Decizia civilă nr. 132/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 132/R/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind pronunțarea decizei asupra recursului declarat de recurentul
B. S., în contradictoriu cu intimata SC U. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 10742/17 mai 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică părțile/reprezentanții lor au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de astăzi, 4 martie 2013, când a hotărât următoarele :
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 10742/17 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U. A. SA B. (cu denumirea anterioară SC UNITA VIENNA INSURANCE GROUP SA) în contradictoriu cu pârâtul B. S. și l-a obligat pe pârâtul B. S. la plata sumei de 4602,05 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal de la data de 15 martie 2012 și până la data executării obligației de plată, precum și la plata sumei de 383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că în data de 10 ianuarie 2008 a avut loc un eveniment rutier în care a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare CJ-14083/0810, proprietatea BT LEASING TRANSILVANIA IFN.
A mai reținut că potrivit procesului verbal de contravenție seria PCA nr. 3151984/10 ianuarie 2008, vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul B.
, care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers și a intrat în coliziune cu auto cu nr. de înmatriculare CJ-14083/0810, care circula regulamentar. La data producerii evenimentului rutier, proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ-14083/0810 avea încheiată cu reclamanta polița de asigurare facultativă de bunuri și avarii CASCO - avarii și furt - seria AV, nr. 4., în baza căreia reclamanta a întocmit dosarul de daună nr. 7002013149 și a achitat contravaloarea reparațiilor, în cuantum de 4602,05 lei.
A mai reținut că prin notificarea din data de 12 decembrie 2011, reclamanta a convocat pârâtul la conciliere directă pentru data de 10 ianuarie 2012, însă acesta nu a dat curs invitației.
A mai reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 alin. 2 și 3 din Legea nr. 136/1995.
Instanța de fond a mai reținut că, în speță, culpa pârâtului în producerea accidentului a fost reținută de organele de constatare ale poliției rutiere prin procesul verbal de contravenție seria PCA nr. 3151984/2008 prin care s-a constatat că pârâtul nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers intrând în coliziune cu auto cu nr. de înmatriculare CJ-14083/0810, care circula regulamentar.
Având în vedere actele depuse la dosar, precum și faptul că pârâtul nu a achitat contravaloarea despăgubirii plătite de asigurător și nici nu s-a prezentat la concilierea solicitată de reclamantă, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale ale pârâtului, respectiv fapta sa
ilicită și prejudiciul cauzat din culpa acestuia prin comiterea faptei. Astfel, fapta ilicită a constat în nerespectarea dispozițiilor art. 108 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, fapt ce a determinat producerea accidentului și avarierea autoturismului asigurat la societatea reclamantă, concluzionând că pentru această faptă pârâtul este ținut răspunzător potrivit art. 998 și urm. din vechiul C.civ., răspunderea sa fiind o răspundere subiectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul B. S. solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, respingerea ca atare a acțiunii.
În motivarea recursului său, recurentul a invocat nelegalitatea sentinței atacate, arătând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat. Prin urmare, a apreciat că propria sa calitate procesuală, de intervenient forțat, nu poate fi asimilată sub nici o formă celei de pârât. Pentru aceste considerente, a considerat că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală, întrucât prin aceasta s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 4602,05 lei, plus dobânzile aferente acestei sume, deși calitatea sa procesuală trebuia să fie aceea de intervenient forțat, împrocesuarea sa fiind necesară doar pentru opozabilitate.
Prin urmare, a apreciat că se impunea ca reclamanta să își formuleze pretențiile împotriva asigurătorului său, deoarece acesta avea calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, acestuia revenindu-i obligația de a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului suportate de reclamanta intimată SC UNIQUA A. SA B. . A arătat că polița sa de asigurare, încheiată în Olanda cu asiguratorul FBTO, Postbus 318, 8901, BC, Leeuwarden, se subsumează prevederilor art. 48 alin. 3 din Legea 136/1995, fiind valabilă pe teritoriul României, astfel că se impunea ca asigurătorul FBTO să fie chemat în
judecată în vederea restituirii sumei solicitate.
A mai arătat că a adus atât la cunoștința proprietarului autovehiculului avariat, cât și la cunoștința asiguratorului acestuia faptul că deținea o asigurare
valabilă la momentul incidentului rutier, chiar la momentul accidentului, o copie a poliței de asigurare fiindu-i înmânată acestuia la data accidentului.
Recursul a fost motivat în drept în cuprinsul motivelor de fapt.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 189,58 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Pentru dovedirea recursului, a depus la dosar copia poliței sale de asigurare încheiate în Olanda cu asiguratorul FBTO (f.6 dosarul T. ului C. ).
