasurarea activitatii specifice de bar. în opinia noastra toata argumentarea instantei nu face decat sa confirme ca apartamentul desfasura activitatea de Club-Bar.

Instanta de asemenea incearca sa exonereze reclamanta de culpa de a nu obtine avizele și autorizatii le aruncand responsabilitatea în sarcina chiriasului SC NEW RAD MAR SRL care si-ar fi luat aceasta obligatie fata de proprietarul- reclamant, de a obtine avizele și autorizatiile, prin contractul de inchiriere 585509/_, invocand în acest sens dispozitiile contractului de inchiriere prin care locatarul SC NEW RAD MAR SRL se obliga sa obtina aceste avize și autorizatii.

Ceea ce instanta a omis sa aplice este principiul relativitatii efectelor contractelor conform caruia contractul incheiat intre parti nu este opozabil tertilor nici în ceea ce priveste drepturile și nici în ceea ce priveste obligatiile. Faptul ca locatarul SC NEW RAD MAR SRL si-a stabilit unele obligati fata de reclamanta- proprietar și nu ne poate fi opuse noua.

Aceasta obligatie și responsabilitate a locatarului SC NEW RAD MAR SRL poate fi opusa acestuia din urma și în nici intr-un caz subscrisei. Indiferent de drepturile și obligatiile dintre reclamanta-proprietar și locatar, fata de terti reclamanta-proprietar are obligatia legala de a obtine avizele și autorizatiile pentru activitatile ce se desfasoara în spatiul proprietatea acesteia, intrucat proprietarului în revin aceste obligatii. în plus completand Polita nr. 0079493/_ pe baza informatiilor transmise de proprietar (direct sau prin mandatar), asiguratul (proprietarul-reclamant) este tinut el insusi fata de subscrisa de a indeplini obligatia de a obtine avize și autorizatii.

Faptul ca acest contract de inchiriere locatarul SC NEW RAD MAR SRL a fost reziliat chiar nu are incidenta asupra obligatiei proprietarului a a fi obtinut anterior autorizatiile și avizele deoarece chiar instanta recunoaste ca în acel apartament s- au desfasurat activitati de Club-Bar.

Ca în fapt s-a desfasurat o activitate de Club-Bar este confirmat de declaratiile martorului Dragan Alexandru Remus, a carei declaratie instanta o retine: "Martorul avea cunostinta despre faptul ca locatarul promisese de mai multe ori ca achita chiria și nu si-a indeplinit aceasta obligatie prevazuta contractual,

aratand totodata ca la momentul rezilierii în spatiu a ramas marfa specifica activitatii de club-bar pe care o desfasura reclamantul se NEW RAD MAR SRL" (pag. 11 paragraful 3 din Sentinta). Chiar instanta retine declaratiile martorului potrivit carora "Acesta este motivul pentru care au ramas în functiune frigidere/e, functionarea acestora facandu-se cu scopul de a preveni deteriorarea unora dintre bauturile care apartineau locatarului ... ".

Trebuie tinut cont de faptul ca toata legislatia în material prevenirii incendiilor prevede ca nu trebuie sa fir lasate sub tensiune nesupravegheate aparate electrice, cu atat mai mult, acesta obligatie se impune intr-un imobil în care nu intra nimeni un timp indelungat.

Asadar, desi se desfasura o activitate de Club-Bar, nu existau avizele și autorizatii le necesare ceea ce credem noi nu face decat sa amplifice culpa reclamantului-proprietar.

Este evident ca toate instalatiile și echipamentele specifice activitatii de Club- Bar montate au ramas și dupa rezilierea contractului.

Indiferent daca la momentul incheierii Politei în discutie nu mai functiona ca Club-Bar trebuie avut în vedere ca incendiul s-a produs datorita instalatiilor specifice de Club-Bar, asadar cauza incendiului tot activitatea de Club-Bar. Daca s- ar fi solicitat avizele ISU ar fi adus la cunostinta neregularitatile și reclamanta ar fi fost obligata sa le remedieze și astfel incendiul nu s-ar fi produs.

Faptul ca în Cartea Funciara apartamentul nr. 18 figureaza cu mentiunea apartament nu face decat sa agraveze raspunderea proprietarului și sa confirme cele sustinute de subscrisa, intrucat reclamanta a permis desfasurarea unei activitati fara a fi autorizata.

Un lucru e cert în opinia noastra și anume ca instanta nu poate contesta ca proprietara-reclamanta a permis schimbarea destinatiei, chiar instanta retinand în considerentele hotararii declaratiile martorilor Dragan Alexandru Remus și Olaru V. prin care se afirma ca în apartamentul asigurat nr. 18 s-a desfasurat activitate de Club-Bar.

Mai mult decat atat la momentul incheierii Politei și producerii incendiului era mentionat expres ca obligatie legala ca la schimbarea destinatiei unui spatiu sa se obtina avizele PSI. Astfel conform Ordinului 80/2006 (abrogat prin Ordinul nr. 3/2011) a M. ui Administratiei și Internelor privind Norma Metodologica din 6 mai 2009 (Norma metodologica din 2009) de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protectia civila se prevede ca: "Ari. 1. (1) Avizele de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de catre inspectoratele judetene și al municipiului B. pentru situatii de urgenta, denumite în continuare inspectorate, dupa verificarea de conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare a masurilor de aparare impotriva incendiilor, adoptate în documentatiile tehnice ale lucrarilor de constructii, pentru indeplinirea cerintei esentiale - securitate la incendiu - a constructiilor, instalatiilor și a altor amenajari. (2) Avizele de protectie civila sunt actele emise, în baza legii, de catre inspectorate, dupa verificarea de conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare a masurilor adoptate în documentatiile tehnice ale lucrarilor de constructii pentru realizarea adaposturilor de protectie civila ... Ari. 3. -(1) Avizele de securitate la incendiu se emit în urmatoarele situatii:... b) pentru lucrarile de schimbare a destinatiei si/sau de modernizare la constructii și amenajari existente, care nu necesita autorizatii de construire, atunci cand, în urma executarii lucrarilor, constructiile și amenajarile respective se incadreaza în categoriile aprobate, potrivit legii, prin hotarare a Guvernului prevazuta la lit. a), pentru care este necesara avizarea privind securitatea la incendiu".

