Decizia civilă nr. 136/2013. Obligatie de a face

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 136/2013

Ședința publică din data de 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP GREFIER: D. B.

S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, apelul promovat de S. B. A. VIENNA INS. ANCE GROUP S. B. (S. OMNIASIG VIENNA INS. ANCE

GROUP S. ) împotriva sentinței civile nr.7335 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații S. G. I. S. Z., C.

G., C. R., S. C. B. S. - S. Z., având ca obiect obligația de a face - investire cu formulă executorie.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 7.335 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții: SC G.

I. S. Z., C. G. și C. R., în contradictoriu cu S. B. A. S. B., SC B. A. S. B. - S. Z. și S. C. B. S.A - S. Z. și în consecință, au fost obligate în solidar pe pârâtele S. B. A. S. B. și S. B.

A. S. B. - S. Z., la plata sumei de 272.440 euro, sau echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al B.N.R, din ziua plății, cu titlu de despăgubiri, către reclamanți. Au fost obligate, în solidar, aceleași pârâte, să plătească reclamanților suma de 15.312 lei, cheltuieli de judecată parțiale, care constau în taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial (diminuate cu circa 25%).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de _ reclamanta S. G. I. S.R.L, a încheiat prin S. B. A. S. B. - S.

Z., un contract de asigurare complexă a locuinței, pe timp de 1 an, adică până la data de _ , cu asigurătorul S. B. A. S., privind imobilul: casă de locuit, situat în localitatea Z., S. P., Nr. 78, județul Sălaj, contract în care, proprietarii locuinței, reclamanții C. G. și C. R., aveau calitatea de persoane asigurate iar pârâta S. C. B. S.A - S. Z., aceea de beneficiar al asigurării. Valoarea contractului a fost stabilită de către părți la suma de 350.000 euro iar valoarea primei de asigurare a fost stabilită la suma de 350 euro. Polița de asigurare ACL nr. 0382081, a fost cesionată în favoarea S. C. B. S. - Z., acesta fiind și motivul pentru care această bancă a fost trecută în polița de asigurare ca având calitatea de beneficiar al asigurării. Potrivit art. 3.2 din Contractul de asigurare complexă al locuinței asigurătorul s-a obligat să acopere daunele produse de mai multe evenimente, considerate riscuri, printre care și acelea de: inundație/viitură/aluviuni, provenind din revărsarea apelor de suprafață respectiv prăbușiri și/sau alunecări de teren (f.7-10).

Imobilul asigurat a început să se deterioreze în luna februarie 2010. După primele semne ale apariției riscului asigurat, mai precis la data de_, a fost

anunțată societatea de asigurare, pentru deschiderea dosarului de daună. La data de_ s-a prezentat la adresa imobilului numitul L. Puscoiu, reprezentant al societații de asigurare, din partea firmei PAVAL. RISK C. ANTS, pentru a constata existența prejudiciului și cauza apariției acestuia. Pe pagina a doua a raportului sunt descrise bunurile avariate. Se rețin de către expertul desemnat de către societatea de asigurare următoarele pagube: a) zid de sprijin crăpat, deplasat;

b) fundație deplasată; c) stâlpi de susținere și grinzi de rezistență deplasate: d) scări acces etaj - deasupra garajului - deplasate; e) tavanele interioare crăpate; f) ușă de intrare în clădire - tocul ușii din material pvc -deformat; g) uși interioare - tocul ușii din material de lemn - crăpate; h) gresie interioară crăpată; i) deplasări ale pereților exteriori la îmbinarea cu pardoseala, după cum se observă și din pozele făcute de reclamant la data de_ și anexate la dosar (f.322-331). Potrivit constatărilor acestui expert cauza apariției riscului asigurat o reprezintă alunecarea de teren din partea de EST - SUD-EST a clădirii, produsă ca urmare a ploilor abundente (f.13- 16).

Datorită complexității daunei avizate și întinderii prejudiciului cauzat, asigurătorul a efectuat prin firma PAVAL. RISK C. ANTS, mai multe demersuri în vederea stabilirii cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs avariile la imobilul proprietatea reclamanților C. G. și C. R., iar în urma inspecțiilor efectuate la data de_ ;_ și_ au fost întocmite mai multe rapoarte, privind avarierea clădirii prin alunecare de teren. În raportul preliminar întocmit la data de_ se arată: "cauza evidentă a producerii daunelor este alunecarea terenului, amplificată de nivelul crescut al precipitațiilor anterioare momentului producerii daunei, acest lucru fiind binecunoscut în zonă";. Se menționează de asemenea că în septembrie 2009, cu ocazia încheierii contractului de asigurare, B. A., a efectuat o inspecție de risc iar formularul de inspecție împreună cu setul de poze efectuat la acel moment a fost pus la dispoziția reprezentanților PAVAL. RISK C. ANTS, care arată că nu există fotografii în detaliu ale clădirii, nici pe exterior și nici pe interior, motiv pentru care se comentează că ";nu ne putem pronunța dacă avariile constatate au fost produse de alunecarea de teren din data daunei sau sunt și daune produse anterior, datorită unui proces îndelungat în timp și care probabil a culminat cu acest ultim eveniment"; și că o anumită fotografie ridică anumite semne de întrebare, pe această temă, în comparație cu o "fotografie realizată de către noi în timpul inspecției noastre de daune"; care "reprezintă aceeași porțiune de alee, doar fotografiată din alt unghi";.

Raportul de inspecție de risc și pozele efectuate în momentul efectuării acestei inspecții, despre care reprezentantul reclamanților susține că erau relevante cu privire la situația imobilului asigurat, în momentul asigurării, lipsesc de la dosarul de daune depus în instanță de către asigurător. Oricum, în acest context, instanța a reținut ca pertinentă observația făcută de reprezentantul reclamanților în sensul că dacă aceste alunecări de teren s-ar fi declanșat anterior datei încheierii poliței de asigurare, în mod cert reprezentantul societății de asigurări care a încheiat polița, precum și reprezentantul aceleiași societăți care a întocmit raportul de risc, ar fi cunoscut această stare de fapt și ar fi putut refuza încheierea unei astfel de polițe de asigurare. Se mai susține în raportul preliminar că trebuie luată în considerare și o altă posibilă cauză: ca proiectul de construcție să fi luat în calcul măsuri și lucrări suplimentate de mărire a rezistenței terenului și construcției la alunecarea de teren dar care să nu fi fost respectate de constructor, urmând a se solicita de la client raport expertiză geotehnică anterior construirii, aviz de construire, proiectul clădirii, planul de amplasament, adeverința de la taxe și impozite din care să reiasă valoarea clădirii. Se menționează de asemenea că după primele evaluări din data de_ a reieșit faptul că clădirea este în pericol de a se prăbuși în condițiile continuării alunecării de teren și a neluării măsurilor de consolidare a zidului de rezistență. În aceste condiții se propune expertizarea cauzei producerii evenimentului de către un expert geotehnic

independent în zona afectată precum și refacerea cât mai rapidă a structurii afectate de la construcție, pe cheltuiala asigurătorului, altfel, luând în calcul gradul mare de avariere coroborat cu natura terenului din zonă această clădire nu va mai putea fi reparată, trebuind luată în considerare situația de daună totală. Se aduce în atenția asigurătorului și faptul că zona în care se află locuința asigurată este binecunoscută ca fiind predispusă alunecărilor de teren și din acest motiv nici o societate de asigurări (inclusiv B. A. ) nu încheie asigurări de locuințe în zona respectivă, acesta fiind singurul caz în care s-a preluat o asigurare de locuință în această zonă, acoperind riscul de asigurare de alunecare de teren. Cu aceste precizări, se concluzionează că avarierea clădirii s-a produs în interiorul perioadei de acoperire prin polița de asigurare însă în ce privește valabilitatea acoperirii firma de consultanță urmează a se pronunța după finalizarea studiului legat de cauza producerii daunelor avizate (f.300-310).

Prin raportul intermediar, întocmit la data de_, se constată că de la prima vizită (_ ) și până la data de_, situația imobilului s-a agravat în sensul că alunecarea este în desfășurare, ritmul acesteia accelerându-se odată cu trecerea timpului, putându-se observa cu ochiul liber că alunecarea este continuă, de amploare, semnele specifice de alunecare fiind mult mărite în acest interval de timp. S-a desprins concluzia că în cazul în care nu se intervine rapid (aprox.3-6 luni) există riscul ca în structura de rezistență a imobilului să se dezvolte crăpătiri și fisuri care să pună în pericol funcționalitatea bunului asigurat (prăbușirea clădirii), sens în care se recomandă și întocmirea unei expertize tehnice asupra structurii de rezistență a clădirii. Conform avizului geotehnic întocmit de SC. DEODESIGN S.R.L, la solicitarea firmei de consultanță, vecinătățile imobilului sunt caracterizate de alunecări de teren active cu întindere mare, care au debutat în anul 1975, fenomenul desfășurându-se cu intensități diferite, funcție de nivelul precipitațiilor anuale. Clădirea este afectată de alunecări de teren cu extindere foarte mare, dezvoltate pe o suprafață de min. câteva zeci de hectare și se află la coronamentul actual al alunecării de teren, care este activă, are caracter regresiv, planul de alunecare fiind situat la aproximativ la aprox. 7m adâncime.

