Decizia civilă nr. 9727/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9727/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. RUS
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-au luat în examinare contestațiile în anulare formulate de contestatorii reclamanți J. C. G. C. SPA - T. S. SPA R. S. C. S., J.
C. G. C. SPA - T. S. SPA R., J. V. - C. G. SPA (I.
P. & C SPA) T. S. SPA, I. P. & C. S. și T. S. SPA și contestatorul pârât M. C. -N. împotriva Hotărârii intermediare nr.5 pronunțată de Curtea de Apel C. în data de 25 iunie 2013, având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatorii reclamanți J. C. G. C. SPA - T. S. SPA R. S.
C. S., J. C. | G. C. | SPA - T. | S. | SPA R. | , J. V. | - C. | G. |
SPA (I. P. | & C SPA) T. | S. | SPA, I. | P. | & C. S. | și T. | S. |
SPA, avocat A. Caraiola din Baroul București, cu delegație la dosar și reprezentantul contestatorului pârât M. C. -N., consilier juridic L. L., cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost respusă pe rol în vederea acvirării integrale a dosarului _
, precum și pentru a se pune în discuție disjungerea contestației în anulare formulată de M. C. -N. și trimiterea sa spre repartizare aleatorie.
Curtea, având în vedere că contestației în anulare formulată de contestatorul-pârât M. C. -N. este un act distinct față de contestația formulată de contestatorii-reclamanți, precum și raportat la Regulamentul de Ordine Interioară, pune în discuția părților disjungerea contestației în anulare formulată de M. C. -N. și trimiterea sa spre repartizare aleatorie.
Reprezentantul contestatorilor reclamanți, avocat A. Caraiola solicită disjungerea contestațiie formulate de M. C. -N. .
Reprezentantul contestatorului pârât, consilier juridic L. L. solicită disjungerea contestației, având în vedere că nu a fost citată partea ca atare.
Curtea dispune disjungerea contestației în anulare formulată de M. C.
-N. și trimiterea sa spre repartizare aleatorie.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor.
Reprezentantul contestatorilor reclamanți, avocat A. Caraiola solicită admiterea contestației conform conlcuziilor orale puse la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013 și concluziilor scrise.
Reprezentantul contestatorului pârât, consilier juridic L. L. solicită respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată pentru motivele expuse în întâmpinare și concluziile orale puse la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013.
C U R T E A
Prin Hotărârea intermediară nr. 5/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de reclamantele J. C. G.
C. SPA - T. S. SPA R. S. C. S., J. C. G. C. SPA - T.
S. SPA R., J. V. - C. G. SPA (I. P. & C SPA) T. S. SPA, I. P. & C. S., T. S. SPA împotriva sentinței civile nr. 188 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., care a fost casată în parte, respectiv în ceea ce privește soluția dată petitului privind obligarea la plata sume de 77902,48 lei și dobânda aferentă și stabilește termen pentru rejudecarea cauzei între aceste limite la data de 18 septembrie 2013.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins tardiv recursul pârâtului M. C. -N. prin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 188 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele J. V. C. G. C. SPA - T. S. SPA R. -
S. C. S., J. V. C. G. C. SPA - T. S. SPA R., J. V. -C.
G. S.p.A. (I. P. & C S.p.A) T. SSp.A., I. P. & C.S. și T.
S. SPA în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2.570.468,27 lei cu titlu de despăgubiri, sumă care este compusă din: 121.209,92 + TVA (30.418,83 lei), comision bancar suplimentar suportat de antreprenor; 620.874,05 lei, penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a facturilor; 86.178,68 lei, penalități de întârziere pentru emiterea cu întârziere a biletelor la ordin; 155.336,17 lei, penalități de întârziere datorate pentru confirmarea și plata cu întârziere a organizării de șantier; 1.129.531,53 lei + TVA (271.087,58 lei), profit nerealizat; 126.745,15 lei + TVA (30.418,83 lei), prejudiciu rezultat din plata DDE pentru lucrările neexecutate.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 126.745,15 lei începând cu data formulării cererii de chemare în judecată,_, și până la momentul plății efective.
S-au respins restul pretențiilor bănești formulate de reclamante cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea contractului, precum și cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 22.319.804,38 lei reprezentând valoarea biletelor la ordin care nu au fost emise de către pârât.
