Decizia civilă nr. 666/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 666/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentul HAȘ C., împotriva sentinței civile nr. 71/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ privind și pe intimata C. DE APĂ S. SA, având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, la data de 28 noiembrie, recurentul a depus un înscris intitulat "Declarație";,
De asemenea, se constată că, la data de 3 decembrie 2013, intimata a răspuns solicitărilor instanței, depunând, odată cu acest răspuns, un înscris sub semnătură privată, referitor la repartizare consum pe luna octombrie 2013, înscris certificat în conformitate cu originalul, precum și faptul că a solicitat judecarea recursului în lipsă.
T. ul, în urma deliberării, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând reține că prin decizia civilă nr. 670/R/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Procedând la judecarea cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 71/_ pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Huedin a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. DE APĂ SSA., în contradictoriu cu pârâtul H.
C. și, în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1101,19 lei, din care 606,18 lei cu titlul de contravaloare a serviciilor de apă-canal și 495,01 lei cu titlu de majorări de întârziere, calculate în continuare de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului, precum și suma de 102,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între reclamanta
de A. SSA. și pârâtul H. C. s-a executat un raport juridic comercial în temeiul căruia C. de A. SSA., în calitate de operator al serviciului public de apă și canal, a prestat acest serviciu părții pârâte care, în calitate de utilizator, avea obligația să achite, în termen de 15 zile contravaloarea facturilor reprezentând serviciile primite.
Chiar dacă între părți nu s-a semnat un contract scris, față de dispozițiile art. 36 C.com., rezultă că atâta timp cât reclamanta a prestat servicii în favoarea pârâtului și acesta a beneficiat de ele, între părți s-a încheiat un contract, din care s-a născut obligația pârâtului de achita contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă. Mai mult, instanța a reținut că pârâtul nu a contestat faptul că ar fi beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă.
În ceea ce privește apărările pârâtului, instanța le-a considerat neîntemeiate. Astfel, s-a reținut că potrivit Ordinului 88/2007 al ANRSC operatorul de servicii are
obligația de a contoriza branșamentul principal al fiecărui bloc. Reclamanta a comunicat pârâtului- f 57- modul de repartizare al consumului de apă și anume, dacă după însumarea cantităților de apă comunicate de posesorii de apometre există diferență față de consumul indicat de apometrul de branșament, acea diferență se repartizează proporțional cu numărul de apartamente existente în fiecare scară. Încheierea contractului de furnizare a apei potabile nu se încheie individual cu fiecare locatar, ci numai cu un administrator al unei Asociații de proprietari sau un reprezentant al tuturor locatarilor, mandatat de aceștia.
De asemenea, conform art. 219 al.1 din Ordinul 88/2007 utilizatorul are obligația de a executa lucrări de întreținere și reparații la rețelele interioare de alimentare cu apă pe care le are în folosință, pentru a nu se produce pierderi de apă, precum și în vederea unei exploatări optime.
În perioada mai 2009 - ianuarie 2011 (f. 65-84) utilizatorul-pârât a consumat apă si a beneficiat de serviciile de canalizare pentru care datorează suma de 1101,19 lei, reprezentând tariful apei, sumă pentru care au fost emise facturile anexate, contestate de către pârât, care contestație a fost respinsă pe motiv că acestea au fost corect întocmite (f. 60), facturi care nu au fost achitate la termen.
Analizând listele de plată, instanța de fond a constatat că lunar s-au înregistrat pierderi, care au fost repartizate tuturor locatarilor, cu excepția celor de la apart. 4 și 6. Din răspunsul la întâmpinare (f. 87-90) rezultă că la apartamentele unde apare consum 0 nu locuiește nimeni, proprietarii solicitând blindarea instalației din apartament, iar la altele proprietarii au comunicat consum 0, pe motiv că sunt plecați din localitate. De altfel, în luna ianuarie 2011 s-a realizat o verificare in apartamentele din blocul respectiv, făcându-se regularizările ce se impuneau, în cazul în care consumul de pe apometrele individuale nu corespundea cu cel facturat de reclamantă. Din luna februarie 2011 s-au sigilat apometrele din apartamente, citirea se face doar de către reprezentantul locatarilor, s-au verificat instalațiile interioare, s-au reparat instalațiile interioare, ceea ce a dus la scăderea pierderilor interioare, aspect care rezultă și din listele de plată anexate la dosar.
