Decizia civilă nr. 143/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR:S. I.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta SC G. S. împotriva sentinței civile nr. 18601/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 1 octombrie 2012 în dosarul nr._, privind și pe intimata SC E. F. SA prin S. DE F. A E. E. T. S. - B. prin A.F.E.E. Harghita, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la cele 2 strigări ale cauzei, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă de către recurentă.
La dosar s-a înregistrat de către intimată, la data de 1 martie 2013, întâmpinare.
De asemenea se constată că deși recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1083,21 lei și timbru judiciar de 9,8 lei, aceasta nu a înțeles să se supună dispozițiilor instanței.
Instanța, din oficiu, față de neîndeplinirea obligațiilor de către recurentă a obligațiilor stabilite în sarcina sa, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului, iar cu privire la această excepție reține cauza în pronunțare,pe baza actelor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.18601/2012 pronunțată la data de 1 octombrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. F. SA - S. DE F. A E. E. T.
S. - B. A., în contradictoriu cu pârâta SC G. S. și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 35.763,91 lei reprezentând contravaloare facturi de energie electrică neachitate, a sumei de 155, 96 lei reprezentând taxă deconectare, precum și la plata sumei de 1.113,45 lei cu titlu de penalități de întârziere și, în continuare, penalități până la achitarea efectivă a debitului, fără ca valoarea acestora să depășească cuantumul contravalorii energiei electrice, precum și la plata sumei de 2.167,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr. 8029466-1 din data de_, având drept obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum PENSIUNE, situat în Praid, str. Salina nr. 96a1.
Potrivit punctului 3.2. din contractul menționat, părțile l-au încheiat pentru perioadă nedeterminată, iar în baza acestuia au fost emise facturile fiscale atașate la filele 14 - 36, care nu au fost achitate de către pârâtă.
Instanța reține că potrivit art. 7201alin. 1 C.pr.civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Din analiza actelor de la dosar, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, conform înscrisurilor depuse la dosar: conciliere directă, notificare și dovada comunicării.
Cu privire la primul capăt de cerere al reclamantei, instanța a reținut că în materia răspunderii civile contractuale, condițiile pentru obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului sunt următoarele: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, precum și punerea în întârziere.
Potrivit contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între părți, reclamanta are obligația de a furniza consumatorului energie electrică și să factureze consumatorului energia electrică furnizată, iar consumatorul are obligația de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Cu privire la prima condiție, aceea a nerespectării unei obligații contractuale, instanța a reținut că în cazul obligațiilor de a face, care constau în prestarea de servicii, cum este cazul de față, creditorul trebuie să dovedească existența creanței. Dacă face această dovadă, neexecutarea din partea debitorului se prezumă, în mod relativ, până la proba contrarie.
Astfel, instanța a apreciat că reclamanta, în calitate de creditoare, a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâtei, așa cum rezultă din contractul încheiat, semnat și ștampilat de pârâtă și facturile emise în baza acestuia.
Cu privire la condiția existenței prejudiciului, instanța a reținut că fapta ilicită constă în neexecutarea obligației pârâtei de a plăti prețul facturilor emise, deci o obligație de a da o sumă de bani, prejudiciul fiind prezumat prin lipsa de folosință a banilor suferită de către reclamantă.
Între neîndeplinirea obligației pârâtei de a plăti prețul convenit prin contractul încheiat și facturile emise în baza acestuia și lipsirea reclamantei de folosința sumei de bani există o legătură de cauzalitate directă.
În ceea ce privește condiția vinovăției, instanța a reținut că în materie contractuală există o prezumție relativă de vină în sarcina debitorului prin simpla neîndeplinire a obligației contractuale. Instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada incidenței uneia din cauzele care îi înlătură vinovăția, potrivit art. 1082 și art. 1083 C.civ., respectiv existența unei cauze străine constând în cazul fortuit, forța majoră sau vina creditorului.
Condiția punerii în întârziere este îndeplinită odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.
În consecință, necondiționând plata de acceptarea facturilor, pârâta a devenit obligată la plata acestora în temeiul contractului, conform prevederilor art. 969 C.civ.