Nu știe cum instanța apreciaza ca nu era necesar obtinerea avizelor de securitate în conditiile în care aceasta constata (prin administrarea probei

martorului) ca în fapt s-a desfasurat activitate de Club-Bar doar luand în considerare ca în Cartea Funciara figureaza mentiunea apartament.

Instanta confunda tipul de locatie cu destinatia unei locatii. Tipul locatiei este dat de caracteristicile constructive pe cand destinatia locatiei este data de activitatea desfasurata. Asadar din moment ce spatiul indeplineste caracteristicile constructive ale unui apartament nu are cum sa se treaca în Cartea Funciara alta mentiune. Nu stim ce mentiune ar fi trebuit sa fie în Cartea Funciara ca sa satisfaca exigentele instantei.

Pe de alta parte Cartea Funciara nu are rolul de a atesta destinatia locativa a unei constructii ci precum se stie are rol de a indica în primul rand titularul imobilului precum și sarcinile de c are este grevat.

Daca un imobil este destinat unei activitati, acest lucru reiese din autorizarile de la Oficiul Registrului Comertului. Dupa cum se poate observa din Istoricul cu privire la fondul de comert al SC NEW RAD MAR SRL eliberat de ONRC sub nr. 684218/_ (atasat la dosarul cauzei), nu era inregistrat și autorizat nici un punct de lucru/sediul social al acestei societatii în imobilul mentionat.

Prin urmare, autoritatile competente în verificarea indeplinirii conditiilor lega le pentru functionarea unui bar în acel imobil nu aveau cunostinta despre aceasta activitate pentru a verifica respectarea normelor legale cu privire la functionare corespunzatoare.

Acest lucru vine sa intareasca în plus faptul ca declaratia reclamantei din cererea chestionar, în baza careia a fost incheiata polita de asigurare IBC nr. 0079493 nu este conforma realitatii.

In aceste conditii reiese clar în care nu exista aviz ISU pentru desfasurarea acestei activitatii ceea ce face ca reclamanta-proprietar si-a luat anumite riscuri incalcand normele specifice și a creat conditiile specifice producerii incendiului din_ .

Instanta incearca sa duca argumentarea pe o pista gresita cu privire la un aspect și anume inoculand ideea ca subscrisa ne-am intemeiat apararea pe art.

3.15 noi motivand aplicarea excluderii prevazute de acest articol și prin aceea ca instalatia electrica aferenta apartamentului nr. 18 era suprasolicitata și drept urmare, în aceste conditii ar opera o cauza exoneratoare.

Aceasta motivarea pe care instanta afirma ca noi am fi inaintat-o pentru sustinerea excluderii prevazute pe art. 3.15 ESTE UNA FALSA. Noi am invocat art.

3.15 cu motivarea ca reclamanta trebuia sa aiba avizele necesare pentru desfasurarea activitatii de Club - Bar și folosirea instalatiilor și echipamentelor specifice acesteia și cum reclamanta a desfasurat aceste activitati fara avize se incadreaza în dispozitiile art. 3.15. Din acest motiv consideră ca restul sustinerilor instantei pe motivarea de suprasolicitare a instalatiei electrice și precum ca acest fapt determina incadrarea în art. 3.15 este inutila din moment ce subscrisa nu am invocat în sustinerea acestei excluderi acest motiv. Chiar instanta, dupa ce face o ampla motivare de inlaturarea a acestor presupuse sustineri, recunoaste ulterior ca "De altfel, parata a invocat dispozitiile art. 3. 15 doar din perspectiva faptului ca sustinea imprejurarea ca în imobilul ce a facut obiectul asigurarii se derula o activitate de cafe-bar ... " (Pag. 12 paragraful 7 din Sentinta). Asadar ne intrebam de ce atata motivare pe un aspect pe care nu l-am invocat și prin urmare aceasta motivare trebuie inlaturata de instanta prin simplu fapt ca nu are legatura cu cele alegate în contradictoriu de parti distragand doar atentia asupra elementelor clare de respingere a actiunii reclamantei.

Instanta dovedeste iar ca nu a inteles rolul inscrisurilor depuse la dosar, respectiv al Adreselor de Raspuns nr. 608/_ al A.F.E.E. C. și Adreselor de Raspuns al SC Filiala de Distributie Transilvania Nord-S. C. -N. nr. 63/_ și 90/_, din care reiese ca de fapt reclamanta nici macar nu avea incheiat un contract de furnizare a energiei electrice ceea ce duce la concluzia ca alimentarea cu

energie electrica se facea intr-un mod improvizat sau în orice caz neautorizat care duce și mai mult la starea sporita de pericol asupra unor incidente electrice de natura sa produca incendiu. Tot în aceasta ordine de idei se include și faptul ca reclamanta nu a dovedit existent vreunui proiect de instalatii verificat și stampilat de un verificator atestat MDRT (fost MLPAT), conform Legii 10/1995 privind calitatea în constructii.

Aceasta situatie de fapt ce reiese din adresele mai sus aratate și depuse la dosarul cauzei este un argument "qui potest major potest et minus". Cu alte cuvinte cine incalca legea intr-un mod asa flagrant, de a nu avea nici contract de furnizare, este clar ca incalca si dispozitiile mai de amanunt ale legii, adica de a avea avizele PSI pentru desfasurarea unei anumite activitati. Aceasta situatie ar fi trebuit sa intareasca instanta în convingerea ca intr-adevar reclamanta si-a incalcat toate obligatiile contractuale și astfel sunt incidente dispozitiile art. 3.15 din Conditiile Generale de Asigurare.

