Decizia civilă nr. 49/2013. Poprire asiguratorie
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. C. JUDECATOR - D. H. JUDECĂTOR - M. C. B. GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC DP SS împotriva încheierii civile nr. 4677/CC/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca în contradictoriu cu intimata SC B. L. C. S. și cu terții popriți T. C.
-N., B. T. SA C. -N. și A. B. SA C. -N., având ca obiect în primă instanță poprire asiguratorie.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata SC B. L. C. S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată de asemenea că intimata SC B. L. C. S. a formulat în data de_, cerere de repunere pe rol a cauzei, întrucât cauza a fost suspendată la data de_, iar la termenul anterior s-a acordat un termen în vederea depunerii la doar a timbrului judiciar de 0,15 lei. Se constată, de asemenea, că în data de_ intimata a înregistrat la dosar un script prin care arată că își alege sediul pentru comunicarea actelor de procedură în B., str. L., nr. 30, corp A, parter și etaj, sector 2, întrucât a încetat contractul de colaborare cu societatea D. & A., iar alăturat acestui script a depus și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferent cererii de repunere pe rol, precum și concluzii scrise.
T. ul, prin raportare la dispozițiile art. 245 Cod procedură civilă, dispune repunerea pe rol a soluționării prezentului litigiu, constatându-se că intimata și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă.
T. ul din oficiu invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin ordonanța civilă nr. 14405/2012 pronunțată la data de_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea introdusă de creditoarea SC B. L. C. S. împotriva debitoarei SC DP SS fiind somată pe debitoare să plătească creditoarei suma de 38241,1 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate în termen de 10 zile, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că intelegerea juridică a luat nastere prin aceea ca oferta si acceptarea acesteia sunt concordante, prin semnarea de catre societatea debitoare a facturilor nr.20097790/_ in valoare de 23085,51 lei, nr.20097678/_ in valoare de 7287,41 lei, nr.20097544/_ in valoare de 864,78 lei, nr.20097298/_ in valoare de 7003,39 lei din care debitoarea a achitat 5000 lei rămânând un rest de plata de 2003,39 lei.
În temeiul disp. art. 43 C.com, facturile acceptate reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic si executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, in cauza, acceptarea facturilor fiind realizata prin semnarea acestora de către societatea debitoare.
In ceea ce priveste admisibilitatea cererii creditoarei, instanta a constatat ca aceasta este supusa urmatoarelor conditii cumulative, potrivit prev. OG nr.5/2001; creanța avand ca obiect plata unei sume de bani sa fie lichida, certa, lichida si exigibila.
In ceea ce priveste conditia ca obligatia a carei executare se solicita prin somatia de plata sa aiba ca obiect o suma de bani, instanta a apreciat ca fiind indeplinita, intrucat creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani ce reprezinta contravaloarea facturilor neachitate.
Potrivit art. 379 alin.2 C.pr. civ creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Prin urmare, in aprecierea instantei, ceea ce confera caracter cert unei creante este constatarea acesteia intr-un inscris semnat de debitor.
Potrivit art.379 alin.4, C.pr. civ, o creanta este lichida cand catimea ei este determinate prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanad de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala. Analizand prevederile facturilor, referitoare la modalitatea de plata a acestora, instanta a constatat ca suma pe care o datora debitoarea ca si contravaloare a serviciilor prestate era individualizata.
Cu privire la exigibilitatea obligatiei, aceasta echivaleaza cu ajungerea la termen, respectiv cu momentul in care un creditor poate sa solicite debitorului executare acesteia de bunavoie, putand, insa, sa apeleze in caz de nevoie, la forta de constrangere a statului prin intermediul formularii unei actiuni in justitie.
Analizand actele depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanta de fond a apreciat ca termenul de scadenta este indeplinit, considerand ca fiind indeplinita in speta cerinta exigibilitatii creantei..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC DP & S. s S., solicitând suspendarea executării incheierii recurate, tinand seama si de aspectul ca poprirea dispusa de instanța ne pune in imposibilitatea de a depune cauțiunea prevăzuta
de art.300(3) Cod pr.civila, modificarea în întregime încheierea atacata, in sensul respingerii cererii creditoarei SC B. L. C. S. privind instituirea popririi asigurătorii
.