Astfel, apreciind că reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale certe asupra pârâtei, că această creanță este exigibilă potrivit punctului 11.14.1. din contract (în termen de 10 zile de la data emiterii facturilor), că este lichidă, cuantumul ei fiind determinat în facturile fiscale emise, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, făcând aplicarea principiului pacta sunt servanda, potrivit art. 969 C.civ., instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 35.763,91 lei reprezentând
contravaloare facturi de energie electrică neachitate emise în baza contractului de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr. 8029466-1 din data de_ (filele 37 - 44).
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 155,96 lei reprezentând taxă deconectare, instanța l-a admis, conform dispozițiilor art. 200 alin. 5 din HG nr. 1007/2004 privind Regulamentul de furnizare a energiei electrice,
"cheltuielile ocazionate de deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de către consumator";, așa cum rezultă din factura depusă la fila 14 din dosar.
Astfel, instanța a reținut că aceste dispoziții legale fac parte din Cap. IX, cu nota marginală "Întreruperi și limitări în furnizarea energiei electrice";, respectiv Secțiunea A II-a - Întreruperi în furnizarea energiei electrice pentru nerespectarea de către consumator a obligațiilor sale, iar motivul pentru care pârâta a fost obligată la plata acestei sume de bani este tocmai faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale menționate mai sus.
Instanța de fond a admis și capătul de cerere accesoriu de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1.113,54 lei, în baza punctului 11.14.3. din contractul încheiat, a tabelului depus la fila 6 din dosar și a art. 969 C.civ. și a obligat pârâta la plata sumei de 1.113,54 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal și, în continuare, penalități până la achitarea efectivă a debitului, fără ca valoarea acestora să depășească cuantumul contravalorii energiei electrice.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta, ca parte căzută în pretenții, să achite în favoarea reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 2.167,74 lei din care suma de 2.158,24 lei fiind contravaloarea taxei judiciare de timbru și 9,5 lei valoarea timbrelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC G. S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I c.pr.civ., respectiv hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii. Totodată, este incident și art.3041 C.pr.civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, păotrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, astfel încât nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele. S-a arătat că judecata in fond a prezentei cauze s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 156 C.Pr.Civ, precum si cu nesocotirea principiului
contradictorialitatii si a principiului dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. In acest context, s-a arătat că pentru termenul de judecata din data de_, reprezentând primul termen de judecata in fata Judecătoriei C. -N., recurenta a formulat si transmis, prin fax, instanței de judecata cerere de amânare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ si acordare a unui nou termen de judecata, justificata de necesitatea pregătirii apărării de către recurentă si a angajării unui apărător. Aflandu-ne, astfel, la primul termen de judecata in fata instanței de fond, recurenta și-a exercitat dreptul conferit de dispozițiile art. 156 (1) C.Pr.Civ potrivit cărora partea este indreptatita a beneficia de "un singur termen pentru lipsa de apărare". In mod greșit si in contradicție cu prevederile legale susmenționate, Judecătoria Cluj-Napoca a nesocotit cererea de amânare a judecării cauzei formulata, deși aceasta era, in mod evident, întemeiata si conforma prevederilor art. 156(1) C.Pr.Civ., procedând la judecarea cauzei in absenta unui reprezentant legal sau convențional al recurentei, cu consecința incalcarii principiului dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a principiului contradictorialitatii. Deși ca efect al respingerii cererii de amânare a
judecării cauzei se impunea, in opinia recurentei, ca prima instanța sa facă aplicarea alin. 2 al art. 156 C.Pr.Civ conform căruia instanța "va amâna pronunțarea in vederea depunerii de concluzii scrise", in mod greșit, Judecătoria Cluj-Napoca a nesocotit si aceste prevederi legale, socotindu-se lămurită, declarând închise dezbaterile si reținând cauza in pronunțare.
Prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului statornicesc faptul ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil a cauzei sale, dreptul la un proces echitabil impunând obligația instanțelor de judecata la respectarea dreptului la apărare al partilor, precum si la aplicarea principiului contradictorialitatii.
Potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ., judecătorul are îndatorirea sa facă respectate si sa respecte el insusi principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.
Totodată, in procesul civil, părțile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfășurarea judecații, atât prin susținerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate susținerile pârtii potrivnice si de a-si exprima poziția fata de masurile pe care instanța le poate dispune, toate aceste drepturi urmând a fi asigurate prin respectarea principiului contradictorialitatii-principiu fundamental al procesului civil.
