Decizia civilă nr. 36/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.36
Ședința publică din data 20 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - A. V.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de pârâta SC C. S. SA împotriva sentinței civile nr.1450/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC T. P. C. S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul apelantei, domnul avocat Bratiloveanu Cornel A., în substituirea doamnei avocat Benea L.
M. na, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul pune în discuție competența de soluționare a apelului declarat.
Reprezentantul apelantei arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea competenței de soluționare a prezentei căi de atac.
T. ul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel și, constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate prin pronunțarea unei decizii prin care să se acorde apelantei cheltuieli de judecată integrale, astfel cum au fost probate prin documentele existente la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Susține apelul pentru motivele arătate în scris și arată că nu și-au exercitat abuziv dreptul de a solicita cheltuieli de judecată prin raportare la valoarea cauzei, la complexitatea ei și la întinderea onorariului.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr. 1450/2013 pronuntata in sedinta publica din _
, Judecatoria C. N. a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei in solutionarea cererii avand ca obiect obligatie de a face, invocata de catre parata prin intampinare si s-a respins cererea formulata de reclamanta SC T. P. C. S. in contradictoriu cu parata SC C. S. SA, ca fiind lipsita de interes. S-a respins cererea reclamantei cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata, fiind obligata reclamanta la plata in favoarea paratei a sumei de
1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial redus. De asemenea s-a respins cererea paratei cu privire la obligarea reclamantei la plata diferentei de onorariu avocatial, ca neintemeiata.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, iar reclamanta nu justifica un folos practic legitim, nascut, actual, personal si direct prin solutionarea cererii sale. Astfel cum reiese din continutul cererii, din imputernicirea avocatiala de la fila 45, precum si din sustinerile reprezentantei reclamantei in cadrul sedintei publice de la acest termen de judecata, cererea a fost formulata in nume propriu de catre societatea SC T. P. C. S., prin reprezentant legal Boros E., respectiv prin reprezentant conventional, avocat I. O. . Inscrisurile a caror predare se solicita in cadrul prezentei proceduri, dintre care o parte se regasesc la filele 23-30, reprezinta inscrisuri la care societatea reclamanta a fost parte, inscrisuri pentru a caror legala incheiere s-a asigurat reprezentarea societatii reclamante prin ambii sai administratori, numitul Boros E. si numitul Surdea Victor, conform incheierilor de autentificare de la dosar. Cu privire la centralizatorul platilor, a situatiei platilor pentru fiecare contract instanta retine ca nu s-a justificat un interes pentru promovarea actiunii.
Instanta a retinut ca din cuprinsul starii de fapt prezentata, a motivelor de fapt care stau la baza actiunii, interes in predarea documentelor prezinta administratorul societatii, in nume propriu, iar nu societatea reclamanta.
Cu privire la cererile partilor privitoare la plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 274 alin.(1) C.proc.civ., "partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata";. Reiese fara dubiu ca, in ceea ce priveste raporturile juridice stabilite intre avocat si client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibila. Contractul incheiat de avocat cu clientul sau, ca orice act juridic, isi produce efectele numai intre parti, nu si fata de terte persoane. Fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul, in care sunt incluse si sumele de bani platite cu titlu de onorariu avocatial, il reprezinta culpa procesuala. In consecinta, raporturile contractuale dintre partea care a castigat in pretentii si reprezentantul sau conventional isi produce efectele si fata de partea cazuta in pretentii, nu ca o consecinta a participarii sale personale, sau prin reprezentare la derularea respectivelor raporturi contractuale, ci in virtutea principiului raspunderii civile delictuale.
Acest aspect presupune respectarea principiului repararii integrale, insa dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Asadar, revine in sarcina instantei ca in virtutea dreptului sau de apreciere sa protejeze partea cazuta in pretentii de orice abuz din partea celeilalte parti, prin raportarea sumelor solicitate cu titlu de onorariu avocatial la marimea pretentiilor si complexitatea cauzei. In acest sens este si jurisprudenta Curti Europene a Drepturilor Omului, care a statuat ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata se va realiza numai in masura in care constituie cheltuieli necesare si care au fost facute, in mod real, in limita unui cuantum rezonabil.