În motivarea recursului, recurenta arată că încheierea atacata cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii asupra căreia instanța a fost chemata sa se pronunțe, motiv prevăzut de art.304 pct. 7. C.pr.civila.
Astfel, în practicaua încheierii, instanța de fond arată că creditoarea a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.591 C.pr.civila, in sensul ca a făcut dovada existentei creanței si ca a intentat acțiunea pentru recuperarea creanței, aflata pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ .
In considerentele încheierii, instanța de fond constată că între părți s-au derulat relații comerciale în anii 2011 si 2012, subliniind de asemenea ca exista facturi a căror scadenta este situata in perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011 si arătând ca creditoarea a intentat acțiune aflata pe rolul Judecătoriei C. N. in conformitate cu dosarul nr._ .
Apare foarte limpede faptul ca, potrivit neconcordantelor dintre afirmațiile din practicaua hotărârii si cele din considerente, pe de o parte, cu privire la numărul dosarului care atesta existenta cererii creditoarei privind obligarea debitoarei la plata si potrivit neconcordantelor dintre perioada in care s-au desfășurat relațiile comerciale (2011 - 2012) si scadenta facturilor invocate de creditoare (sept.2010 - ian.2011, deci cu mult inainte de derularea relațiilor comerciale invocate) instanța de fond a procedat la o apreciere superficiala a cererii creditoarei si a probatoriului administrat, hotărârea instanței conținând, sub acest aspect, motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce atrage incidența prevederilor art.304 pct. 7 din Codul de procedura civila.
In al doilea rând, recurenta arată că incheierea atacata a fost pronunțata fara citarea părtilor, nu le-a putut susține in fata instanței de fond.
Recurenta considera ca introducerea cererii privind instituirea popririi asigurătorii nu respecta principiul bunei credințe care trebuie sa existe in exercitarea drepturilor procesuale, principiu a cărui existenta nu poate fi negata chiar si numai daca se are in vedere interpretarea literala si teleologica a prevederilor art.108 ind. l alin.l. lit.a) C.pr.civila.
De asemenea, recurenta mai susține că dacă instanța se va apleca asupra probatoriului anexat, va rezulta fara putința de tăgada ca atât cererea creditoarei privind obligarea la plata creanței (introdusa in temeiul OG nr.5/2001), cat si cererea privind instituirea popririi asigurătorii, nu tin seama de existenta unui litigiu pe fondul relației comerciale dintre cele doua parti, litigiu intemeiat pe excepția neindeplinirii de către creditoare a propriilor obligații comerciale, excepție pe care am invocat-o fata de reclamanta creditoare ca temei al refuzului nostru de a achita contravaloarea facturilor.
Astfel, potrivit obligațiilor asumate prin contractul nr.465/_, reclamanta, având calitatea contractuala de prestator de servicii poștale, avea obligația de a distribui, corespondenta expediata de diverse persoane juridice. Condițiile contractuale impuneau reclamantei din acest proces obligații privind termenele de distribuire, a corespondentei precum si termene de restituire a confirmărilor de primire si de returnare a corespondentei nelivrate.
Recurenta mai arată că in urma nerespectarii de către reclamanta a obligațiilor sale contractuale, respectiv in urma intarzierilor înregistrate în livrarea trimiterilor poștale si nerestituirii in totalitatea lor a confirmărilor de primire, au sarcina reclamantei penalități de intarziere la livrarea corespondentei in suma de 17.811,355 lei, precum si penalități de intarziere la restituirea confirmărilor de primire/ plicuri retur in suma de 17510 lei, penalitati care la data prezentei cereri depășesc valoarea creanței pretinse de reclamanta in prezentul dosar, comunicând acesteia poziția recurentei cu privire la acest aspect.
P. itățile calculate privesc, in principal, neindeplinirea obligației de remitere a confirmărilor de primire a corespondentei expediate de terții cu care recurenta are contract, corespondenta constând, in cea mai mare parte, din acte de procedura indeplinite de executorii judecătorești si de organe ale administrației fiscale.
