Decizia civilă nr. 141/2013. Poprire asiguratorie

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIE CIVILĂ NR. 141/2013

Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. LAURA OROS JUDECĂTOR: S. I.

JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta SC A. SA împotriva încheierii civile nr. 2173/2012 pronunțată de către Judecătoria Turda la data de 27 noiembrie 2012 în dosarul nr._, privind și pe intimatele SC M. C. T. SA, SC U. Ț.

B. SA, SC B. A T. SA, SC B. A C. R. SA, SC R. B. SA, SC B. G. S. G. SA și SC B. P. SA, având ca obiect poprire asigurătorie.

La apelul nominal, la cele 2 strigări ale cauzei,nu se prezintă nici una dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă de către recurentă.

De asemenea se constată că deși aceasta a fost legal citată u mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și 0,3 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului, aceasta nu a înțeles să se supună dispozițiilor instanței.

Instanța, din oficiu, față de neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor stabilite în sarcina sa, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.

T R I B U N A L U L,

Prin încheierea civilă nr.2173/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, a fost admisă cererea formulată de creditoarea S. M. C. T. S. în contradictoriu cu debitoarea SA S. si terții popriti S.C U. T. B. S., S.C B. A T. S., S.C B. A C. R. S., S. R. B. S., S.C

BDR - G. S. G. S. si B. P. S. și s-a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani detinute de debitoarea S.

A. S. la terții popriți S. U. T. B. S., S. B. A T. S.

, S. B. A C. R. S., S. R. B. S., S. B. - G. S.

G. S. si B. P. S. în temeiul raporturilor juridice existente până la concurența sumei de 23.219,26 lei în favoarea creditoarei S.

M. C. T. S. și a fost obligată creditoarea la depunerea unei cauțiuni de 2.321,92 lei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între creditoarea S. M. C. T. S. în calitate de furnizor și debitoarea SA S. în calitate de beneficiar s-a încheiat Contractul de prestari servicii nr. 01/_ avand ca obiect distribuirea de agenti energetici. În executarea acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale nr. 233383/_, 234227/_, 232787/_ si 232007/_ . Pentru contravaloarea acestor facturi, creditoarea a formulat împotriva debitoarei o actiune pentru recuperarea sumei de bani, înregistrată sub numar_ pe rolul Judecătoriei Turda.

În soluționarea cererii cu care a fost sesizată, instanța reține incidența dispozițiilor art. 597, art. 591, 7231alin. 2 C.pr.civ.

Art. 591 (1). C.pr.civ.: Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

Art. 592 C.pr.civ.: (1). Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul.(2). Instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând, totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților. (3). Dispozițiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronunțarea și redactarea hotărârii se aplică atât la soluționarea cererii, cât și la judecarea recursului.(4). Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților.

Art. 597 C.pr.civ. poprirea asigurătorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de a o a treia persoană

sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art. 591.

Art. 7231(2) C.pr.civ.: Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 20 milioane lei.

Raportând dreptul incident la situația de fapt reținută, instanța a constatat justificată cererea reclamantei, motiv pentru care a admis- o în consecință.

P. rirea asigurătorie ce se solicită a se institui asupra sumelor de bani pe care terții popriti S.C U. T. B. S., S.C B. A T.

S., S.C B. A C. R. S., S.C R. B. S., S.C BDR - G.

S. G. S. si B. P. S. le detin în contul societății debitoare este reglementată de codul de procedură civilă în Capitolul IV (Măsurile asiguratorii) din Cartea a VI-a (Proceduri speciale). Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau a bunurilor care formează obiectul procesului, pentru a se evita dispariția sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri. Apelează la măsurile asigurătorii creditorul care nu are încă un titlu executoriu pe care să îl pună în executare silită. În momentul în care obține titlul executoriu, creditorul poate să treacă la valorificarea bunurilor indisponibilizate sau poate să intre în posesia lor. În esență, se poate spune că măsurile asigurătorii constituie o măsură de prevedere.