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul T. ului C. . Prin decizia civilă nr. 880/R/27 septembrie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepția propriei necompetențe materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Recursul a fost înregistrat pe rolul T. ului Specializat C. la 19 octombrie 2012.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 februarie 2013, recurentul a arătat că, așa cum a menționat și în cuprinsul recursului formulat, cererea de chemare în judecată promovată de către SC U. A. SA s-a judecat doar în contradictoriu cu el, deși prevederile art. 54 din Legea 136/1995 stabilesc în mod neechivoc faptul că drepturile persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de
intervenient forțat. A învederat că pentru situația în care vehiculul implicat în accident este asigurat în străinătate, legiuitorul a stabilit obligativitatea formulării acțiunii în contradictoriu cu asigurătorul "prin reprezentanțele de
despăgubiri"; sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (art. 54 din Legea 136/1995). Prin aceste dispoziții legale, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, s-a dorit evitarea situației în care asigurătorul de răspundere civilă auto nu are reprezentant pe teritoriul României, situație în care desfășurarea unui proces în condiții de minimă celeritate ar fi fost aproape imposibilă, ținând cont de faptul că era necesară citarea asigurătorului în străinătate, traducerea tuturor documentelor anexate la cererea de chemare în judecată, precum si alte proceduri anevoioase. Astfel, s-a preferat simplificarea unui astfel de litigiu, prin implicarea BAAR ca parte în dosar, în cazul în care asigurătorul din străinătate al persoanei responsabile nu ar avea reprezentant pe teritoriul României.
Recurentul a mai arătat că în speța dedusă judecății, asigurătorul FBTO nu a avut/nu are o reprezentanță pe teritoriul României. Atât la momentul producerii accidentului, cât și la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, intimata reclamantă avea cunoștință de existența unei polițe internaționale de asigurare valabil încheiate precum și de faptul că asigurătorul recurentului nu avea reprezentanță pe teritoriul României. Cu toate acestea, intimata-reclamantă a neglijat toate aceste aspecte stabilind un cadru procesual care contravenea prevederilor legale antemenționate și care trebuie sancționat de către instanța de control judiciar prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului și respingerea acțiunii introductive ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A anexat notelor de ședință traducerea poliței sale de asigurare (f.11 dosarul T. ului Specializat C. ) și un document din care rezultă că asiguratorul olandez FBTO nu are un reprezentant pe teritoriul României (f.17 dosarul T. ului Specializat C. ).
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art.
304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt reținută de prima instanță corespunde doar parțial realității.
Astfel cum rezultă din polița de asigurare încheiată de recurent cu asiguratorul olandez FBTO (f.6 dosarul T. ului C., f.11 dosarul T. ului Specializat C. ), la data producerii accidentului, 10 ianuarie 2008, recurentul, vinovat de producerea accidentului constatat prin procesul verbal seria PCA nr. 3151984/10 ianuarie 2008, era asigurat pentru răspundere civilă pentru accidentul auto în care a fost implicat autovehiculul cu nr. de înmatriculare 36- VH-JT față de asiguratul intimatei în temeiul contractului de asigurare de tip RCA încheiat cu FBTO seria WA NL 215 nr. 6009823845.
Starea reală de fapt rezultă exclusiv din actele noi depuse în recurs de recurent în condițiile art. 305 C.proc.civ. (f.6 dosarul T. ului C., f.11 dosarul
ului Specializat C. ), prima instanță neavând la dispoziție nici înscrisurile respective și nici alte probe sau indicii din susținerile părților care să îi permită să prezume existența relației contractuale între pârâtul recurent și asiguratorul olandez FBTO sau vreun alt asigurator. De asemenea, la dosarul primei instanțe nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul ar fi înștiințat-o pe reclamantă despre existența contractului său de asigurare RCA încheiat cu FBTO.
Desigur, în conformitate cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49 din Legea nr. 136/1995, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2 din Legea nr. 136/1995.
În consecință, cadrul procesual trebuia să includă BAAR, pentru asiguratorul olandez FBTO, în calitate de pârât, iar pârâtul recurent trebuia să aibă în cadrul prezentului litigiu calitatea de intervenient forțat. Aceste deficiențe ale cadrului procesual atrag nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în condițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportate la art. 54 din Legea nr. 136/1995 și netemeinicia ei, în condițiile art. 3041C.proc.civ. În consecință, tribunalul, în temeiul art. 312, alin. 1 și alin. 3, teza I C.proc.civ., va admite recursul declarat de recurentul B. S., în contradictoriu cu intimata SC U. A. SA împotriva sentinței civile nr. 10742/17 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în întregime, în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 137, alin. 1 C.proc.civ, va admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. S. și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Subsecvent, va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului B. S. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei SC
A. SA.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul o va obliga pe intimata SC U. A. SA să plătească recurentului B. S. suma de 848 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (620 lei onorariu avocațial, 190 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar, 35 lei cheltuieli de traducere).
T. ul nu se va mai pronunța asupra excepției prescripției dreptului reclamantei intimate la acțiune în sens material, invocată prin notele scrise, în
condițiile în care soluționarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece vizează cadrul procesual, a condus la respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul B. S. în contradictoriu cu intimata SC U. A. SA împotriva sentinței civile nr.10742/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 17 mai 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în întregime, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. S. și respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă. Înlătura dispoziția de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Obligă intimata SC U. A. SA la plata, în favoarea recurentului B.
S., a sumei în cuantum de 848 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
N. K. | D. D. | F. | M. F. | B. |
Red.2.ex. FIM/LU/_
Judecător fond: d-na E. Pădurariu Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 66/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 121/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