S-a constatat că pârâtul nu are dreptul de a solicita reclamantelor executarea lucrărilor de remediere pentru străzile pentru care termenul de garanție a expirat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de execuție de lucrări nr. 48965/_ reclamanta J. C. G.
C. SpA - T. S. SpA, în calitate de executant, s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de reparație și modernizare străzi în municipiul C. -N., conform HCL nr. 482/2003, modificată de HCL nr. 5/2004, beneficiar al lucrărilor fiind M. C. -N., în calitate de autoritate contractantă.
Părțile au convenit că prețul pentru finanțarea contractului este de 240.391.212,6 lei, iar dispozițiile art.2.3 din contract au fost modificate ulterior,
prin actele adiționale nr. 3/2010, nr. 5/2010, nr. 6/2010, nr. 7/2010, nr. 8/2010 și nr. 9/2010, valoarea finală a contractului fiind de 274.300.000 lei, preț care include TVA.
Lucrările contractate trebuiau să fie finalizate în termen de 48 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, însă prevederile art.3 din contract au suferit modificări prin actul adițional nr.2/2009, convenindu-se ca finalizarea lucrărilor să se facă până la data de 31 decembrie 2010, conform HCL nr. 201/2010.
Prin HCL nr.201/_ Consiliul Local al M. ui C. -N. a aprobat continuarea și finalizarea lucrărilor aferente contractului nr.48965/_, în ceea ce privește lucrările pentru care au fost emise ordine de începere anterioare datei de_, data aprobată prin HCL nr.347/2009, până la data de 31 decembrie 2010.
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să îi repare prejudiciul rezultat din refuzul de a debloca garanția de bună execuție, prejudiciu care a fost evaluat la suma de 121.426,23 lei, conform ultimei precizări a valorii obiectului cererii. Autoritatea contractantă avea obligația de a restitui garanția de bună execuție în proporție de 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă nu au fost ridicate până la acea dată pretenții asupra garanției, iar riscul pentru vicii ascunse era minim, iar diferența de 30% urma să fie eliberată la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor executate, pe baza procesului-verbal de recepție finală.
A apreciat tribunalul că din clauzele contractuale care reglementează garanția de bună execuție a contractului nu rezultă cu certitudine dacă restituirea garanției urma să se realizeze la recepția terminării lucrărilor pentru fiecare stradă în parte sau la recepția realizată la momentul finalizării tuturor
lucrărilor, însă prin art.16.4 din contract părțile au convenit că recepția se poate face și pentru părți din lucrare, distincte din punct de vedere fizic și funcțional.
Tribunalul a reținut și faptul că prin procesul-verbal de conciliere, pârâtul, în calitate de beneficiar, a arătat că este de acord cu restituirea garanției și cu faptul că termenul de garanție a fost împlinit. De asemenea, beneficiarul a arătat că recepția la finalizare s-a făcut individual, pe fiecare stradă în parte, pentru toate cele 266 de străzi.
Față de situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat că pârâta în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract de eliberare a garanției de bună execuție în conformitate cu clauzele inserate la art.11.3, iar prejudiciul pretins de către reclamantă constă în comisionul bancar suplimentar plătit de către antreprenor băncii la care a fost indisponibilizată garanția.
Prin expertiza contabilă efectuată și din răspunsurile la obiecțiunile sau completările solicitate de către reclamantă, expertul desemnat a arătat că pentru obținerea garanției de bună execuție antreprenorul a contractat un credit monetar de la o bancă din Italia pentru care datora un comision de 0,7% pentru fiecare an sau fracțiune de an. În urma calculării valorii garanției de bună execuție ce trebuia restituită și comisionului bancar datorat de reclamantă pentru neemiterea la timp a scrisorii pentru diminuarea acestei garanții, expertul a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat reclamantei este de 121.209,92 lei, sumă la care se adaugă TVA.
Acțiunea a fost admisă în parte în privința acestui petit, în limita sumei stabilite de către expert, respectiv 121.209,92 lei și TVA în cuantum de 30.418,83 lei.
Reclamantele au pretins de la pârât și repararea prejudiciului rezultat din întârzierea la plată a unor facturi emise de către antreprenor, prejudiciu evaluat
de reclamante la suma de 839.661,87 lei, conform ultimei precizări a cererii depuse la dosar la data de_ .
