Decizia civilă nr. 585/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. ul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 585/R/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC M. T. S. Pui, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 1753/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 29 ianuarie 2013, privind-o și pe intimata SC E.
H. S. G., județul C., având ca obiect, în primă instanță, pretenții. La ambele apeluri nominale se constată lipa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta cerând judecarea cauzei și în lipsa sa din instanță.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 156 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. De asemenea, se constată că s-a înregistrat la dosar, în data de 31 octombrie 2013, din partea intimatei, o întâmpinare prin care se invocă excepția netimbrării recursului.
T. ul rămâne în pronunțare, cu privire la excepția netimbrării recursului invocată de către intimată.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1753/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de 29 ianuarie 2013, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC E. H. S., împotriva pârâtei SC M. T. S., și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3662,47 lei, reprezentând contravaloare reparații auto conform facturii seria CJ nr. 91201128/_, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data scadenței -_ și până la achitarea integrală a debitului. Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 315,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți s-au stabilit raporturi contractuale, în forma simplificată, în condițiile art.36 C.Com., sub forma comenzii urmată de executare. Astfel, în baza comenzii nr. 0. 42573/_ emisă de pârâtă, reclamanta și-a asumat obligația de a efectua servicii de reparații service asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, constând în remediere probleme ABS și suspensie perne aer. În executarea obligațiilor asumate, reclamanta a emis devizul de reparații nr. 250046941/_, pentru piese, materiale și manopera în valoare totală de 3.662,47 lei, în baza căruia a fost întocmita factura seria CJ nr. 91201128/_, pentru suma de 3662,47 lei, scadentă la data de_, conform termenului de plată menționat pe factura, aceasta fiind comunicată pârâtei la data de_, conform dovezii de comunicare.
Pârâta a invocat, în susținerea poziției sale procesuale, apărări ce se circumscriu excepției de neexecutare a contractului, arătând că serviciile de reparații executate de către reclamanta au fost neconforme din punct de vedere calitativ, problemele tehnice ale remorcii nefiind remediate. Aspectele invocate de către pârâta, au făcut și obiectul corespondenței scrise dintre părți, pârâta aducând la cunoștința reclamantei cele menționate, prin adresa nr. 42/_ .
Analizând apărările formulate de către pârâta, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, pârâta a susținut că nu a avut certitudinea executării efective a reparațiilor de către angajații reclamantei, întrucât reprezentanții săi nu au asistat la reparații, însă înscrisul depus la dosar de către reclamantă, reprezentând anexa la comanda de reparații, a făcut dovada fiecărui serviciu prestat și durata de executare a acestuia. Cât privește susținerea pârâtei în sensul în care problemele tehnice ale remorcii au fost remediate ulterior ridicării acesteia din service, pe cont propriu, prin angajații săi, nu a fost fundamentată din punct de vedere probator, pârâta nedepunând în acest sens o nota de reparații - manopera sau piese - sau o notă de constatare emisă de un service autorizat care să reflecte defecțiunile tehnice, ulterioare ridicării autovehiculului, sau chiar si o expertiza tehnice care să releve defecțiunile si cauzelor acestora.
Mai mult, instanța a reținut că ridicarea autoturismului din service, fără obiecțiuni, a condus la prezumția rezonabilă a acceptării, din punct de vedere calitativ și cantitativ, a serviciului prestat. Ori, pârâta, prin reprezentanții săi, nu a făcut dovada formulării de obiecțiuni la momentul ridicării remorcii, deși diligența comerciantului profesionist ar fi impus aceasta. Obiecțiunile pârâtei au fost semnalate doar prin adresa 42 din_, moment în care ar fi fost tardivă determinarea cauzelor defecțiunilor semnalate, respectiv dacă acestea provin din cauze concomitente sau ulterioare intervenției angajaților reclamantei.
Totodată, instanța a reținut că pârâta și-a introdus în contabilitate, respectiv în registrul jurnal pentru lunile ianuarie - februarie 2009, factura seria CJ nr. 91201128/_ cu suma de plată de 3662,47 lei, deși a susținut caracterul nedatorat al creanței pretinse. Neacceptarea expresă, prin semnătură și stampilă, a facturii seria CJ nr. 91201128/_ emisă de creditoare, nu înseamna nerecunoașterea obligației de plată, câtă vreme acceptarea putea fi și tacită.
