Decizia civilă nr. 531/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC D. L. I.
I. S., împotriva sentinței civile nr. 4881/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ privind pe intimata SC REMAR_ RUARIE SA, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților, solicitându-se judecarea în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.2 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, intimata, în data de 10 octombrie, a depus întâmpinare, în două exemplare, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.4881/2013 pronunțată în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta S.C. D. L. I. I. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. REMAR_ RUARIE S.A., având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.715,43 lei cu titlu de debit restant - contravaloare servicii prestate, cu dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului și la plata sumei de 673,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de către pârâtă, între părți s- au derulat o serie de raporturi comerciale în temeiul cărora reclamanta a livrat pârâtei importante cantități de produse.
Pentru plata contravalorii produselor livrate au fost emise facturile fiscale nr.10036538/_, scadentă la data de_, în valoare de 10.104,55 lei și nr.10040399/_, scadentă la data de_, în valoare de 4.822,78 lei.
Întrucât pârâta nu a achitat la scadență facturile fiscale mai sus indicate, reclamanta a încercat soluționarea acestui litigiu pe cale amiabilă,
invitând pârâta la conciliere directă pentru data de_ orele 12:00 la sediul reclamantei.
La data de_, pârâta a transmis către reclamantă adresa nr.106/_ pin care solicita, pe de o parte, compensarea unei părți a creanței și pe de altă parte solicita eșalonarea datoriei restante conform graficului indicat de către pârâtă.
În urma comunicării de către pârâtă a acestei adrese, reclamanta a fost de acord cu ambele operațiuni solicitate de pârâtă, în urma compensării rămânând un rest de 15.415,63 lei. Din această sumă, eșalonată la plată, pârâta a efectuat doar două plăți în valoare de 5.140 lei și respectiv de 1.000 lei, rămânând debitul pretins prin prezenta acțiune.
S-a mai reținut de asemenea că privitor la acest debit, reclamanta a mai trimis pârâtei o notificare nr.293/_ prin intermediul SCPEJ Adam și Oszoczki, fără însă ca pârâta să procedeze la plata debitului restant.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a reținut că acțiunea comercială este întemeiată, astfel că a admis-o și în temeiul art.1719 și urm. cu aplicarea art.1523 și urm. și a art.1535 NCC a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.715,43 lei cu titlu de debit restant - contravaloare servicii prestate, cu dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 673,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta
S.C. D. L. I. I. S.R.L., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată în fond în sumă de 1.706,93 lei, precum și acordarea cu titlu de cheltuieli de judecată pentru recurs a sumei de 352 lei taxă de timbru a sumei de 1,5 lei timbru judiciar și a sumei de 100 lei onorariu avocațial.
În motivarea recursului recurenta a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.715,43 lei - cu titlu debit și a sumei de 777,84 lei cu titlu de dobânda legală penalizatoare pentru întârzierea la plata, calculata de la data scadenței fiecărei facturi și pana la data de_ și în continuare, pana la achitarea efectivă a datoriei.
Recurenta a învederat că, prin scriptul intitulat concluzii pe fondul cauzei depuse prin registratura în data de_, au fost menționate încă o dată toate pretențiile acesteia, inclusiv cheltuielile de judecată, în mod detaliat.
Întrucât instanța de fond a admis acțiunea integral, recurenta a considerat ca a fost îndrituită a i se acorda integral și cheltuielile de judecata, respectiv taxa de timbru de 703,93 lei, conform Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, timbrul judiciar de 3 lei, onorariul avocațial de 1000 lei conform facturii nr.103/_ și chitanței nr.104/_ .
S-a arătat că cererea de recurs a recurentei se bazează pe disp. art.274 C.proc.civ., care admite foarte clar că: "Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură ... precum și alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut ".
De asemenea s-a invocat disp. art. 276, care arată că, "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia in ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligata la plata cheltuielilor
de judecată"., recurenta precizând că toate cheltuielile făcute de ea, au fost justificate, existând dovada efectuării acestora, la dosar.
In plus, s-a învederat că, sentința de fond nu a cuprins nici un argument pentru care instanța a considerat acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată.
La data de 10 octombrie 2013, intimata SC REMAR_ RUARIE SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, precum și respingerea capătului de cerere privind acordarea onorariului de avocat.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat, în principal, că în baza prevederilor art. 452 Cod procedura civila a solicitat respingerea recursul declarat de creditoarea recurenta ca fiind netemeinic si nelegal, deoarece aceasta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata după data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, respectiv prin scriptul intitulat concluzii pe fondul cauzei, depus la registratura la data de_ .