Astfel, din totalul de 2153 plicuri pe care reclamanta avea obligația de a le distribui si de a returna confirmările de primire, aceasta nu a returnat nicio confirmare, fapt care a generat perturbări grave in activitatea terților expeditori ai corespondentei.
Recurenta mai susține că, cu toate insistentele, reclamanta nu si-a indeplinit nici pana la aceasta data obligația de a returna confirmările de primire, cu toate ca aceste confirmări aparțin, de drept, expeditorilor corespondentei, reclamanta neavand niciun drept de retentie asupra lor.
In plus, refuzul creditoarei intimatei de a returna confirmările de primire s-a soldat cu refuzul expeditorilor ale căror corespondente au fost livrate de intimată la comanda recurentei de a-și achita contravaloarea serviciilor contractate. Astfel, asa cum rezulta din adresa nr. IF2012-5436/_, Direcția Finanțelor Publice Timișoara a comunicat refuzul sau de a-i achita contravaloarea facturilor 1334/_, motivând acest refuz pe faptul ca nu a primit confirmările de primire pentru corespondenta expediata sub acest regim.
Recurenta mai arată că a considerat ca fiind absolut firesc refuzul său de a achita reclamantei contravaloarea serviciilor prestate pana la soluționarea aspectelor semnalate, respectiv pana la indeplinirea obligatiei de restițuire a confirmărilor, cu atât mai mult cu cat aceste confirmări nu doar ca sunt absolut necesare expeditorilor in cadrul procedurilor derulate de aceștia, ci ele constituie singura dovada a îndeplinirii de către reclamanta a obligației de distribuire a plicurilor către destinatari - prin urmare, singura dovada a indeplinirii principalei obligații contractuale.
Intimata S.C. B. L. C. S.R.L. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare, aceasta a arătat că primul motiv de recurs este neîntemeiat, recurenta încercând să speculeze o eroare materială a instanței în ce privește un număr de dosar și o perioadă în care s-au derulat relațiile comerciale între părți. De altfel, poprirea asigurătorie a primit numărul de dosar al somației de plată ce a stat la baza introducerii acțiunii în justiție, iar din cuprinsul acestui dosar rezultă facturile scadente și neachitate de debitoare, perioada relațiilor comerciale derulate între părți. Al doilea motiv de recurs excede obiectului prezentului recurs, în sensul că reprezintă apărări pe fondul cauzei de somație de plată și nu în combaterea încheierii de admitere a popririi asiguratorii. De altfel, aceste apărări au fost reiterate în dosarul de somație de plată _
și au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției din 03 iulie 2012. de altfel, recurenta invocă în cuprinsul motivelor de recurs o altă perioadă decât cea în care s-au emis facturile restante și anume o perioadă contractuală începând din luna martie 2012. Or, creanța creditoarei este aferentă facturilor din perioada decembrie 2011- februarie 2012.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului formulat de recurenta S.C.
DP SSR.L., T. ul reține următoarele:
Prin citația comunicată recurentei S.C. DP SSR.L. la data de 04 septembrie 2012( fila 59) i s-a adus la cunoștință acestei părți obligația de a achita suma de 15 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată…Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât recurenta S.C. DP SSR.L. nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și, apreciind ca fiind temeinică excepția netimbrării invocată din oficiu, în temeiul art. 312 C.p.c. urmează a dispune anularea ca netimbrat a recursului formulat de recurenta S.C. DP SSR.L. împotriva încheierii civile nr. 4677/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca nelegal timbrat recursul formulat de recurenta S.C. DP S.
S.R.L. împotriva încheierii civile nr. 4677/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
C. C. | D. | H. M. | C. | B. | F. B. |
Red, tehnored. D.H./L.U. 2 ex/_
Jud. fond E. E. Pârvu
| ← Încheierea civilă nr. 1643/2013. Poprire asiguratorie | Decizia civilă nr. 1041/2013. Poprire asiguratorie → |
|---|