Față de cele expuse, instanța a apreciat asupra executării conforme a obligațiilor asumate de către reclamantă și asupra caracterului cert, lichid si exigibil al creanței pretinse de către aceasta, raportat la dispozițiile art. 379 c.pr.civ si art. 969 c.civ., motiv pentru care a admis pretențiile reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 3662,47 lei.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată de către reclamantă, aferentă debitului principal, față de dispozițiile art. 1088 Cod civil, 43 c.com., OG nr.9/2000 și OG nr. 13/2011 instanța a admis cererea reclamantei, și a obligat pârâta la plata dobânzii legale, aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței -_ și până la achitarea integrală a debitului.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art.274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 315,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC M. T. S., solicitând modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că decizia instanței a fost luată, probabil în eroare cu privire la reparațiile făcute de reclamantă, în sensul că, așa cum a rezultat din cuprinsul sentinței atacate, instanța din eroare, a reținut faptul că problemele remorcii au fost remediate ulterior părăsirii service-ului pe cont propriu prin angajații recurentei, lucru nereal întrucât, așa cum a rezultat din factura depusă de recurentă, la dosarul de fond, remorca a fost înstrăinată cu aceleași defecțiuni: suspensie, abs, etc., recurenta vânzând remorca cu prețul de fier vechi.
S-a menționat faptul că semiremorca a fost ridicată din service cu obiectiuni privind reparațiile pretins efectuate, mai mult la data de_, recurenta s-a prezentat cu mașina, cap tractor cu nr. de inmatriculare_ în service pentru remediere defecțiuni unde i-a fost întocmit un alt deviz de reparații și factura nr. 91201610 pe care a achitat-o în data de_ fără obiecțiuni, lasând, pentru suma facturată, bilet la ordin. Recurenta a precizat că, dacă era debitoare la vremea respectiva cu suma de 3.662,27 lei, care avusese scadența în_, în data de_, intimata-reclamantă, în mod cert solicita recurentei să facă dovada achitării soldului restant. Totodată, s-a menționat faptul că, în decursul anilor, recurenta a colaborat de foarte multe ori cu service-ul intimatei-reclamante, recurenta fiind clientă care și-a respectat obligațiile de plată aferente serviciilor prestate, nefacând obiecțiuni sau întîrzieri la plată, cu excepția acelei reparații care care a făcut obiectul prezentului litigiu, a cărei factură, recurenta nu a acceptat-o la plată pentru că nu au fost remediate problemele cu care intrase în service.
Referitor la factura emisă la vremea respectivă, recurenta a arătat că aceasta a fost înregistrată în contabilitate, întrucât reprezenta un document fiscal care, emis de partener, obliga la înregistrare fiscală dar fără drept de deducere. Conform codului fiscal, factura neacceptată la plata introdusă la contul de operațiuni în clarificare, nu are drept de deducere TVA și nu este dedusă ca și cheltuială, fiind înregistrată pur si simplu ca document, și în nici un caz nu putea fi interpretată ca și o acceptare tacită.
Cu privire la dobânda acordată de instanța de fond, recurenta a considerat că, întrucât aceasta factură fiind contestată, începând de la data primirii ei, iar cu privire la operațiunile de service existând dubii, ea nu putea fi purtătoare de dobânzi de la data scadentei, ci de la data la care instanța a obligat recurenta-pârâtă să o accepte, deci data soluționării irevocabile a litigiului, și nu data scadenței.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC E. H. S. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, și a invocat excepția netimbrării recursului, în susținerea căreia a arătat că recurenta a fost citată cu mențiunea depunerii la dosar a dovezii de achitare a taxei de timbru aferenta recursului, iar aceasta nu s-a conformat.
Referitor la fondul cauzei, intimata a învederat că a demonstrat, prin înscrisuri, prestarea serviciilor comandate de recurentă, prin depunerea la dosar a anexei la comanda de atelier nr. 42573, anexa ce conținea: lucrările de reparație efectiv prestate, codul mecanic al lucrării și pontajul personalului din service care a efectuat aceste lucrări. Astfel, din studierea anexei amintite, depusă la dosarul de fond, instanța de fond a reținut corect că au fost efectuate operațiunile menționate, operațiuni ce au fost în conformitate cu cele indicate de client în comanda de atelier, de asemenea, în cuprinsul anexei indicându-se și momentul efectiv (zi, ora) de prestare a serviciilor, respectiv înlocuit supapa releu semiremorcă, remediat probleme suspensie, remediat probleme ABS. În acest sens, intimata a arătat că își menține susținerile înaintate instanței de fond, prin precizările depuse în datele de_ ,_ ,_ și_, subliniind pe scurt următoarele că, a prestat serviciile de reparație, conform comenzii și a emis factura nr.91201128/_ și devizul de reparație nr. 250046941 prin care s-a
confirmat efectuarea reparațiilor la ABS, la instalația electrică și la pernele de aer. Atât factura cât și devizul de reparație au fost primite de recurentă, prin juristul acesteia, în data de_ .
