Decizia civilă nr. 476/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 476/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - F. M. JUDECĂTOR- D. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC A. T. S.
, în contradictoriu cu intimații N. S. și N. IRIN, împotriva sentinței civile nr. 13013/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, cauza având ca obiect în prima instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-l avocat D. N., în reprezentarea intereselor intimaților, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a depus la dosar în data de_, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 271,1 lei, în original, conform chitanței seria MCJCH nr. 515301522/_ și timbre judiciare în cuantum de 2 lei.
Reprezentantul intimaților arată că nu are cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța de recurs, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru dezbaterea recursului pe fond.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în întregime a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată. În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, arată că prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 697,5 CAD, iar nu la echivalentul în lei indicat prin petit, suma în lei a fost indicată cu observarea caracterului comercial al litigiului precum și în vederea timbrării. De asemenea arată că instanța de fond a indicat în mod corect că va fi avută în vedere paritatea leu-dolar canadian din data plății efective iar pârâta a avut posibilitatea să achite despăgubirile la cursul valutar din 2009. Având în vedere că pârâta a cunoscut anularea zborului înainte de data programată inițial, nu a răspuns e-mail-ului de confirmare trimis de reclamanți și a operat transferul la un alt zbor cu întârziere nejustificată de 5 zile, arată că soluția instanței de fond trebuie menținută, cu consecința angajării răspunderii recurentei pentru prejudiciul cauzat.
La întrebarea instanței, dacă intimații au solicitat sau au obținut o eventuală despăgubire din partea companiei de zbor, reprezentantul intimaților arată că nu au solicitat și nu au primit nicio despăgubire din partea companiei de zbor, întrucât s-au adresat agenției de la care au cumpărat biletele.
ul reține recursul în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 13013/2011 pronunțată în data_ în dosarul_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea formulată de reclamanții N.
S. și N. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. T. SSR.L., a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 697,5 dolari canadieni (CAD), în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de daune interese, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv_ și până la data plății efective, cu actualizarea debitului principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD) și cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
De asemenea a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat, precum și la plata către reclamanți a sumei de 406,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la filele 11 - 13 din dosar, la data de_ reclamanții au achiziționat prin intermediul agenției de turism pârâte bilete de avion dus - întors pe ruta C. -N. - Toronto, returul pe ruta Toronto - Viena - C.
-N. fiind programat pentru data de_ .
Conform înscrisului existent la fila 14 din dosar, la data de_ reclamantul a contactat societatea pârâtă prin email, la adresa turism@airtransilvania.ro, solicitându-i acesteia să-i comunice dacă zborul lor de întoarcere în România, pe ruta Toronto - Viena - C. -N., din data de_, a rămas cu aceeași oră de plecare și aceleași coordonate. Potrivit susținerilor coroborate ale părților, zborul din data de_ pe ruta Toronto - Viena - C. -N.
, cu care reclamanții ar fi trebuit să revină în România, a fost anulat.
La data de_ reclamantul a contactat din nou societatea pârâtă prin email, la aceeași adresă, aducându-i la cunoștință acesteia că din cauza anulării zborului din data de_ au rămas blocați în aeroportul din Toronto, solicitându-i, totodată pârâtei să efectueze verificările necesare în vederea întoarcerii lor în țară cu zborul operat de compania Tarom pe ruta Toronto - Viena - C. la data de_ .
Pârâta a răspuns la acest al doilea email trimis de reclamant, tot printr-un email, trimis la data de_ de către angajatul său R. M., email având următorul conținut "am vorbit acum cu cei de la Tarom, locurile dumneavoastră sunt confirmate pentru 3 martie - Toronto - Viena și 4 martie Viena - C. . Îmi pare rău că s-a ajuns la situația asta, știu că vineri erau ceva locuri, am vorbit cu cumnata dumneavoastră la telefon și vineri, și sâmbătă, știu că urma să vorbească cu dumneavoastră la telefon, teoretic aș fi putut eu să fac modificarea pe vineri dacă aveam confirmarea dumneavoastră sau dacă reușea cumnata să ia legătura cu dumneavoastră";.
Reclamanții s-au întors în România cu zborul companiei Tarom din data de_ .