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză expertul a stabilit care au fost facturile a căror valoare nu a fost achitată la scadență, valoarea totală a facturilor care nu au fost achitate la scadență fiind de 73.914.577,08 lei, iar jumătate din valoarea acestor facturi care trebuia achitată prin ordine de plată a fost stabilită la suma de 36.464.637,42 lei. Expertul a stabilit valoarea penalităților de întârziere la 839.661,87 lei, având în vedere o scadență de 45 de zile de la emiterea facturii. Tribunalul a reținut că obligația de plată a 50% din valoarea facturilor emise era scadentă la 75 de zile de la emiterea facturilor, acest termen fiind compus din cele 45 de zile prevăzute la art.18.1, precum și din cele 30 de zile prevăzute la art.18.2, intenția părților fiind clară, în sensul că emiterea ordinelor de plată trebuia să se facă în termenul prevăzut la art.18.2, clauză care se referă la neplata facturilor în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la art.18.1. Deși prevederile art.23.2 din contract stabilesc că achizitorul datorează penalități în cazul în care nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la art.18.2, tribunalul consideră că acest termen de 28 de zile nu prelungește perioada de scadență a
facturilor, ci reprezintă un termen stabilit în favoarea debitorului în cadrul căruia acesta are posibilitatea de a efectua plata, iar în cazul în care plata nu este făcută în acest termen se naște obligația de plată a penalităților de întârziere de la data scadenței, astfel cum aceasta a fost stabilită prin art.8.1 și 8.2 din contract.
Tribunalul a mai reținut că din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă faptul că pârâtul a achitat cu depășirea datei scadenței valoarea de 50% din facturile emise, încălcând astfel obligațiile contractuale care au forță obligatorie între părți conform disp. art.969 C.civ., născându-se în sarcina acestuia obligația de a repara prejudiciul cauzat prin plata penalităților de întârziere, astfel cum au fost stabilite de către părți prin clauza penală
inserată în contract.
Pretențiile reclamantelor în ceea ce privește penalitățile de întârziere au fost admise în parte, cu luarea în calcul a faptului că obligația de plată era scadentă în termen de 75 de zile de la emiterea facturi și nu în termen de 45 de zile, astfel cum au susținut reclamantele și cum a avut în vedere și expertul la calcularea valorii finale a penalităților.
Valoarea totală a facturilor achitate cu întârziere a fost stabilită de expert ca fiind de 36.464.637,42 lei și aplicând la această sumă procentul penalităților de întârziere de 0,02% rezultă că valoarea penalităților pentru fiecare zi este de 7.292,92 lei. Această sumă se înmulțește cu 30 de zile care reprezintă intervalul de timp ce nu a fost avut în vedere de expert ca reprezentând parte a scadenței, iar valoarea de 218.787,82 lei se va scădea din valoarea totală a penalităților calculate de expert, cu luarea în calcul a unei scadențe de 45 de zile, respectiv 839.661,87 lei, astfel încât valoarea finală a penalităților de întârziere pe care pârâtul le datorează reclamantelor este de 620.874,05 lei, în această limită fiind admisă cererea reclamantelor sub acest aspect.
În conformitate cu disp. art.6 alin.4 din OUG nr.75/2009, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv_, nu s-au mai putut face plăți din conturile deschise la Trezoreria statului pe bază de bilete la ordin, cu excepția celor dispuse pe bază de bilet la ordin emise anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Raportat la această dispoziție legală, după data de_ pârâtul nu a mai avut posibilitatea de a emite bilete la ordin ca instrumente de plată a obligațiilor contractuale asumate, între părți purtându-se discuții cu privire la modificarea contractului în ceea ce privește modalitatea de plată stabilită prin emiterea biletelor la ordin.
Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr.75/2009 pârâtul avea obligația contractuală de a emite bilete la ordin cu scadența de plată la 4 ani, emiterea acestor bilete, în lipsa altor clauze contractuale contrare, urmând a se face în termenul de 45 de zile de la emiterea facturii prevăzut de art.18.1 din contract. Termenul de 30 de zile la care face trimitere art.18.2 din contract are în vedere numai plata a 50% din facturile emise, plată care urma să se efectueze prin ordine de plată și nu se referă și la emiterea biletelor la ordin în același interval de timp.