Instanta a respins cererea reclamantei cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata, raportat la solutia pe care urmeaza a o pronunta asupra cererii principale si a obligat reclamanta la plata in favoarea paratei a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial redus, apreciind ca aceasta suma respecta caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata, diferenta pana la 3.100 lei datorandu-se prestigiului reprezentantului conventional, dincolo de orice culpa a reclamantei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta S.C. C. S.
S.A. solicitand instantei admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, prin pronuntarea unei decizii prin care sa se acorde recurentei cheltuieli de judecata integrale astfel cum au fost probate prin documentele existente la dosar si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu judecarea prezentului recurs.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta de fond, fara ca vreuna din parti sa faca vreo solicitare in acest sens si fara sa puna in discutia partilor acest aspect, a decis diminuarea onorariului avocatial. Considera ca aceasta ingerinta in dreptul partii care a castigat procesul de a-si recupera integral cheltuielile efectuate este abuziva si nejustificata, o asemenea procedura fiind ilegala, inechitabila si periculoasa pentru intregul sistem juridic.
In primul rand, se arata faptul ca sentinta recurata a fost pronuntata cu incalcarea unor principii fundamentale ale dreptului procesual civil si anume: principiul contradictorialitatii, al egalitatii partilor in fata justitiei, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la aparare.
Contradictorialitatea presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instanta precum si pe cel care se apara. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea si dovedirea propriilor pretentii si dreptul de a discuta si combate sustinerile si probele celeilalte parti. De asemenea, fiecarei parti trebuie sa i se ofere posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de catre instanta din oficiu in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice. Instanta este obligata sa dea cuvantul asupra oricarei cereri si sa-si intemeieze hotararea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. Se poate observa insa cum instanta, din oficiu si fara sa puna in discutia partilor acest aspect, considera ca onorariul avocatial al reprezentantei intimatei-recurente este excesiv si decide, cu ocazia deliberarilor, ca acest onorariu trebuie redus.
Principiul egalitatii partilor in fata justitiei, consacrat in art. 124 alin.(2) Costitutie, presupune judecarea pricinilor de catre aceleasi organe si potrivit acelorasi reguli procedurale. " Egalitatea armelor" inseamna ca pe durata intregului proces ambele parti sunt tratate in asa fel incat se asigura o pozitie procedurala de acelasi nivel. Instanta de fond a ignorat acest principiu "intervenind" in favoarea petentului-intimat, fara ca acesta sa solicite acest lucru si fara a oferi recurentei sansa de a-si prezenta pozitia si de a combate cele retinute din oficiu de catre instanta.
Principiul dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil este enuntat in art.6 pct.l din Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum si in art. 21 alin.(3) din Constitutie si presupune faptul ca un proces este echitabil atunci cand sunt respectate principiile fundamentale precum contradictorialitatea, dreptul la aparare, egalitate.
Pe de alta parte, se arata faptul ca, potrivit art. 274 alin.(3) Cod proc.civ., interventia instantei in domeniul onorariilor avocatiale este permisa in ipoteza in care aceasta "constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari".
Recurenta mai arata ca se poate observa cum instanta de fond nu si-a motivat in nici un mod interventia, facand o simpla trimitere la jurisprudenta CEDO, fara insa a preciza care sunt criteriile de apreciere aplicate.In opinia recurentei, solicitarea sa de acoperire a cheltuielilor realizate in scopul respingerii pretentiilor reclamantului este legitima atata timp cat aceste cheltuieli se prezinta
intr-un cuantum rezonabil, au caracter necesar, fiind compuse doar din onorariu avocatial iar realitatea acestora a fost dovedita prin actele depuse la dosarul cauzei.