Examinând în acest context faptic pretențiile reclamanților, instanța a reținut mai întâi că, astfel cum rezultă atât din susținerile explicite ale reclamanților pe acest aspect (expuse în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și reiterate în răspunsul la întâmpinare depus la dosar), precum și din temeiurile în drept invocate de către ei în susținerea cererii (respectiv dispoziții legale din Codul consumului și din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor), aceștia solicită obligarea părții adverse la despăgubiri pentru neîndeplinirea de către aceasta din urmă, în calitate de intermediar și de agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor lor de zbor, a obligației de a-i informa dacă au intervenit modificări în programul de zbor, precum și de a-i transfera în cel mai scurt timp la un alt zbor și nicidecum pentru anularea zborului; ca atare,
susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării privind lipsa sa de responsabilitate în ceea ce privește anularea zborului de către compania aeriană care ar fi trebuit să opereze acel zbor, precum și invocarea prevederilor din legislația comunitară incidente în materia răspunderii operatorilor de zboruri față de pasageri apar ca fiind lipsite de pertinență în raport de obiectul cauzei.
În continuare, pentru a verifica temeinicia pretențiilor reclamanților, prin prisma temeiurilor juridice invocate de aceștia, instanța a fost ținută să stabilească în prealabil dacă pârâtei, în calitate de intermediar și de agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor de zbor dus-întors achiziționate de reclamanți, îi incumba obligația de a-i informa pe reclamanți în timp util despre anularea zborului, precum și aceea de a îndeplini formalitățile necesare în vederea transferării lor, în cel mai scurt timp, către un alt zbor.
Sub acest aspect, instanța de fond a considerat că deși nu există vreo prevedere legală expresă în acest sens, iar în ceea ce privește contractul de prestări servicii intervenit între părți, acesta a fost încheiat în formă simplificată - neexistând vreo convenție în formă scrisă propriu-zisă care să constate drepturile și obligațiile părților, ci doar biletele de avion și factura fiscală emise de către pârâtă - s-a putut reține, totuși, că raportat la specificul serviciilor achiziționate de reclamanți de la societatea pârâtă, aceasta din urmă era ținută și de obligația de a-i informa pe reclamanți despre anularea zborului de întoarcere, precum și de aceea de a-i transfera în cel mai scurt timp către un alt zbor, iar aceste obligații derivă din obligația generală a pârâtei, asumată în temeiul contractului, respectiv aceea de a le presta reclamanților un serviciu care să satisfacă în mod corespunzător și complet nevoia în vederea căreia aceștia au apelat la serviciile pârâtei, respectiv aceea de a obține, prin intermediul acesteia, bilete de zbor care să le asigure deplasarea la datele indicate în mod expres atât din România în Canada, cât și înapoi.
De altfel, prima instanța a reținut că pârâta nu a negat existența acestor obligații în sarcina sa, în cadrul interogatoriului ce i-a fost administrat la solicitarea reclamanților (întrebarea nr.14) răspunsul său fiind în sensul că informează pasagerii care au achiziționat bilete prin intermediul agenției lor despre posibilitatea transferului pe alt zbor în condițiile în care pasagerul acceptă transferul pentru zborul respectiv.
Mai mult, după cum rezultă din listarea mesajului email depusă de reclamanți la fila 14 din dosar, la data de_ reclamantul a contactat-o pe pârâtă prin email, solicitându-i acesteia să-i comunice dacă zborul pe ruta Toronto - Viena - C. -N. din data de_ a rămas cu aceeași oră de plecare și aceleași coordonate.
Referitor la apărările pârâtei conform cărora nu ar fi recepționat acest prim email trimis de reclamanți, instanța de fond le-a apreciat ca fiind neplauzibile, având în vedere că reclamanții au făcut dovada expedierii email-ului în discuție (prin listarea mai sus menționată) la o adresă de email care, contrar susținerilor pârâtei (răspunsul la întrebarea nr.8 din interogatoriu) este adresa de email care figurează în cuprinsul cărții de vizită a agentului său R. M. (aspect dovedit prin copia cărții de vizită a persoanei în discuție depusă la dosar de către reclamanți) și care, mai mult, este aceeași cu adresa de email la care reclamanții au expediat cel de-al doilea mesaj email (respectiv cel din data de_ ) și care a fost recepționat de pârâtă. Or, în aceste condiții, ținând cont și de faptul că reclamanții erau direct interesați ca pârâta să primească email-ul transmis (pentru a se informa dacă au intervenit eventuale modificări cu privire la zborul de întoarcere în țară, precum și pentru a-i reconfirma pârâtei intenția lor de a reveni în România cu zborul respectiv, fiind obligați în acest sens printr-o mențiune inserată în cuprinsul foii de itinerar - fila 13), s-a reținut, pe baza unei
prezumții simple, ca fiind reală susținerea acestora conform căreia nu au primit un raport de eroare care să indice faptul că mesajul email nu a ajuns la destinatar (întrucât în caz contrar se presupune că aceștia ar fi repetat operațiunea de expediere), instanța de fond considerând ca fiind probat faptul juridic al recepționării mesajului în discuție de către pârâtă.