În sfârșit, prin raport final, pus la dispoziția societății de asigurări, în data de_, (după o prealabilă atenționare a asigurătorului B. A. Vienna Insurance Group S.A de către Comisia de Supraveghere a A. lor, în data de_, ca urmare a sesizării reclamanților- f.261-263)) firma de consultanță PAVAL. RISK C. ANTS, recomandă asigurătorului tratarea dosarului de daună, ca fiind DAUNĂ TOTALĂ și stabilirea despăgubirii în conformitate cu Condițiile generale privind Asigurarea Complexă a Locuinței (ACL) arătând că a fost întocmit și un raport de estimare a valorii de piață a proprietății imobiliare respectiv de estimare a valorii de reconstrucție a construcției locuință, care se află depus la dosar (f.264-282), cele două valori fiind de 341.300 EUR respectiv 272.440 EUR (fără TVA). Se menționează că în conformitate cu art. 4.4.6 alin. 3 din Condițiile generale privind Asigurarea Complexă a Locuinței (ACL) "în cazul daunei totale, cuantumul despăgubirii are la bază costul construirii/înlocuirii bunurilor avariate/distruse/pierdute"; astfel că, deși suma asigurată este de EUR 350.000, cuntumul despăgubirii acordate nu poate fi mai mare de EUR 272.440. Cu toate acestea, luând în considerare "opinia noastră independentă"; exprimată în cadrul capitolului Valabilitatea acoperirii-în sensul că ";riscul de alunecare de teren este unul acoperit în baza art.3.2 alin.7 din Condițiile generale de asigurare însă nu ne putem pronunța dacă avariile constatate au fost produse de alunecarea de teren, sau mărite de aceasta";-recomandăm ca valoarea despăgubirii să fie de EUR 0,00, însă "lăsăm la latitudinea Underwriter-lor să adopte decizia finală";. În final se precizează că ";din informațiile pe care le deținem până la acest moment, nu s-au înregistrat daune în anii anteriori la locația în discuție"; (f.249- 259).

Drept urmare a acestor demersuri, la data de_, reclamanții au primit un răspuns potrivit căruia ,.B. A. Vienna Insurance Group S. declină această daună întrucât evenimentul ce a generat pagubele constatate nu s-a produs în perioada asigurată". Pentru a ajunge la această concluzie reprezentanții B.C.R. A.

S. aduc următoarele argumente: din raportul de expertiză pus la dispoziția lor la data de 04 august 2010 reiese că pagubele produse locuinței sunt datorate unei alunecări de teren cu caracter regresiv, dezvoltarea acesteia facându-se din aval spre amonte, odată cu deschiderea carierei de pământ de la baza versantului. Se mai afirmă că din informațiile pe care le deține această societate, reiese faptul că alunecarea de teren s-a petrecut în timp, debutul acesteia fiind cu mult înaintea datei de încheiere a poliței de asigurare (f.17).

La data de_, B. A. - S. Sălaj, a primit de la Primăria municipiului Z., ca urmare a adresei înaintate la data de_ (f.239), următoarele informații: că autorizația de construire a imobilului din litigiu nr.262/_ a fost emisă cu respectarea Legii nr.50/1991, în vigoare la cea dată(care nu obliga la obținerea studiului geotehnic pentru locuințe familiale-n.n), că din anul 1998 s-a instituit în această zonă interdicție de construire pentru funcțiunile locuire servicii, comerț, industrie datorită alunecărilor de teren iar după această dată nu au mai fost eliberate autorizații de construire, că în anul 2004 reclamantul C. G. a solicitat aprobare pentru construirea a două case familiale pe str.P., cerere care i-a fost respinsă și că la primărie au fost sesizări din partea proprietarilor de locuințe de pe această stradă privind afectarea structurii acestora datorită alunecărilor de teren, declanșate în special în perioadele cu precipitații abundente (f.43).

Prin urmare, față de cele mai sus reținute, cu privire la prima chestiune invocată de asigurător în apărare, și anume dacă "evenimentul asigurat"; s-a produs în timpul derulării contractului de asigurare sau înainte ca acest contract să se fi incheiat, prima instanță a reținut că alunecarea de teren care a condus la deteriorarea gravă a locuinței reclamanților asigurat și producerera pagubei, a debutat în cursul lunii februarie 2010, ca urmare a ploilor ambundente și a continuat în mod accelerat, până la data ultimei inspecții din data de_, după încheierea poliței de asigurare, la data de_, cu valabilitate pe timp de 1(un), astfel încât tribunalul urmează a constata că sunt îndeplinite prev. art.1.1 din Condițiile Generale. Susținerea asigurătorului că, în speță, "evenimentul asigurat";, alunecarea de teren, "a debutat"; cu mult timp înainte de încheierea contractului de asigurare, prin anul 1975, nu a fost acceptat de către instanță și este menită printr-o imprecisă definire a termenilor specifici contractului de asigurare, doar să creeze confuzie în justa soluționare a cauzei, în ce privește raporturile juridice dintre părți. Presupunând că această afirmație ar fi corectă, se ajunge la concluzia absurdă și de-a dreptul hilară, că între cauză și efect au trecut nu mai puțin de 35 de ani. Prin urmare contractul de asigurare încheiat în anul 2009, este lipsit de cauză sau întemeiat pe o cauză falsă, însă asigurătorul înțelege să invoce această împrejurare doar după producerea evenimentului asigurat, uzând de propria turpitudine, în scopul sustragerii de la plata indemnizației și a obținerii unui folos material injust, constând în prima de asigurare, achitată în mod anticipat de asigurat. Într-o atare ipoteză, desigur falsă, s-ar putea pune problema constatării nulității contractului de asigurare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, mai precis restituirea primei de asigurare către asigurat și nu aceea a exonerării de răspundere, din partea asigurătorului, după producerea evenimentului asigurat. Desigur că, nu aceasta a fost percepția asigurătorului în momentul încheierii poliței de asigurare ci tocmai speranța, -dealtel legitimă și firească, dacă avem în vedere că locuința asigurată a fost construită în anul 1997, adică în urmă cu 12 ani, fără a fi supusă alunecărilor de teren, deși este de notorietate că alunecările în zonă s-au manifestat cu pregnanță începând cu anul 1998, când a fost și sistată construirea de alte locuințe în acel perimetru, printr-o hotărâre a Consiliului local al mun.Z. .- că evenimentul asigurat nu se va produce în

perioada asigurată, de numai 1(un) an. Pe de altă parte, asigurătorul se contrazice atunci când susține că "evenimentul asigurat"; s-a produs cu mult timp în urmă și nu poate face obiectul contractului de asigurare, iar ulterior, acuzându-i pe reclamanți de rea-credință deoarece "[ cunoșteau toate aceste aspecte legate de alunecarea de teren, care se afla "în plină desfășurare la momentul încheierii contractului de asigurare"; și este la fel de evident că aceștia au ascuns aceste informații la încheierea poliței]"; acceptă că "riscul asigurat"; nu era doar unul ipotetic, în momentul încheierii contractului de asigurare, ci unul "mai mult decât sigur"; că se va produce.

Cu privire la a doua chestiune invocată de asigurător în apărare, și anume că reclamanții au ascuns la momentul încheierii poliței de asigurare, informațiile și datele privitoare la alunecarea de teren existentă în zonă, motiv pentru care se consideră exonerat de răspundere pe temeiul art. 13 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, respectiv art.4.3.14 rap. la art. 4.3.2 din secțiunea 4.3 din Condițiile Generale, privitoare la obligațiile asiguratului și consecințele nerespectării acestor obligații, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România"; persoana care încheie asigurarea este obligată sa răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt, în mod obiectiv, esențiale pentru evaluarea riscului";, fiind deci vorba de o obligație legală a asiguratului de a participa în mod activ, la evaluarea riscului, alături de asigurător. Tot în Legea nr. 136/1995, mai precis la art. 2 și 3, se prevede însă că

"în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurator, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege"; în timp ce "în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare";. Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 arată în continuare că "în sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, precum și tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire"; ceea ce înseamnă ";per a contrario"; că celelate categorii de asigurări, inclusiv asigurarea de bunuri, este facultativă, de unde rezultă că, în acest caz, prev. art.13 din Legea nr.136/1995, sunt obligatorii pentru persoana care încheie asigurarea, numai dacă această prevedere legală a fost preluată ca atare în contractul de asigurare, ceea ce nu este cazul în speță. În schimb, sunt valabile clauzele contractuale din Condițiile generale, care sunt menționate în polița de asigurare, ca anexă la contract, împreună cu cererea chestionar. (f.7-12).

Astfel, potrivit art.4.3.2 din secțiunea 4.3 din Condițiile Generale, privitoare la obligațiile asiguratului, acesta este obligat "să răspundă corect și exact la întrebările prevăzute în cererea-chestionar și să furnizeze toate informațiile și datele referitoare la circumstanțele privind riscul, atât în momentul încheierii contractului cât și în timpul derulării acestuia. În toate cazurile în care circumstanțele privind riscul, inclusiv datele personale, astfel cum au fost declarate se schimbă (exemple: schimbarea destinației locative, agravarea riscului-în vecinătatea locațiilor asigurate se desfășoară lucrări de construcții/instalații, mijloacele de protecție existente la momentul încheierii contractului sunt înlăturate sau reduse ca număr/capacitate/dimensiune, neocuparea/nesupravegherea locuinței pe o perioadă mai mare de 30 de zile) Asiguratul trebuie să comunice în scris (aceste împrejurări-n.n.) Asigurătorului în termen de 48 de ore de la data luării la cunoștință";.