S-a mai aratat faptul ca rezolvarea corecta a cererilor privind cheltuielile de judecata are o deosebita importanta, deoarece repararea completa a pagubei suferite de partea care castiga procesul nu este posibila decat in situatia in care toate cheltuielile facute ii sunt integral restituite de partea in culpa. Prin urmare, din punct de vedere legal, se impune ca partea care a "cazut in pretentii" sa suporte toate cheltuielile, pe care partea care a castigat procesul a dovedit ca le-a facut, respectiv onorariul de avocat.
Intimata SC T. P. C. S. prin intampinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei atacate ca fiind temeinica si legala si obligarea recurentei la cheltuieli de judecata.
In opinia intimatei, in solutionarea caii de atac promovate instanta trebuie sa constate mai intai daca cenzurarea onorariului avocatial acordat de instanta de fond este o problema de legalitate sau de temeinicie, respectiv daca se incadreaza sau nu in motivele de recurs limitativ prevazute de art. 304 C. pr.civ. si daca au fost sau nu corect stabilite de instanta de fond raportat la dispozitiile art. 274 alin. 3 C. pr.civ..
Dispozitiile art. 274 alin. 3 C. pr.civ. se interpreteaza in sensul ca judecatorul, in baza aprecierii proprii asupra cuantumului onorariului, raportat la valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, poate sa dispuna majorarea, sau dupa caz, diminuarea, fara ca aceasta sa fie, pe de o parte, solicitata de partea adversa, iar pe de alta parte, pusa in discutia contradictorie a partilor, iar odata dispusa majorarea sau diminuarea, motivat si cu respectarea conditiilor prev. de art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., nu se poate invoca incalcarea dreptului la aparare.
Dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. au facut si obiectul controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 184 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 281 din 29 martie 2006, s-a statuat ca dispozitiile art. 274 din codul de procedura civila nu sunt contrare prevederilor art. 24, 44 si 136 din Constitutie. De asemenea, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constitutionala a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi surveni de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
In sensul celor aratate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.
Intimata mai arata ca a promovat o prima actiune cu obiect identic care a format obiectul dosarului nr._ al J. i C., fiind respinsa ca netimbrata. Ulterior continutul aceleiasi pretentii a facut obiectul dosarului prezent, unde intampinarea din primul dosar a fost depusa in copie in cel de al doilea dosar. Cu toate ca in opinia intimatei, instanta a gresit admitand exceptia
lipsei sale de interes in promovarea actiunii, nu a inteles sa atace solutia, dar acordarea cheltuielilor de judecata si in cuantumul incuviintat de instanta de fond in considera nejustificat de mare.
Analizand hotararea atacata, prin prisma sustinerilor apelantei SC C. S. SA si a prevederilor art.295 si 296 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele.
Prin sentinta civila apelata, a fost admisa exceptia lipsei de interes a reclamantei in solutionarea cererii, invocata prin intampinare, si in consecinta a fost respinsa ca lipsita de interes actiunea formulata de reclamanta SC T. P. C.
S. in contradictoriu cu parata SC C. S. SA. Prin aceeasi sentinta a fost obligata reclamanta intimata sa plateasca paratei apelante suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial redus. Cu privire la cheltuielile de judecata pretinse de parata, prima instanta a apreciat ca se impune reducerea onorariului avocatial, retinandu-se ca suma de 1200 lei respecta un caracter rezonabil, revenind instantei de judecata sarcina de a proteja partea cazuta in pretentii de la orice abuz din partea celeilalte parti, prin raportarea sumelor solicitate cu titlu de onorariu avocatial la marimea pretentiilor si complexitatea cauzei.
Apelanta SC C. S. SA a criticat sentinta apelata, sustinand in esenta ca solutia privitoare la cheltuielile de judecata a fost pronuntata cu incalcarea unor principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialitatii, al egalitatii partilor in fata justitiei, al dreptului la un proces echitabil si al dreptului la aparare.