Având în vedere situația întocmită de expert, tribunalul a reținut că au fost emise cu întârziere biletele la ordin pentru facturile menționate la pozițiile 1-31, valoarea penalităților de întârziere calculate pentru aceste facturi fiind de 86.178,68 lei. Astfel, ultima factură avută în vedere a fost emisă la data de _
, scadența acesteia fiind anterioară intrării în vigoare a OUG nr.75/2009, astfel încât până la această dată achizitorul avea obligația contractuală de a emite biletele la ordin. Pentru facturile fiscale emise de reclamante după data de_ obligația pârâtului de a emite bilete la ordin a devenit scadentă după intrarea în vigoare a OUG nr.75/2009, astfel încât pentru aceste facturi nu a mai existat cadrul legislativ pentru a fi emise bilete la ordin.
Tribunalul a apreciat că pentru biletele la ordin care, conform clauzelor contractuale, ar fi trebuit emise după data de_, pârâtul nu mai datorează penalități de întârziere, cuantumul penalităților limitându-se la suma de 86.178,68 lei aferentă biletelor la ordin emise cu întârziere anterior datei menționate.
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantele au solicitat și plata sumei de 1.427.806,99 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin neconfirmarea de către pârât a organizării de șantier și nedecontarea cheltuielilor aferente acesteia.
Tribunalul a reținut că în contract nu există o clauză expresă privind modalitatea de plată a cheltuielilor efectuate de executant pentru organizarea de șantier, însă având în vedere devizul ofertă făcut de executant, care face parte
integrantă din contractul de executare conform art.4, rezultă că valoarea ofertată de către executant include și valoarea organizării de șantier. Pe de altă parte, pârâtul a recunoscut prin procesul-verbal de conciliere încheiat la data de_ că este de acord să plătească suma solicitată, după confruntarea situațiilor de lucrări aferente.
Suma pretinsă cu titlu de cheltuieli aferente organizării de șantier a fost achitată de către pârât în cursul soluționării litigiului, reclamantele menținându- și cererea sub acest aspect numai cu privire la plata penalităților de întârziere aferente acestor sume, penalități care au fost calculate atât de către reclamante, cât și de către expertul contabil, prin raportare la nivelul dobânzii legale.
Având în vedere că pârâtul și-a executat cu întârziere obligația de plată a cheltuielilor aferente organizării de șantier, în conformitate cu disp. art.969 C.civ. și art. 1.082 c.civ. acesta are obligația de a repara prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a obligației de plată, prejudiciu care se calculează la nivelul dobânzii legale pretinse de reclamante pentru a acoperi prejudiciul cauzat acestora prin lipsa de folosință a sumelor neachitate, valoarea dobânzii fiind de 155.336,17 lei.
Tribunalul a mai dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.129.531,53 lei + TVA (271.087,58 lei), cu titlu de profit nerealizat, la plata sumei de 126.745,15 lei la care se adaugă TVA de 30.418,83 lei, reprezentând contravaloarea DDE-urilor întocmite pentru străzile pentru care a existat o solicitare expresă din partea beneficiarului, cu dobânda legală de la data formulării cererii de chemare în judecată, cuantumul dobânzii legale urmând a se
aplica la suma globală acordată de instanță și nu în mod separat, pentru valoarea proiectului aferent fiecărei străzi. Tribunalul a mai constatat că pârâtul nu are dreptul de a solicita reclamantelor executarea lucrărilor de remediere pentru străzile pentru care termenul de garanție a expirat; au fost respinse restul solicitărilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat căi de atac atât reclamantele J. C.
G. C. SPA - T. S. SPA R. S. C. S., J. C. G. C. SPA - T. S. SPA R., J. V. - C. G. SPA (I. P. & C SPA)
T. S. SPA, I. P. & C. S., T. S. SPA cât și pârâtul M. C. -
N. reprezentat prin PRIMAR.
În privința apelului, recalificat în recurs, declarat de pârâtul M. C. -N. reprezentat prin PRIMAR, instanța a invocat excepția tardivității și l-a respins ca atare.
În motivarea recursului formulat de către reclamantele J. C. G. C. SPA - T. S. SPA R. S. C. S., J. C. G. C. SPA - T. S.
SPA R., J. V. - C. G. SPA (I. P. & C SPA) T. S. SPA, I.
