Decizia civilă nr. 1101/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1101
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M. T. I. S. - ȘIMLEU S. , cu sediul social în Ș. S., str.C., nr.8, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.728 din_ pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._ ,
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte, administratorul societății Mărgărint Dumitru, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare (f.9-12), și că în cauză nu au fost stabilite taxe judiciare.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentantul recurentei-pârâte, administrator Mărgărint Dumitru depune la dosar înscrisurile de la filele 15-18.
Instanța îi învederează reprezentantului recurentei-pârâte faptul că în cauză nu au fost stabilite taxele judiciare de timbru, stabilind în sarcina acesteia o taxă judiciară de timbru în sumă de 13,19 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei- reclamante, acesta nesolicitând termen pentru studiu.
Instanța îi pune în vedere reprezentantului recurentei-pârâte ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună taxele stabilite, sub rezerva anulării recursului ca netimbrat.
Nefiind alte cereri de formulat, ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei-pârâte, administrator Mărgărint Dumitru, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
În timpul dezbaterilor dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare (f.19).
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 728 din_ pronunțată de J. Ș. S. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R., în contradictoriu cu pârâta SC M. T. I. S. Ș. S. și în consecință: a fost obligată pârâta la plata sumei de 220 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferent perioadei martie 2010 - decembrie 2011, precum și penalități de întârziere în cuantum de 33,70 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform facturilor fiscale de la filele 6-27, pârâta datorează reclamantei suma de 220 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei martie 2010-decembrie 2011, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 33,70 lei, stabilite la data de_ .
Potrivit art.40 al.3 din Legea 41/1994 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
In conformitate cu prevederile HG nr.97772003 art.5 alin.1 taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate, iar potrivit art.6 al. 1 și 2 din același act normativ, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.(2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" -
S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis în întregime acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC M. T. I. S., prin care a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
În motivare se arată că instanța de fond nu a interpretat corect legea, deoarece pârâta recurentă nu poate fi considerată, prin efectul legii, beneficiară a unor servicii. În realitate însă, pârâta nu a beneficiat și nici nu beneficiază de aceste servicii.
În controlul de constituționalitate exercitat cu privire la art.40 alin.3 din Legea 41/1994, Curtea Constituțională a arătat că textul vizat nu contravine
Constituției, câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea sa de legiferare a vizat noțiunea de "beneficiar"; al acestor servicii publice, în sensul gramatical, iar interpretarea gramaticală a acestei noțiuni include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii publice.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că recurenta are obligația legală de plată a taxei, nu figurează între categoriile exceptate de la plata acesteia și indiferent dacă a beneficiat sau nu de serviciile prestate datorează această taxă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 3041Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, se înființează S. R. de R. și S. R. de Televiziune, ca servicii autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.
Potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, republicată prevede că
"persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";, iar conform alin. 2 al aceluiași text de lege, cuantumul taxei pentru aceste servicii, pe categorii de plătitori, modul de plată și încasare a taxei, penalitățile de întârziere, precum și cazurile de scutire/exceptare de la plata taxei se determină și se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului.
Totodată, prin textul art. 40 alin. 6 din Legea nr.41/1994 s-au stabilit categoriile de persoane fizice exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, urmând ca alte categorii de scutiri să se facă, potrivit art.40 alin.7, în condițiile Hotărârii de Guvern.
Instanța reține că recurenta pârâtă este o persoană juridică și face parte din categoria societăților comerciale la care face referire art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, fiind ținută de obligația instituită prin aceste texte de lege, respectiv de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantumul determinat de anexa Hotărârii de Guvern nr. 977/2003.
Prin urmare, în mod corect, concluzia instanței de fond s-a fundamentat pe împrejurarea că obligația legală de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine persoanelor juridice române, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
Pârâta nu a făcut dovada că s-ar încadra într-una dintre situațiile de scutire de la obligația de plată a taxei radio sau că ar fi formulat vreo cerere de exceptare de la plata taxei de radiodifuziune, în condițiile art. 3 alin.1 ind.1 din HG 977/2003.
Motivul de recurs invocat de pârâtă este neîntemeiat, întrucât, deși este de observat că prevederile art. 3 alin.2 din HG 977/2003, republicată, au fost anulate prin mai multe hotărâri judecătorești ale instanțelor de contencios administrativ, au rămas în continuare aplicabile prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994, care
instituie obligația pentru persoanele juridice cu sediul în România de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Aceste dispoziții legale au fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a stabilit, prin Deciziile nr. 159 din 30 martie 2004, nr. 297 din 6 iulie 2004 și nr. 331 din 18
aprilie 2006, că ele sunt în a cord cu Constituția României.
Prin urmare, în mod corect, concluzia instanței de fond s-a fundamentat pe împrejurarea că obligația legală de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine persoanelor juridice române, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 728/_ a Judecătoriei Ș. S. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. T. I. S. împotriva Sentinței civile nr.728 din 17 iunie 2013 a Judecătoriei Ș. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
C. N. C. | L. | M. | H. | I. | D. | V. V. |
Red.HID/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: P. P.
| ← Decizia civilă nr. 121/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 179/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