Considerentele de ordin teoretic expuse de apelanta cu privire la principiul contradictorialitatii, ca principiu fundamental al procesului civil, sunt in principiu corecte. Este de esenta acestui principiu ca instanta are obligatia de a pune in discutia partilor exceptiile de procedura invocate de parti precum si cele invocate din oficiu, cererile in probatiune formulate de acestea si orice masuri legale care privesc cursul judecarii cauzei, solicitate de parti ori propuse din oficiu, care reprezinta concretizari ale rolului sau activ, astfel ca partile sa aiba posibilitatea de a discuta si combate sustinerile celeilalte parti si a-si expune propriul punct de vedere cu privire la respectivele exceptii, probe sau masuri. Principiul contradictorialitatii nu impune insa instantei de judecata obligatia de a pune in discutia partilor orice aspect de fapt sau de drept al cauzei respective, care se circumscrie notiunii de motive ale cererii sau de aparari formulate de partea parata, acestea fiind expuse prin actul de procedura prin care au fost invocate si la care cealalta parte are dreptul de a raspunde printr-un alt act de procedura (intampinare, raspuns la intampinare). De asemenea, pentru unele aspecte care reprezinta o facultate acordata de lege instantei, cum este si posibilitatea de a cenzura cheltuielile de judecata solicitate de partea care a castigat procesul, principiul invocat de apelanta nu impune instantei sa procedeze la punerea in discutia partilor a respectivelor aspecte, dar nici nu limiteaza sau restrange dreptul partilor de a pune concluzii referitoare la acestea. Ca urmare, nu se poate retine o incalcare a principiului contradictorialitatii prin modul in care prima instanta a transat problema cheltuielilor de judecata, reducand onorariul avocatial pretins de parata, fara sa puna in discutia partilor acest aspect.
Apoi, in mod neintemeiat s-a invocat de catre apelanta incalcarea principiului egalitatii partilor in fata justitiei, cu corolarul sau, egalitatea de arme. Este real ca partile sunt egale in fata justitiei si ca se impune a fi pastrat un echilibru in ce priveste pozitia procesuala a partilor, astfel ca niciuna dintre acestea
sa nu fie puse intr-o situatie de inferioritate fata de celelalte parti litigante. Aceste considerente nu se opun insa posibilitatii instantei de judecata de a aprecia asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecata pretinse de partea care a castigat procesul. Atata timp cat insasi legiuitorul roman a prevazut la art.274 al.3 Cod procedura civila ca judecatorii au dreptul sa mareasca ori sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori vor constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii si munca indeplinita de avocat, este evident ca instanta care solutioneaza litigiul are aceasta prerogativa legala acordata de insasi legiuitor, de a lua masura reducerii onorariului avocatial, fara ca aceasta reducere sa fie considerata o masura de privilegiere a partii cazute in pretentii. Reducerea onorariului avocatial nu are semnificatia acordarii unui avantaj acelei parti si a prejudicierii partii castigatoare intrucat este o masura legala, care nu se aplica discretionar ci numai daca sunt intrunite conditiile prevazute de normele legale anterior mentionate, fiind necesar sa fie intrunita ipoteza prevazuta de lege pentru a se proceda in acest sens. Asa cum in mod corect s-a observat de catre prima instanta, instanta de judecata are obligatia de a verifica cuantumul rezonabil al cheltuielilor de judecata pretinse de partea care a castigat procesul, pentru a evita eventuale abuzuri ale acesteia si solicitarea unor cheltuieli de judecata mai mari decat cele efectiv si real ocazionate de litigiul respectiv. Devreme ce cheltuielile de judecata se intemeiaza pe ideea de culpa procesuala a partii cazute in pretentii, instanta este datoare sa verifice prejudiciul efectiv suferit de partea castigatoare ca urmare a promovarii respectivei proceduri si sa calibreze cheltuielile de judecata, in functie de criteriile legale stabilite de art.274 al.3 Cod procedura civila.