Alin. 5 al art. 129 C.Pr.Civ impune îndatorirea judecătorilor de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza pe baza stabilirii faptelor si aplicării corecte a legii.
Or, in cauza este evidenta încălcarea dreptului la un proces echitabil al subscrisei societăți, drept ce implica respectarea dreptului la apărare si a principiului contradictorialitatii, cu atât mai mult cu cat din analiza inscrisurilor de la filele 9-11 dosarul cauzei, respectiv a invitației la conciliere si a dovezilor de comunicare a acesteia rezulta, neindoielnic, neindeplinirea de către reclamanta intimata a procedurii prealabile a concilierii directe. Astfel, s-a arătat că dovezile de comunicare a invitației la conciliere directa poarta mențiunea "Expirat termen de păstrare. Se aproba inapoierea" mențiune ce atesta neprimirea de către subscrisa societate a convocării la conciliere. Dispozițiile art.
7201alin. 2 C.Pr.Civ. prevăd obligativitatea ca acea convocare la conciliere directa sa se facă prin scrisoare recomandata cu dovada de primire_ sau orice alt mijloc de comunicare ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Aceste dispoziții legale nu au fost respectate in speța noastră, conform celor arătate mai sus, dovezile de comunicare anexate la dosar de reclamanta intimata nu probează primirea convocării la conciliere de către subscrisa, astfel incat scopul textului legal al art. 7201 C.Pr.Civ nu este satisfăcut.
Pentru toate aceste considerente, in vederea asigurării dreptului recurentei la apărare, prin propunerea si administrarea dovezilor care sa probeze caracterul netemeinic al pretențiilor reclamantei intimate si pentru a asigura acesteia toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege in prezenta speța, se solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N., cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimata S.C. E. F. S.A prin S. DE F. A E.
E. T. S. - B. prin A. Harghita a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în ceea ce privește cererea de amânare a judecații a paratei-recurente depusa in fata primei instanțe la termenul de judecata din data de_, invocata ca temei al recursului declarat, la data de_ orele 8.00 părțile au fost legal citate a se prezenta in fata instanței de judecata. Fata de aceasta imprejurare cererea de amânare transmisa prin fax la orele 11.05, asa cum reise din insasi conținutul confirmării de primire a faxului, in condițiile in care procesul de
judecata era in plina desfasurare, este tardiv formulata, instanța de judecata neavand la cunoștința, inainte de inceperea dezbaterilor, de existenta unei astfel de cereri. De asemenea, din conținutul cererii de amânare, tardiv depusa, nu rezulta motivarea temeinica a unei astfel de cerere, asa cum art.156 alin.l ultima teza Cod procedura civila prevede. De aceea, pe cale de consecința, nu poate fi primita afirmația recurentei cu privire la nesocotirea principiului dreptului la apărare si pe cel al contradictorialitatii.
In ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că procedura de conciliere nu a fost indeplinita, deoarece recurenta nu a primit convocarea, intimata a arătat că ceea ce omite recurenta sa indice a faptul ca inainte de a expira termenul de păstrare recurenta a fost avizata si reavizata, asa cum atesta stampila postei. Faptul ca aceasta a inteles sa stea in pasivitate și ulterior a invoca propria sa culpa, face pe deplin dovada turpitudinii acesteia, de fapt recurenta clamând propria-i culpa .
În ședința publică din data de 4 martie 2013 instanța a ridicat, din oficiu, excepția nelegalei timbrări a recursului.
Analizând excepția ridicată, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația legală privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de ½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.11).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursurilor aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta SC G. S. .
Deși recurenta a căzut în pretenții, fiind întrunite sub acest aspect condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul reține că intimata
S.C. E. F. S.A. prin S. DE F. A E. RGIERI E. T. S. - B. A. nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli judiciare legate de soluționarea prezentului recurs, cheltuieli care să fie efective, dovadă la care era ținută potrivit art. 1169 Cod civil, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului, invocată din oficiu.
Anulează, ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta S.C. G. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. E. F. S.A. prin S. DE F. A E. RGIERI E.
T. S. - B. A., împotriva sentinței civile nr. 18601/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. | L. O. S. I. | C. | G. | A. ZAH |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: B. I. A., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 1026/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 12/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