Referitor la apărarea pârâtei conform căreia a încercat să-i contacteze telefonic pe reclamanți după ce a aflat de anularea zborului (în data de 24 - _
, conform propriilor susțineri) pentru a-i informa despre anulare și a-i transfera la un alt zbor, instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut în nici un fel dovada acestei susțineri (deși, potrivit art.1169 C. civ. și art.129 alin.1 teza finală
C. proc. civ. îi incumba sarcina probării acestui aspect). Mai mult, analizând cuprinsul mesajului email trimis reclamanților de către agentul pârâtei (fila 16), instanța de fond a constatat că acesta nu face deloc referire la eventuale încercări ale sale sau ale altor angajați din cadrul pârâtei de a-i fi contactat telefonic pe reclamanți anterior datei de_, ci doar la faptul că a vorbit la telefon cu cumnata reclamantului și vineri (adică pe_ ) și sâmbătă (adică pe_ ) și că aceasta urma să ia legătura telefonic cu reclamanții.
Prin urmare, raportat la aspectele de fapt mai sus reținute, instanța de fond a apreciat că în speță se impune concluzia în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i informa în timp util pe reclamanți despre anularea zborului din_ (deși a luat cunoștință de această împrejurare cel mai târziu la data de 24 -_, raportat la propriile sale susțineri), ceea ce echivalează cu o neexecutare corespunzătoare a contractului de prestări servicii încheiat între părți, neexecutare care, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze străine, neimputabile, de natură să răstoarne prezumția de culpă instituită în sarcina sa de disp. art.1082 C. civ. - respectiv a unui caz fortuit sau de forță majoră, conform art.1083 C. civ. - apare ca fiindu-i imputabilă.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta a efectuat în data de_ demersurile necesare și a obținut transferarea reclamanților la zborul companiei Tarom din 03 -_ pe ruta Toronto - Viena - C., însă această împrejurare nu poate fi, în opinia instanței, de natură să conducă la concluzia că pârâta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce-i incumbau în temeiul contractului ca urmare a anulării zborului din data de_, de vreme ce atât obligația de informare, cât și aceea de transferare către un alt zbor, se impuneau a fi îndeplinite în cel mai scurt interval de timp posibil, iar în speță din email-ul trimis reclamanților de agentul R. M. rezultă în mod explicit că exista posibilitatea transferării mai rapide a reclamanților la un alt zbor (și anume, la zborul din ziua de vineri,_, al companiei Tarom), nerealizarea acestui transfer datorându-se exclusiv pârâtei care nu i-a informat în timp util pe reclamanți despre anularea zborului, deși avea cunoștință de această împrejurare încă din data de 24 -_ .