Totodată, s-a menționat că, atât in acțiunea introductiva de instanța cât si pe fondul cauzei, conform sentinței civile nr. 488/2013 a Judecătoriei
C. -N., nu s-a menționat solicitarea reclamantei recurente la acordarea de către instanța a cheltuielilor de judecata.
Astfel cum a menționat in cuprinsul recursului declarat chiar recurenta-reclamantă, aceasta a solicitat acordarea acestor cheltuieli, după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, deși avea posibilitatea sa le solicite prin acțiunea introductivă de instanță, culpa acesteia neputând fi considerată un motiv temeinic de recurs.
S-a arătat că, în aceste condiții, instanța de fond, în mod corect nu a acordat cheltuieli de judecata, recursul declarat de recurentă fiind nefondat.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea onorarului de avocat in cuantum de 1.000 lei, cuantum contestat de către intimată, raportat la dificultatea cauzei si termenele de dezbatere a acestei cauze.
Având in vedere ca acțiunea nu a avut un cu grad sporit de dificultate, aceasta fiind o cauza relativ simpla și nu a implicat audieri de martori, expertiza, amânări pentru mai multe termene de judecata, intimata a considerat ca onorarul avocațial in cauza in suma de 1.000 lei nu a fost proporțional cu volumul de munca presupus necesar pregătirii in cauza si susținerii pe fond a cauzei, astfel ca, in temeiul dispozițiilor art. 451 Cod procedura civila, s-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecata reprezentând onorar avocațial deoarece acesta a fost vădit disproporționat în raport cu valoarea si complexitatea cauzei raportat la activitatea desfășurata de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În prealabil analizării motivelor de recurs se impune a se preciza că acesta vizează doar nelegalitatea hotărârii primei instanțe din perspectiva neacordării întregului cuantum al cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamantă la fond, în concret fiind contestată neacordarea cheltuielilor reprezentând contravaloarea onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei și a diferenței de taxă judiciară de timbru până la limita sumei de 706,93 lei.
Analizând criticile formulate de recurentă instanța constată că prima instanță a admis în integralitate cererea formulată de reclamanta recurentă astfel cum a fost formulată și a obligat-o pe pârâta intimată la plata debitului restant și a dobânzii legale solicitate, precum și la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 673,93 cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește suma de 1000 lei solicitată de reclamantă cu titlu de onorariu avocațial, achitata la fond, se impune a se preciza faptul că la momentul închiderii dezbaterilor și acordării de către instanță a cuvântului în dezbateri judiciare, în baza dispozițiilor art. 150 C.pr.civ, reclamanta nu depusese dovada achitării onorariului avocațial, dovada fiind depusă alăturat concluziilor scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 11 martie 2013, în condițiile în care prima instanță a dispus amânarea pronunțării din data de_ pentru data de_ .
Întrucât pronunțarea instanței asupra cererilor deduse judecății se face doar prin raportare la probele existente la dosar la data închiderii dezbaterilor, prima instanță nu era îndreptățită să ia în considerare la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată chitanța ce atesta plata onorariului avocațial depusă odată cu concluziile scrise după închiderea dezbaterilor.
Pe cale de consecință, solicitarea recurentei reclamante de a se dispune modificarea sentinței pronunțate de judecătorie în sensul obligării pârâtei la plata onorariului avocațial se impune a fi respinsă ca nefondată, hotărârea fiind legală raportat la acest motiv de recurs.
În ceea ce privește cuantumul taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, instanța va reține faptul că deși instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita, aferent pretențiilor deduse judecății, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 693,93 lei și timbru judiciar de 2,7 lei, în condițiile în care aceasta achitase la data înregistrării cererii o taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, iar obligația de plată a fost
îndeplinită la data de_ astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul primei instanțe la fila 28, prin hotărârea pronunțată nu a fost acordată întreaga sumă reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, tribunalul apreciind că în cauză se poate reține existența unei erori de calcul în ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, în condițiile în care cererea având ca obiect petitul accesoriu de plată a cheltuielilor de judecată a fost admisă în integralitate.
Din această perspectivă, reclamanta era îndreptățită să formuleze în condițiile prevăzute de art. 281 C.pr.civ. cerere de îndreptare a erorii materiale, formularea cererii ca motiv de recurs, în cadrul căii de atac a declarate fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 281 indice 2a.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. apreciind sentința recurată ca fiind legală tribunalul va respinge recursul declarat ca fiind nefundat cu consecința menținerii hotărârii pronunțate în integralitate.
Ca urmare a respingerii recursului, cererea formulată de recurentă de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs va fi respinsă ca nefondată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 274 C.pr.civ., pârâta nefiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC D. L. I.
I. S. în contradictoriu cu intimații SC REMAR_ RUARIE S.A. împotriva
sentinței civile nr. 4881/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
E. B. I. | P. | C. | C. A. A. |
Red.CC/AA 2 ex./_
Judecător fond: R. -E. G. Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 94/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