În cazul neîndeplinirii de către Asigurat a obligațiilor din secțiunea 4.3 din Condițiile Generale, (inclusiv obligația prev.la art. 4.3.2), asigurătorul este în drept, conf. art. 4.3.14 din Condițiile Generale, să solicite anularea sau rezilierea contractului, să propună Asiguratului modificarea contractului sau ajustarea corespunzătoare a primei de asigurare (până la momentul producerii evenimentului asigurat) sau să refuze plata despăgubirii sau să o ajusteze corespunzător influenței obligațiilor neîndeplinite, asupra producerii evenimentului asigurat/determinării

primelor de asigurare. Cu privire la mecanismul de încheiere a contractului de asigurare, trebuie menționat faptul că informarea asigurătorului se face, în principal, prin completarea declarației de risc, adică a răspunsurilor la chestionarul propus de asigurător, care conține întrebări clare, precise și complete cu privire la probabilitatea și intensitatea producerii riscului. Declarația de risc reprezintă executarea unei obligații de informare ce-i revine asiguratului, obligație pe care și-o exercită, în condițiile date de calitatea sa de profan în domeniul asigurărilor, în limitele stabilite de către asigurător. Cu alte cuvinte asigurătorul este cel care întocmește cererea chestionar; tot asigurătorul este cel care știe ce aspecte trebuie avute în vedere înainte de emiterea poliței de asigurare, cu privire la bunul asigurat, situația juridică a acestuia, starea reală fizică a acestuia și orice alte aspecte care ar putea genera riscul asigurat. Asigurătorul este cel care pune întrebările și care în funcție de răspunsurile date de asigurat, strict la aceste întrebări lansează contraoferta de a contracta. Astfel asigurătorul este cel care prezintă atât propunerea financiara cât și condițiile de asigurare, în funcție de răspunsurile date la problemele esențiale legate de obiectul asigurat.

Oricum, având în vedere că, în majoritatea cazurilor, clauzele contractului sunt stabilite de asigurător, chiar și în cazul contractelor facultative, prin Condiții generale de asigurare, ca anexă la contract, libertatea de opțiune a asiguratului fiind limitată, asigurarea a fost calificată în doctrină ca un contract de adeziune, ceea ce impune o protecție specială a asiguratului persoană fizică.

Calitatea de comerciant a asigurătorului, la care se adaugă caracterul de contract de adeziune, face ca în interpretarea contractului de asigurare să prevaleze voința declarată asupra celei interne. De aceea, în caz de dubiu, interpretarea trebuie să se facă întotdeauna în favoarea asiguratului neprofesionist. Acest principiu este consacrat legislativ prin art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiete între comercianți și consumatori, conform cărora ";în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului"; iar pe de altă parte "; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii";. Tot ca o protecție a consumatorului, cu aplicare directă în materie de asigurare, sunt dispozițiile art. 37 din Legea nr.32/2000, privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, care spune că ";nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a agentului sau, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a condițiilor sau primelor de asigurare, precum și a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare";.

După cum se poate observa din cuprinsul art.4.3.14 din Condițiile Generale de Asigurare, neîndeplinirea obligațiilor de către asigurat nu conduce în mod automat la refuzul plății despăgubirii ci au un efect diferit, corespunzător influenței obligațiilor neîndeplinite, asupra producerii evenimentului asigurat/determinării primelor de asigurare. Prin urmare, pentru ca informațiile și datele despre care asigurătorul susține că reclamanții le-au ascuns în momentul încheierii poliței de asigurare, trebuiau să fie date și informații cunoscute doar de către aceștia sau cel mult, de un grup restrâns de persoane și totodată, să fie determinante pentru perfectarea contractului de asigurare astfel încât, lipsa lor, să constituie o adevărată eroare obstacol pentru asigurător.

În speță, din cererea-chestionar, anexă la polița de asigurare (f.11;12), nu rezultă că asigurătorul ar fi dorit să afle de la reclamanți informații și date privitoare la alunecarea de teren existentă în zonă, începând din anul 1975 și până în prezent- această împrejurare fiind dealtfel de notorietate, cel puțin începând cu anul 1998, de când s-a sistat construirea de locuințe în această zonă - ci doar date tehnice privind construcția asigurată, anul construirii (1997) și dacă s-au mai înregistrat daune la această construcție, în ultimii 10 ani; de asemenea agentul de asigurări a făcut și o

inspecție la fața locului, pentru a verifica starea de fapt a imobilului. Astfel fiind, afirmațiile pârâtei, că "reclamanții cunoșteau toate aceste aspecte legate de alunecarea de teren care se afla în plină desfășurare la momentul încheierii contractului de asigurare"; și că ";este la fel de evident că aceștia au ascuns aceste informații la încheierea poliței";, sunt irelevante cauzei și lipsite de orice fundament. Aceste "date și informații publice"; nu puteau fi ascunse de reclamanți și oricum, chiar dacă nu ar fi așa, ele nu erau esențiale pentru producerea evenimentului asigurat (care a avut drept cauză declanșatoare, ploile abundente după încheierea asigurării), pentru ca lipsa acestor date și informații să fie determinantă pentru încheierea contractului de asigurare.

Nefiind așadar în prezența unei clauze de nerăspundere, tribunalul a constatat că, prin raport final, pus la dispoziția societății de asigurări, B. A. Vienna Insurance Group S.A, în data de_, firma de consultanță PAVAL. RISK C. ANTS, recomandă asigurătorului tratarea dosarului de daună, ca fiind daună totală și stabilirea despăgubirii în conformitate cu Condițiile generale privind Asigurarea Complexă a Locuinței (ACL) arătând că a fost întocmit și un raport de estimare a valorii de piață a proprietății imobiliare, respectiv de estimare a valorii de reconstrucție a construcției locuință, care se află depus la dosar (f.264-282), cele două valori fiind de 341.300 EUR respectiv 272.440 EUR (fără TVA). Se menționează că în conformitate cu art. 4.4.6 alin. 3 din Condițiile generale privind Asigurarea Complexă a Locuinței (ACL) "în cazul daunei totale, cuantumul despăgubirii are la bază costul construirii/înlocuirii bunurilor avariate/distruse/pierdute"; astfel că, deși suma asigurată este de EUR 350.000, cuntumul despăgubirii acordate nu poate fi mai mare de EUR

272.440. Acest raport de evaluare-estimare, a fost însușit în instanță și de către reclamanți, chiar dacă cu ocazia dezbaterilor aceștia au solicitat, prin reprezentantul lor, obligarea societății de asigurare la plata sumei asigurate de 350.000 Euro. La rândul său, tribunalul apreciază că valoarea despăgubirii trebuie să se raporteze la costurile de reconstrucție a imobilului asigurat ( și nu valoarea de piață), respectiv costul materialelor și manoperei, calculate la suma de 272.440 Euro, la care se adaugă T.V.A. de 24%, cel puțin cu privire la materialele achiziționate. Având însă în vedere că în urma demolării construcției unele materiale pot fi recuperate, suma de

272.440 EUR (fără TVA) stabilită prin raportul de evaluare, apare echitabilă.

Drept urmare, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții: SC G. I. S.R.L, C. G. și C. R. conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S. B.C.R. A. VIG S. a declarat apel

, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, în principal pe următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale active a B. A. VIG SA; excepția lipsei capacității de folosința a B. A.

-S. Z. ; excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa regulamentarei convocări la consiliere și excepția inadmisibilității fata de pretențiile solicitate de pârâtă. În subsidiar, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea intimaților- reclamanți la plata cheltuielilor de judecată

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, apelanta B.C.R. A. VIG S., consideră ca reclamanții G. I. S., GHIS G., C. R. nu au calitate procesuala activă. Astfel, arată că S. B. A. VIENNA INS. ANCE GROUP S. a încheiat în data de_ un contract de asigurare complexă a locuinței, emițându-se polița ACL nr. 0382081, pentru locuința situata în localitatea Z.

, S. P. nr. 78, durata contractului de asigurare fiind de un an (12 luni). Părțile contractante ce apar în polița de asigurare sunt: asigurător - SC B. A. VIG SA, contractant - SC G. I. SRL, asigurat - C. G. si C. R., beneficiar - C. B. SA - S. Z. .

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, actualizată prevăd următoarele: "Prin contractul de asigurare, contractantul sau asiguratul se obliga sa plătească o prima asigurătorului, iar acesta se obligă ca,

la producerea riscului asigurat, sa plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurata, denumita în continuare indemnizație, rezultata din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele si la termenele convenite."

Asa cum bine se poate observa din cuprinsul cererii de chemare în judecata, reclamanții au promovat si investit instanța de judecata cu o acțiune prin care solicita, asa cum aceștia au precizat petitul cererii, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor necesare pentru aducerea imobilului în stare în care acesta era la momentul încheierii poliței de asigurare. Pe cale de consecința, pârâta susține că reclamanții din prezenta cauza nu au calitate procesuala activa, aceștia deținând în baza contractului de asigurare calitatea de "asigurat" si, respectiv, "contractant", beneficiarul poliței nefiind altcineva decât C. B. - S. Z., care dintr-un oarecare motiv deține calitatea de pârâta în cauza dedusa judecații. Mai mult decât atât, polița de asigurare a fost cesionata în favoarea C. B. - S. Z., toate drepturile de a solicita despăgubiri fiind transferate prin voința pârtilor către C. B. - S. Z., astfel ca singura în măsura sa solicite despăgubiri, în măsura în care aceste despăgubiri sunt dovedite, ar fi C. B. - S. Z. .

Contrar celor reținute de instanța de fond în hotărâre apelată, B. A. avea interes sa invoce aceasta excepție fiind vorba de o excepție peremptorie care ar fi dus la paralizarea acțiunii reclamanților prin respingerea acesteia.

Referitor la excepția lipsei capacității de folosința a B. A. -S. Z., pârâta arată că această entitate nu are capacitate juridica conform art. 43 din Legea 31/1990 a societăților comerciale. Prin urmare Sucursale reprezintă însăși o prelungire a societății-mama în teritoriu. Prin chemare în judecata a B. A. - S.