Sub aspectul consecințelor neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale analizate, instanța de fond a reținut că, având în vedere calitatea reclamanților de consumatori în sensul definiției date acestei categorii de cumpărători de produse și servicii de Legea nr.296/2004 privind Codul consumului (pct.14 din anexa la acest act normativ), în speță sunt incidente prevederile specifice în materia răspunderii comercianților pentru prejudiciile aduse consumatorilor prin prestarea defectuoasă a serviciilor contractate, dispoziții legale invocate, de altfel, și de reclamanți ca temeiuri de drept ale cererii lor, respectiv disp. art.25 lit.e din Codul consumului (care instituie obligația comerciantului prestator de servicii de a răspunde pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat), disp. art.27 lit.d din același act normativ (care reglementează dreptul corelativ al consumatorului de a fi
despăgubit în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor), această din urmă prevedere legală fiind cuprinsă și în art.3 lit.d din O.G. nr.21/1992.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale mai sus menționate, instanța de fond a reținut că din cauza conduitei pârâtei reclamanții au fost nevoiți să se cazeze la un hotel din aeroportul din Toronto în perioada_ (data zborului de întoarcere în țară pentru care reclamanții achiziționaseră biletele de avion) -_ (data zborului companiei Tarom cu care reclamanții au revenit în România), fapt ce a implicat cheltuirea unor sume de bani pentru achitarea tarifului de cazare, precum și pentru cumpărarea alimentelor necesare
- cheltuieli probate de reclamanți prin înscrisurile depuse la filele 17 - 22 din dosar și necontestate, de altfel, de către pârâtă. Ca atare, ținând cont și de faptul că aceste sume de bani suportate de reclamanți - în cuantum total de 697,5 dolari canadieni (CAD) - se înscriu în mod evident în sfera noțiunii de prejudiciu direct și previzibil în sensul art.1085, 1086 C. civ., făcând astfel obiectul despăgubirii reclamanților de către pârâtă, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiat primul petit al cererii deduse judecății, referitor la debitul principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD).
Sub aspectul daunelor morale solicitate de către reclamanți, instanța de fond a reținut mai întâi că disp. art.16 din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor prevăd în mod expres dreptul consumatorului la obținerea unor compensații bănești pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a serviciilor necorespunzătoare prestate de operatorul economic. Mai mult, dublarea despăgubirilor materiale de acordarea și a unor compensații pentru daunele morale răspunde principiului enunțat de art.27 lit.d din Codul consumului, conform căruia despăgubirea la care are dreptul consumatorul trebuie să corespundă valorii reale a prejudiciului cauzat.
În speță, instanța de fond a reținut că pârâta le-a provocat reclamanților, prin neîndeplinirea obligației de a-i informa despre anularea zborului și respectiv îndeplinirea cu întârziere a obligației de a-i transfera la un alt zbor, nu doar un prejudiciu material, constând în sumele de bani cheltuite pentru cazare și mâncare pe perioada șederii lor în aeroportul din Toronto, cât și un prejudiciu de ordin moral, dat fiind faptul că au fost forțați să rămână timp de cca. 5 zile în incinta aeroportului, fiindu-le astfel întârziată întoarcerea în țară și reîntâlnirea cu familia, iar, pe de altă parte, fiind supuși în tot acest interval de timp unei stări accentuate de stres, având în vedere incertitudinea cu privire la data și posibilitățile concrete de a reveni în țară și, nu în ultimul rând, sentimentul de frustrare provocat de conduita pârâtei care în ciuda comisionului încasat pentru prestarea acelor servicii nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că daunele morale pretinse de reclamanți sunt justificate, motiv pentru care, ținând cont și de cuantumul rezonabil al acestora raportat la gravitatea prejudiciului (și care, de altfel, nici nu a fost contestat de către pârâtă), instanța a admis și cel de- al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți.
Cât privește pretenția accesorie a reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 697,5 dolari canadieni, solicitată cu titlu de daune-interese compensatorii pentru prejudiciul material suferit, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art.1088 C. civ., în cazul obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală cu excepțiile expres prevăzute de acest text și aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să aibă obligația de a dovedi vreo pagubă, iar potrivit disp. art.43 C. com., datoriile comerciale lichide și
plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. În prezenta cauză, contractul încheiat între părți are în mod evident natură comercială, fiind vorba despre un contract prin care pârâta, societate comercială, și-a asumat o obligație de prestări servicii în schimbul unui tarif, deci în scopul obținerii de profit și, prin urmare, pârâta datorează dobânda legală de la data scadenței obligației și până la data plății. Ca atare, instanța de fond a admis și această pretenție accesorie dedusă judecății de reclamanți, urmând să dispună obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 697,5 dolari canadieni, dobândă ce urmează însă a fi calculată, în lipsa unei solicitări exprese a reclamanților cu privire la intervalul de timp anterior introducerii cererii de chemare în judecată, doar începând cu data introducerii acesteia, respectiv_ și până la data plății efective.