În legătură cu condițiile de înființare a popririi asigurătorii, art. 597 C.pr.civ raportat la art. 591 C.pr.civ. reglementează ipoteza speței de față s-a reținut că creanța afirmată de creditor (23.219,26 lei) este exigibilă (conform mențiunilor inserate pe facturile fiscale) și este constatată prin înscris (Contractul de prestari servicii nr. 01/_ și facturile fiscale emise în baza acestuia).

Totodată, instanța a reținut că s-a făcut dovada declanșării procesului prin care se tinde la realizarea creanței creditoarei ( cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Turda).

În ceea ce privește cuantumul cauțiunii, în temeiul art. 7231alin. 2 C.pr.civ., instanța a fixat o cauțiune în procent de 10 % din creanța invocată (2.321,92 lei).

În procedura întemeiată pe dispozițiile art. 591-597 C.pr.civ., a înființării popririi asigurătorii, instanța învestită cu o asemenea cerere nu are chemarea de a verifica existența și cuantumul creanței (controlul judecătoresc privind cuantificarea creanței realizându-se în

deliberarea ce se va impune în urma administrării probelor în condiții de contradictorialitate și de respectare a dreptului la apărare în dosarul de fond nr._ ), ci numai îndeplinirea condițiilor pentru înființarea popririi, luând în considerare cuantumul creanței invocate (23.219,26 lei), în limita căruia se va înființa poprirea asigurătorie.

În lumina celor de mai sus, instanța a încuviințat cererea creditoarei și a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani detinute de debitoarea SA S. la terții popriți

S.C U. T. B. S., S.C B. A T. S., S.C B. A C. R.

S., S.C R. B. S., S.C B. - G. S. G. S. si B. P. S. în temeiul raporturilor juridice existente până la concurența sumei de 23.219,26 lei în favoarea creditoarei S. M. C. T. S.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC A. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de instituire a popririi asigurătorii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurenta a arătat că prin încheierea atacată instanța de fond a apreciat întemeiată solicitarea S. "M. C.

-T. " S. și, în consecință, a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale recurentei, deschise la terții popriți indicați în cererea introductivă.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 591, al. (1) C.p.civ., reținând existența unei creanțe exigibile (raportat la mențiunile inserate pe facturile fiscale anexate la dosarul de fond), constatată prin înscris (Contractul de prestări servicii nr. 1, încheiat cu reprezentanții subscrisei la data de 14 ianuarie 2009).

Analizând însă contractul indicat anterior, pe care se întemeiază pretențiile creditoarei, rezultă foarte clar că acesta a fost încheiat pe o perioadă de un an, începând cu data de 1 ianuarie 2009, până la data de 31 decembrie a aceluiași an. Totodată, în cuprinsul art. III al acestuia se prevede prelungirea duratei contractuale cu o perioadă egală cu cea inițial stabilită, în cazul "nedenunțării în scris de către părți a contractului" cu minim 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru încetarea lui.

Întrucât nici una dintre părți nu a notificat celeilalte că nu mai dorește prelungirea contractului, acesta s-a derulat, în condițiile stabilite prin art. III la care s-a făcut referire anterior, până la data de 31 decembrie 2010. Așadar, raportat la clauzele invocate, contractul pe care se întemeiază pretențiile reclamantei a încetat în ultima zi a anului 2010, iar recurenta a achitat în integralitate contravaloarea energiei furnizate până la această dată. De altfel, chiar reclamanta i-a

comunicat recurentei în scris încetarea contractului începând cu data indicată anterior, aducându-i la cunoștință în mod expres sistarea furnizării energiei.

În aceste condiții, cele patru facturi anexate la dosarul de fond au fost emise după expirarea perioadei de derulare a contractului. Prin urmare, în mod eronat a reținut instanța existența unei creanțe constatată prin înscris, respectiv că suma de bani indicată în acțiunea de fond se datorează în baza contractului de prestări servicii nr. 1, încheiat la data de 14 ianuarie 2009.

Totodată, aceste facturi nu poartă semnătura unui reprezentant al recurentei, nu au fost acceptate la plată și, de asemenea, nu sunt înregistrate în evidențele contabile ale societății. Este important de subliniat de asemenea că, până la momentul promovării acțiunii, niciodată reclamanta nu a pretins că recurenta mai datorează vreo sumă de bani în contul contractului la care s-a făcut referire anterior și nici nu a somat-o sau notificat-o pentru a-i solicita achitarea contravalorii unor servicii prestate în favoarea acesteia.