Contrar celor ce în mod normal instanta ar fi trebuit sa conchida aceasta dezvolta sustinerile din conderente tocmai în celalalt sens și anume apreciaza ca nu are relevanta faptul ca pt. ap. nr 18 nu avea incheiat contract de furnizare a energiei electrice atat timp cat reclemente a facut dovada faptului ca i se furnizeaza energie electrica de catre SC ELECTRICA FURNIZA RE SA, iar contravaloarea acestei energiii este achitata de catre reclamanta" (pag. 12, parag. 7 din Sentinta) și în continuare motivand ca inexistente contractului de furnizare incheiat în acest sens de instrumentum nu este de natura sa inlature raporturilr juridice ce se deruleaza intre reclamanta și institutia prestatoare" (pag. 12, parag. 8 din Sentinta) de parca obiectul probei noastre ar fi sa demonstram relatia contractuala dintre reclamanta și Electrica. Noi am invocat faptul ca reclamanta nu detinea nici macar contract pentru a evidentia ca reclamanta nu respecta nici cele mai elementare dintre rigorile tehnice relativ la furnizarea energiei electrice, aceea de a avea un racord efectuat de persoane atesta te, și în conditiile acestea este clar ca nu mai poate fi vorba de detinerea vreunui aviz PSI.

Pentru instanta toate aceste adrese nu au relevanta și nici vreun impact asupra atitudinii de neglijenta grava a reclamantei. Adica comportamentul reclamantei care avand o retea data în exploatare din anul 1964, nu are un racord autorizat la reteaua de energie electrica, pune în functiune o multitudine de instalatii electrice la aceasta retea veche și neautorizata și pe deasupra nu obtine avizele PSI imperativ prescrie de normativele în vigoare, peste toate acestea fiind și sub incidenta sanctiunilor prevazute de Legea energiei electrice nr. 13/2007, (art.

1. și H.G. nr. 537/2007 (privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele de prevenire și stingere a incendiilor, prevad la art. 1 pct. 1 urmatoarele) nu reprezinta deloc o atitudine de neglijenta grava. Oare ce ar fi trebuit sa mai faca reclamanta pentru a crea instantei impresia unei neglijente grave.

   Cu privire la Valoarea Juridica a Emailului din data de_ provenind de la dl. G. Almas Sandu.

   Instanta considera ca Emailul din data de_ provenind de la dl, G. Almas Sandu reprezinta o Propunere de Despagubire, invocand argumentul ca "rezulta din cuprinsul inscrisului ca suma comunicata reclamantei reprezinta, în fapt, o propunere de despagubire și nu un calcul preliminar" . Cu toata siguranta instantei nu vedem argumentul in afirmatia acesteia. Prin simplul fapt ca am trimis un email în care s-au inscris niste suma nu inseamna ca s-a facut o propunere care acceptata de reclamant ar fi avut forta juridica.

   Asa cum a afirmat prin Notele de Sedinta depuse de dosar comunicarea Emailul din data de_ provenind de la dl. G. Almas Sandu contine un calcul preliminar, cu titlu informativ al despagubirii, pe baza devizelor existente la dosar, efectuate la cererea reclamantei, care a declarat inspectorului intentia de a efectua lucrarile de reparare în regie proprie; calculul nu are caracterul unei oferte de

   despagubire, pentru formularea careia inspectorul respectiv nu avea și nu are competenta necesara.

   In plus, acelasi inspector, ulterior acestei comnicari, a reiterat reclamantei, prin corespondenta email din data de_, necesitatea depunerii documentelor solicitate de catre Departamentului de daune competent, fapt ce confirma ca informarea din data de_ nu avea caracterul unei oferte.

   Poziția B. este confirmata chiar de catre martorul reclamantei Dragan Alexandru Remus, care în declaratia sa spune "Personal am participat la una sau doua intalniri cu inspectorul de daune Almas G. . La discutiile la care am participat agentul de asigurare s-a aratat receptiv și deschis spre colaborare, precizand insa ca nu este cel care decide acordarea despăgubirilor".

   Fata de evaluarea pagubelor atat cu privire la renovarea spatiului cat și cu privire la instalatia electrica consideră ca Raportul intocmit de expertul R. Mihutiu nu face o evaluare corecta ci la multe repere face o supraevaluare. Din acest motiv consideram ca instanta trebuia sa dea o mai mare greutate Obiectiunilor inaintate de subscrisa și sa puna în vedere expertei sa-si reconsidere sumele acordate.

   Singurele puncte din obiectiuni admise sunt cele referitoare la cele 10 tablouri.

   Consideră ca se impunea admiterea tututor punctelor sau macar instanta sa puna în vedere sa dea explicatii avand în vedere ca este vorba de un punct de vedere formulat de un expert în instalatii electrice. în cazul în care expertul isi mentinea punctul de vedere instanta trebuia sa dispuna o contraexpertiza pentru a vedea și un alt punct de vedere, fiind binecunoscut ca evaluarea se face prin metoda comparatista.

   Din acest motiv consideră ca în apel se impune administrarea unor contraexpertize, una în specialitatea instalatii electrice și alta în specialitatea constructii.

   Consideră ca se impune defalcarea celor doua expertize deoarece pe lângă activitatea de evaluarea se impune și un punct de vedere de specialitate și pe alte aspecte cum ar fi necesitatea inlocuirii unor instalatii precum și utilizarea unor anumite materiale precum și solutii tehnologice adaptate spatiului.

   De asemenea în intocmirea expertizei nu s-a tinut deloc cont de dispozitiile contractuale (date de Conditiile Generale de Asigurare) privitor la evaluarea pagubelor și modalitatea de despagubire. Or fiind vorba de o raspundere contractuala trebuie ca expertul sa calculeze despagubirile tinand cont de dispozitiile Conditiilor Generale de Asigurare, lucru care nu s-a facut și de aceea este imperios necesar administrarea celor doua contraexpertize în apel.