Z. de fapt s-a chemat în judecata SC B. A. VIG SA si prin urmare, pârâta solicită admiterea excepției, pe care în mod greșit a calificat-o instanța de fond ca fiind o excepție cu caracter relativ, de fapt fiind vorba de o excepție cu caracter absolut fiind vorba de o condiție a exercitării acțiunii în justiție.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa regulamentarei convocări la conciliere, pârâta arată că prin neprecizarea pretențiilor sale reclamanții nu au îndeplinit scopul convocării la conciliere si anume acela de a preveni un litigiu, pârâta neavând cum să dea curs solicitărilor reclamanților din moment ce nu știa care sunt pretențiile acestora.

Referitor la excepția inadmisibilității fata de pretențiile ce i-au fost solicitate, pârâta arată că, raportat la petitul acțiunii reclamanților, respectiv obligarea pârâtei la readucerea bunul avariat constând în imobil, casa de locuit la starea anterioara producerii evenimentului asigurat, prin repararea acestuia, obiectul acțiunii cu care a investit instanța este obligația de a face. Față de calitatea sa de asigurător si față de esența contractului de asigurarea, asigurătorul se obliga ca în schimbul plații primei de asigurare de către asigurat sa plătească indemnizația de asigurare la producerea riscului asigurat stipulat în contract. Or, pârâta consideră că nu poate fi obligată la o altă prestație decât acea de a plați indemnizația de asigurare. În aceste condiții, pârâta consideră că reclamanții au rupt din context dispoziții din contractul de asigurare anume a redat doar pct. 4.4.6 din Condițiile Generale de Asigurare ACL care fac parte integranta din Polița de Asigurare nr. 0382081/_ în care erau precizate criterii în funcție de care se va evalua paguba adică la stabilirea cuantumului despăgubirii se va urmări: "readucerea bunului avariat/distrus/dispărut la starea anterioara producerii evenimentului asigurat prin repararea/înlocuirea acestuia cu unul de același tip sau similar". Insa aceasta dispoziție nu poate fi considerată ca o obligație principală, pârâta, ca societate de asigurare, nu poate fi obligată decât la plata unei sume certe reprezentând indemnizația de asigurare.

Instanța a calificat-o ca o neregularitate a cererii de chemare în judecata reținând ca aceștia si-au precizat acțiunea. Insă, chiar dacă am verifica această problemă ca o condiție de regularitate a cererii de chemare în judecată, pârâta solicită

a se constata că reclamanții aveau obligația conform art. 112 al. (1) pct. 3 de a indica obiectul cererii si de a-l prețui, adică de a-l evalua. Or putem observa ca nici prin asa- zisa "precizare de acțiune" reclamanții nu si-au evaluat obiectul cererii în sensul de a indica un cuantum având ca efect si neplata taxei de timbru datorate în cauza.

Reclamanții aveau obligația de a-si evalua obiectul cererii si de a taxa la valoare. Mai mult decât atât si instanța avea obligația de a pune în vedere reclamanților sa-si evalueze obiectul cererii si sa acorde în acest sens un termen scurt. De abia la termenul din_ reclamanții au apreciat "in ședința" pretențiile la suma de 300.000 Euro. Prin neîndeplinirea acestor obligații procedurale, pârâta consideră că i s-a produs o vătămare procesuala constând în imposibilitatea efectuării unei apărări pe valoarea solicitata.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că din demersurile pe care le-a efectuat în urma avizării de dauna, respectiv Raportul de Expertiza a Daunei întocmit de Pavalescu Risk C. ants reiese ca pagubele produse locuinței reclamanților se datorează unei alunecări de teren care a debutat cu mult timp înainte de data încheierii Poliței de Asigurare. Având în vedere aceasta situație de fapt se pune în discuție însăși valabilitatea contractului de asigurare având în vedere caracterul esentialmente aleatoriu constând în faptul ca asigurătorul se obliga ca în schimbul plații primei de asigurare sa preia un risc ce este posibil să se producă în viitor. Or pe această cauză de anulare si respingere la plata invocată de pârâtă, instanța a încălcat reguli esențiale ale procesului civil ceea ce a dus la pronunțarea acestei hotărâri netemeinice si nelegale.

In primul rând, apreciază pârâta, instanța nu a respectat principiul de baza a procesului civil si anume acela al nemijlocirii administrării probatoriului. Cu alte cuvinte instanța trebuie sa administreze probele necesare elucidării situației de fapt (in măsura a-i fi aplicata dispoziția legala) în chiar procesul civil cu care a fost investit pentru a percepe aceste probe în mod direct si nemijlocit. Or, instanța s-a mulțumit sa reia concluzii disparate si scoase din context din cele doua rapoarte preliminare, din Avizul Geotehic si din Raportul final întocmit la cererea pârâtei, ignorând concluziile acestora care erau în susținerea apărării sale.

Desi instanța face doar niște copy-paste-uri din secțiuni ale acelor rapoarte si constată contrarietăți în concluziile acestora, respinge cererea de efectuare a unei Expertize Judiciare precum si a celorlalte probe ca inutile "administrarea mijloacelor de proba solicitate în apărare de reprezentantul acestei societăți, în ședința din data de_ si anume: efectuarea unei expertize geotehnice, pentru a se stabili daca alunecarea de teren a fost una singulara sau face parte dintr-o serie de alunecări de teren succesive (care au început la un moment dat anterior evenimentului petrecut), proba cu interogatoriul reclamanților si audierea martorilor C. Florian si Remes Alin Ovidiu, care cunosc despre alunecările de teren din zona si emiterea unei adrese către Primăria Municipiului Z., pentru a stabili momentul începerii fenomenului de alunecare de teren în zona afectata" -pag. 5 ultimul paragraf continuat pe pag. 6 din Sentința. Așadar, deși pârâta a solicitat probe concludente si utile cauzei, instanța de fond le-a respins cu toate că aceasta avea obligația legala de a administra în cadrul procesului, în mod nemijlocit probe care sa-i formeze convingerea. Astfel, deși existau la dosar acele 2 rapoarte preliminare, Studiu Geotehic si Raportul final întocmite la cererea pârâtei, care erau în susținerea apărărilor sale, instanța de fond a refuzat în mod total nelegal administrarea probelor propuse.

De asemenea, pârâta consideră că instanța de fond este într-o gravă confuzie cu privire la termenii utilizați în contractele de asigurare dându-le propria definiție. Astfel instanța face o distincție intre noțiunea de caz asigurat si risc asigurat argumentând în acest fel valabilitatea contractului de asigurare prin aceea ca deși intr-adevăr evenimentul asigurat trebuie sa se producă ulterior încheierii contractului de asigurare în ceea ce privește riscul acesta poate preexista si trebuie asumata de asigurător. Aceasta interpretare nu numai ca excede apărărilor si problemelor puse în

discuție insa este total în afara rezolvării spetei. Pârâta arată că în întâmpinare a făcut referire la "riscul asigurat" ca noțiune echivalenta celei de "eveniment asigurat". Or instanța a făcut aceasta distincție peste ceea ce a afirmat pârâta, deși atât în practica litigiilor de asigurări cât si în literatura de specialitate este de necontestat ca noțiunea de risc asigurat este sinonima cu cea de eveniment asigurat si însemna evenimentul arătat în contract la producerea căruia are loc prejudiciul pentru asigurat.

A doua apărare complementară celei mai sus arătate este aceea că asiguratul cu rea-credința si încălcându-si obligațiile contractuale a ascuns existenta alunecărilor de teren în zona, asigurarea fiind făcuta tocmai în ideea producerii sigure a degradărilor la locuința. Aceasta reiese din cele doua Rapoarte Preliminare, din Avizul Geotehnic si Raportul Final depus la dosarul cauzei. Astfel în Raportul Preliminar din_ întocmit de Plavanescu Risk C. ants la pagina 3 Secțiunea

"Natura si Amploarea Daune"; se arata ca " Din informațiile primite de la d-nul Sita precum si de la D-nul C., aceasta strada a fost permanent degradata, deși s-a intervenit în fiecare an pentru remedierea denivelărilor, acoperirea crăpăturilor din asfalt iar Secțiune "Cauza si Comentarii pe aceasta Tema" de la pag. 1 din Raport se arata ca "O fotografie realizata de către B. A. la momentul inspecției de risc din Septembrie 2009 ridica insa anumite semne de întrebare" iar pe pag. 8 sunt redate doua fotografii în care sunt redata cu săgeți locuri unde se pot observa urme ale alunecării de teren, din care se vede ca este afectat pavajul din jurul cauzei. Așadar, opinează pârâta, este clar ca la momentul încheierii poliței evenimentul asigurat se producea. Raportul Preliminar din_ întocmit de aceeași Plavanescu Risk C. ants nu are rolul decât de a arata necesitatea întocmirii unui Studiu Geotehnic si a unei expertize si masurile ce s-ar impune din punct de vedere tehnic pentru limitarea pagubei. Așadar, pârâta apreciază că nu-i poate fi opus de instanța ca o expertiza din care întăresc vreo ipoteza a producerii evenimentului asigurat în condițiile descrise de asigurat.

De asemenea Avizul Geotehnic din mai 2010 are rolul de a stabili factorii geologici si de natura tehnica care au putut influenta producerea alunecării de teren cum ar fi "Stabilitatea categoriei geotehnice " a terenului, "Stratificația Terenului";

"Degradări asupra construcție"; si "Concluzii si recomandări";" pentru limitarea daunelor produse clădirii.