Având în vedere aspectele invocate anterior, în cazul de față nu se poate vorbi despre existența unei creanțe certe, în sensul dispozițiilor art. 379, al. (3) C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Pe de altă parte, art. 379, al. (4) C.p.civ. stabilește că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin insuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

Raportat la dispozițiile cuprinse în textul legal invocat, recurenta a arătat că din nici un act anexat la dosarul cauzei nu rezultă modalitatea de calcul a contravalorii serviciilor care se pretinde că au fost prestate în favoarea acesteia în perioada ianuarie - aprilie a anului 2011.

S-a arătat că pe toată durata de derulare a contractului un reprezentant al recurentei, împreună cu un reprezentant al societății reclamante stabileau cantitatea de agenți energetici furnizați în fiecare lună, funcție de care se calcula suma datorată și abia ulterior se proceda la emiterea facturilor. În mod firesc această practică nu a mai continuat după 31 decembrie 2010, în condițiile în care contractul nu mai era în vigoare, iar furnizarea energiei a fost sistată începând din 1

ianuarie 2011. Așadar, cele patru facturi anexate la dosar au fost emise fără a se stabili în prealabil de comun acord cantitatea de energie pe care reclamanta pretinde că a furnizat-o recurentei, ceea ce întărește susținerea potrivit căreia acestea se referă la servicii de care, în realitate, recurenta nu a beneficiat.

Prin urmare, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte cantitatea de energie furnizată și, implicit, modalitatea de calcul a sumelor indicate în cuprinsul celor patru facturi, condiția referitoare la lichiditatea creanței este în mod evident neîndeplinită.

De altfel, toate aceste aspecte au fost deja reținute printr-o hotărâre judecătorească, respectiv prin ordonanța nr. 3004/2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, care a fost anexată la dosarul instanței de fond.

Prin urmare, în mod eronat a reținut instanța că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591, al. (1) C.p.civ., respectiv că este vorba despre o creanță exigibilă, constatată prin contractul de prestări servicii de care se prevalează creditoarea.

Potrivit dispozițiilor art. 591, al. (3) C.p.civ. măsurile asigurătorii pot fi încuviințate de către instanța de judecată dacă creanța nu este exigibilă numai în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. în cazul de față nu ne aflăm în nici una dintre aceste situații. De altfel, dovada existenței uneia dintre aceste situații enumerate expres și limitativ de către textul de lege invocat trebuia dovedită de către creditoare.

În altă ordine de idei, recurenta a arătat că instituirea popririi asigurătorii presupune plata unei cauțiuni, în cuantumul stabilit de către instanță potrivit dispozițiilor art. 591, 592, al. (2) C.p.civ. În speță, instanța a obligat creditoarea la plata unei cauțiuni care reprezintă 10% din valoarea creanței, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Analizând dosarul instanței de fond se poate observa că societatea creditoare nu a adus la îndeplinire această obligație, astfel că și sub acest aspect se impune modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii privind instituirea popririi asigurătorii.

Intimata SC M. C. T. SA, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.

În ședința publică din data de 4 martie 2013 tribunalul a invocat excepția netimbrării recursului.

Analizând excepția nelegalei timbrări a recursului invocată de instanță, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:

Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.

Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația de a achita o taxă de timbru în sumă de 5 lei și un timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca nelegal timbrat (f.10).

Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția netimbrării recursului și va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția nelegalei timbrări a recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenta S.

A. S., în contradictoriu cu intimatele S. M. C. T. S., S.

U. Ț. B. S., S. B. A T. S., S. B. A C. R. S.

, S. R. B. S., S. B. G. S. G. S. și S. B. P. S. ,

împotriva încheierii civile nr. 2173/2012 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

V.

LAURA OROS

S.

I.

C.

G. A.

ZAH

Red.SI/MM 2 ex./_

Judecător fond: Mane L., Judecătoria Cluj-Napoca.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 141/2013. Poprire asiguratorie