P. & C. S., T. S. SPA, recurentele au arătat că soluția recurată este netemeinică, deoarece prima instanță a apreciat greșit asupra probatoriului administrat în cauză, respectiv nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă administrat în prezenta cauză și de înscrisurile depuse de către antreprenor, și au criticat hotărârea instanței sub mai multe aspecte.
În recurs, Curtea a reținut, cu referite punctuală la motivele de recurs, în esență; corectitudinea soluției de respingere a capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea beneficiarului la plata sumei de 22.319.804,30 lei reprezentând preț neplătit; nu se datorează despăgubiri pentru cheltuielile suplimentare solicitate de către reclamante întemeiate pe prelungirea duratei de execuție a contractului; față de limita legală de 22% a valorii CAS includerea și a altor cheltuieli, până la plafonul valoric de 25% este nejustificată; în mod corect tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 18 pct. 2 din contact cu privire la adăugarea unui termen de 30 de zile scadenței inițiale de 45 de zile de la emiterea facturii; în privința documentațiilor necesare detaliilor de execuție, instanța de fond a avut în vedere în mod corect concluziile expertului cuprinse în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză; recurentele pot îndrepta eventuala eroare de calcul în urma unei cereri adresată instanței de fond.
S-a mai reținut că în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, interdicția formulării unei astfel de cereri într-o cale de atac este expres menționată de art. 2812aC.pr.civ.
În privința motivului de recurs referitor la determinarea prejudiciului rezultat din suportarea de către antreprenor a unor cheltuieli care reveneau beneficiarului, Curtea a reținut că sunt necesare verificări suplimentare pentru a se determina felul și realizarea efectivă a acestor cheltuieli precum și întinderea obligației de recuperare a lor, a admis recursul și a casat în parte hotărârea recurată, respectiv în ceea ce privește soluția privind plata sumei de 77.902,48 lei, fiind stabilit termen pentru rejudecarea cauzei între aceste limite.
În privința recursului formulat de către pârâtul M. C. -N. prin Primar s-a admis excepția de tardivitate și s-a respins ca tardiv acest recurs.
În data de_ contestatoarele J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R. S. C. SA, J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R., J.
Venturc-C. G. S.p.A. (I. P. & C S.p.A) T. SSp.A., I. P.
& C. S. ., T. SS ., în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2. și urm. C.pr.civ. au
formulat o contestație în anulare împotriva Hotărârii intermediare nr. 5 pronunțată de Curtea de Apel C. în data de 25 iunie 2013, în contradictoriu cu
C. -N., reprezentat prin Primar.
Contestatoarele au solicitat anularea Hotărârii intermediare nr. 5/25 iunie 2013; rejudecarea recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 188/22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj; în rejudecare, admiterea recursului astfel cum a fost formulat de către Antreprenor, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată precizate și, pe cale de consecință: obligarea Beneficiarului la plata sumei totale de 26.924.077,04 lei; obligarea Beneficiarului la plata sumei totale de 16.318.386,34 lei, calcul efectuat până la data de 15 ianuarie 2013.
În motivarea contestației s-a făcut o scurtă prezentare a situației de fapt și evoluția cauzei, după care contestatorii arată că, deși s-a menționat eronat în sentință că aceasta poate fi atacată cu apel, împotriva sentinței civile nr. 188/22
ianuarie 2013 antreprenorul a formulat recurs, menționând că, în mod legal, calea de atac este recursul și, de aceea, dosarul trebuia trimis spre competentă soluționare unui complet de recurs.
Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013, Curtea de Apel C. constituită în complet de apel a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs și, cu nerespectarea principiului repartizării aleatorii a dosarelor, cauza a fost trimisă completului 3 de recurs, care a judecat și a rămas în pronunțare cu privire la fondul recursului formulat de către antreprenor.
Consideră contestatorii că toate cererile formulate în cadrul recursului, precum și fondul acestuia, au fost soluționate de un complet de judecată care nu a fost învestit potrivit principiilor continuității și distribuirii aleatorii a dosarelor.
În opinia contestatorilor, condițiile de admisibilitate a contestației în anulare sunt îndeplinite în prezenta cauză, întrucât contestația vizează nerespectarea normelor procedurale referitoare ia constituirea și compunerea completului de judecată, în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată de către un complet nelegal constituit, cu încălcarea normelor de ordine publică.