   Redă dispozițiile contractuale din cuprinsul Condițiilor Generale de Asigurare privitoare la procedura de evaluarea pentru a ne da seama de enormele deficiente ale expertizei intocmite de expertul R. Mihutiu.

   Așadar în opinia recurentei Expertiza intocmită de expertul R. Mihuțiu nu este una temeinică având în vedere următoarele aspecte invederate și cu ocazia Obiecțiunilor fomulate la acest Raport, obiectiuni formulate și prin Raportul nr. 63/_ intocmit de expert N. lae Mira.

   Instanta desi a validat Raportul intocmit de expertul R. Mihutiu, totusi face o observatie pertinenta și deduce din cuantumul evaluarii cheltuielile indirecte, evidentiate în Raport respectiv CAS, somaj, sanatate, accidente, CGCS și în mod corect a stabilit ca asiguratorul datoreaza doar cheltuielile directe.

   De asemenea instanta a facut o corecta aplicare a principiului disponibilitatii în procesul civil luand act de faptul ca reclamanta nici prin Cererea de chemare în judecata și nici prin Cererea Completatoare nu a mai investit instanta cu obligarea subscrisei la plata aparaturii aferente sistemului de sonorizare.

   Astfel reluă pe scurt criticile pentru care consideram ca instanta trebuie sa nu omologheze Raportul intocmit de expertul R. Mihutiu.

   In ceea ce priveste lucrarile de instalatii, ( material și manopera)

   • Expertul nu a solicitat/primit acte de provenienta ale aparaturii pentru a putea vedea vechimea acestora

   • La poziția 4 din Raportul de expertiza - "Corp de iluminat pentru lampi fluorescente tubulare etans montate pe dibluri de material plastic buc. 50 FIA 4x 40W ":

   • Prevederea mentionata este supraevaluata cu cel putin 660%, pentru ca și nivelul de iluminare de 500 Ix este cu mult peste o situatie acceptabila;

   • In plus, conform fotografiilor existente la dosar, sistemul de iluminat nu este realizat cu corpuri FIA

   • daca numai 50% ar fi în functiune este imposibil de imaginat ca în cele 5 incaperi sa se fi aflat 50 echipamente electrice (frigidere, vitrine frigorifice etc);

     Argumentul instantei precum ca afirmatia ca sistemul de iluminat nu este realizat cu corpuri FIA nu poate fi retinut intrucat contravine constatarilor expertului este eronat din moment ce expertul nu este un specialist în instalatii electrice. Acesta argument ar trebui sa duca la concluzia administratii în apel a expertizei în specialitatea instalatii electrice.

     La poziția 11 din Raportul de expertiza - " incercare tablouri marmura cu peste 6 circuite" sunt indicate 10 tablouri de marmura:

   • La poziția 1 nu sunt prevazute astfel de tablouri, pentru a vorbi de "incercarea lor"

   • Astfel de tablouri nu se mai fabrica de peste 30 ani

     La poziția 6 din Raportului de expertiza, se indica articolul EC05A 1 "cablu tras prin tub de protective pentru record motoare tablouri aparate conducte <16 mm2, 200 metri":

   • In normele de deviz E la care se face referire în raport, norma mentionata se refera strict la cabluri CYY 4x16 mrrr" trase prin tub de protectie. Aceste norme nu se refera la cablu cu sectiunea mai mica de 16 mm2 (care poate fi de 1,5; 2,5 ; 4; 6 sau 10 mm);

   • cablul CVY 4x16 mm2este un cablu trifazat ce nu se justifica în nici un fel pentru corpuri de iluminat, prize și echipamente de iluminat care sunt receptoare monofazate;

   • lungimea de 200 m este greu de justificat pentru cablul CVY 4x16 mm2": cablurile pentru iluminat trebuie sa fie CVY 3x1,5 mm2, iar cele pentru prize CVY 3x2,5 mm2", iar pentru echipamentele de sonorizare acestea sunt livrate de regula cu cabluri de legatura la poziția 5 din Raportului de expertiza "prize montata ingropat cu contact de protectie" sunt mentionate 100 prize:

   • este imposibil de acceptat ca în cele 5 incaperi ale locatiei sa fii existat/sa fie necesare 100 astfel de prize;

   • Din dosar rezulta ca echipamentele electrice inca în stare de functionare sau arse au fost sustrase, desi nu exista nici un act din care la poziția 7 din Raportului de expertiza "intrerupator manual ingropat unipolar" sunt mentionate 100 de intrerupatoare:

   • cum la poziția 4 sunt mentionate 50 corpuri de iluminat ar rezulta mai multe intrerupatoare decat corpuri de iluminat;

   • in plus, cele 100 intrerupatoare ar permite o putere electrica absorbita de 138kW, în acest caz racordul electric ar necesita un cablu cu sectiunea mult mai mare decat 16mm2.

     Instanta foloseste acelasi argument, cel al constatarilor personale efectuate de expert și de aici prezumtia absoluta juris et de jure a celor statuate pentru a inlatura aceasta obiectiune, fara insa în fapt sa ofere o motivare pentru inlaturarea obiectiunilor. Intelege ca instanta nu este de specialitate insa unele critici ale

     noastre sunt "de bun simt" și sunt observabile de orice persoana. Asadar cum este posibil ca pentru 50 de corpuri de iluminat sa fie 100 de intrerupatoare?

     Daca instanta simtea ca nu ar putea sa combata aceste chestiuni tehnice trebuia sa incuvinteze obiectiunile și sa dipuna efectuarea unui Supliment la expertiza și chiar o contraexpertiza fiindca aceste chestiuni specializate electrice depasesc un expert constructii fara specializare pe electricitate. Insa atitudinea de respingere "de plano" a acestor obiectiuni fara a dispune verificarea în nici intr-un fel a acestora (prin mijlocul aflat la indemna instantei de a dispune un Supliment sau o Contraexpertiza) nu duce la lamurirea cauzei și conduce la pronuntarea unei hotarari netemeinice.