În ceea ce privește modul de calcul al apei meteorice aceasta s-a făcut conform coeficientului de scurgere, cantitatea de apă meteorică comunicată de ANM și suprafața incintei construite și neconstruite a utilizatorului.
Până la data la care dosarul a fost lăsat în pronunțare, debitorul nu a făcut dovada că ar fi achitat debitul restant, motiv pentru care acesta a fost obligat si la majorări de întârziere conform Hotărârii A.D.I. nr.7/2010 și nr. 16/2010 și OUG 88/2010, majorări calculate de reclamantă conform înscrisului de la fila 7, în sumă de 495,01 lei, fiind de drept în întârziere, conform art. 30, al.3, 4 din L.241/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul H. C. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii intimatei reclamante.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, că nu a încheiat nici un contract cu reclamanta intimată, interpretarea dată de către instanța de fond dispozițiilor legale incidente fiind eronată. În acest sens, a arătat recurentul că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 24/2006. În mod incorect s-a reținut că nu a contestat faptul că a consumat apă și că se impune admiterea cererii reclamantei intimate, în realitate existând contestații în ceea ce privește nu doar modul de calcul al serviciilor prestate, ci și cu privire la prestarea serviciilor de către reclamanta intimată. Apometrele la care s-a referit intimata erau nefuncționale, consumul înregistrat fiind arbitrar, pierderile fiind calculate fără nici un suport legal. Sumele facturate de către intimată nu pot fi dovedite și includ părți din consumul și din cota parte a altor apartamente, refuzul recurentului de a plăti fiind întemeiat.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat . S-a arătat că între părți nu a fost semnat un contract scris, însă atâta timp cât a prestat servicii în beneficiul recurentului, în conformitate cu art. 36 din Codul comercial, acesta are obligația să achite contravaloarea acestora. De altfel, a și semnat un angajament de plată pe care nu l-a respectat . În data de_ a și achitat suma de 651,21 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pe perioada iulie 2006-aprilie 2008, iar în data de_ a achitat suma de 107,96 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pe perioada mai-iulie 2008. Modul de repartizare a consumului de apă
a fost justificat de către intimată în fața instanței de fond, astfel că recurentul pârât se impune a fi obligat la plata debitului principal și a majorărilor de întârziere.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozițiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine că recursul este întemeiat urmând sa fie admis pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor intimatei și reținerilor primei instanțe, tribunalul observă că reclamanta intimată funcționează și își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 (*republicată*) privind serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Conform art. 1 alin. 3 din acest act normativ, serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Dată fiind importanța acestui serviciu prestat pentru comunitate, legiuitorul a înțeles să stabilească principiile pe baza cărora se organizează și funcționează aceste servicii ( a se vedea art. 7 din lege) și să reglementeze detaliat condițiile în care se prestează aceste servicii.
În acest sens, tribunalul reține că în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 241/2006 ,,(1) Are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.
Sunt considerați utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și persoanele fizice sau juridice care nu au branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.
Utilizatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pot fi:
operatori economici;
instituții publice;
utilizatori casnici individuali, persoane fizice;
utilizatori casnici colectivi, asociații de proprietari/chiriași cu personalitate juridică.";
Din dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că pentru a beneficia de serviciile prestate de intimata reclamantă, beneficiarul persoană fizică trebuie să încheie în prealabil un contract de furnizare/prestare a serviciilor de apă-canalizare. Aceasta presupune existența unui branșament propriu de apă sau/și racord de canalizare, în cazul persoanelor care dețin un drept de proprietate sau un drept de folosință a imobilului respectiv, iar în ipoteza în care nu există branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, serviciul se prestează doar dacă există condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.