Consideră contestatorii că jurisprudența instanțelor de judecată în materie, deși neunitară, este în sensul admisibilității unei contestații în anulare pentru motivul neconstituirii legale a completului de judecată, citând în acest sens Decizia nr. 1949/1980, pronunțată de Tribunalul Suprem și publicată în
"Culegere de decizii", 1980, p. 169, și Decizia nr. 578/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, publicată în revista "Dreptul" nr. 11/1998, p. 145, prin care instanța supremă a decis că o contestație în anulare vizând nereguli privitoare la componența completului de judecată sunt admisibile.
Contestatorii precizează că aceste decizii jurisprudențiale corecte au fost confirmate în mod expres prin prevederile art. 503 alin. 2 pct. 7 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Pe fondul contestației, se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată de către un complet care nu a fost învestit în mod legal, greșita compunere a completului care a judecat cauza în recurs rezultând din următoarele dispoziții legale imperative:
Ca urmare a promovării de către antreprenor a căii de atac prevăzute de lege, respectiv recursul, dosarul nu a fost repartizat unui complet de recurs ci unui complet de apel, încălcându-se astfel prevederile art. 11, 53 și 54 din Legea nr. 304/2004;
Dreptul antreprenorului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din CEDO a fost încălcat;
După recalificarea căii de atac din apel în recurs, dosarul a fost trimis spre judecată unui complet de recurs alcătuit cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Aceste susțineri sunt dezvoltate comprehensiv de contestatori, care mai afirmă că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil întrucât completul de judecată care a soluționat cauza nu a fost cel stabilit de lege, sens în care analizează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la sintagma tribunal "stabilit de lege" cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Contestatorii consideră că nerespectarea prevederilor legale privitoare la distribuirea aleatorie a dosarului spre legală soluționare de către un complet de recurs și a celor privitoare la compunerea completului de judecată a încălcat dreptul antreprenorului la un proces echitabil.
Mai arată contestatorii că și în situația în care s-ar reține aplicabilitatea art. 99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu toate că această normă contravine art. 11 și 53 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, nici această prevedere din Regulament nu a fost respectată la constituirea completului care a judecat recursul formulat de către antreprenor, dezvoltând această susținere, în sensul că odată cu recalificarea apelului în recurs completul care a decis recalificarea trebuia întregit cu un judecător din lista de permanență întocmită, potrivit art. 98 alin. 5 din Regulament, de către președintele instanței, constituindu-se astfel un complet special pentru soluționarea cauzei. Cu nerespectarea acestor prevederi, cauza a fost trecută, de către completul de apel, iar nu de către președintele instanței sau de către persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a dosarelor, pe lista completului de recurs nr. 3, complet care avea o listă de ședință proprie, iar din modalitatea în care a fost constituit completul pentru soluționarea recursului formulat de către antreprenor ar rezulta că al treilea judecător era deja membru în completul 3R iar nu unul dintre judecătorii de permanență nominalizați conform art. 98 alin. 5 din Regulament.
În data de_ intimatul M. C. -N. prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației in anulare ca fiind inadmisibila si in subsidiar ca fiind nefondată.
Motivând întâmpinarea intimatul face un scurt istoric al acțiunii și solicită să se respingă contestația în anulare ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar nefondată. In acest sens, se arata ca motivele învederate de către contestatoare la punctele 15-45 sunt nefondate, deoarece prima cale de atac formulata si înregistrata la instanța de control judiciar a fost recursul declarat de către actuala contestatoare împotriva sentinței de fond, recurs înregistrata in termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii de fond. In concluzie, completul de judecata investit prima data cu recurs a fost un complet de recurs ales in mod aleatoriu de către sistemul informatic. Se mai susține, ca un alt motiv de inadmisibilitate a contestației in anulare, faptul că hotărârea atacată în speță, respectiv o hotărâre
intermediară nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare. Mai arată intimatul că argumentul invocat, de "compunere a instanței", nu se circumscrie noțiunii de "competență a instanței", de la pct. 2 al art. 317 C. pr. civ.