     - la poziția 10 din Raportului de expertiza "verificarea prizelor de pamant" sunt prevazute 3 bucati

   • nu se intelege daca se verifica 3 prize de pamanat sau prize existenta de

3 ori;

• nici una din ipoteze nu este plauzibila, pentru ca prize de pamant este a

  cladirii, este ingropata în sol și nu poate fi afectata în nici un fel de incendiul ce a avut loc.

  PRIN URMARE, solicită instanței sa ia act de faptul ca Evaluarea pagubelor este supradimensionata în ceea ce priveste:

  • Numărul de corpuri de iluminat {SOl ce ar forma sistemul de iluminat

  • Cablul electric de alimentare (CYY 4x16 mrrr" 200m)

  • Numărul de intrerupatoare monopolare (100) ce ar trebui montate

  • Numărul de prize cu contact de protective (100) ce ar trebui prevazute

  • Verificarea prizei de pamant (3) a cladirii.

Aceste obiectiuni și explicatiile detaliate cu privire la acestea sunt prezentate pe larg in Raportul intocmit de Expert tehnic autorizat-Prof. univ. dr. inginer N. lae Mira, depus la dosarul cauzei..

In ceea ce priveste lucrarile de renovare, (material și manopera) instanța a respins obiectiunile noastre prin acelasi, unic și nemotivat argument precum ca devize le reprezinta opinia unei persoane de specialitate și ca instant nu poate cenzura opinia acestei personae de specialitate. Asa cum am aratat se impunea ca instanta sa puna in vedere expertului sa faca un Supliment la Raport sau daca considera ca se impune pentru lamurirea acesteia chiar și o Contraexpertiza.

Raportul de expertiza intocmit de ing R. Mihutiu nu face deosebire intre pagubele produse de incendiu și degradarile produse în cele 33 de luni care s-au scurs de la producerea incendiului pana la examinarea de catre expert a constructiei din strada Eroilor nr 32 ap 18.

Expertul D-na ing R. Mihutiu prezinta devize de evaluare a pagubelor fara sa intocmeasca masuratori din care sa rezulte cantitatile prezentate în devize, asa cum prevede legea.

Normativele de proiectare și executie privind prevenirea la incendiu a constructiilor stabilesc în ceea ce priveste rezistenta la foc a materialelor de constructie, în speta noastra a peretilor din beton armat tencuiti ca sunt incombustibili și au rezistenta la foc peste 7 ore.

Prin urmare cei 146 mp de tencuieli interioare și 1,89 mc de zidarie de piatra nu au fost degradati de incendiu.

- În plus, preturile mentionate de d-na expert sunt foarte mari: de exemplu, pretul de 2.S32 lei/mp pentru un metru patrat de faianta este foate mare. Placajul de faianta existent pe piata variaza intre 60 lei Imp și maxim 300 lei Imp.

In privinta respingerii acestei din urma obiectiuni, calculul instantei prin care incearca sa arate ca pretul nu este unul supraevaluat este unul eronat. Instanta afirma ca subscrisa ne aflam în eroare intrucat suma de 2532 lei este prevazuta pentru intreaga suprafata de 17 mp dupa care efectueaza operatia de impartire a

sumei de 2532 la 17 rezultand în opinia instantei un pret de 148,9 lei pe mp adica incadrandu-se intre 60 lei și 300 lei pe mp.

Instanta a ajuns la aceasta concluzie gresita prin interpretarea gresita a devizului.

Astfel daca observam punctul 4 din Devizul pe Cantitati de Lucrari (Anexa 4) la coloana UM (unitate de masura) este aratat MP, la coloana cantitate este aratat cifra de 17,700. Aceste doua coloane semnifica ca suprafata pentru care s-a luat în calcul inlocuirea gresiei este de 17 MP. Mai departe la coloana pret unitar este trecut 2552,92 lei. Asta inseamna ca pretul pe unitate de masura (de aceea este pret unitar) este de 2552,92 lei. Or aceasta suma de 2552,92 lei este inmultita cu suprafata de 17 mp rezultand costul inscris la ultima coloana de 45.187 lei. Asadar pretul unitar stabilit de expert de 2552,92 lei este mult supraevaluat fata de cel obiesnuit cuprins intre 60 lei Imp și maxim 300 lei Imp.

PRIN URMARE, solicită instanței sa ia act de faptul ca Valoarea pagubelor este mult exagerata, impunandu-se cel putin o reducere a valorii pagubelor pentru lucrarile de constructii cu suma de 22.416,62 lei.

Aceste obiectiuni și explicatiile detaliate cu privire la acestea sunt prezentate pe larg în Raportul intocmit de Expert tehnic Judiciar și Expert tehnic atestat MLPAT DUGAN V. HORIA, raport atasat prezentei.

Cu privire la suplimentarea despagubirilor acordate de instanta reclamantei, ca urmare a completarii pretentiilor și cu asa-zisa Lista Anexa la Polita IBC nr. 0079493/_ consideram ca instant trebuia sa chibzuiasca daca bunurile aratate de expert, și evaluate la suma de 24.678 lei face parte din Asigurare incheiata prin polita mai sus mentionata.

Asta deoarece trebuie sa avem în vedere ca prin Polita IBC nr. 0079493/_ au fost asigurate cladiri și MIJLOACE FIXE. Or bunurile retinute din expert în valoare de 24.678 lei nu intra în categoria Mijloacelor Fixe (sau cel putin nu toate) și astfel sunt în afara asigurarii cu consecinta excluderii de la asigurare.

În drept invocă dispozițiile art. 284, 287,295, 296 C.p.c, art. 3.15, art. 3.11,

art. 3.19, 6.1.1, 6.1.4, 6.1.5 și 6.1.6 din Conditiile Generale de Asigurare, art. 2, art. 23, art. 26 alin.1 din Legea nr.136/1995, Legea energiei electrice nr. 13/2007, (art. 85), H.G. nr. 537/2007, Ordinului 80/2006 (abrogat prin Ordinul nr. 3/2011)

Prin apelul declarat de reclamanta R. R. D.

, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul majorării despăgubiri lor acordate subsemnatei de instanța de fond cu suma de 36.736,04 lei, din care pentru suma de 3.540,20 lei solicit îndreptarea erorii materiale din sentința instanței de fond, iar pentru diferența de 33.195,84 lei solicit modificarea acesteia; și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în apel.

Prin cererea de chemare în judecată precizată în fața instanței de fond a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 195.984,68 lei, cu titlu de despăgubiri sumă datorată în baza poliței de asigurare nr. IBC 0079493, la plata dobânzii legale de la data înregistrării prezentei cereri până la data achitării efective de către pârâte a datoriei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, acestea fiind în cuantum de 14.042,39 lei în fața instanței de fond.

În susținerea cererii a arătat că subsemnata sunt proprietara apartamentului nr. 18 situat în C. -N., b-dul Eroilor nr. 32, jud. C. . Apartamentul de mai sus este înscris în c.f. nr. 1. a localității C. -N. și se compune din 2 săli de biliard, 1 bar. 2 săli mese, 1 sas, 1 WC și are o suprafață utilă de 183,36 mp. La data de 30 ianuarie 2009 am încheiat Polita de asigurare nr. IBC 0079493 la S.C. B. A.

1. prin care am asigurat spațiul de mai sus, precum și bunurile din spațiu, pentru toate riscurile, inclusiv pentru incendiu, pentru o perioadă de 12 luni, suma asigurată fiind de 989.000 lei pentru clădire și 216.725 lei pentru bunurile din spațiu. La data de 06 iunie 2009 s-a produs în spațiul asigurat un incendiu în

   urma căruia s-a deteriorat spațiul și s-au distrus multe dintre bunurile mobile din acesta.

   Asigurătorul a întocmit în urma evenimentului produs dosarul de daună nr. IBC/CJ/00I078/09. A purtat negocieri cu societatea de asigurări, la un moment dat mi s-a și făcut o ofertă concretă cu care subsemnata aș fi fost de acord, însă până la urmă societatea de asigurări s-a retras de la discuții și nu s-a făcut nici o plată. În asemenea condiții recurenta după notificarea prealabilă a societății de asigurări, am procedat la demararea acțiunii în justiție.

   În cadrul dosarului au fost administrate o serie de probe (declarație de martori, expertiză, acte) prin care am dovedit situația spațiului în momentul încheierii poliței de asigurare, motivul pentru care a fost încheiată polița, condițiile în care s-a întocmit polița, precum și contravaloarea lucrărilor de construire și reamenajare necesare pentru aducerea spațiului în starea sa inițială, dinainte de incendiu.

   Instanța a admis în parte cererea subsemnatei în sensul că a obligat societatea de asigurări la plata sumei de 155.001,19 lei cu titlu de despăgubiri și la suma de 12.327,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

   Suma totală solicitată de subsemnata în cuantum de 195.984,68 lei se compune din două părți: suma de 171.306,68 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor necesare pentru reabilitarea spațiului incendiat (lucrări de curățire, de renovare și de reparare a instalațiilor), iar suma de 24.678 lei contravaloarea bunurile mobile deteriorate din spațiul asigurat.

   Contravaloarea lucrărilor necesare pentru reabilitarea spațiului incendiat (lucrări de curățire, de renovare și de reparare a instalațiilor) a fost stabilită în baza unei expertize de specialitate. Instanța Însă a admis cererea subsemnatei doar în parte cu privire la aceste lucrări de reparații.

   1. Cu privire la sumele admise de instanță vă rog să observați că s-a comis o eroare de adunare, în sensul că în conformitate cu sentința atacată: 3.540,2 lei + 34.010,27 lei + 19.702 lei + 76.610,92 lei = 130.323,19 lei în loc de 133.863,39 lei, cât este în mod corect dacă adunăm sumele de mai sus, sens în care se impune îndreptarea erorii materiale din sentință, motiv pentru care pentru diferența de 3.540,2 lei nu datorez taxă de timbru în apel.

   2. Instanța de fond a apreciat mai departe că nu este justificată plata către subsemnata a sumelor care se referă la diferitele contribuții datorate de angajator (CAS, șomaj, sănătate, accidente, etc.), la cheltuielile indirecte, precum și la profitul executantului legate de lucrări de reabilitare, având în vedere că aceste sume trebuie achitate de către "prestatorul de servicii care urmează să le execute și neinteresând raporturile contractuale născute între reclamantă și pârâtă ca asigurător". Contravaloarea cheltuielilor care intră în categoria de mai sus, neîncuviințate de instanța de fond este de 33.195,84 lei (l.656,44 lei aferent lucrărilor de curățire, 1l.173,64 lei aferent lucrărilor de instalații electrice și 20.365,76 lei aferent lucrărilor de construire-renovare).

Apreciază că această motivare nu este întemeiată. Reclamanta recurentă, dacă dorește să reabiliteze spațiul incendiat va trebui să închei un contract de antrepriză cu o societate care execută lucrări de construire, situație în care contravaloarea lucrărilor de reparații vor conține nu numai contravaloarea materialelor și contravaloarea sumei nete a manoperei, ci și toate taxele și contribuțiile datorate de antreprenor către stat în legătură cu munca contractată. Astfel, aceasta va fi obligată să achit atât cheltuielile directe, cât și cele indirecte aferente lucrărilor de reparații. Chiar dacă acele contribuții (CAS, șomaj, sănătate, accidente, etc.) urmează să fie achitate de antreprenor, ele intră în suma reprezentând contravaloarea manoperei aferent lucrărilor de renovare. În asemenea condiții susțin că aceste sume trebuie încuviințate de instanța de judecată, motiv

pentru care solicit modificarea sentinței instanței de fond în sensul majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri cu suma de 33.195,84 lei.