În sfârșit, referitor la pretenția accesorie formulată de reclamanți privind actualizarea cu rata inflației a creanței principale în cuantum de 697,5 dolari canadieni, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul material suferit, întrucât dobânda legală și rata inflației sunt menite să acopere prejudicii diferite
- respectiv dobanda legala urmarește sa acopere prejudiciul produs de lipsa folosintei banilor, în timp ce rata inflatiei vizează repararea prejudiciului produs de creșterea acestui fenomen economic - instanța de fond a considerat că este posibilă cumularea celor două categorii de despăgubiri, motiv pentru care a admis cererea reclamanților și sub acest aspect și a dispus actualizarea debitului principal în cuantum de 697,5 dolari canadieni (CAD) și cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC A. T. S.
S. solicitând admiterea recursului îndreptat împotriva sentinței civile nr.13013/_, sentință pe care recurenta a considerat-o vădit nelegală și netemeinică și modificarea sentinței atacate, astfel încât să fie respinse pretențiile intimaților ca fiind inadmisibile.
În motivare, recurenta a arătat faptul că, prin sentința civilă nr.13013/_
, instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, astfel încât a fost obligată la plata către reclamanții a sumei de 697,5 dolari canadieni (CAD), în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de daune interese, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată începând cu data introducerii cererii de chemate în judecată, respectiv_ și până la data plătii efective, cu actualizarea debitului principal in cuantum de 697.3 dolari canadieni (CAD) și cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. De asemenea, a fost obligată la plata sumei de 1000 euro, in echivalent în lei, la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat.
Recurenta a precizat faptul că, față de admiterea acestor pretenții, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut in primul petit al cererii de chemare in judecată. Reclamanții au solicitat suma de 697,5 dolari canadieni (CAD), echivalent a 2.175 lei ia cursul BNR din_ (3,1188 lei/1 CAD fără a preciza ce semnificație
/reprezintă această dată). După susținerile intimaților această sumă de 697,50 CAD a fost cheltuită pentru cazare hotel și mâncare în perioada 26 februarie - 03 martie 2009 pe aeroportul din Toronto. In mod normal trebuia luat in calcul cursul de referința/ rata de schimb CAD-RON din perioada respectivă.
Recurenta a menționat faptul că, instanța de fond în mod greșit a acordat despăgubirile cu titlu de daune interese pană la data plătii efective, chiar daca nu s-a solicitat această perioadă. De asemenea, a mai menționat faptul că, dacă ar achiesa la acesta modalitate de despăgubire, intimații ar fi acumulat un beneficiu si din diferența pozitivă al cursului de schimb valutar pe lângă celelalte accesorii
acordare de instanță (dobânda legală si actualizarea debitului cu rata inflației ), în aceste condiții, arătându-se faptul că instanța a încălcat principiul disponibilității, fiind întrunite condițiile casării acestei sentințe (art. 304 pct. 6 Cod pr.civ. - casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut).
Recurenta a mai arătat faptul că, instanța de fond a reținut că "astfel cum rezulta atât din susținerile explicite ale reclamanților pe acest aspect (expuse în motivarea în fapt a cererii de chemare in judecată și reiterate in răspunsul la întâmpinare, precum și din temeiurile de drept invocate Codul consumului și din
O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor" s-a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri pentru neîndeplinirea în calitate de intermediar și de agenție care s-a ocupat de rezervarea biletelor de avion, având obligația de a-i informa pe clienți dacă au intervenit modificări in programul de zbor, precum și de a-i transfera in cel mai scurt timp la un alt zbor și nicidecum pentru anularea zborului (care de altfel, a fost cauza ce a determinat prezentul litigiu). Mai mult, s-a apreciat de instanță că deși nu există vreo prevedere legală expresă in acest sens (prin urmare, lipsește temeiul legal), reținându-se că, raportat la specificul serviciilor achiziționate recurenta a fost ținută la obligația de a-i informa pe reclamanți despre anularea zborului de întoarcere, precum și de aceea de a-i transfera în cel mai scurt timp la un alt zbor, iar această obligație a derivat din obligația generală pe care o avea reclamanta, in temeiul.
De asemenea, recurenta a arătat că, instanța de fond a reținut că, nu a negat existența acestor obligații, intrucât în cadrul interogatoriului ce a fost administrat la solicitarea reclamanților (întrebarea nr. 14), recurenta a răspuns în sensul recunoașterii acestei obligații. S-a apreciat și sub acest aspect că, hotărârea instanței este susceptibila de casate, întrucât hotărârea a fost pronunțata în lipsa unui temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, dar se și întemeiază pe o greșeală grava de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata și interpretare greșită a probelor administrate în cauză (interogatoriul).