Se impune a se sublinia faptul că și în a doua ipoteză este necesară încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului cu consumatorul individual.
Aplicând aceste dispoziții legale cauzei deduse judecății, tribunalul reține că, pentru a-i fi admise pretențiile, intimata reclamantă trebuia să facă dovada încheierii unui astfel de contract cu recurentul, aceasta neputându-se prevala doar de dispozițiile art. 36 din Codul comercial, respectiv de facturile fiscale emise pe seama recurentului. În condițiile în care recurentul locuiește într-un condominium și nu are nici branșament individual și nici contract de furnizare încheiat cu intimata, nefiind montat nici repartitor de costuri, aceasta nu putea emite facturi fiscale pe numele pârâtului recurent, ci pe numele asociației de proprietari, care, la rândul său stabilește pentru fiecare apartament cota care se cuvine a fi achitată către prestatorul serviciului apă-canalizare.
Intimata a recunoscut însă că recurentul nu are calitatea de utilizator individual și că nu are montat, în apartamentul în care locuiște un repatitor de costuri, astfel că facturile fiscale emise unilateral de intimată nu îi pot fi opuse recurentului, astfel că înstanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., cu consecința admiterii recursului.
În ceea ce privește fondul pretențiilor intimatei reclamante, tribunalul observă însă că recurentul a semnat la data de_ un angajament de plată prin care s-a obligat să îi plătească intimatei suma de 1775,32 lei reprezentând facturile emise de intimată în perioada iulie 2006 - ianuarie 2010, astfel că față de dispozițiile art. 969 din vechiul Cod civil, se impune a se da eficiență acestei înțelegeri. Faptul că recurentul a semnat acest angajament de plată nu poate fi reținut ca un argument în sensul că acesta s-ar fi obligat să achite și pe viitor facturile emise de intimată și nici nu înlătura obligația intimatei de a respecta dispozițiile legale anterior menționate, în condițiile în care recurentul a contestat dreptul intimatei de a emite facturi pe numele său.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, luând în considerare faptul că pretențiile intimatei vizează perioada mai 2009-ianuarie 2011, dând eficiență angajamentului de plată anterior menționat, tribunalul, în baza art. 312 alin. 2 și 3 C.pr.civ., va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. DE APĂ
SSA. împotriva pârâtului HAȘ C. și va obliga pârâtul la plata sumei de 587,65 lei din care 337,33 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate aferente perioadei mai 2009-ianuarie 2010 și 250,32 lei penalități de întârziere.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâtul HAȘ C. să-i plătească reclamantei
C. DE APĂ SSA. suma de 54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând taxe judiciare calculate la valoarea pretențiilor admise reclamantei.
Reținând culpa procesuală a intimatei și dând eficiență dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv având în vedere faptul că recursul recurentului va fi admis, tribunalul va obligă intimata C. DE APĂ SSA. să-i plătească recurentului HAȘ C. suma de 52,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxe judciare (f. 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurentul HAȘ C. in contradictoriu cu intimata
C. DE APĂ SSA. împotriva sentinței civile nr. 71/2013 pronunțată la data de _
, în dosarul nr._ al Judecătoriei H. pe care o modifică după cum urmează: Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. DE APĂ S.
S.A. împotriva pârâtului HAȘ C. și obligă pârâtul la plata sumei de 587,65 lei din care 337,33 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate aferente perioadei mai 2009-ianuarie 2010 și 250,32 lei penalități de întârziere.
Obligă pârâtul HAȘ C. să-i plătească reclamantei C. DE APĂ SSA. suma de 54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă intimata C. DE APĂ SSA. să-i plătească recurentului HAȘ C. suma de 52,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
E. B. C. | G. | S. | I. | A. E. | A. |
Red./E.B./_
| ← Decizia civilă nr. 983/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1177/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