De asemenea, intimata a învederat că recurenta, prin reprezentanții săi, a ridicat semiremorca din service-ul recurentei, fără ca recurenta să depună o reclamatie în scris și fără să existe o altă comanda de reparație. Primele nemulțumiri transmise de client intimatei, au fost în data de_, adică la 4 luni de la ridicarea semiremorcii din service-ul acesteia, perioadă în care recurenta a fost libera să se folosească de bun, indicând starea de funcționare a acestuia. De asemenea, s-a menționat că,
"nemulțumirile"; recurentei au fost comunicate intimatei în urma unei adrese din partea acesteia, adresă prin care intimata a solicitat plata facturii în cauză, și nu recepția facturii de către juristul firmei debitoare.
Totodată, intimata a precizat faptul că susținerea recurentei nu este corectă, susținere conform căreia factura fiscală nr. 91201128/_ a fost înregistrată în contabilitate "pur și simplu ca document", fără a accepta factura la plată, întrucât, în condițiile în care nu ar fi acceptat serviciile prestate, recurenta putea restitui factura intimatei, indicând, evident și motivul refuzului de înregistrare a acesteia în contabilitate. De altfel, s-a arătat că recurenta a ales să înregistreze contabil factura primită și să ridice aspecte de neconformitate a serviciilor prestate în luna ianuarie, abia la momentul primirii din partea intimatei a notificării de plată prin care i se solicita stingerea soldului datorat, moment la care nu mai puteau fi veificate susținerile acesteia. S-a învederat că, conform uzanțelor, dacă un profesionist (comerciant) nu reclamă un serviciu sau un bun în timp util de la descoperirea neconformității sau la primirea facturii, există prezumția că acesta a fost de acord cu cele indicate în factura fiscală sau cu serviciile efectuate. Astfel, intimata a arătat că a fost îndreptățită să creadă că factura a fost acceptată la plată și să solicite contravaloarea acesteia, cu atât mai mult cu cât semiremorca a fost ridicată din service fără obiecțiuni din partea recurentei. Mai mult, asa cum a reținut și instanța de fond, recurenta nu a reușit nici până la această dată să dovedească faptul că, intimata și-a îndeplinit în mod defectuos serviciile, nereusind astfel să răstoarne prezumția acceptării din punct de vedere calitativ și cantitativ serviciile prestate.
În acest sens, intimata a considerat că indicarea faptului că semiremorca în cauză a fost înstrăinată la preț de fier vechi, susținută doar de factura de vânzare, care, nu a fost comunicată și intimatei nici în primul ciclu procesual, nici împreună cu recursul, astfel, ignorându-se prevederile art. 112 si 113 C.proc.civ., fără a putea fi coroborată cu alte probe, acest fapt nefiind suficient pentru a răsturna prezumția efectuării în mod corespunzător a serviciilor de către intimată. În ceea ce privește soluția instanței de fond, de acordare a dobânzii legale de la scadența facturii până la plata integrală, intimata a considerat că aceasta este întemeiată, atât în conformitate cu legislația aplicabilă la momentul derulării relațiilor comerciale, cât și cu cea din prezent. În acest sens, intimata a învederat că, conform art. 1082 Vechiul Cod civil:
"Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea- credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată";. De asemenea, Codul comercial, aplicabil până la data de_, la art. 43 prevedea că: "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile";.
În continuare, intimata a arătat că, începând cu_ - data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, art. 1535 alin 1 al acestuia arăta că: ";În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență
până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor, ca urmure a întârzierii plații, ar fi mai mic";. În acest sens, intimata a considerat că, afirmațiile recurentei nu au nici un fundament legal sau faptic, aceasta încercând o tergiversare a soluționării litigiului, respectiv a recuperării creanței intimatei, subliniind reaua-voință a recurentei.
Analizând cu prioritate, în baza art. 137 Cod proc.civ., excepția netimbrarii, invocată de intimată, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită, constatând că, deși a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 156 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, recurenta SC
M. T. S. nu a depus la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru și nici timbrul judiciar în cuantumul pus în vedere.
Pentru aceste considerente, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, conform căruia ";neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii";, și în baza prevederilor art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul formulat de catre recurenta SC M. T. S., împotriva sentinței civile nr. 1753/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 29 ianuarie 2013, dată în contradictoriu și cu intimata SC E. H. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de către recurenta SC M. T. S. Pui, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 1753/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 29 ianuarie 2013, dată în contradictoriu și cu intimata SC E. H. S. G., județul C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | |
I. P. | E. | B. V. L. G. | S. M. |
Red./G.V.L./Dact./A.A.;G.V.L. 2ex./_
Judecător fond: A. Grigorie Ionuță Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 179/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 495/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