Societatea-recurentă, în calitate de agenție de turism acreditata de M. ul Dezvoltării Regionale si a Turismului (M.D.R.T) si Asociația Internațională a Transportatorilor Aerieni (IATA) a avut printre obiectele de activitate, si activitatea de rezervări - vânzări bilete de avion pentru transporturi aeriene nationale și internationale, acționând numai in calitate de intermediar al acestor companii aeriene.
Recurenta a mai arătat faptul că, serviciul prestat de ea către intimați, a fost vânzarea biletelor de avion pe ruta C. -Toronto (tur — retur pentru compania aeriană care a operat zborul, considerând că răspunderea societății recurente, in temeiul de drept invocat a fost posibilă numai in cazul în care produsul vândut (ticketul ) nu era conform cu solicitarea pasagerului (stabilirea eronata a rutei/ itinerariul de zbor, a companiei care operează ruta solicitata, nealocarea locului, cantitatea maximă de bagaje acceptate, indicarea greșită a orelor de decolare, a datei calendaristice de deplasare sau orice altă conduita culpabilă care să împiedice pasagerul de a călători spre destinația aleasă ). Pentru orice altă situație ce decurge din zborul propriu-zis, inclusiv anularea acestuia, recurenta a menționat că nu putea fi răspunzătoare, întrucât societatea recurentă nu este obligată, nici contractual, nici legal, să informeze pasagerii cu privire la anularea zborurilor pe care le operează companiile aeriene. Această obligație de informare revine pasagerului, la operatorul de zbor, despre limitele de responsabilitate ce se aplică respectivei calatorii și a condițiilor de zbor.
Recurenta a mai susținut faptul că, este adevărat că, atunci când avea certitudinea că un zbor a fost anulat (prin sistemul informatizat Woldspan), sau când era solicitată sa intervină la situații de anulare a unor zboruri/curse, aceasta informa și facilita pasagerilor, care au achiziționat bilete prin intermediul agenției, transferul pe alt zbor in condițiile în care pasagerul accepta transferul pentru zborul respectiv. Or, în cazul de fată a procedat identic, dar având în vedete că intimații nu au răspuns la numărul de telefon indicat la cumpărarea tichetelor de călătorie, nu a reușit transferul de zbor decât pentru_ .
În ceea ce privește susținerea ca nu a putut proba cele afirmate, recurenta a precizat că aceasta a fost reală (deși a făcut demersuri în acest sens), întrucât operatorul de telefonie nu stochează in baza de date informații mai vechi de 6 luni.
Recurenta a mai arătat că nici motivarea cu privire la recepționarea corespondentei electronice nu a putut-o accepta ca fiind concludentă și corecta. În acest sens, instanța a apreciat neplauzibilă apărarea făcută cu privire la faptul că nu a recepționat emailul din_ transmis pe adresa de email turism@airtransilvania.ro. Sub acest aspect, cauzele de nerecepționare sunt multiple, dar cel mai plauzibil ar fi legat de softul antivirus instalat pe stație, care a filtrat emailul respectiv considerându-l SPAM (corespondența nesolicitată) și nu l-a afisat in timp real pe contul de email instalat. Din acest motiv intimații nu au primit un raport de eroare care să indice faptul ca mesajul email a ajuns la destinatar.
Prin întâmpinarea formulată intimații au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea în întregime a sentinței nr.13013/_ a Judecătoriei C. -N. ca fiind temeinica și legală, precum și obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimații au arătat că, prin sentința recurata, prima instanță a admis acțiunea lor, obligând pârâta-recurenta la plata următoarelor sume: 697,5 CAD cu titlu de daune materiale și 1000 euro cu titlu de compensații bănești pentru prejudiciul moral, actualizate cu rata inflației până la data plății, precum și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în mod corect că societatea pârâtă, acționând in calitate de profesionist in raport cu consumatorii reclamanți, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător nici obligațiile contractuale asumate, nici cele impuse de legislația consumului. Astfel, agenția pârâtă nu i-a informat pe reclamanți în timp util cu privire la modificarea datei zborului rezervat si nu a intervenit in mod prompt și eficient pentru transferarea biletelor de avion pentru un alt zbor.