Pe cale de consecință solicită totodată majorarea cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată societatea pârâtă în faza judecatei în fond, proporțional cu valoarea totală a despăgubiri lor datorate.

Reclamanta recurentă prin întâmpinarea depusă la filele 58-65

a solicitat respingerea în totalitate a apelului declarat de societatea pârâtă, deoarece motivele de apel depuse încearcă să ducă în eroare instanța și susține că reclamanta nu deține nici măcar un contract pentru furnizarea energiei electrice în spațiu. Se fac aceste susțineri în situația în care este depusă la dosar dovada contrarie.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2013 (f.85) pârâta S.C.

1. V. I. G. S.A.

   a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, cu admiterea recursului așa cum a fost formulat de aceasta.

   Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:

   1. Cât privește apelul declarat de reclamantă, se reține că, în ceea ce privește primul motiv de apel, sunt incidente dispozițiile art. 2812adin codul de procedură civilă de la 1865 corelat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.

      Astfel, conform normei procedurale sus indicate îndreptarea erorilor materiale nu se poate solicita pe calea apelului ori recursului ci numai în condițiile prevăzute la art. 281 C.pr.civ.

      Așa fiind, eroarea materială strecurată în cuprinsul unei hotărâri judecătorești este susceptibilă de a fi îndreptată exclusiv de instanța care a pronunțat acea hotărâre, neputând face deci obiectul apelului.

      Așa fiind, din această perspectivă, C. ea reține că primul motiv de apel este inadmisibil, nefiind compatibil cu calea de atac a apelului.

      În ceea ce privește critica privind neacordarea sumei de 33.195,84 lei din care: 1.656,44 lei aferent lucrărilor de curățire, 11.173,64 lei aferent lucrărilor de instalații electrice și 20.365,76 lei aferent lucrărilor de construire-renovare, C. ea reține că practic apelanta nu este de acord cu justificarea primei instanțe privind înlăturarea acestor sume.

      Rațiunea neacordării acestor tipuri de cheltuieli este pertinent justificată de prima instanță.

      Astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește contravaloarea lucrărilor de renovare necesare pentru aducerea spațiului incendiat la situația anterioară se impun a fi acordată din totalul sumei de 78.207 lei stabilit de expert conform celor menționate în anexa 4 (f. 89 vol. 2 dos. fond) și devizul pe cantități de lucrări depuse la filele 86-88, suma de doar suma de 61.783 lei la care se va adăuga TVA în cotă de 24% rezultând suma de 76.610,92 lei diferența fiind înlăturată ca fiind cheltuieli indirecte, statuându-se că asigurătorul este obligat în temeiul contractului doar la plata contravalorii lucrărilor efectiv realizate nu și la plata diferitelor contribuții datorate bugetului de stat.

      Aceeași rațiune a fost avută în vedere și cu privire la stabilirea despăgubirilor în ceea ce privește lucrările de curățire a spațiului unde din totalul sumei de 5.196,64 lei stabilită pe baza centralizatorului financiar al categoriei de lucrări menționat de expert în anexa 2 și devizul pe cantități de lucrări (f. 79-81 col. 2 dos. fond) prima instanță a dedus din această sumă cheltuielile indirecte cu CAS, șomaj, sănătate, accidente, CGCS, având în vedere că doar cheltuielile directe pot fi datorate de asigurător, stabilite la suma de 2.855 lei cu aplicarea corei de TVA rezultând suma de 3.540,2 lei.

      În baza acelorași rațiuni s-a procedat apoi la deducerea cheltuielilor indirecte pe care instanța a considerat că asigurătorul nu este obligat să le suporte.

      C. ea reține că aceste tipuri de cheltuieli nu fac parte din manopera și nici nu pot fi incluse în contravaloarea materialelor folosite și astfel nu pot fi calificate

      decât ca fiind cheltuieli indirecte care cad în sarcina angajatorului în temeiul dispozițiilor legale care impun plata obligațiilor către bugetul de stat.

      Așa cum rezultă din art. 3.8 din Condițiile generale de asigurare sunt excluse de la despăgubire daunele indirecte în care intră și contribuțiile CAS, șomaj, sănătate, accidente, CGCS (f. 54 vol.1 dos. fond).

      De altfel, în lipsa unei asumări explicite a răspunderii și pentru aceste tipuri de cheltuieli, în materia răspunderii contractuale, debitorul răspunde exclusiv pentru repararea prejudiciului direct .

      Față de cele ce precedă, C. ea reține că motivul de apel este neîntemeiat și drept urmare în temeiul art. 296 C.pr.civ., apelul va fi respins ca atare.

   2. Cât privește apelul declarat de pârâtă, C. ea reține că este neîntemeiat, prima instanță realizând o cercetare completă a cauzei dedusă judecății aplicând corect și legal dreptul pertinent incident în materie, pronunțând astfel o sentință legală și temeinică.

      Astfel cât privește lista anexă la contractul de asigurare atestat de Polița 0079493/_ și contestarea de către apelantă a conținutului acesteia relevată de bunurile acolo menționate se reține că prima instanță a argumentat pertinent reținerea ca probă verosimilă a acestui act. În acest context aceasta a folosit argumente bazate pe probele de la dosar (înscrisuri, probe testimoniale și prezumții simple) corect și legal interpretate.

      Astfel cum rezultă din motivarea sentinței instanța a înlăturat punctual și justificat toate apărările pârâtei relativ la această listă, pârâta nefăcând altceva decât să le reitereze și pe calea apelului.

      1. ea își însușește pentru motivele arătate de prima instanță argumentația și pertinența justificărilor în fapt și în drept privind calificarea înscrisului și efectele juridice produse în speță.