Totuși, pârâta consideră ca nu se poate face abstracție de constatarea de la lit. a6 din Raport, la subsectiunea "Stabilitatea Terenului"" care arata ca "Vecinătățile imobilului sunt caracterizate de alunecări de teren active cu întindere mare. Acestea au debutat în anul 1975, fenomenul desfășurându-se cu intensități diferite funcție de nivelul precipitațiilor anuale". Deci se poate desprinde din aceasta concluzie că fenomenul alunecărilor de teren este unul început anterior, el fiind în continuă dezvoltare, iar precipitațiile anuale îi influențează nu producerea ci numai intensitatea producerii.

În Raportul Final din data de_ după ce se face o descriere detaliată a avariilor produse ca urmare a alunecării de teren, iar apoi în final - pag. 7,8,9 din Raport - concluzionând că "Conform fotografiilor efectuate în cadrul ultimei inspecții de risc daunele provocate de alunecările de teren erau vizibile încă înainte de încheierea asigurării. Deci concluziile Raportului Final coroborate cu cele ale Rapoartelor Preliminare nu fac altceva decât sa confirme faptul ca alunecările de teren au început cu mult înainte de încheierea asigurării, proces ce se continua si în prezent, iar ploile având efect doar asupra ritmicității deplasării de teren si nu a declanșării.

De asemenea instanța în loc să interpreteze documentele tehnice - Rapoarte Preliminare, din Avizul Geotehnic si Raportul Final-cu privire la concluziile acestora aceasta considera esențiale alte pasaje din acestea reținând ca "trebuie luata în considerare si o alta posibila cauza: ca proiectul de construcție sa fi luat în calcul masuri si lucrări suplimentare de mărire a rezistentei terenului si construcției la

alunecare de teren"-pag. 10 par. 3 din Hotărâre, iar din Raportul Final instanța retine doar "firma de consultanta Pavalascu Risk C. ants recomanda asigurătorului tratarea dosarului de dauna, ca fiind dauna totală si stabilirea despăgubirii în conformitate cu "Condițiile generale" nefăcând nicio referire la Concluziile acestui Raport Final de parcă firma expertizatoare are căderea de a stabili dacă este dauna totală si în ce condiții din Contractul de Asigurare se încadrează dosarul de dauna. Acest atribut revine asigurătorului sau instanței după sesizarea acesteia.

Apoi, arată pârâta, în mod neîntemeiat a susținut instanța de fond că între alunecarea de teren începută acum 35 de ani si degradarea locuinței reclamantului construită pe acest sit cu risc geologic nu ar putea exista legătura cauza-efect în condițiile în care alunecările de teren sunt fenomene geologice ample cu dezvoltare în timp si care presupun o perioada de timp îndelungata, surparea clădirilor fiind un efect continuu si cu o ritmicitate influențată de mai mulți factori, cauza surpării si existenta acestei cauze fiind de natura geologica si neperceptibila cu ochiul liber. În acest context inspectorul de asigurări care a încheiat Polița nu avea cum presupune ca acele degradări, provin de la fenomenul geologic al unei alunecări de teren. Insa reclamanții C. G. și C. R. știau de acest fenomen fiind rezidenți în zona si confruntându-se cu interdicții din partea autorităților în domeniu de a desfășura construcții în aceasta zona.

Așadar, pârâta consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut culpa sa în necunoașterea fenomenului alunecării de teren în zona în condițiile în care aceasta situație cel mai bine era cunoscuta de reclamanții C. G., C. R. si care aveau obligația de a o aduce la cunoștința cu ocazia încheierii asigurării.

Pe de altă parte, pârâta a mai susținut că este total în discordanță atât cu legea cât si cu principiile de interpretare a contractelor motivul pentru care instanța de fond a apreciat lipsa de culpa a reclamanților în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de a informa asigurătorul de prezenta fenomenului de alunecare a terenului în zona, considerând ca aceștia sunt exonerați de vreo culpa din simplu motiv ca "din Cererea - Chestionar nu rezulta ca asigurătorul ar fi dorit sa fie de la reclamanți informații si date privitoare la alunecarea de teren existenta în zona. Această logica a instanței vine după ce în aceasta stabilește ca atât conform Legii 136/1995 cât si contractului de asigurare facultativă - Condițiile Generale de Asigurare-se prevede obligația legala de a informa asigurătorul despre orice risc ar putea afecta obiectul asigurat.

Nu poate fi reținut argumentul conform căruia, date fiind dispozițiile din art.

4.3.2 din Secțiunea 4.3 din Condițiile Generale care prevăd ca asiguratul trebuie sa răspundă corect si exact la întrebările prevăzute în cererea-chestiona, în acest fel n- ar mai incumba asiguraților (reclamanților) obligația generala stabilita în art. 13 din Legea 136/1995, asta deoarece această obligație este o obligație legală. Mai mult art. 970 cod civil prevede ca "Convențiile trebuie executate cu buna-credință, iar art. 981 Cod Civil prevede că"Clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-unsul." Astfel, existenta acestei obligații a asiguratului de a informa despre orice posibil risc (care se regăsește intre riscurile enumerate în contract) reiese si din chiar art. 4.3.2 din Contractul de Asigurare care prevede ca "Asiguratul este obligat sa răspundă corect si exact la întrebările prevăzute în cererea-chestionar si sa furnizeze toate informațiile si datele referitoare la circumstanțele privind riscul atât în momentul încheierii contractului cat si în timpul derulării acestuia"

De asemenea, a mai apreciat pârâta este nelegala reținerea instanței că aceasta Cerere-chestionar "este un formular tipizat care odată completat de către asigurat devine oferta de a contracta a asiguratului, fiind astfel unul dintre elementele acordului de voința anume oferta de a contracta", când de fapt Cererea-chestionar fiind însăși parte din Contractul de Asigurare așa cum este prevăzut expres în art.

4.5.13 din Condițiile Generale de Asigurare "Fac parte integranta din contractul de asigurare: condițiile de asigurare, polița de asigurare, cererea chestionar, inspecția de

risc, clauzele speciale convenite precum si eventualele suplimente de asigurare încheiate ulterior emiterii acestuia". În acest context, pârâta consideră neîntemeiat argumentul instanței ca în calitate de asigurător, fata de cererea-chestionar înaintata asiguraților, nu ar fi dorit să afle dacă în zona este prezent si fenomenul de alunecare de teren din moment ce acest fenomen este prevăzut ca risc asigurat conform art. 3.2 din Condițiile Generale de Asigurare si mai mult acest gen de risc este unul cu impact mare asupra obiectului asigurat ducând de multe ori la daune de sute de mii de euro.

Apoi, chiar instanța de fond a recunoscut că Cererile - Chestionar sunt tipizate, adică reprezintă un format general în cadrul acestui gen de asigurări, în care nu este evidențiat în mod special acest risc, - alunecare de teren - fiind de altfel foarte multe riscuri asigurate conform Condițiilor Generale de Asigurare, insa în cadrul acestei Cereri-Chestionar exista pe pagina a doua exista rubrica numerotata cu cifra 5 care se intitulează "Alte date relevante pentru evaluarea riscului" în care ar fi putut menționa alunecările de teren. Mai mult. la următoarea rubrica "Statistica daunelor în ultimii 10 ani reclamanții au bifat căsuța cu "NU" deși din documentele tehnice - Rapoarte Preliminare, din Avizul Geotehnic si Raportul Final se consemnează ca imobilul asigurat a fost afectat cu mult timp în urma de fenomenul alunecărilor de teren. Aceasta teza este întărita si din celelalte probe de la dosar si anume de Adresa Primăriei Mun. Z. din data de_ unde se arata ca "din anul 1998 s-a instituit în aceasta zona interdicție de construire";, că în anul 2004 reclamantul C. Gheorge a solicitat aprobare pentru construire a doua casa familiale pe S. Porolisum, cerere care i-a fost respinsa datorită alunecărilor de teren, probe cărora instanța de fond nu le-a dat nicio eficienta.

Reclamanții S. G. I. S. Z., C. G. și C. R., au depus întâmpinare

prin care au solicitat respingerea excepțiilor și a apelului ca nefondate și menținerea sentinței Tribunalului Sălaj ca fiind temeinică și legală. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul că nu a fost respectată etapa convocării la conciliere directă, reclamanții au susținut că atât la data convocării la conciliere cât și în prezent nu au putut indica o valoare fixă, reală, care să exprime în mod cert cuantumul prejudiciului suferit ca urmare a producerii riscului asigurat. Ceea ce au sperat reclamanții să realizeze prin conciliere a fost: stabilirea de comun acord al unui cuantum al despăgubirii. Raportat la motivul invocat de către pârâtă prin adresa nr.3474 din data de_, prin care justifică refuzul acesteia de a-și onora obligația de plată a despăgubirii, reclamantii susțin că solicitarea lor a rămas fără nici un rezultat. Din întreaga atitudine a pârâtei rezultă cât se poate de clar că aceasta nu a dorit niciodată să achite o sumă de bani cu titlul de despăgubire, fapt ce făcea inutilă orice discuție cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii de chemare în judecată, reclamanții arată că prin precizarea la acțiune au arătat că solicită instanței obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ca urmare a prejudiciul suferit datorită apariției riscului asigurat, precizând și cuantumul acestora, fapt reținut prin încheiere de către instanța de fond.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. A. VIENNA INS. ANCE GROUP S. - S. Z. reclamanții au arătat că prin cererea de chemare în judecată au chemat în judecată S. B. A. S., indicând sediul acesteia în localitatea B., S. G. M., nr.23, sector 1, adresă indicată de către pârâtă prin toate actele oficiale ale acesteia. Faptul că au indicat și sucursala din Z., indicând și sediul acesteia nu înseamnă că se judecă cu două societăți de asigurare distincte, iar problema lipsei personalității juridice a sucursalei din Z. nu are nici o relevanță în economia acestei cauze atâta timp cât este vorba de una și aceiași societate de asigurare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, aceștia au arătat că au un interes în speță, în primul rând datorită calității de semnatari în contractul de asigurare încheiat cu societatea pârâtă și pe care se "sprijină" pretențiile

lor, respectiv calitatea de persoană asigurată deci, în mod inevitabil și direct au un interes direct în a solicita pârâtei executarea obligațiilor asumate prin contract. In al doilea rând, deși există o clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare aceasta nu este una absolută, fiind condiționată. Privită din această perspectivă clauza de cesiune este, în sine, un contract separat de contractul de asigurare, care nu poate influența valabilitatea contractului și nici nu poate influența executarea obligației de despăgubire a daunei suferite, în primul rând de proprietarul bunului asigurat, de către asigurător. Faptul că este doar o cesiune a beneficiului contractului rezultă clar și este recunoscut și de către pârâtă aceasta recunoscând eficiența clauzei care prevede: "să cesioneze în favoarea Băncii toate drepturile bănești pe care le are de primit cu titlu de despăgubiri de la societatea de asigurări". Scopul acestei clauze, interesul ei direct este acela de a putea asigura posibilitatea băncii de a recupera creditul în situația în care bunul ar fi distrus sau degradat din cauza neglijenței sau bunul s-ar fi depreciat din cauza lipsei de diligentă.