În acest mod, intimații au fost grav prejudiciați, întrucât viza le expirase și au fost nevoiți să aștepte în spațiul internațional liber al aeroportului timp de 5 zile, până la asigurarea unui nou zbor.
S-a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că în dispozitivul hotărârii s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 697,5 CAD la cursul comunicat de BNR pentru data plătii efective.
Intimații au mai arătat că prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 697,5 CAD, iar nu la echivalentul în lei indicat prin petit. Suma in lei a fost indicată cu observarea caracterului comercial al litigiului și a prevederilor ari. 7203alin. 1 lit. c) C.pr.civ., precum și în vederea timbrării. Cursul valutar de referință a fost cel din data de_, data redactării cererii de chemare în judecată, cu două zile înainte de înregistrarea acesteia. Având în vedere ca obligațiile vor fi executate - voluntar sau silit, după caz - în moneda națională, intimații-reclamanți au arătat faptul că, instanța a indicat în mod corect că va fi avută în vedere paritatea leu-dolar canadian din data plații
efective. Aceasta nu echivalează cu un avantaj material recunoscut reclamanților, câtă vreme paritatea valutară poate fluctua in mod imprevizibil în oricare direcție, putând profita oricărei părți.
De asemenea, s-a mai arătat că, societatea pârâtă a avut posibilitatea să achite despăgubirile la cursul valutar din 2009, ca urmare a notificării intimaților-reclamanți, iar din moment ce au fost nevoiți să recurgă la demersuri judiciare, pârâta a trebuit să suporte rigorile măsurilor dispuse de instanța.
Intimații au mai arătat că recurenta a reiterat cele arătate in fața primei instanțe, susținând că nu avea obligația să intervină ca urmare a anulării zborului reclamanților. În acest sens, s-a arătat că, în primul rând, recurenta a susținut că nu există temei juridic pentru răspunderea care i-a fost angajată. Pornind de la calitatea sa de profesionist în raporturile cu reclamanții consumatori, dincolo de temeiurile de drept comun ale răspunderii, se aplică și prevederile specifice dreptului consumului, respectiv art. 25 lit. e din Codul consumului - obligațiile prestatorilor de servicii: _, e) să răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat; art. 27 lit.d din Codul consumului - consumatorii beneficiază de următoarele drepturi: _, d) de a fi despăgubiți în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor: art.3 Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si intensele legitime; de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta în legătura cu acestea sa corespunda cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;(…); de a fi despăgubiți pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor si serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege.
Intimații au mai arătat că la art. 16 se prevede că, consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispozițiilor legale, in cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare; soluționarea solicitării plătii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii oria înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenta instanței judecătorești competente ori a organismului de mediere competent.
Este de esența protecției consumatorului ca operatorul economic să fie ținut, nu doar la obligațiile cuprinse în contractul încheiat cu consumatorul, contract adesea preformulat de profesionist și conceput în interesul său, dar și la obligațiile pe care serviciul prestat le implică în mod rezonabil.
S-a precizat că, recurenta nu le-a prezentat reclamanților condițiile generale de afaceri, aceștia neavând nici o reprezentare asupra obligațiilor asumate de agenția pârâtă. Raportat la serviciul prestat - intermedierea de zbor, intimații-reclamanți au menționat că, ținea de esența acestuia ca agenția pârâtă să îi informeze pe reclamanți cu privire la modificare programului de zbor comunicat inițial. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul N. S. a contactat agenția pârâtă prin email la data de_ (cu 10 zile înainte de data zborului) pentru a i se confirma că detaliile inițiale ale zborului rămân neschimbate. Recurenta a argumentat că nu a recepționat acest e-mail datorită filtrului de spam asociat adresei turism@airtaransilvania.ro. În opinia intimaților, aceste susțineri nu sunt neverosimile în primul rând pentru că nu au fost probate, iar in al doilea rând pentru că filtrele de spam reacționează la termeni
cheie (e.g. lottery, click here, buy now, bank accouni etc), imagini, coduri HTML suspecte, un număr mare de destinatari ș.a . Este improbabil ca e-mail-ul trimis de reclamant din contul personal Yahoo Mail, având ca unic destinatar agenția pârâtă, și care cuprindea în mesaj doar text în limba română, să fi declanșat vreun filtru de spam.