         În ceea ce privește critica privind obiectele cuprinse în Polița 0079493/_, mai precis că acest contract de asigurare ar fi vizat două apartamente din imobilul aflat în C. -N. str. Eroilor nr. 32, respectiv ap. 9 și 18 și deci suma asigurată în cuantum de 989.000 s-ar fi datorat pentru ambele apartamente, prima instanță a reținut corect că apartamentul nr. 9 a făcut el însuși obiectul unei asigurări distincte încheiată cu același asigurător probată cu o altă poliță IBC nr. 0099497 din_, fiind încheiată de un alt asigurat respectiv SC ALM. AR INVEST SRL (f. 108-110 vol. 2 dos. fond).

         Chiar dacă este menționat și ap. 9 pe prima poliță încheiată cu reclamanta, așa cum a reținut și prima instanță chiar dacă s-ar avea în vedere exclusiv această poliță de asigurare, în condițiile în care nu se menționează în cuprinsul acesteia o sumă diferențiată pentru cele două apartamente și nu există nicio mențiune din cuprinsul căreia să rezulte că suma asigurată se acordă pentru ambele imobile, corect s-a interpretat că asigurătorul este obligat să plătească valoarea de înlocuire în cuantumul stabilit pentru fiecare apartament în parte.

         De altfel, C. ea reține în context că polița de asigurare ca formă simplificată a contractului de asigurare de bunuri este încheiată sub forma unui contract de adeziune, responsabilitatea pentru clauzele contractuale stipulate aparținând emitentului contractului deoarece asiguratul aderă nemijlocit la acest contract fără să aibă posibilitatea reală de a propune și negocia clauzele contractuale prestabilite. Prin urmare, responsabilitatea pentru redactarea clară, concisă și corectă a clauzelor contractuale aparține pârâtei, având în vedere și calitatea sa de

         profesionist.

         Așa fiind, orice contestare ulterioară și interpretare a convenției trebuie să aibă în vedere o atare perspectivă.

         Ca atare, în context, prin invocarea acestor apărări apelanta nu face altceva decât să-și invoce propria sa culpă mai ales că aceasta în relația cu consumatorul persoană fizică este ținută și de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 Legii nr. 193/2000.

         Din această perspectivă și acest motiv de apel apare neîntemeiat.

         Cât privește critica privind modalitatea de stabilire a cauzei producerii incendiului și invocarea art. 3,15 din poliță pentru exonerarea de la plata despăgubirilor, C. ea reține că prima instanță, în lipsă de alte probe, a stabilit cauza pe baza celor constatate de autoritatea de pompieri care a intervenit la eveniment, context în care s-a încheiat procesul-verbal de intervenție nr. 69_ întocmit de ISU- Detașamentul de Pompieri C. -N. (f. 145 vol. 1 dos. fond.) din cuprinsul căruia a rezultat că o cauză probabilă a evenimentului a constituit-o existența unui scurtcircuit electric în aparatura electronică și faptul că instalația electrică era suprasolicitată. La această constatare a cauzei probabile s-a completat probațiunea cu martorul Drăgan Alexandru Remus, martor ocular și persoană care administra și îngrijea imobilul.

         Cu privire la stabilirea concretă a cauzei incendiului prima instanță a procedat legal și corect având în vedere și sancțiunea de ordin procesual aplicată pârâtei care nu a înțeles să aibă o conduită procesuală corespunzătoare prevederilor art. 129 alin. 1 C.pr.civ., conduită sancționabilă inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 723 C.pr.civ. temei legal alături de art. 138 din același cod față de care instanța este în drept să respingă cererile în probațiune care nu au fost formulate în termen legal.

         Din această perspectivă, alegațiile apelantei sub forma motivelor de apel în care se reiterează aceeași poziție ca și în fața primei instanțe, verificată pertinent de aceasta, nu pot fi acceptate ca temei pentru schimbarea sentinței în sensul solicitat pe calea apelului.

         Cu privire la refuzul de despăgubire motivat pe incidența pct. 3,15 din polița de asigurare prima instanță a analizat amplu și pertinent atât starea factuală cât și cea contractuală și legală incidentă, C. ea apreciind că față de dezvoltarea amplă a raționamentului este suficient să trimită la expunerea și considerentele primei instanțe.

         Din această perspectivă, se apreciază că și acest motiv nu este întemeiat.

         Cu privire la evaluarea pagubelor atât cu privire la renovarea spațiului cât și cu privire la instalația electrică, motivat pe aceea a reiterării obiecțiunilor formulate față de expertiza efectuată de expertul R. Mihuțiu și cu trimitere la un raport de expertiză extrajudiciar, C. ea constată că prima instanță a înlătura corect și motivat aceste susțineri, justificând astfel cu trimitere la probele dosarului soluția de respingere a obiecțiunilor asupra aspectelor relevate de apelantă.

         Față de cele c e precedă, rezumând toate apărările și criticile formulate în apel, C. ea reține că sunt nefondate, sentința pronunțată de prima instanță fiind la adăpost de orice critică, fiind, așa cum s-a arătat, pertinent motivată, justificată de analiza atentă și corectă a probatoriului cauzei, stabilind o stare de fapt corespunzătoare materialului probator administrat în cauză, iar dreptul incident fiind corect și legal interpretat și aplicat la speță.

         Așa fiind, în temeiul art. 296 C.pr.civ. C. ea va respinge ca nefondat apelul pârâtei cu consecința păstrării în tot a sentinței apelate.

   3. Având în vedere soluțiile date ambelor apeluri și cheltuielile efectuate în cauză, C. ea urmează ca în temeiul art. 274 rap. la art. 276 C.pr.civ. va obliga pârâta apelantă să plătească reclamantei apelante suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelurile declarate de R. R. D. și SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 4203 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.

Obligă apelanta SC O. V. I. G. SA să plătească intimatei R. R.

1. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. Decizia este definitivă și executorie.

   Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.

   PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

   1. U. M. D.

      GREFIER,

   2. T.

Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. C.

← Încheierea civilă nr. 3424/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 1085/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Sentința civilă nr. 89/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 206/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 832/2013. Acțiune în pretenții comerciale Încheierea civilă nr. 3424/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 1085/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 671/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 1338/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 1789/2013. Acțiune în pretenții comerciale