Rezultă cât se poate de clar că această clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare are eficiență în anumite condiții: când împrumutul nu este restituit în integralitatea sa și numai în limita cuantumului obligațiilor față de bancă ale persoanei asigurate. Această clauză, nu influențează sub nici un aspect restul prevederilor din contractul de asigurare și nici nu înlătură dreptul persoanei asigurate de a fi despăgubită cu diferența dintre valoarea daunei și suma datorată la bancă de către asigurat sau, în cazul în care creditul a fost stins, cu întreaga valoare a despăgubirii. Deci, indiscutabil, susțin reclamanții au un interes direct, un prejudiciu suferit prin producerea riscului asigurat și un drept la despăgubiri în limita diferenței dintre valoarea ratelor restante la bancă și valoarea despăgubirii. Pentru aceste motive, reclamanții solicită respingerea excepțiile invocate de către pârâtă ca fiind netemeinice.

Pe fond solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, aceasta fiind temeinică și legală.

Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține ca fiind relevante următoarele aspecte care justifică admiterea în parte a căii de atac

Într-o ordine procedurală firească instanța are obligația de a analiza excepțiile procesuale invocate de către apelantă atât în fața primei instanțe cât și prin calea de atac declarată, excepții a căror admitere ar avea un caracter peremptoriu cu privire la soluționarea dosarului și ar împiedica pe fond analiza pretențiilor deduse judecății. Analiza acestor excepții și a argumentelor care le susțin prin raportare la probatoriul administrat conduc la concluzia netemeiniciei acestor excepții.

Astfel, în ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamanților intimați, instanța de apel reține în concordanță cu prima instanță de fond faptul că excepția este neîntemeiată. În mod lipsit de echivoc reclamanții intimați au un interes legitim, direct, născut și actual în obținerea daunelor rezultate din producerea riscului asigurat și implicit calitatea procesuală de a le solicita instanței în condițiile în care amiabil nu s-a putut ajunge la o înțelegere. În primul rând reclamanții au calitate de parte în contract, de semnatari ai contractului de asigurare încheiat cu societatea pârâtă și pe care se "sprijină" pretențiile lor, respectiv calitatea de persoană asigurată deci, în mod inevitabil au un interes direct în a solicita pârâtei executarea obligațiilor asumate prin contract.

În al doilea rând, deși există o clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare aceasta este una condiționată, iar până la momentul sesizării instanței și nici ulterior condiția nu a fost îndeplinită. Privită din această perspectivă clauza de cesiune în favoarea pârâtei C.E.C. B. are o identitate distinctă de contractul de asigurare, nu poate influența valabilitatea contractului de asigurare și nici nu poate influența în vreun fel executarea obligațiilor asumate de către părți prin contract,

inclusiv obligația de despăgubire a daunei suferite în primul rând de către proprietarul bunului asigurat.

Trebuie precizat în acest context faptul că C.E.C. B. nu a invocat vreun moment pe parcursul derulării procesului faptul că reclamanții nu ar fi plătit ratele creditului a cărui restituire a fost garantată ipotecar cu imobilul construcție asigurat, nu a invocat pretenții proprii cu privire la suma cuvenită cu titlul de despăgubire, dimpotrivă, în calitate de pârâtă a depus întâmpinare în fața primei instanțe (f. 75 dosar fond) prin care s-a declarat fără vreo rezervă de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost introdusă de către reclamanți, cărora le recunoaște pe deplin calitate procesual activă. În aceste condiții, excepția invocată de către societatea de asigurări este total neîntemeiată.

Faptul că este doar o cesiune a beneficiului contractului și nu a drepturilor și obligațiilor asumate prin contract rezultă foarte clar din clauzele contractuale și reprezintă un fapt recunoscut inclusiv de către pârâta apelantă. Astfel, clauza prevede obligația asiguraților: "să cesioneze în favoarea băncii to a te d rep tu rile b ă n e ști p e ca re

le a u d e p rim it cu titlu d e d e spă gu b iri d e la so ciet a te a d e a sigu rări

". Scopul acestei clauze, interesul ei direct este acela de a putea asigura posibilitatea băncii de a recupera creditul în situația în care bunul ar fi distrus sau degradat din cauza neglijenței sau bunul s-ar fi depreciat din cauza lipsei de diligentă.

În mod evident, pentru a cesiona băncii beneficiul contractului, acesta trebuie mai întâi stabilit cu caracter cert la solicitarea asiguraților, fie amiabil, fie printr-un litigiu care să tranșeze cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății, așa cum este prezentul dosar. Rezultă că această clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare are eficiență în anumite condiții: când împrumutul nu este restituit în integralitatea sa și numai în limita cuantumului obligațiilor restante față de bancă ale persoanei asigurate. Această clauză, nu influențează sub nici un aspect restul prevederilor din contractul de asigurare și nici nu înlătură dreptul persoanei asigurate de a fi despăgubită cu diferența dintre valoarea daunei și suma datorată la bancă de către asigurat sau, în cazul în care creditul a fost stins, cu întreaga valoare a despăgubirii.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul că nu a fost respectată procedura convocării la conciliere directă, excepția este de asemenea neîntemeiată. Prin înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe (f. 19-20), reclamanții intimați au dovedit că au anunțat apelanta cu privire la producerea riscului asigurat și au solicitat expres soluționarea pe cale amiabilă a prejudiciului. Nu au indicat o valoare certă deoarece cuantumul exact al prejudiciului era dificil de stabili în acel moment și necesita administrarea unui probatoriu complex, însă au precizat valoarea maximă asigurată, de 350.000 Euro (f. 19 dosar fond). Mai mult, reclamanții erau în posesia unei adrese anterioare a asigurătorului, înregistrată cu numărul 3474/_ prin care apelanta a refuzat orice variantă de despăgubire cu motivarea că prejudiciul nu s-a produs în perioada asigurată.

La_, subsecvent convocării la conciliere, avocatul reclamanților a încheiat un proces verbal prin care a precizat faptul că la data și ora stabilită pentru convocare niciun reprezentant al asigurătorului nu s-a prezentat la conciliere. Această stare de fapt nu a fost contestată de apelantă, motiv pentru care excepția este total neîntemeiată deoarece reclamanții intimați au făcut demersurile utile și necesare pentru soluționarea amiabilă a litigiului și care le deschid posibilitatea de a apela la instanță. Din întreaga atitudine a apelantei rezultă cât se poate de clar că aceasta nu a dorit să achite vreo sumă de bani cu titlul de despăgubire, fapt ce făcea inutilă orice discuție cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii de chemare în judecată datorită lipsei obiectului cererii, instanța reține că reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată prin indicarea cuantumului pretențiilor la suma de 300.000 euro în echivalent lei, fapt consemnat în încheierea de ședință aflată la fila 78 din dosarul de

fond. Mai mult, contrar afirmațiilor lipsite de veridicitate ale apelantei, reclamanții au achitat taxa de timbru și timbrul judiciar calculate la întreaga sumă de 300.000 de euro - 16.411 lei și 5 lei timbru judiciar (f. 85 dosar fond). În consecință, excepția și argumentele care o susțin nu au nici un fundament.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. A. VIENNA INS. ANCE GROUP S. - S. Z. Instanța de apel reține că, așa cum s-a precizat expres prin cererea de chemare în judecată calitate de pârâtă are S. B. A. S. A fost indicat și sediul acesteia în localitatea B., S. G. M., nr. 23, sector 1, adresă indicată de către pârâta apelantă în toate actele oficiale ale acesteia. Faptul că a fost indicată și sucursala din Z., indicând și sediul acesteia nu înseamnă că reclamanții au chemat în judecată două societăți de asigurare distincte, iar problema lipsei personalității juridice a sucursalei din Z. nu are nici o relevanță în economia acestei cauze atâta timp cât este vorba despre două societăți distincte ci doar de citarea societății de asigurare și la una dintre sucursalele teritoriale ale acesteia, direct implicată în încheierea și executarea contractului.

În ceea ce privește soluția pe fond, instanța de apel reține că starea de fapt a fost corect enunțată de către prima instanță, iar pentru clarificarea anumitor aspecte invocate de către părți, precum și pentru a stabili un cuantum al daunelor printr-un raport de expertiză judiciar, în termeni de deplină imparțialitate, a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare.

Cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, instanța de apel apreciază corectă starea de fapt relevată de către prima instanță de fond și va insista doar asupra unor aspecte considerate relevante pentru soluționarea căii de atac. Astfel, reține că la data de_ reclamanta S. G. I. S.R.L, a încheiat prin S. B. A.

S. B. - S. Z., un contract de asigurare complexă a locuinței, pe timp de 1 an, adică până la data de_, cu asigurătorul S. B. A. S., privind imobilul: casă de locuit, situat în localitatea Z., S. P., Nr. 78, județul Sălaj, contract în care, proprietarii locuinței, reclamanții C. G. și C. R., aveau calitatea de persoane asigurate iar pârâta S. C. B. S.A - S. Z., aceea de beneficiar al asigurării. Valoarea contractului a fost stabilită de către părți la suma de 350.000 euro iar valoarea primei de asigurare a fost stabilită la suma de 350 euro.

Contrar celor susținute de către apelanta asigurător în fața instanței de apel, prin înscrisurile depuse în probațiune intimații au dovedit faptul că au achitat integral cele șase rate ale contractului de asigurare în cuantum total de 350 de euro (f. 307 - 308 dosar apel). În consecință, persoanele asigurate au respectat obligațiile care le reveneau în temeiul contractului enunțat. Revine instanței să analizeze dacă și asigurătorul și-a respectat obligațiile care au decurs din executarea contractului și în strânsă legătură cu această analiza instanța de apel mai trebuie să stabilească în baza probatoriului administrat dacă s-a produs riscul asigurat în intervalul de timp stabilit contractual și anterior enunțat.

Astfel, potrivit art. 3.2 din Contractul de asigurare complexă al locuinței asigurătorul s-a obligat să acopere daunele produse de mai multe evenimente, considerate riscuri, printre care și acelea de: inundație/viitură/aluviuni, provenind din revărsarea apelor de suprafață respectiv prăbușiri și/sau a lune că ri d e te ren (f. 7-10 dosar fond). Cu ocazia perfectării contractului a fost completată și o cerere- chestionar, anexă la contract, în care au fost trecute anumite date tehnice cu privire la construcție, anul construirii/dării în folosință (1997), precum și faptul că reclamanții nu au înregistrat daune în ultimii 10 ani, privind riscurile: cutremur, inundații, alunecări de teren sau alte riscuri asigurate (f.11 - 12 dosar fond).

Rezultă din actele și lucrările dosarului faptul că poziția asigurătorului a fost constant una de negare a oricărei obligații care decurge din contract, cu motivarea că fie dauna nu s-a produs în intervalul analizat, fie persoanele asigurate au ascuns situația reală a imobilului și faptul că producerea unui prejudiciu și implicit a riscului asigurat era deopotrivă previzibilă și inevitabilă.

Trebuie enunțat în acest context faptul că inițial reclamanții au solicitat instanței să oblige asigurătorul să readucă bunul avariat la starea anterioară producerii riscului asigurat (obligația de a face), prin repararea acestuia, apoi și-au precizat cererea în sensul că au solicitat instanței obligarea asigurătorului la plata sumelor necesare aducerii imobilului în starea anterioară producerii riscului asigurat, în starea în care se afla în momentul încheierii poliței de asigurare (f. 65 dosar fond), iar în final și-au precizat cererea de chemare în judecată prin indicarea cuantumului pretențiilor la suma de 300.000 euro, fapt consemnat în încheierea de ședință (f. 78), sumă la care au achitat și taxa de timbru și timbru judiciar.

Pentru a expune poziția asigurătorului față de pretențiile reclamanților intimați trebuie enunțate aspecte relevante din probatoriul administrat. Astfel, potrivit unei corespondențe interne a asigurătorului depusă în probațiune la dosar și necontestată de apelantă, rezultă faptul că asigurătorul știa că zona unde este amplasată construcția este una cu risc potențial, deoarece nu mai există o altă asigurare încheiată în zona respectivă (f. 113 dosar fond). Aspect foarte relevant, se precizează expres faptul că la inspecția realizată în prealabil ,,colegul nu a observat nimic periculos. Erau câteva fisuri în trotuar și prin curte, dar unde nu sunt?,,. Mai mult, numai familia C. are probleme, nu și vecinii, și nu există semne de alunecare de teren în zona imediat apropiată, context în care prejudiciul la construcție pare a fi produs prin tasare (f. 113 dosar fond).

Este relevantă și poziția consultantului angajat de către apelantă care în materialul realizat precizează în mod lipsit de echivoc ,,din informațiile oferite de domnul Sita de la B.C.R. A., zona în care se află locația asigurată este binecunoscută ca fiind predispusă alunecărilor de teren ………din acest motiv nicio societate de asigurare nu încheie asigurări de locuințe în zona respectivă. Se pare că acesta este singurul caz în care B. A. a preluat în asigurare o casă în zona respectivă, acoperind riscul de alunecare de teren……..merită atenția dumneavoastră legată de motivul încheierii acestui contract.,, (f. 310 dosar fond). Rezultă fără dubiu faptul că apelanta știa că imobilul este situat într-o zonă de risc major și totuși a acceptat să încheie polița de asigurare în aceste condiții, cu speranța că riscul nu se va produce în intervalul relativ scurt, de 12 luni, vizat de contractul de asigurare.

Mai mult, în calitate de profesionist în domeniul asigurărilor apelanta a depus diligențe pentru a se informa cu privire la situația zonei și a aflat astfel de la autoritățile locale că este vorba despre o zonă în care se refuză eliberarea autorizațiilor de construire tocmai datorită riscului major de alunecări de teren. Dovada în acest sens este depusă la dosar, fiind datată_, exact data expirării poliței de asigurare (f. 43 dosar fond). Se naște desigur întrebarea legitimă de ce asigurătorul prpofesionist în domeniu nu a întreprins un astfel de demers elementar și anterior încheierii poliței de asigurare, și nu doar la data expirării acesteia. Răspunsul nu poate fi altul decât lipsa unei diligențe rezonabile care nu poate exonera apelanta de răspundere.

În aceste condiții toate afirmațiile apelantei legate de lipsa de cauză a contractului sunt lipsite de temeiniciei. Dimpotrivă, apelanta a acceptat să încheie polița în condiții de risc major fiind pe deplin informată cu privire la situația zonei, iar prin poziția exprimată în fața instanței nu face altceva decât să-și invoce propria culpă, fapt inacceptabil prin prisma principiului unanim admis în dreptul privat ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans,, - nimeni nu își poate invoca propria culpă.

Datorită complexității daunei avizate și întinderii prejudiciului cauzat, asigurătorul apelant a efectuat prin firma PAVAL. RISK C. ANTS mai multe demersuri în vederea stabilirii cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs avariile la imobilul proprietatea reclamanților C. G. și C. R., iar în urma inspecțiilor efectuate la data de_ ;_ și_ au fost întocmite mai multe rapoarte, privind avarierea clădirii prin alunecare de teren.

În raportul preliminar întocmit la data de_ se arată: "cauza evidentă a producerii daunelor este alunecarea terenului, amplificată de nivelul crescut al precipitațiilor anterioare momentului producerii daunei, acest lucru fiind binecunoscut în zonă";. Se menționează de asemenea că în septembrie 2009, cu ocazia încheierii contractului de asigurare, B. A., a efectuat o inspecție de risc iar formularul de inspecție împreună cu setul de poze efectuat la acel moment a fost pus la dispoziția reprezentanților PAVAL. RISK C. ANTS, care arată că nu există fotografii în detaliu ale clădirii, nici pe exterior și nici pe interior, motiv pentru care se comentează că ";nu ne putem pronunța dacă avariile constatate au fost produse de alunecarea de teren din data daunei sau sunt și daune produse anterior, datorită unui proces îndelungat în timp și care probabil a culminat cu acest ultim eveniment"; și că o anumită fotografie ridică anumite semne de întrebare, pe această temă, în comparație cu o "fotografie realizată de către noi în timpul inspecției noastre de daune"; care

"reprezintă aceeași porțiune de alee, doar fotografiată din alt unghi";.

În acest context, instanța de apel reține potrivit și celor anterior enunțate faptul că dacă aceste alunecări de teren s-ar fi declanșat anterior datei încheierii poliței de asigurare, în mod cert reprezentantul societății de asigurări care a încheiat polița, precum și reprezentantul aceleiași societăți care a întocmit raportul de risc, ar fi cunoscut această stare de fapt și ar fi putut refuza încheierea contractului.

Se menționează în raport faptul că după primele evaluări din data de_ a reieșit faptul că clădirea este în pericol de a se prăbuși în condițiile continuării alunecării de teren și a neluării măsurilor de consolidare a zidului de rezistență. Mai mult, raportul concluzionează că avarierea clădirii s-a produs în interiorul perioadei de acoperire prin polița de asigurare (f. 308).

În final se precizează că ";din informațiile pe care le deținem până la acest moment, nu s-au înregistrat daune în anii anteriori la locația în discuție"; (f. 249-259).

Prin adresa comunicată de către Primăria Zalău, enunțată și anterior, rezultă următoarele informații esențiale pe care apelanta astfel le-a cunoscut: că autorizația de construire a imobilului din litigiu nr.262/_ a fost emisă cu respectarea Legii nr.50/1991, în vigoare la cea dată (care nu obliga la obținerea studiului geotehnic pentru locuințe familiale), că din anul 1998 s-a instituit în această zonă interdicție de construire pentru funcțiunile locuire servicii, comerț, industrie datorită alunecărilor de teren și că în anul 2004 reclamantul C. G. a solicitat aprobare pentru construirea a două case familiale pe str. P., cerere care i-a fost respinsă și că la primărie au fost sesizări din partea proprietarilor de locuințe de pe această stradă privind afectarea structurii acestora datorită alunecărilor de teren, declanșate în special în perioadele cu precipitații abundente (f. 43 dosar fond).