În fine, intimații au mai arătat că societatea pârâtă a cunoscut anularea zborului înainte de data programată inițial, nu a răspuns e-mail-ului de confirmare trimis de reclamanți și a operat transferul la un alt zbor cu o
întârziere nejustificată de 5 zile, astfel, soluția primei instanțe trebuie menținută, cu consecința angajării răspunderii recurentei pentru prejudiciul cauzat.
Prin decizia civilă nr. 271/R/2013 pronunțată la data de 12 martie 2013, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cpr.civ., instanța reține următoarele:
Recursul formulat de recurenta SC A. T. SS este fondat, urmând a fi admis ca atare, cu consecința casării hotărârii primei instanțe și a trimiterii cauzei spre rejudecare.
Astfel, instanța de control judiciar are în vedere faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei la plata de daune
interese precum și la acoperirea unui eventual prejudiciu moral, faptul generator al pretinselor daune constă în anularea zborului de întoarcere Toronto-Viena-C.
N. programat pentru data de_, pentru care reclamanții intimați își rezervaseră bilete prin intermediul recurentei pârâtei, însă din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că acest zbor a fost anulat de către compania care-l opera.
Este real că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți are în vedere o pretinsă obligație de informare a agenției vânzătoare, însă, așa cum s-a arătat și în cele ce preced și această pretinsă obligație de informare se referea la faptul generator și anume anularea zborului.
Din această perspectivă, tribunalul reține că prima instanță, deși, din cel puțin trei adrese, rezultă că operatorul de transport aerian, respectiv Austrian A. lines nu a anulat zborul având coordonatele indicate de către reclamanți în data de_ și nici nu a operat o astfel de cursă (f.58, 67 și 84 din dosarul instanței de fond), prima instanță a pornit de la premisa că zborul a fost anulat și că agenția de ticketing, în speță pârâta, avea obligația de informare a pasagerilor cu privire la anularea zborului, deși, a reținut că o asemenea obligație nu este reglementată în vreun act normativ sau act încheiat de către părți.
În plus, tribunalul reține că prima instanță nu a administrat nici un fel de probe cu privire la momentul la care a intervenit pretinsa anulare a zborului, moment de altfel esențial în condițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 care stabilește, în funcție de momentul la care pasagerul a fost informat asupra anulării zborului, persoana răspunzătoare de eventualele daune pricinuite. În același timp, același act normativ, reglementează și necesitatea informării pasagerului asupra anulării zborului, așa cum rezultă din cuprinsul articolului 5.
Așadar, în condițiile în care prima instanță, prin probele administrate, nu a fost în măsură să stabilească în mod neechivoc dacă zborul a fost anulat, precum și momentul la care compania aviatică care a operat zborul a anunțat acest fapt și a informat pasagerii, nu era în măsură, în baza probatoriului administrat, să stabilească persoana care avea obligația de informare a pasagerului, asupra anulării zborului.
Desigur, în acest context, tribunalul nu exclude dreptul intimaților reclamanți de a fi ocrotiți de dispozițiile legale care protejează drepturile consumatorului, însă, în lipsa administrării probelor care să conducă la conturarea exactă a stării de fapt și implicit a persoanei obligate să informeze pasagerii asupra unor eventuale incidente intervenite cu privire la transportul aerian rezervat, soluția pronunțată de prima instanță nu reprezintă rezultatul unei juste soluționări a cauzei.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că pentru aflarea adevărului și implicit o justă soluționare a cauzei se impune suplimentarea probatoriului, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, prima instanță va suplimenta probatoriul, în sensul lămuririi situației zborului, respectiv dacă zborul operat de Austrian A. lines la care reclamanții își rezervaseră bilete a fost anulat, condițiile în care a fost anulat, în sensul stabilirii momentului la care compania de zbor a anunțat pretinsa anulare și dacă a informat sau nu pasagerii, probe care pot fi administrative inclusiv prin comisie rogatorie în Canada, prin intermediul căreia să se solicite aeroportului Canadian de pe care se opera zborul, aspectele necesare lămuririi cauzei cu privire la pretinsa anulare a zborului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta SC A. T. SS, în contradictoriu cu intimații N. S. și N. I., împotriva sentinței civile nr. 13013/8 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
F. M. N. | K. D. D. | F. B. |
Red.NK/AA 2 ex./_
Judecător fond: D. G. Roșu Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 957/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 226/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
