Decizia civilă nr. 1392/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1392/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta- reclamantă SC O. V. I. G. SA B., cu sediul în B., str. Grigore Mora, nr. 23, sector 1, prin reprezentant convențional C. DE AVOCAT P. D., cu sediul ales în B., sector 5, B-dul N. U., nr. 1, bloc 108 A, etaj 3, biroul A3, împotriva sentinței civile nr. 570 din_ a Judecătoriei S. M., pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, în contradictoriu cu intimatul-pârât K. L., cu domiciliul în S. M., str.
I., nr. 35, ap. 35, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de_, apoi la data de_, apoi la data de_, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.570/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC O.V. I. G. SA
, cu sediul în localitatea B., str. Grigore Mora, nr. 23, sector 1, CUI 14360018, cu sediul ales în localitatea B., bulevardul N.
nr. 1, bloc 108 A, etaj 3, biroul A3, sector 5, în contradictoriu cu pârâtulK. L.
cu domiciliul în localitatea S. M., strada I. nr. 35, județul M. (localitatea S. M., str. Unirii nr. 1, ap.45, județul M. ) ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele:
Instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că prescripția este de ordine publică, efectul împlinirii termenului de prescripție fiind acela al stingerii iremediabile a dreptului la acțiune.Din momentul împlinirii termenului de prescripție, dreptul de crență nu se stinge, însă el devine un drept imperfect, executarea sa reprezentând un fapt lăsat la aprecierea debitorului.
Art. 16 litera a din Decretul nr. 167-1958, stipulează că precripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel
în folosul căruia curge prescripția
.În virtutea acestui textului legal instanța a atribuit semnificația juridică a recunoașterii datoriei și va constata producerea efectului de întrerupere a termenului de prescripție, înscrisului intitulat
"angajament de plată din_ "; (fila 24), conform căruia, pârâtul s-a obligat să achite reclamantei suma de 3070 lei până în data de_ .
Din cuprinsul convocării la conciliere directă (fila 25), reiese nerespectarea angajamentului de plată de către pârât și achitarea de către acesta doar a sumei de 462 lei. Această informație este reluată în cadrul notificării nr. 172 din_ emisă de reclamantă către pârât (fila 26), notificare în care se precizează că suma de 462 lei reprezintă singura plată realizată la data de_ .
Sunt cunoscute efectele întreruperii prescripției, reprezentate de curgerea unui nou termen de prescripție. Întrucât singura plată, în executarea angajamentului de plată, a fost făcută la data de_, instanța apreciază că această dată marchează începutul curgerii unui nou termen de prescripție.
Termenul de precripție extinctivă de trei ani, având caracter general, aplicabil raporturilor civile obligaționale (cele care au în conținutul lor drepturi de creanță și îndatoririle corelative) este instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având drept criterii data promovării acțiunii (respectiv 12 noiembrie 2012) și data de la care a început să curgă un nou termen de precripție de trei ani (_ ), instanța apreciază temeinicia excepției prescripției dreptului la acțiune, în contextul în care, precripția extinctivă s-a împlinit cu mult anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele în precedent expuse, instanța a admis exepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Reclamanta a atacat sentința cu recurs
, formulat în termenul legal, prin care a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs.
Criticile formulate în motivarea recursului privesc nelegalitatea sentinței cu privire la soluția de respingere a cererii ca prescrisă.
Recurenta susține că prima instanță a calculat în mod greșit termenul de prescripție, acesta curgând începând cu data scadenței, în speță data de_ reținută în înscrisul denumit "angajament de plată";, ca fiind data până la care pârâtul s-a obligat să achite debitul pe care îl datora recurentei-reclamantă.
Din considerentele sentinței rezultă că prima instanță a calculat termenul de prescripție începând cu data ultimei plăți efectuate, respectiv_ . Recurenta critică această soluție apreciind că fiind în prezența unui drept de creanță consideră că termenul de prescripție în speță curge de la data la care creanța a devenit scadentă, lichidă și exigibilă. Mai mult, în speță sunt aplicabile și prevederile cuprinse în art.7120 ind.1 alin.(11) Cod procedură civilă, conform cărora "Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul
litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei
";, motiv pentru care consideră că termenul de prescripție s-a prelungit în speță cu termenul de trei luni indicat în articolul mai sus menționat.
Recurenta-reclamantă dezvoltă în cuprinsul cererii de recurs motivele care fundamentează admiterea pe fond a cererii și care nu prezintă interes sub aspectul soluționării recursului în condițiile în care prima instanță a soluționat cererea pe excepția prescripției și dreptului la acțiune, fără a judeca pe fond cauza.
Prin urmare, în cazul admiterii recursului soluția legală pe care tribunalul urma să o pronunțe, este singulară, prevăzută de art.312 alin.5 Cod procedură civilă de la 1865 și anume trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei, fără a exista temei procedural pentru reținerea cauzei și rejudecarea pe fond de către instanța de recurs.
Recursul este întemeiat în drept pe art.998-999 Cod civil, art.299 și următorii Cod procedură civilă, art.720 indice 1 Cod procedură civilă, art.1-3 din OG nr.13/2011.