În consecință, cu privire la prima chestiune invocată de asigurător în apărare, și anume dacă "evenimentul asigurat"; s-a produs în timpul derulării contractului de asigurare sau înainte ca acest contract să se fi incheiat, instanța de apel reține în concordanță cu prima instanță de fond faptul că alunecarea de teren care a condus la deteriorarea gravă a locuinței reclamanților asigurat și producerera pagubei, a debutat în cursul lunii februarie 2010, ca urmare a ploilor abundente și a continuat în mod accelerat, până la data ultimei inspecții din data de_, după încheierea poliței de asigurare la data de_, cu valabilitate pe timp de un an, fiind îndeplinite condițiile pentru răspunderea asigurătorului apelant.

Susținerea asigurătorului conform căreia "evenimentul asigurat";, constând în alunecarea de teren, a debutat cu mult timp înainte de încheierea contractului de asigurare, prin anul 1975, nu poate fi acceptat nici de către instanța de apel, deoarece se ajunge la concluzia absurdă că între cauză și efect au trecut nu mai puțin de 35 de ani. Prin urmare contractul de asigurare încheiat în anul 2009, este în opinia apelantei lipsit de cauză sau întemeiat pe o cauză falsă, însă asigurătorul înțelege să invoce această împrejurare doar după producerea evenimentului asigurat, uzând de propria turpitudine, în scopul sustragerii de la plata indemnizației și a obținerii unui folos material injust, constând în prima de asigurare.

În realitate, locuința asigurată a fost construită în anul 1997, înainte cu 12 ani de încheierea poliței de asigurare și nu a fost supus alunecărilor de teren, deși este de notorietate că alunecările în zonă s-au manifestat cu pregnanță începând cu anul 1998, când a fost și sistată construirea de alte locuințe în acel perimetru, printr-o hotărâre a Consiliului local al municipiului Z. .

Cu privire la a doua chestiune invocată de asigurător în apărare, și anume că reclamanții au ascuns la momentul încheierii poliței de asigurare, informațiile și datele privitoare la alunecarea de teren existentă în zonă, motiv pentru care se consideră exonerat de răspundere pe temeiul art. 13 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, respectiv art. 4.3. 14 raportat la art. 4.3.2 din secțiunea 4.3 din Condițiile Generale, privitoare la obligațiile asiguratului, instanța de apel a arătat și anterior că apelanta avea toate datele necesare pentru a aprecia cu minime diligențe în calitate de profesionist în domeniu cu privire riscul real de producere a riscului asigurat.

Mai mult, din cererea-chestionar, anexă la polița de asigurare (f.11, 12 dosar fond), nu rezultă că asigurătorul ar fi dorit să afle de la reclamanți informații și date privitoare la alunecarea de teren existentă în zonă, începând din anul 1975, această împrejurare fiind dealtfel de notorietate, cel puțin începând cu anul 1998, de când s-a sistat construirea de locuințe în această zonă - ci doar date tehnice privind construcția asigurată, anul construirii (1997) și dacă s-au mai înregistrat daune la această construcție, în ultimii 10 ani. Deasemenea agentul de asigurări a făcut și o inspecție la fața locului, pentru a verifica starea de fapt a imobilului, concluziile fiind expuse anterior (mici crăpături existente la orice imobil). Astfel, afirmațiile apelantei, că "reclamanții cunoșteau toate aceste aspecte legate de alunecarea de teren care se afla în plină desfășurare la momentul încheierii contractului de asigurare"; și că ";este la fel de evident că aceștia au ascuns aceste informații la încheierea poliței";, sunt lipsite de orice fundament. Aceste "date și informații publice"; nu puteau fi ascunse de reclamanți.

Prin ,,nota de probator,, depusă la dosarul cauzei pentru termenul din data de_, apelanta a mai invocat și faptul că imobilul construcție asigurat nu are dovadă de luare în folosință și nu poate fi astfel înscris în cartea funciară. Din punctul de vedere al instanței acest aspect nu afectează valabilitatea contractului de asigurare deoarece imobilul costrucție este identificat în contractul de asigurare într-un mod lipsit de echivoc. Nici dovada de luare în folosință și nici înscrierea imobilului în cartea funciară nu reprezintă elemente de valabilitate ale contractului de asigurare. Mai mult, aceste aspecte relevă odată în plus maniera lipsită de profesionalism în care

apelanta a încheiat contractul, fără a verifica în prealabil aceste aspecte elementare privind istoricul imobilului construcție asigurat. A invoca aceste aspecte după producerea riscului asigurat echivalează doar cu o tentativă de eschivare de la răspunderea contractuală care cade în sarcina sa.

Instanța de apel a dispus și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții, pentru a evidenția printr-o probă judiciară daunele produse imobilului, cauzele acestor daune, posibilitățile de readucere a imobilului construcție la starea anterioară și evaluarea acestor costuri.

Inițial, expertul a învederat instanței că este necesară și efectuarea unei expertize geotehnice pentru a identifica posibilitățile de consolidare a terenului și evaluarea acestor costuri. În opinia instanței un astfel de demers depășea limitele cadrului procesual deoarece obiectul contractului nu îl constituia asigurarea terenului pe care este construită casa, iar obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea asigurătorului la plata sumelor necesare aducerii imobilului asigurat (exclusiv construcția) la starea la care se afla la data încheierii poliței de asigurare, nu și aducerea terenului la respectiva situație. Evident că dacă această readucere la starea inițială nu mai este posibilă pe vechiul amplasament din diverse motive, inclusiv datorită instabilității terenului, obiectul cererii se concretizează la costurile de înlocuire a construcției cu alta similară chiar pe un alt amplasament, fiind desigur în situația unei daune totale a construcției asigurate.

În acest sens instanța a dat îndrumări expertului constructor (f. 163 dosar apel) și a respins ca inutilă cauzei efectuarea unui raport de expertiză geotehnic, deoarece obiectul contractului de asigurare și al prezentului dosar nu l-a constituit stabilizarea terenului, așa cum am arătat și anterior. În raport de noile îndrumări ale instanței de apel (f. 164) expertul a realizat un amplu raport de evaluare a daunelor produse imobilului și a concluzionat cu privire la faptul că imobilul nu mai poate fi reparat, cazul trebuie tratat ca și daună totală (f. 171 - 205 dosar apel). În mod subsecvent a procedat la evaluarea costului de înlocuire a imobilului. Rezultatele la care a ajuns expertul judiciar nu au fost surprinzătoare, dimpotrivă, au confirmat lucrarea realizată la solicitarea asigurătorului în faza prealabilă procesului, cu singura diferență a unui cost de înlocuire al imobilului sensibil mai mic.

În privința valorii de înlocuire a construcției care nu mai poate fi reparată, expertul a folosit metoda pe care a considerat-o cea mai potrivită și anume metoda costului de înlocuire (f. 230 dosar apel) și a estimat valoarea de piață a proprietății așa cum este aceasta definită de Standardele Internaționale de Evaluare (f. 190). Astfel, valoarea de piață a fost definită ca ,,suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu obiect determinat, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără vreo constrângere,,. În urma calculului realizat de către expert a rezultat o valoare a casei de locuit raportat și la vechimea de aproximativ 18 ani (f. 231) de 213. 478, 84 euro și o valoare a terenului de 20.230 euro, sumă care în mod evident nu va fi avută în vedere de către instanță deoarece așa cum am precizat în mod repetat terenul nu a făcut obiectul contractului de asigurare. Suma calculată de către expertul judiciar și acceptată doar de către unul dintre experții asistenți este apreciată de către instanță ca fiind corectă și judicios argumentată. Obiecțiunile apelantei nu pot fi acceptate deoarece suma stabilită de către expert este sensibil mai mică chiar decât cea calculată la solicitarea apelantei prin expertiza extrajudiciară realizată în cadrul dosarului de daună și avută în vedere de către prima instanță la pronunțarea sentinței apelate.

Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 296 alin. 1 C.p.c., apelul declarat de către pârâta S. B.C.R. A. VIG S. împotriva sentinței civile nr.

7.335 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj va fi admis și pe cale de consecință sentința apelată va fi schimbată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință vor fi obligate în solidar părțile

SC B. S. - A. B. și S. B.C.R. A. B. - S. Z. la plata sumei de 213.478,84 euro în echivalent lei la data plății în favoarea reclamanților.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța va obliga intimații S. G. I. S. Z.

, C. G. și C. R. care sunt în culpă procesuală pentru admiterea în parte a apelului la plata sumei de 44.000 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantei, reprezentând o parte din taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert. La calculul acestei sume s-au avut în vedere toate sumele avansate de către apelantă, cu un total de 148.341 lei și măsura proporțională în care a fost admisă calea de atac față de soluția instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de pârâta S. B.C.R. A. VIG S. împotriva sentinței civile nr. 7.335 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință obligă în solidar părțile SC B. S. - A. B. și S. B.C.R. A.

B. - S. Z. la plata sumei de 213.478,84 euro în echivalent lei la data plății în favoarea reclamanților.

Obligă intimații S. G. I. S., C. G. și C. R. la plata sumei de

cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
1. A. I. DP

GREFIER

D. B.

Red.A.A.I./_ .

Dact.H.C./6ex Jud.fond: M. S. .

← Decizia civilă nr. 9727/2013. Obligatie de a face		Sentința civilă nr. 617/2013. Obligatie de a face →

Decizia civilă nr. 136/2013. Obligatie de a face

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 136/2013. Obligatie de a face