Nu pot fi retinute nici sustinerile apelantei cu privire la incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, asa cum este acesta reglementat de art.6 pct.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.21 al.3 din Constitutia R. iei. Apelanta nici nu a motivat cum anume si ce aspect al dreptului la un proces echitabil ar fi fost incalcat, iar principiilor contradictorialitatii si egalitatii partilor, mentionate de apelanta in detalierea notiunii de proces echitabil, nu li s-a adus atingere, dupa cum s-a mentionat anterior.
Contrar sustinerilor apelantei, tribunalul constata ca hotararea primei instante cu privire la reducerea onorariului avocatial a fost motivata corespunzator, fiind indicate criteriile avute in vedere de instanta pentru a dispune in acest sens, respectiv valoarea pricinii si munca indeplinita de avocat. De asemenea, a fost mentionata, pe langa criteriile legale indicate, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat in sensul ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata se va realiza numai in masura in care constituie cheltuieli necesare si au fost facute, in mod real, in limita unui cuantum rezonabil. Jurisprudenta Curtii de la Strasbourg era relevanta in cauza si a fost invocata in mod just de catre prima instanta, intrucat cheltuielile de judecata pretinse de catre apelanta cu titlu de onorariu avocatial nu aveau un caracter necesar, cheltuielile de judecata achitate, in cuantum de 3100 lei, dovedite cu factura nr.333/_ si OP nr.72/_, avand un cuantum prea ridicat in raport de gradul de complexitate al cauzei si activitatea prestata de catre mandatarul avocat, angajat sa sustina interesele apelantei.
Cu privire la acest aspect, tribunalul mai retine ca pricina dedusa judecatii nu a ridicat probleme deosebite, cauza fiind solutionata ca efect al admiterii unei exceptii procesuale de fond, la primul termen de judecata. Nivelul de complexitate si volumul activitatii prestate de avocatul angajat de parata nu pot fi neglijate, acesta redactand intampinarea si sustinand exceptia lipsei de interes,
invocata prin intampinare, asupra careia instanta a retinut cauza spre solutionare. Raportat la acest volum de munca, gradul de complexitate al cauzei, precum si complexitatea probatoriului administrat (in cauza fiind administrata exclusiv proba cu inscrisuri), valoarea neevaluabila a litigiului demarat de intimata SC T. P. C.
S. si "miza"; litigiului din perspectiva paratei apelante, tribunalul apreciaza, in acord cu cele retinute de prima instanta, ca s-a justificat un onorariu avocatial in limita sumei de 1200 lei, suma care are un cuantum adecvat si rezonabil prin raportare la aceste aspecte.
In sfarsit, desi apelanta a sustinut ca din punct de vedere legal se impune ca partea care cade in pretentii sa suporte toate cheltuielile de judecata pe care partea care a castigat procesul a dovedit ca le-a facut, tribunalul constata ca principiul stabilit de art.274 al.1 Cod procedura civila, potrivit caruia partea in culpa procesuala va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre partea care a castigat litigiul, nu inseamna ca partea cazuta in pretentii va fi obligata cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate de partea castigatoare, intrucat dispozitiile art.274 al.3 Cod procedura civila permit in mod expres judecatorului sa diminueze cuantumul cheltuielilor de judecata, constand in onorariu avocatial, in ipotezele expres prevazute de lege, iar existenta si aplicabilitatea acestei norme legale nu poate fi negata sau ignorata.
Pentru toate considerentele expuse, constatand ca nu pot fi primite criticile apelantei, tribunalul constata ca apelul declarat de apelanta SC C. S. SA impotriva sentintei civile nr.1450/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ nu este intemeiat si, in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, acesta va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de recurenta SC C. S. SA in contradictoriu cu intimata SC T. P. C. S. impotriva sentintei civile nr.1450/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, pe care o pastreaza in intregime.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 20 mai 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | GREFIER: | ||
M. C. B. | C. | C. A. | V. |
Red./Dact./MCB/MM/4ex./_ Judecator fond: R. - M. P. a Judecatoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 629/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 25/2013. Obligatie de a face → |
|---|