La rândul său, M. C. -N., reprezentat prin primar, a formulat contestația în anulare împotriva Hotărârii intermediare nr. 5/2013, pronunțată în data de_ de Curtea de Apel C. în dosar nr._, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.; această contestație, cu privire la care s-au formulat apărări de către recurenții intimați, a fost disjunsă la termenul din_, fiind trimisă spre repartizare aleatorie.
Ambele părți au formulat concluzii scrise, reiterându-și, pe larg, susținerile și apărările.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea intermediară nr. 5 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel C. a fost admis recursul formulat de J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R.
S. C. SA, J. V. C. G. C. SpA - T. S. SpA R., J. Venturc- C. G. S.p.A. (I. P. & C S.p.A) T. SSp.A., I. P. & C.
S. ., T. SS ., și a fost casată doar în parte sentința civilă nr. 188 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, respectiv în partea ce privește soluția privind plata sumei de 77.902,48 lei, fiind stabilit termen pentru rejudecarea cauzei între aceste limite; împotriva acestei hotărâri a fost promovată prezenta contestație în anulare.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru anumite motive, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, unul dintre aceste motive, cel pe care contestația se fundamentează, fiind atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Acest motiv nu putea fi invocat, în speță, pe calea recursului deoarece vizează însuși recursul, astfel încât nu există, din acest punct de vedere, vreun impediment pentru invocarea lui în contestația în anulare.
În opinia contestatorilor, condițiile de admisibilitate a contestației în anulare sunt îndeplinite în prezenta cauză, întrucât contestația vizează nerespectarea normelor procedurale referitoare la constituirea și compunerea completului de judecată, în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată de către un complet nelegal constituit, cu încălcarea normelor de ordine publică. Așadar, sub acest titlu, de încălcare a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, se alegă în speță chestiuni care țin de legala compunere a completului, chestiuni care sunt cu totul diferite.
De principiu, motivele pentru care poate fi formulată o cale extraordinară de atac sunt prevăzute de lege expres, limitativ și sunt de strictă interpretare. Pentru contestația prevăzută de art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., motivul are în vedere competența instanței, raportată la instituție, la ansamblul activității sale, nu la fiecare judecător în parte care intră în alcătuirea completului. În plus, este avută în vedere competența instanței, nu regulile de alcătuire a completului care efectiv soluționează cauza. Prin urmare, motivul de contestație în anulare vizând darea hotărârii de către judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență are în vedere competența exclusivă a instanței judecătorești, el se raportează la curtea de apel, nu la chestiuni ce țin de completul care a pronunțat hotărârea de recurs sau de judecători care au intrat în alcătuirea acelui complet. Din această perspectivă, textul invocat de contestatori nu este aplicabil motivelor alegate în contestație, aceasta fiind inadmisibilă.
În sprijinul interpretării lor de includere în noțiunea de competență a chestiunilor legate de alcătuirea completului, contestatorii citează textul corespondent din noul cod de procedură civilă, care adaugă și chestiunea alcătuirii completului în motivul de contestație. Dacă într-adevăr pe baza cuprinsului actual al art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. s-ar impune interpretarea că este inclusă în noțiunea de competență și chestiunea alcătuirii completului, introducerea expresă a acesteia de noul cod, alături de dispozițiile referitoare la competență, ar fi superfluă. Însă suplimentarea operată de noul cod nu semnifică recunoașterea unei situații existente, ci intenția de lărgire a motivului actual, pentru a introduce și chestiunile legate de compunerea completului în câmpul contestației în anulare.
Se invocă de către contestatori o anumită jurisprudență a instanțelor de judecată în materie, deși neunitară, ar fi în sensul admisibilității unei contestații
în anulare pentru motivul neconstituirii legale a completului de judecată. În primul rând chestiunile de jurisprudență nu țin instanța; în al doilea rând, o jurisprudență consistentă este în sensul celor deja prezentate de Curte.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 323 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele J. C. G.
C. | SPA - T. | S. SPA R. | S. | C. S., J. C. | G. C. SPA - T. | ||
S. | SPA R. | , J. V. - C. | G. | SPA (I. | P. | & C SPA) T. S. |
SPA, I. P. & C. S. și T. S. SPA împotriva hotărârii intermediare nr. 5 pronunțată la data de_ de către Curtea de Apel C. în dosarul nr. _
.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. S. | L. RUS | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 634/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 136/2013. Obligatie de a face → |
|---|