Intimatul-pârât K. L. nu și-a exprimat poziția procesuală în recurs și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect angajarea răspunderii contractuale a intimatului-pârât față de recurenta-reclamantă pe temeiul contractului de agent nr.19/_ încheiat între părți în care la clauza prevăzută de art.3.2.5, care stipulează obligația agentului ca pentru toate polițele emise să avizeze prin fax sucursala, imediat ce a emis polița de asigurare, dacă nu poate să prezinte personal, în ziua respectivă pentru a depune documentele de asigurare. Avizarea va cuprinde obligatoriu: numărul și
data emiterii poliței, denumirea/numele și prenumele asiguratului, numărul și data chitanței și suma încasată.
Același contract anterior amintit, precizează la art.2.1, că banii încasați din prime se virează de către agent în contul asigurătorului, în termen de maxim 3 zile de la data emiterii poliței, pe bază de borderou, precum și în ultima zi a lunii.
Temeiul cererii de obligare a intimatului-pârât la plata despăgubirilor l-au constituit dispozițiile inserate în art.326 lit.d alin ultim din același contract prin care acesta și-a asumat obligația de a suporta recuperarea prejudiciului produs ca urmare a nerespectării obligațiilor stipulate în prezentul contract, inclusiv contravaloarea despăgubirilor plătite pentru asigurările în cauză, în cazul în care încheierea poliței a fost avizată cu întârziere sau pentru încasările efectuate și care nu au fost decontate în termen.
Recurenta-reclamantă a solicitat în concret obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 2.878 lei reprezentând despăgubirea pe care a achitat-o la data de_ în temeiul poliței de asigurare RCA nr.3. pe care nu a predat-o până la introducerea cererii, la care s-au mai pretins penalități de întârziere și dobânda legală.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă la poștă la data de_ .
Obiectul cererii îl constituie executarea directă a obligației de plată a unei sume de bani.Termenul de prescripție al acțiunii pentru realizarea creanței este termenul general de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Acest termen începe să curgă de la momentul prevăzut de art.7 din Decretul nr.167/1958, adică de la momentul la care s-a născut dreptul la acțiune, moment pe care prima instanță nu l-a identificat în cauză, constatându- se în recurs că termenul a început să curgă din momentul achitării despăgubirilor de către recurentă pe temeiul poliței RCA, respectiv data de _
.
Prima instanță a constatat incidența cazului de întrerupere a cursului prescripției poliței prevăzut de art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958 în considerarea recunoașterii creanței de către intimatul-pârât prin actul denumit
"angajament de plată"; constatat prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de_ (fila 24 din dosarul de fond) și care constată consimțământul intimatului-pârât de a achita până la data de_, creanța evaluată la acea dată la nivelul sumei de 3.070 lei, în tranșe lunare în cuantum egal de 614 lei cu scadența până la data de 20 a fiecărei luni.
Nu s-a criticat această soluție prin cererea de recurs, intrând în puterea lucrului judecat, tribunalul constatând în același timp legalitatea și temeinicia acestor considerente.
Ulterior acestei întreruperi prima instanță a luat act de cursul unui nou termen de prescripție de 3 ani la data de_ care reprezintă data singurei plăți pe care intimatul-pârât a efectuat-o, împrejurare de fapt confirmată de
probatoriul administrat și pe care instanța de recurs și-o însușește, parțial, nefiind întrutotul exactă.
Prima instanță a omis să rețină că primul efect întreruptiv de prescripție a intervenit la data actului constatator al recunoașterii, respectiv_ când a început să curgă un nou termen întrerupt din nou în temeiul art.6 alin.2 lit.a din Decretul nr.167/1958 prin unica plată voluntară pe care intimatul-pârât a făcut-o la_ și când a început să curgă din nou un termen general de 3 ani care s-ar fi împlinit la data de_ .
Recurenta-reclamantă a invocat în recurs cauza de suspendare a cursului prescripției și care poate fi analizată numai în raport de acest ultim termen întemeiată pe art.720 indice 1 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865.
Fiind un caz de suspendare a cursului prescripției, este supus sub aspectul regimului legal Decretului nr.167/1958 sub imperiul căruia termenul de prescripție a început să curgă ,conform art.6 alin. 4 din Noul cod civil și art.201din Legea nr.71/2011.
Recurenta-reclamantă a inițiat procedura de conciliere prevăzută de art.720 indice 1 Cod procedură civilă de la 1865, în prealabil declanșării litigiului, mai exact la data de_ care s-a restituit întrucât intimatul-pârât nu a primit corespondența, la adresa la care s-a comunicat cu scrisoare recomandată. Potrivit demersurile efectuate de instanța de recurs (fila 28) s-a comunicat de către Direcția județeană de evidență informatizată a persoanei M.
, că începând cu data de_ pârâtul are domiciliul în municipiul S. M.
, str.Unirii nr.1, ap.45, la altă adresă decât cea la care s-a expediat invitația la conciliere în S. M., str.I. nr.35, ap.33.
T. constată că nu are incidență acest caz de suspendare care a fost introdus prin art.219 din Legea nr.71/2011 și care a intrat în vigoare la data de_, fiind de imediată aplicare ca și normă de procedură, întrucât la data la care recurenta-reclamantă a inițiat procedura de conciliere se împlinise la data de_ termenul general de prescripție.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC O.
I. G. SA contra sentinței civile nr.570/_ a Judecătoriei S. M.
, județul M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 0_ .
Președinte, M. H. | J. ecător, C. G. | J. ecător, M. P. |
G. ier, C. M. C. |
Red.H.M.-_ | ||
Tehnored.C.C.-_ | /2 ex. | |
J. ecător la fond:P. | M. | R. |
| ← Decizia civilă nr. 952/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1876/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
